Cum se acorda primul ajutor pe munte

Primul ajutor este o notiune care trebuie luata in serios, fiind de o foarte mare importanta. A preveni este cu siguranta mult mai util decat a trata. O persoana care acorda primul ajutor trebuie sa aiba cunostinte si experienta necesara pentru a rezolva orice fel de situatie care apare in timpul parcurgerii unui traseu, pentru ca daca nu se intervine atunci cand trebuie si cum trebuie situatia se poate agrava.

In primul rand calmul, stapanirea de sine, timpul rapid de reactie sunt calitatile pe care trebuie sa le aiba cel care este pus fata in fata cu o situatie dificila.
De altfel este indicat sa se actioneze cu precizie si cu atentie pentru ca in mod contrar, suferintele celui accidentat se pot accentua.  



De pilda atunci cand se efectueaza transportul unui accidentat acesta nu trebuie bruscat, pentru a nu i se intensifica durerile. De asemenea atunci cand cineva s-a lovit e indicat sa nu se actioneze asupra zonei afectate si sa se treaca la imobilizarea ei pentru ca trebuie o pregatire specializata pentru efectuarea unei astfel de interventii.

Este important sa chemati ajutoare atunci cand observati ca situatia este mai complicata decat normal. Pentru chemarea echipei de salvamont trebuie sa dati urmatoarele coordonate pentru ca apelul sa fie unul reusit: locul, ora la care a avut loc accidentul precum si numarul accidentatilor, posiblitati de acces, conditii meteo, ce credeti ca a patit cel care are nevoie de ajutor.

Se acorda primul ajutor in ordinea prioritatilor dupa cum urmeaza:
-    cazurile de asfixie;
-    cazurile ce prezinta hemoragii;
-    cazurile cu politraumatisme si fracturi;
-    urgente medico-chirurgicale (otraviri, abdomen acut etc);
-    cazurile mai usoare.

In mod normal echipamentul montan trebuie sa contina o trusa de prim ajutor prin intermediul careia sa reusiti sa acordati un minim de ingrijire celul aflat in dificultate.
Puteti oricand sa improvizati cu ajutorul corzilor, hanoracelor, hainelor pe care le aveti la dispozitie pentru a construi o targa sau tot felul de mijloace auxiliare de transport prin care puteti sa tarati accidentatul.

Printre metodele pe care puteti sa le practicati atunci cand o persoana este inconstienta, insa pulsul continua sa ii bata slab se numara:

MetodaSylvester
Cel care face respiratia artificiala se aseaza la capul bolnavului, cu fata la el; il apuca de incheieturile mainii, i le duce pe piept; i le apasa puternic pe torace, eliminand aerul din plamanii celui inconstient, si apoi le desface brusc, lateral in forma de cruce, pentru a patrunde aerul.


Metoda Schafer- accidentatul se aseaza pe burta, cu fata intr-o parte, cu un brat pus sub cap si celalalt intins pe langa corp. Cel ce da primul ajutor se aseaza pe picioarele bolnavului si se sprijina in maini pe spatele lui, putin deasupra rinichilor; apoi apasa pe spate, ritmic, si da drumul brusc coastelor din apasare; se fac aproximativ 15 asemenea miscari pe minut.

Metoda gura la gura

Se face respiratie artificiala incercand sa se insufle aer cu putere prin gura timp de 12 minute. Narile se astupa in timpul acestei operatiuni.

Primul ajutor

In caz de accident in primul rand este necesar sa stim ce trebuie si ce nu trebuie facut. Daca

persoana care acorda primul ajutor nu are aceste cunostinte se poate intampla ca, in loc sa ajute,

dimpotriva, sa accentueze suferinta, putand chiar provoca aparitia unor complicatii care sa intarzie

vindecarea. Dar nu numai atat, un ajutor incorect acordat poate duce la pierderea definitiva partiala

sau chiar totala a capacitatii de munca a accidentatului.

Persoana care acorda primul ajutor trebuie sa dea dovada de calm si stapanire de sine. Este

necesar sa fie indepartate persoanele care provoaca panica si impiedica astfel acordarea rapida a

masurilor adecvate de prim ajutor. Daca cel care acorda ajutor nu a fost de fata la momentul

producerii accidentului el trebuie sa se orienteze asupra naturii acestuia, cerand informatii fie de la

persoanele din jur, fie, in masura in care este posibil, chiar de la cel accidentat. Aceasta informare

este deosebit de importanta deoarece indica masurile rapide care trebuie sa se adreseze simptomelor

principale prezentate de accidentat.

In acordarea primului ajutor este recomandabil sa limitam pe cat este posibil orice manevra

care accentueaza suferinta accidentatului sau bolnavului, miscarile strict necesare trebuie sa fie

blande, precise si simple. De exemplu, transportul unui accidentat trebuie organizat cu prudenta si

indemanare, astfel incat sa nu zdruncine, sa nu agraveze suferinta. In caz de traumatism (lovitura

violenta, cadere) este absolut necesar sa nu se mobilizeze regiunea traumatizata, sa nu se efectueze

tractiuni sau alte manevre asupra ei. Nu sunt indicate nici incercarile de a pune osul in pozitia

normala in caz de fracturi. Acestea sunt manevre dificile care necesita o pregatire speciala.

In conditiile practicarii crescande a sporturilor de munte accidentul a devenit un fapt inerent,

caruia trebuie sa-i dam o atentie din ce in ce mai sporita. Pentru ca interventia sa fie prompta si sa

poata fi acordat un prim ajutor de calitate, anuntarea unui accident trebuie sa cuprinda: locul,

posibilitati de acces, conditii meteo, ora la care s-a petrecut accidentul, numarul accidentatilor,

diagnosticul prezumtiv, daca pana la ora anuntarii i-a fost acordat primul ajutor, datele celui care

anunta accidentul (nume si prenume, adresa, locul de la care face comunicarea). Ordinea urgentei

acordarii primului ajutor, in caz ca avem de-a face cu un grup de accidentati, este urmatoarea:

cazurile de asfixie, hemoragiile, politraumatisme si fracturi, urgente medico-chirurgicale (otraviri,

abdomen acut etc.). Avand in vedere ca in majoritatea cazurilor accidentul ne surprinde pe munte si

actionam fara sa avem asupra noastra materiale tehnice de transport, este absolut necesar sa

cunoastem cateva din mijloacele improvizate folosite la transportul accidentatului. Acestea pot fi

confectionate din: o coarda ce se va folosi pentru a transportul in spate al accidentatului,

confectionarea din coarda sau cordelina impletita a unei targi, confectionarea unei targi dintr-un

hanorac in care s-au introdus bete rezistente, o ranita careia i s-au facut doua gauri pentru

transportul in spate al accidentatului, o craca solida ce poate fi folosita la transport prin tarare etc.

Respiratia artificiala

Se face celor accidentati care au ajuns in stare de inconstienta. Respiratia artificiala se face

energic, continuu, chiar ore in sir daca este nevoie, atata timp cat accidentatul respira sau ii bate,

cat de slab, pulsul; ba chiar si in cazul unei morti aparente. Exista trei metode de a face respiratie

artificiala:

Metoda Sylvester: cel care face respiratia artificiala se aseaza la capul bolnavului, cu fata la el; il

apuca de incheieturile mainii, i le duce pe piept; i le apasa puternic pe torace, eliminand aerul din

plamanii celui inconstient, si apoi le desface brusc, lateral in forma de cruce, pentru a patrunde

aerul.

Metoda Schafer: accidentatul se aseaza pe burta, cu fata intr-o parte, cu un brat pus sub cap si

celalalt intins pe langa corp. Cel ce da primul ajutor se aseaza pe picioarele bolnavului si se sprijina

in maini pe spatele lui, putin deasupra rinichilor; apoi apasa pe spate, ritmic, si da drumul brusc

coastelor din apasare; se fac aproximativ 15 asemenea miscari pe minut.

Metoda gura la gura : bolnavul este asezat pe spate, cu capul usor dat pe spate. Cel care face

respiratia sufla cu putere aer prin gura (sau prin nas) celui accidentat (cand se sufla pe gura se tin

inchise narile, cand se sufla pe nas se inchide gura bolnavului). Ritmul acestor insuflari de aer,

puternice, prelungi, este de 12 minute.

Primul ajutor

Primul ajutor in accidentele rutiere reprezinta un complex de masuri de urgenta, care se aplica inaintea interventiei cadrelor medicale de specialitate. Organizarea primului ajutor are o importanta deosebita pentru salvarea accidentatilor si pentru minimizarea efectelor accidentului de circulatie.

O conditie obligatorie este creearea unui climat disciplinat pentru combaterea panicii si a aglomeratiei din jurul accidentatului. Concomitent cu acordarea primului ajutor, se vor lua masuri pentru apelarea celei mai apropiate unitati medicale sau a 'Salvarii'.

Degajarea accidentatului

Victima unui accident de circulatie va fi menajata la maxim. Se vor evita gesturile brutale sau mobilizarea lui excesiva. Scoaterea accidentatului din autovehiculul avariat se va face cu cea mai mare blandete, procedandu-se la degajare prin eliberarea metodica, treptata, la nevoie cu sacrificarea materialelor care il acopera. Este interzisa exercitarea de tractiuni asupra partilor vizibile (membre, cap, haine) pentru degajarea accidentatului.

In primul rand vor fi degajate capul, fata, toracele, in vederea crearii posibilitatii de a se efectua respiratia artificiala si masajul cardiac la nevoie. Coloana vertebrala si capul se vor lasa, pe cat posibil, in pozitia gasita initial. In timpul mobilizarii victimei se va asigura mentinerea fixa a axului format din cap-ceafa-torace. Mobilizarea excesiva a accidentatului este cauza principala a declasarii socului si a aparitiei unor complicatii.

Dupa degajare, victima va fi intinsa cu blandete pe o patura. Ea va sta pe spate, cu capul asezat mai jos decat toracele.

Cei accidentati grav sunt de obicei fara cunostinta. Primul gest al salvatorului va fi sa controleze respiratia si bataile inimii. Principala datorie a salvatorului este de a pastra aceste functii majore ale organismului uman.

Controlul respiratiei

Controlul respiratiei se poate face in doua moduri. Daca privim toracele accidentatului se pot observa miscarile ritmice respiratorii. Curentul de aer care intra sau iese pe nas sau prin gura se poate evidentia cu ajutorul unei coli de hartie sau cu o oglinda pusa in fata gurii sau a nasului victimei. Miscarea hartiei sau aburirea oglinzii arata prezenta respiratiei.

Controlul circulatiei sangelui

Controlul circulatiei sangelui se face prin ascultarea inimii si prin cautarea pulsului. Ascultarea batailor inimii se va face punand urechea pe toracele accidentatului, in regiunea inimii. Pulsul se va simti la nivelul arterei radiale, adica la nivelul articulatiei pumnului, la nivelul degetului mare. Daca pulsul este slabit, el poate fi simtit mai usor la nivelul arterei carotide, pe partea laterala a gatului.

Semnele care denota o insuficienta respiratorie sunt:

• Miscarile respiratorii sunt foarte slabe si neregulate sau lipsesc cu desavarsire;
• Buzele si unghiile se invinetesc;

Semnele care denota insuficienta circulatorie sunt:

• Pulsul se percepe cu foarte mare greutate sau nu poate fi perceput;
• Extremitatile sunt reci si livide;
• Bataile inimii nu se mai pot percepe;
• Hemoragiile din plagi inceteaza;

ATENTIE: La scurt timp dupa oprirea respiratiei si a circulatiei sangelui apar tulburari ale sistemului nervos central. Accidentatul este inconstient si nu mai raspunde la intrebari, nu reactioneaza la durere (ciupitul pielii), nu are reflexul corneean (atingerea corneei nu determina clipirea) si reflexul pupilar lipseste (pupila nu se mai ingusteaza la cresterea intensitatii luminii).

Nu vor fi abandonati accidentatii cu semne aparente de deces, deoarece ei pot fi salvati prin aplicarea rapida a masurilor de respiratie artificiala si masaj cardiac extern. Pana la sosirea personalului medical, accidentatii grav nu vor fi miscati sau deplasati in mod inutil, ci numai atat cat este nevoie pentru instituirea masurilor de mentinere a functiilor vitale (respiratia si bataile inimii).

In functie de starea accidentatului, masurile de prim ajutor se vor institui intr-o anumita ordine.

• Respiratia artificiala;
• Masajul cardiac extern;

Respiratia artificiala

Respiratia artificiala urmareste redresarea schimburilor de aer de la nivelul plamanilor. Metoda cea mai eficace este 'gura-la-gura'. Avantajul acestei metode consta in faptul ca nu necesita echipament special si nici manevre obositoare.

1. Accidentatul sta intins pe spate, cu fata in sus
2. Se controleaza caile respiratorii superioare pentru a avea siguranta ca nu sunt blocate cu sange, secretii, noroi sau alti corpi straini. In cazul infundarii lor, se recurge la desfundarea lor cu ajutorul degetelor.
3. Salvatorul se aseaza in genunchi, langa capul victimei.
4. Se trece mana stanga pe sub ceafa accidentatului si se impinge in sus, astfel incat sa se asifure o extensie a cefei. Aceasta manevra asigura eliberarea cailor respiratorii superioare acoperite de limba, stiut fiind ca, la accidentatii care s-au pierdut cunostiinta, limba cade in fundul gatului.
5. Dupa aceste manevre de pregatire, salvatorul trage aer in piept si, aplicandu-si gura pe gura deschisa a accidentatului, insufla aerul din plamanii sai in cei ai victimei. In tot acest timp, narile accidentatului trebuiesc astupate cu ajutorul celeilalte maini, pentru a impiedica refularea aerului.
6. In timpul manevrei se va controla eficacitatea manevrei, urmarindu-se umflarea abdomenului cu aerul insuflat.
7. Dupa fiecare insuflare, in timp ce salvatorul inspira, se vor lasa libere gura si nasul accidentatului. In acest fel aerul introdus in plamanii victimei este eliberat datorita elasticitatii custii toracice.
8. Ritmul de insuflare va fi de 10 -16 cicluri pe minut si va fi mentinut pana cand victima incepe sa respire autonom.
9. Daca victima are gura inclestata, se poate recurge la respiratia 'gura-la-nas'.

In cazul unui stop cardio-respirator. este necesar sa se execute concomitent si respiratia artificiala si masajul cardiac extern. In aceasta situatie este necesara prezenta a doi salvatori care sa execute concomitent manevrele. Alternarea miscarilor va fi urmatoarea: la patru compresiuni de masaj cardiac - o insuflare de aer. In eventualitatea ca nu exista decat un singur salvator, acesta va efectua, in ritmul amintit mai sus, ambele manevre.

Masajul cardiac extern

Urmareste reanimarea batailor cardiace in cazul in care inima a incetat sa mai bata. Metoda consta din aplicarea unor presiuni ritmice asupra inimii, prin intermediul custii toracice.

1. Accidentatul este culcat pe spate, pe un plan tare, cu capul mai jos decat restul corpului.
2. Salvatorul isi aseaza palmele surapuse pe locul corespunzator inimii in cusca toracica, adica in stanga extremitatii de jos a sternului (osul pieptului).
3. Palmele salvatorului vor exercita presiuni ritmice, astfel incat toracele victimei sa fie turtit cu 3 - 4 cm, intr-un ritm de 60 apasari pe minut.
4. Compresiunile si decompresiunile ritmice indeplinesc functia de pomparea sangelui in vasele sanguine.
5. In mod obisnuit, in scurta vreme dupa aplicarea masajului, inima isi reia activitatea spontana. Reluarea activitatii se poate observa dupa reaparitia pulsului si colorarea pielii si mucoaselor. Accidentatul isi capata cunostiinta, iar reflexele reapar.

In cazul unui stop cardio-respirator. este necesar sa se execute concomitent si respiratia artificiala si masajul cardiac extern. In aceasta situatie este necesara prezenta a doi salvatori care sa execute concomitent manevrele. Alternarea miscarilor va fi urmatoarea: la patru compresiuni de masaj cardiac - o insuflare de aer. In eventualitatea ca nu exista decat un singur salvator, acesta va efectua, in ritmul amintit mai sus, ambele manevre.

La copii, compresiunile pentru masajul cardiac extern se vor face cu doua degete si cu blandete.

Hemoragia

Scurgerea sangelui in afara vaselor sanguine se numeste hemoragie. Se pot deosebi mai multe tipuri de hemoragii:

• Hemoragiile externe - in care sangele se scurge in afara organismului datorita sectionarii unor vase de sange. In functie de vasele sectionate deosebim:
• Hemoragii arteriale, in care sangele, de culoare rosu aprins, tasneste intr-un jet sacadat, in acelasi ritm cu pulsatiile inimii;
• Hemoragii venoase, in care sangele, avand o culoare rosu-inchis, curge lin continuu;
• Hemoragii capilare, in care curgerea sangelui se observa pe toata suprafata ranii, avand intensitate redusa.
• Hemoragiile interne - in care sangele care curge ramane in interiorul organismului
• O categorie deosebita o pot forma hemoragiile interne exteriorizate, in care sangele ajunge in afara corpului dupa ce a trecut printr-o cavitate naturala care face comunicarea organismului cu exteriorul.

Hemoragiile interne sunt insotite de semne prin care se pot banui si diagnostica: ameteala, cresterea numarului de batai ale inimii pe minut, cresterea numarului de batai ale inimii, cresterea numarului de respiratii. Pulsul este slab, tensiunea arteriala sub limita normala. Bolnavul este nemultumit, palid, vorbeste sacadat, are transpiratii reci si chinuit de sete extrem de mare.

Hemostaza

Operatiunea de oprire a unei hemoragii se numeste hemostaza. Oprirea rapida si cu competenta este una din actiunile decisive care trebuie executate de catre cel ce acorda primul ajutor in cazul accidentelor rutiere.

Se realizeaza in doua feluri: natural si artificial. Hemostaza naturala se datoreaza capacitatii sangelui de a se coagula in momentul in care a venit in contact cu mediul exterior. Se produce in cazul hemoragiilor mici, capilare.

Cel mai simplu mod de a face o hemostaza provizorie este aplicarea unui pansament compresiv. Cateva comprese aplicate pe plaga, o bucata de vata si un bandaj ceva mai strans sunt suficiente pentru a opri o sangerare medie. Daca hemoragia nu se opreste, este necesara comprimarea vasului din care curge sangele. In hemoragia arteriala, comprimarea se face intr-un punct situat cat mai aproape de rana si mai sus, intre rana si inima. In hemoragiile venoase, comprimarea se face sub rana pentru a opri venirea sangelui de la periferie catre inima. Comprimarea vaselor se face mai bine in locurile in care ele sunt mai aproape de un plan osos si se poate face direct, cu degetul sau cu toata mana, insa numai pentru o hemostaza de scurta durata.

Cand se intentioneza comprimarea pentru o perioada mai indelungata a vasului de sange se foloseste garoul.

Garoul

Este un tub sau banda elastica de cauciuc. La nevoie, el poate fi improvizat dintr-o camera de bicicleta, o fasa, o bucata de panza, o curea sau orice altceva care poate fi rasucit si strans pe brat sau pe picior. Garoul este aplicat pana la oprirea hemoragiei.

ATENTIE: Mentinerea aplicata a garoului nu poate depasi o ora. Ori de cate ori se aplica garoul trebuie notata ora si data aplicarii pentru evitarea unor accidente grave din cauza neoxigenarii teritoriilor de sub garou. Daca este necesar, se slabeste usor garoul, pe perioade scurte de timp.

Oprirea respiratiei este urmata la cateva minute, de oprirea inimii. De asemenea, stopul cardiac este urmat rapid de oprirea respiratiei. Viata accidentatului se hotaraste in aceste prime momente, deoarece stopul cardio-respirator neredresat determina, in 5- 10 minute de la instalare, leziuni grave ale organelor vitale, incompatibile cu viata.

Pansamentul ranilor

De modul in care am facut primul pansament depinde modul de vindecare al ranii. Pentru tratarea locala a unei rani se vor intreprinde urmatoarele actiuni:

• Spalarea mainilor si asigurarea pe cat posibil a sterilizarii instrumentelor;
• Oprirea hemoragiei cu ajutorul mijloacelor cunoscute - garou, comprese sterile - in functie de intensitatea si locul hemoragiei.
• Controlul ranii. Ranitul va fi dezbracat sau se va recurge la taierea hainelor in zona ranii pentru a se putea aprecia locul unde se afla rana, intinderea si aspectul ei.
• Curatirea ranii. In rana pot ramane deseori corpuri straine (pamant, nisip, bucatele de stofa, cioburi) ce trebuie inlaturate cu ajutorul unei pense sterile. Cea mai buna curatire a plagii se realizeaza turnand apa oxigenata, solutie 3%. In spuma ce se ridica, se antreneaza majoritatea corpilor straini ce se gasesc in plaga.
• Spalarea si antiseptizarea ranii si a zonei adiacente. O regula esentiala este de a nu lucra dinspre zonele vecine, spre rana, pentru a nu aduce microbii de pe pielea intacta in plaga. Rana se spala cu o solutie de apa oxigenata 3% sau solutie de rivanol 1. Spalarea se va face folosind o bucata de tifon prinsa intr-o pensa sterila. Dupa ce se spala rana, se trece la spalarea pielii din jur. Se face apoi o dezinfectie a pielii, prin badijionare cu tinctura de iod sau alcool. Atentie: Niciodata nu se da cu tinctura de iod pe rana!
• Executarea pansamentului.
1. Daca avem la indemana praf de sulfamida sau Saprosan, se poate presara pe plaga. In lipsa lui este de preferat sa nu punem nimic pe rana. in nici un caz nu vom pune ulei sau alte grasimi, deoarece acestea pot fi daunatoare.
2. Aplicarea peste rana a catorva comprese sterile, in asa fel incat rana sa fie acoperita. Daca nu dispunem de comprese sterile putem folosi bucati de carpa curata.
3. Peste compresele sterile punem un strat de vata.
4. Bandajarea. Trebuie sa respecte urmatoarele reguli: sa fie facut cu miscari usoare, fara a provoca dureri; sa acopere in intregime si uniform rana si circa 15 cm adiacenti; sa nu aiba excesiv de multe straturi de fasa; sa nu fie prea strans pentru a nu stanjeni circulatia sangelui in zona afectata; sa nu incomodeze ranitul.
• Daca plaga este mare, trebuie ca accidentatul sa fie transportat pe targa pana la locul acordarii unui tratament medical de specialitate.

Fractura

Fracturile sunt ruperi totale sau partiale ale unui os, determinate de cauze accidentale. Frecvent se rup oasele lungi ale membrelor, fracturile aparand cand osul este bolnav, sau la batrani, la care oasele sunt rarefiate.

Semnele unei fracturi sunt:

• Durerea locala care apare brusc, in momentul accidentului, este situata exact la locul fracturii, se exagereaza prin apasarea focarului de fractura si se diminueaza dupa imobilizarea corecta;
• Deformarea locala, care tine de deplasarea fragmentelor din focarul de fractura si poate apare in lungul osului sau laterala;
• Impotenta functionala adica imposibilitatea folosirii membrului fracturat.
• Echimoza (vanataia) apare la interval de 1- 2 zile dupa accident.

Semnele de siguranta ale unei fracturi sunt:

• Mobilitatea anormala la nivelul focarului de fractura, in functie de axele osului respectiv;
• Frecatura osoasa (zgomot de paraitura, care apare la miscarea sau lovirea capetelor fracturate);
• Lipsa de transmitere a miscarii la distanta;

ATENTIE: Se recomanda a nu se insista prea mult la cercetarea semnelor de siguranta a unei fracturi deoarece la mobilizarea capetelor osoase se poate provoca ranirea unor artere sau a unor nervi din vecinatate.

Imobilizarea unei fracturi se face astfel:

• Clavicula: se utilizeaza doi colaci de panza rasuciti si legati la spate;
• Brat: 1- 2 atele aplicate pe brat si apoi legarea bratului de torace;
• Antebrat: 1 - 2 atele aplicate pe antebratul respectiv si suspendarea antebratului cu ajutorul unei fese legate de gat;
• Picior: de obicei imobilizarea cuprinde in intregime membrul respectiv. Pentru aceasta, in cazul in care avem 2 atele, acestea se aseaza fata in fata, pe partile laterale ale piciorului, in cazul in care avem o atela, o asezam pe partea laterala a piciorului si folosim, ca a doua atela, celalalt picior, legand strans picioarele victimei accidentului rutier.

Pentru fixarea oricarui tip de atela, trebuie avut grija ca aceasta sa nu apese pe rani sau sa produca rani accidentatului. Pentru aceasta orice obiect folosit drept atela va fi infasurat in fasa sau carpa.

Ca regula generala, orice atela trebuie sa depaseasca deasupra si dedesupt ambele articulatii ale osului fracturat, imobilizandu-le. Pentru victima accidentului de circulatie suspecta de o leziune a coloanei vertebrale masurile sunt urmatoarele:

• Se urmareste mentinerea permanenta a coloanei vertebrale in linie dreapta, capul fiind tinut ceva mai jos decat picioarele, atat in timpul ridicarii cat si al transportului;
• Capul si gatul accidentatului se mentin intr-o pozitie care sa asigure permeabilitatea cailor respiratorii superioare;
• Imobilizarea unui accidentat cu leziuni ale coloanei vertebrale se face pe un plan tare (scandura lata, usa, etc.) pe care bolnavul este asezat cu fata in sus, intre perne sau haine, pentru a evita deplasarile laterale.

Trebuie facut un triaj al cazurilor, in cazul in care trebuie acordat primul ajutor, in acelasi timp, unui numar mai mare de accidentati, in functie de starea fiecaruia, astfel:

• Cazurile de prima urgenta, sunt cele in care accidentatul prezinta stop cardio-respirator, hemoragii mari, care nu pot fi oprite prin garou, hemoragii ale organelor interne, plagi mari la nivelul plamanilor, stare de soc;
• Cazurile de urgenta a doua sunt reprezentate de accidentatii cu hemoragii arteriale care pot fi oprite prin garou, plagi mari abdominale, amputatii de membre si mari distrugeri de oase si musculare, accidentatii care s-au pierdut cunostinta;
• Cazurile din urgenta a treia sunt cazurile de accidentati cu traumatisme cranio-cerebrale, vertebro-medulare si de bazin, insotite de fracturi si de leziuni ale organelor interne, fracturi deschise, plagi profunde, hemoragii de tot felul;
• Ceilalti accidentati intra in categoria urgentelor obisnuite.

Asigurarea unui transport rapid si netraumatizant. In functie de categoria de urgenta se acorda primul ajutor si se asigura transportul victimelor accidentului rutier.

Transportul

Ridicarea, deplasarea, urcarea in 'Ambulanta' si transportul accidentatilor au o importanta deosebita. Multe complicatii pot apare tocmai din cauza unor greseli comise cu ocazia ridicarii si transportului, mai ales in cazul politraumatizatilor si marilor traumatizati. In timpul mobilizarii, victima accidentului rutier trebuie manevrata cu atentie si blandete. Geamatul victimei trebuie sa opreasca manevrele si gesturile care le determina. Accidentatii care s-au pierdut cunostiinta nu mai reactioneaza la durere, ceea ce ne obliga la mai multa atentie in vederea evitarii gesturilor traumatizante, care contribuie la agravarea tulburarilor functionale existente. In aceste cazuri, agravarea se poate constata prin modificarea pulsului si ritmului respirator, precum si prin accentuarea palorii.

Este bine ca ridicarea accidentatului si asezarea sa pe targa sa se faca cu concursul mai multor persoane care se vor aseza la capul si la picioarele celui ce trebuie ridicat. Una dintre ele va introduce bratele sub umerii victimei, alta sub bazin si cealalta sub picioare. La o anumita comanda, toti vor ridica accidentatul cu 30-40 cm, atat cat este necesar pentru a introduce targa dedesupt. Tot prin miscari sincronizate, ranitul va fi pus pe targa. Axul corpului, format din cap-gat-torace-bazin, va fi mentinut in bloc unitar, tot timpul in acelasi plan.

Transportul victimei se face la comanda, capul accidentatului fiind tinut pe directia mersului. Purtatorii din spate vor supraveghea fata accidentatului si miscarile repiratorii ale acestuia. Targa se va mentine numai in pozitie orizontala si se va mentine un pas sincronizat pentru evitarea balansului si zdruncinarea ranitului.

Daca victima a pierdut mult sange, va fi asezata cu capul mai jos decat restul corpului. Daca accidentatul prezinta o rana toracica, capul si toracele vor fi asezate mai sus. Accidentatii care s-au pierdut cunostinta vor fi asezati cu capul intors intr-o parte pentru a se evita sufocarea prin varsaturi. La fel si cei care sangereaza pe nas sau pe gura. Sub ceafa accidentatului se va introduce un sul facut eventual din haine.

Daca banuim existenta unei fracturi de coloana, cunoscand pericolul sectionarii maduvii spinarii acidentatului, acesta trebuie ridicat si transportat dupa regulile urmatoare:

• In timpul ridicarii, umerii si bazinul trebuie mentinuti la acelasi nivel;
• Daca este posibil, pentru ridicarea accidentatului sa folosim 4 ajutoare, care, in picioare, se plaseaza deasupra accidentatului, cu cate un picior de o parte si de alta a acestuia. Un ajutor se situeaza in dreptul picioarelor, privind spre cap si baga o mana sub coapse si o mana sub gambe. Al doilea ajutor se situeaza in dreptul bazinului, privind tot spre cap, introducand mainile sub sale, tinandu-le fata in fata, fara a le decala. Cel de-al treilea ajutor sa aseaza in dreptul capului, privind spre picioarele accidentatului si apuca cu mainile fiecare umar. Cel de-al patrulea se aseaza langa cap si il fixeaza cu o mana pe frunte si una la ceafa, pentru a preveni miscarile capului;
• La comanda accidentatul va fi ridicat si asezat pe un plan dur (usa, scandura lata, etc.) intre ghemuri de haine, pentru a evita deplasarile laterale. In acelasi scop, accidentatul va fi fixat deasupra cu fesi late;
• Accidentatul va fi invelit cu o patura;
• La transport se tine cont ca acesta trebuie sa aiba tot timpul o pozitie orizontala. Bancheta din spate a autovehiculelor este total contraindicata.

Urmand indicatiile de mai sus veti asigura un prim ajutor in caz de accident rutier mai eficient, pana la sosirea cadrelor medicale de specialitate.

Home | Inscriere | Tarife | Legislatie | Utile | Fotografii | Parteneri // 2009 Auto Sens Unic // developed by Adrian Gheorghe

PRINCIPIILE DE BAZA IN ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR

In toate cazurile de acordare a primului ajutor, este important sa se:

asigure locul accidentului;

ia masurile de prevenire pentru ca starea de fapt sa nu se inrautateasca;

stabileasca contactul cu persoana bolnava sau accidentata;

actioneze corespunzator cand persoana accidentata sau bolnava este lipsita de

cunostinta; aline durerea; stabileasca prioritatile.

ASIGURAREA LOCULUI ACCIDENTULUI

Personalul de prim ajutor trebuie, in primul rand, sa asigure securitatea persoanei

accidentate, a celor din jur, cat si a lui insusi. De fapt, aceasta inseamna scoaterea

persoanei accidentate din zona in care a avut loc accidentul, daca exista pericol de

incendiu, explozie etc.

PREVENIREA AGRAVARII SITUATIEI

Pentru a preveni agravarea traumatismelor sau a bolii, personalul de prim ajutor

trebuie sa examineze accidentatul/accidentatii. Salvatorul va trebui sa evalueze situatia si

sa inteleaga cauzele care au provocat-o. Tratamentul stabilit a se aplica in urma acestei

evaluari nu trebuie sa contribuie la agravarea situatiei. Urmeaza cateva exemple asupra

modului in care personalul de prim ajutor trebuie sa gandeasca si sa actioneze pentru a

preveni agravarea situatiei in timpul tratamentului.

Pentru a preveni sufocarea, asezati persoana care si-a pierdut cunostinta in

pozitie laterala, stabila.

Hemoragia trebuie sa fie oprita rapid, pentru a preveni pierderea inutila a

sangelui. In cazul simptomelor si indiciilor de oase fracturate, personalul de prim ajutor va

lua masurile necesare pentru prevenirea agravarii fracturii si a perforarii pielii de catre

oasele fracturate.

Cand temperatura aerului este scazuta, trebuie sa se previna scaderea inutila a

temperaturii corpului.

STABILIREA CONTACTULUI CU PERSOANA BOLNAVA SAU ACCIDENTATA

Cel ce acorda primul ajutor nu trebuie sa se lase constrans de spectatorii prezenti

in a acorda asistenta inutila sau exagerata. Totodata, nici nu trebuie sa evite acordarea

ajutorului de teama ca face ceva gresit.

Prima examinare trebuie sa evidentieze posibilele traumatisme fizice ale victimei.

Adeseori, aceste lucru este dificil, datorita starii psihice a accidentatului. Gandurile ii sunt

haotice si se concentreaza cu greu asupra celor spuse de personalul de prim ajutor.

Purtati-va calm, hotarat si cu incredere. In situatii concrete, este recomandabil sa actionati

in urmatorul mod:

in timpul examinarii, tineti in mana dumneavoastra mana accidentatului, pentru

a stabili un contact fizic. Asezati mana cealalta pe pieptul sau pe abdomenul acestuia,

cand il intrebati daca are dureri in zona respectiva. Aceasta ii da posibilitatea sa

urmareasca mai usor examinarea efectuata de personalul de prim ajutor sau sa dea

raspunsuri clare;

personalul de prim ajutor trebuie sa dovedeasca o atitudine optimista si, in

primul rand, sa-si exprime increderea ca detine controlul asupra situatiei, iar persoana in

dificultate va beneficia in curand de ajutor;

din consideratie fata de celelalte persoane afectate si pentru a apara

accidentatul de incordare excesiva, in anumite situatii, este de dorit ca acesta sa fie

protejat fata de mediul inconjurator. In aceasta situatie, cei mai multi accidentati au nevoie

de un contact apropiat, de cineva care sa-i tina de mana, sa-i asculte.

INTERVENTIA IN CAZUL IN CARE O PERSOANA ESTE LIPSITA DE CUNOSTINTA

In aceasta situatie, viteza cu care se actioneaza este de cea mai mare importanta.

Examinarea si tratamentul trebuie sa fie efectuate rapid. Pentru ca ajutorul acordat sa fie

eficient, in primul rand trebuie efectuata o evaluare a semnelor, a indiciilor clare care

demonstreaza lipsa de cunostinta. Acest lucru se realizeaza numai prin studiu si pregatire.

AMELIORAREA DURERII

Durerile pot fi ameliorate prin aplicarea de bandaje, prin imobilizare si printr-o

transportare corespunzatoare.

PRIORITATI

In cazul in care exista mai multe persoane accidentate, este important sa stabilim

prioritatile, astfel incat primul ajutor sa se acorde cu prioritate persoanei celei mai grav

accidentate. Poate fi dificil de stabilit o linie corecta de prioritati, deoarece, cateodata, cei

care prezinta cele mai evidente traumatisme nu sunt neaparat si cel mai grav accidentati.

De asemenea, nici cei care atrag cel mai tare atentia prin tipete sau plansete nu sunt

intotdeauna cel mai grav afectati.

PENTRU A EVALUA GRADUL DE AFECTARE

1. Vorbiti cu accidentatul!

Care este starea de constienta pacientul este constient, coerent, confuz, obosit,

inconstient? Are accidentatul dureri? Unde? Isi poate misca accidentatul mainile si

picioarele?

2. Observati accidentatul!

Exista semne de leziuni externe?

Semnele externe dau vreun indiciu asupra gradului si tipului traumatismului?

Accidentatul respira? Cum este respiratia? Normala? Greoaie (cu bolboroseli si

gemete)?

Care este culoarea fetei?

3. Atingeti accidentatul!

Palpati pulsul la incheietura mainii sau la gat. Este accelerat?

Cum este pielea? Rece? Lipicioasa si umeda?

Examinati corpul accidentatului si verificati daca sunt semne de fracturi.

4. Evaluati!

Sunt amenintate functiile majore ale vietii

starea de constienta, respiratia, circulatia sangelui?

5. Stabiliti prioritatile!

Cine necesita tratament pentru salvarea vietii?

Cine mai poate astepta?

MASURI DE AUTOPROTECTIE

Cei care acorda primul ajutor vin in contact direct cu persoane ranite, intoxicate sau

care pot suferi de o boala transmisibila. Ca atare, sunt necesare masuri de autoprotectie

pentru cel care intervine.

De aceea:

La persoanele otravite cu substante toxice pulverizate: se va spala bine cu apa

curata fata acestora, inainte de a executa manevrele de respiratie artificiala.

La persoanele intoxicate cu gaze intr-o incapere inchisa: inainte de a se acorda

primul ajutor, vom chema personalul de specialitate, pentru a scoate victimele din mediul

toxic. Prevenirea contaminari cu boli transmisibile prin sange (ex. hepatita B si SIDA):

La manevra de respiratie artificiala: teoretic, singurul risc poate sa il constituie

sangele din gura victimei. Se aplica un material filtrant pe fata accidentatului.

La oprirea hemoragiei: teoretic, singurul risc este numai daca cel care acorda

primul ajutor are rani.

In acest caz:

isi va pansa ranile;

daca accidentatul sangereaza si este inconstinet, se va apasa pe zona

hemoragica, utilizand un strat gros de tesatura sau se va face compresie cu mana

acoperita de un material impermeabil, pentru a se evita contactul cu sangele victimei;

dupa ingrijirea unui accidentat, spalati-va cu grija mainile cu apa si sapun!

RESUSCITAREA CARDIO-PULMONARA

Resuscitarea trebuie sa fie efectuata numai pe indivizii care sunt in stare de

inconstienta, nu respira si prezinta o posibila intrerupere a circulatiei sangelui (nu au puls).

O persoana in aceasta situatie se afla in stare de coma.

Scopul resuscitarii este de a scoate pacientul din aceasta situatie si de a preveni

decesul.

ACTIONATI RAPID

Este extrem de important pentru creier sa aiba un flux continuu de oxigen. Celulele

creierului pot tolera numai o scurta intrerupere a fluxului de oxigen, de obicei intre 3-5

minute.

EXAMINAREA SI TRATAMENTUL

Scuturati umarul accidentatului si strigati: Sunteti treaz?.

Daca nu exista nici o reactie:

strigati dupa ajutor; deschideti caile de acces ale aerului, vedeti daca pacientul

respira (pentru aceasta, folositi numai 5 secunde!).

Daca pacientul nu respira:

palpati-i pulsul (pentru aceasta, folositi doar 5 secunde).

Daca nu respira, dar are puls:

incepeti respiratia artificiala.

Daca nu respira si nu are puls:

- incepeti manevrele de resuscitare cardio-pulmonara. Pulsul este examinat la gat,

prin palparea cu degetul aratator si cel mijlociu pe partea laterala a Marului lui Adam, in

scobitura dintre trahee si muschiul gatului (artera carotida).

DESCHIDEREA CAILOR DE ACCES AL AERULUI

Cand persoana care acorda primul ajutor asigura deschiderea cailor de acces al

aerului, unei persoane in stare de inconstienta, in primul rind trebuie sa inlature toti corpii

straini vizibili, care obtureaza gura si gatul. Apoi, inclina spre spate capul accidentatului:

aseaza o mana pe frunte si cu doua degete de la cealalta mana ridica mandibula, fara a

inchide gura accidentatului.

RESPIRATIA ARTIFICIALA (metoda gura la gura)

Dupa ce ati deschis caile de acces al aerului, verificati daca pacientul respira.

Verificati daca pacientul are puls.

Blocati narile pacientului intre doua degete; insuflati aer si verificati daca se ridica

cutia toracica. Folositi doua secunde pentru fiecare insuflare.

Lasati aerul sa iasa afara si verificati daca se decompreseaza toracele. Mentineti

capul accidentatului in aceeasi pozitie.

RESUSCITAREA CARDIACA

Gasiti locul de apasare corespunzator.

Localizati sternul.

Punctul de apasare va fi situat deasupra limitei inferioare a sternului, la o distanta

de 2 degete.

Asezati palma mainii peste punctul de presare si cealalta palma peste prima.

Ridicati degetele de pe cavitatea toracica.

Apasati drept in jos, de 80-100 ori/min.

Apasati de sus in jos cca. 4-5 cm la o persoana adula. Daca pacientul nu respira

si nu are puls, executati 15 compresiuni externe ale pieptului la doua insuflatii

(resuscitarea cardio-respiratorie).

PLAGI SI BANDAJE

Pielea este un organ cu functii importante pentru viata. Dar factorii externi ii pot

cauza leziuni care necesita acordarea primului ajutor.

Dupa profunzime, se disting:

- taieturi simple, cu afectarea exclusiva a pielii;

- taieturi complexe, cand vatamarea cuprinde, dupa caz, oase, vase de sange,

nervi, tendoane, muschi sau organe interne.

DIFERITE TIPURI DE PLAGI

Sfasierea, frecarea produc plagi superficiale. Daca nu se infecteaza, ele se

vindeca fara a lasa cicatrice.

Inciziile adanci, provocate de taisuri ascutite, pot sangera din abundenta. Taietura

este de obicei curata. Sangerarea are un efect de curatare si, astfel, pericolul infectarii

este mic, daca obiectul care a produs rana nu a fost murdar sau ruginit.

Penetrari prin strapungere (cu un cui, cutit, geam) cu o deschizatura mica de

intrare si un canal ingust de-a lungul taieturii. Atingerea organelor interne este frecventa si,

adeseori, impuritatile patrund adanc in tesuturi, marind riscul infectarii. Toate plagile

provocate prin injunghiere (ale pieptului sau abdomenului) trebuie tratate de medic, fiind

pericol de perforare. Tot mediul trebuie sa examineze si sectionarea incheieturilor, pentru

a se evita infectiile.

Plagile provocate prin impuscare pot avea aspecte diferite, in functie de calibrul

armei si de viteza glontului. Cand este lovit de un glont, osul se sfarma. Orificiul de intrare

al glontului poate fi mic si adanc, iar cel de iesire poate fi larg si zdrentuit, tesuturile fiind

rupte si insangerate. Schijele provoaca o combinatie de rani zdrobite si rani adanci,

similare celor provocate prin impuscare.

COMPLICATII ALE PLAGILOR

Sangerarea: va inceta de la sine in cazul taieturilor minore. Cand pierderile de

sange sunt mari, exista pericolul intreruperii circulatiei.

Infectia: pielea este un invelis protector impotriva impuritatilor care pot patrunde

in corp. Cand pielea este rupta si intervenise infectia, plaga se inflameaza, temperatura

creste, tesutul se umfla si, dupa un timp, se formeaza o plaga purulenta.

Vatamarile interne: datorita pericolului perforatiei, ca in cazul ranilor de cutit in

piept si abdomen sau infectarii articulare in cazul taieturilor in articulatii, toate aceste plagi

trebuie tratate de medic.

Tetanos: plagile infectate, cum sunt cele zdrobite sau taiate, pot conduce la

tetanos, complicatie ce poate fi observata abia dupa cateva zile de la infectare.

PRIMUL AJUTOR IN CAZUL PLAGILOR PRIN TAIERE

Acoperiti rana si opriti sangerarea;

- Tineti ridicata, pe cat posibil, zona afectata a corpului;

- Preveniti intreruperea circulatiei;

- Transportati ranitul la medic sau spital.

ACOPERITI RANA SI OPRITI SANGERAREA

Taieturile mici, deschise, pot fi tratate cu apa curata, cu apa si sapun. Marginile

deschise ale taieturii trebuie sa fie puse cap la cap, inainte de acoperirea plagii cu un

bandaj sau comprese. Daca taietura este mare si trebuie sa fie tratata de medic, persoana

care acorda primul ajutor trebuie sa curete rana si apoi sa aplice un bandaj curat. De

obicei, se acopera cu o compresa. Este important ca nimeni sa nu atinga interiorul

compresei cu degetele. Sangele, impuritatile, fragmentele de corpi straini nu se

indeparteaza, deoarece aceasta poate provoca o sangerare si mai mare, crescand

pericolul infectarii.

Ca bandaj, folositi fasa, care se prinde in trei puncte. Bandajele trebuie sa fie

aplicate solid si sigur, dar nu prea stans, ca sa puna in pericol circulatia sangelui. Puneti

bandajul compresiv sau de sustinere peste taietura, in functie de tipul ranii.

Prevenirea intreruperii circulatiei. In cazul taieturilor mari si al pierderilor masive

de sange, exista pericolul unei intreruperi a circulatiei (vezi prevenirea la cap. Fracturi).

In ceea ce priveste transportul persoanei accidentate vezi cap. Transportul

unui accidentat.

BANDAJAREA

Inainte de a aplica un bandaj, trebuie sa stiti care este functia lui. Multe persoane

aplica bandajul numai pentru a acoperi aspectul neplacut al unei plagi. Un bandaj are

urmatoarele functii:

protejarea impotriva infectiilor: bandajul pe rana;

oprirea hemoragiei: bandaje compresive;

protejarea taieturilor: bandaje de sustinere.

BANDAJUL PENTRU RANI/TAIETURI

Este format din 2 parti: o parte interioara si una exterioara. Bandajul interior trebuie

sa fie curat si sa acopere toata suprafata taieturii, pentru a o proteja de impuritati.

Compresele sterile sunt bune, in special ca bandaje interioare.

In cazuri de urgenta, se poate folosi o batista curata.

O compresa simpla, fixata cu o rola de tifon, este bandajul folosit in mod obisnuit.

Un bandaj exterior functioneaza ca un suport pentru bandajele interioare. La fel de bine se

poate folosi o banda elastica sau un bandaj elastic.

BANDAJUL COMPRESIV

Se foloseste pentru o taietura adanca ce produce o hemoragie serioasa. Acoperiti

taietura cu bandaje curate. Asezati un obiect care sa exercite presiune (piatra, o bucata de

lemn) pe bandajul de deasupra ranii. Asigurati bandajul printr-o acoperire circulara.

Asezati ranitul intr-o pozitie ridicata. Apasati bandajul. In cazul unei hemoragii, un bandaj

exterior este asezat ca un bandaj compresiv (asa cum este descris la cap. Hemoragii

Tratamentul in cazul hemoragiei externe). Acest bandaj exterior nu este neaparat necesar

sa fie steril.

BANDAJUL DE SUSTINERE

O rana a mainii se bandajeaza aplicand o compresa pe mana si o rola in palma..

Mana este sustinuta prin asezarea antebratului intr-o esarfa. Bratul trebuie sa fie ridicat in

pozitia diagonala. Acest bandaj trebuie sa protejeze zona afectata de traume externe.

Astfel, se vor reduce durerea si complicatiile. O banda elastica este foarte functionala ca

bandaj de sustinere.

INFORMATII GENERALE DESPRE BANDAJE

Bandajele se folosesc fie ca sa acopere ranile si sa opreasca hemoragia, fie pentru

sustinere.

Un bandaj se aplica cu multa siguranta, dar nu asa strans incat sa afecteze

circulatia. Evitati folosirea snururilor pentru fixarea bandajelor.

Printr-o bandajare corecta se va evita frecarea ranii de pielea sanatoasa. O astfel

de frecare se poate produce, mai ales, la bandajarea picioarelor sau a mainilor.

Nodul bandajului nu trebuie asezat niciodata pe rana. Cand bandajul se aplica

peste o articulatie, el trebuie sa aiba o pozitie inclinata. Aceasta pozitie este cea

mai confortabila pentru ranit, permitandu-i o mobilitate mai mare a articulatiei.

FRACTURILE

Scheletul uman este compus din aproximativ 220 de oase, legate intre ele prin

articulatii si muschi. O fractura sau ruptura poate fi cauzata de suprasolicitare, violenta

externa sau presiune.

TIPURI DE FRACTURI.

Persoana care acorda primul ajutor trebuie sa fie capabila sa deosebeasca o

fractura inchisa de una deschisa. La fractura inchisa, pielea nu este strapunsa, in timp ce

la cea deschisa apare plaga. Rana poate fi cauzata de o forta externa sau de fragmentele

osoase ce forteaza iesirea prin piele. Deosebim deci: fracturi inchise fara rani deschise

in zona osului rupt (foto 1) si fracturi deschise cu rani deschise peste fractura (foto 2).

SEMNE

Pozitie nefireasca

Miscare nenaturala

Brat sau picior scurtat.

COMPLICATII.

Sangerarea. O fractura deschisa poate provoca sangerarea pielii, a muschilor sau

ruperea vaselor mari de sange. Si fractura inchisa poate provoca o sangerare, chiar

majora, dar se evidentiaza numai cand apare umflarea zonei vatamate.

Infectia. In cazul oricarei fracturi deschise, exista riscul infectarii. De aceea, cel ce

acorda primul ajutor trebuie sa actioneze corect si rapid.

Afectarea nervilor. Fragmente ascutite de os pot vatama nervii adiacenti, ceea ce

are ca efect paralizia sau pierderea sensibilitatii. Persoana care acorda primul ajutor

trebuie sa se gandeasca la aceasta in timpul tratamentului sau al transportului.

PRIMUL AJUTOR

Opriti sangerarea si acoperiti rana.

Imobilizati, pe cat posibil, partea vatamata.

Preveniti intreruperea circulatiei.

Transportati cu atentie accidentatul la spital.

IMOBILIZAREA CU ATELE

In cazul fracturilor oaselor lungi, ca cele ale gambei, coapsei, bratului si

antebratului, pentru a se mentine cat mai fixe, sunt necesare atelele.

Criteriile de care trebuie sa tineti cont:

- Atelele trebuie sa fie suficient de lungi ca sa imobilizeze articulatiile superioara si

inferioara focarului de fractura. De exemplu, pentru fractura de antebrat, atelele trebuie sa

cuprinda atat articulatia cotului, cat si pe cea a manii.

Pentru a evita stransoarea si frecarea, captusiti atelele;

- Evitati intreruperea circulatiei;

- Atela trebuie sa fie rigida, dar nu prea grea. Ca materiale, puteti folosi: cartonul,

metalul, plasticul, ziare, paturi (infasurate).

IMOBILIZAREA FARA ATELE.

Pentru aceasta, se vor folosi materiale textile: esarfe, triunghiuri de panza etc. La o

astfel de imobilizare, pentru fracturile membrului superior se va folosi ca atela trunchiul, iar

pentru fracturile membrului inferior se va folosi ca atela membrul inferior sanatos.

PREVENIREA INTRERUPERII CIRCULATIEI.

In cazul aparitiei unei hemoragii, este important sa se previna intreruperea

circulatiei. Daca persoana care acorda primul ajutor este sigura de acest pericol, atunci:

opreste hemoragia;

aseaza persoana accidentata pe spate, cu picioarele ridicate si sprijinite, astfel

incat o cantitate suplimentara de sange sa se scurga dinspre picioare spre organele vitale

ale corpului;

tine accidentatul acoperit, dar nu excesiv; calmeaza durerile;

nu-i da lichide;

chemand ajutor, transporta rapid accidentatul la spital.

FRACTURI ALE MEMBRULUI SUPERIOR

Pentru fracturile antebratului si ale incheieturii manii, este necesara o simpla

esarfa. Folositi doua esarfe in cazul fracturilor antebratului, bratului si claviculei. In caz de

urgenta, se poate folosi ca esarfa de prindere, o camasa sau o bluza.

FRACTURI ALE MEMBRULUI INFERIOR

Pentru fracturile de sold, sunt necesare, pentru imobilizare, doua atele; una

externa, de la subsuoara pana sub articulatia gleznei si una interna sau interioara, de la

radacina membrului fracturat si pana sub articulatia gleznei.

In cazul imobilizarii fara atele, se vor folosi materiale improvizate esarfe, baticuri,

bucati de panza cu ajutorul carora membrul inferior fracturat va fi fixat de membrul

inferior fara fractura. Se vor folosi pentru aceasta cca.5 bucati de panza, cu care se va

asigura fixarea in puncte diferite, incepand de la coapsa si pana la articulatia gleznei.

FRACTURILE COSTALE.

Aceste fracturi, atat cele deschise, cat si cele inchise, pot provoca leziuni ale cutiei

toracice, plamanilor si ale vaselor de sange. Desi s-ar putea ca fracturile sa nu fie vizibile,

accidentatul poate insa scuipa sange si spuma de sange, usor rozata.

Asezati un bandaj in jurul cutiei toracice, pentru mai multa stabilitate si pentru

alinarea durerii.

Fractura catorva coaste este serioasa si poate avea drept urmare oprirea

respiratiei.

FRACTURILE COLOANEI VERTEBRALE.

Aceste fracturi pot provoca leziuni ale maduvei spinarii, care au drept consecinta

paralizii.

Este foarte important ca salvatorul sa examineze pe cat posibil accidentatul la locul

unde s-a produs accidentul.

Posibilitatea unei fracturi de coloana se evidentiaza prin urmatoarele semne:

contractura musculara in zona fracturata, asociata sau nu cu deplasari evidente ale

vertebrelor. Ele pot fi insotite de urmatoarele simptome: amorteli sau lipsa de control

(paralizie) a unei zone a corpului, durere ca o sfichiuire de bici la nivelul gatului.

Lipsa de control sau amorteli ale corpului de la gat in jos evidentiaza o fractura a

coloanei cervicale.

Lipsa de control sau amorteli ale corpului de la mijloc in jos evidentiaza o fractura a

coloanei lombare. In situatia in care exista suspiciuni de fractura a coloanei vertebrale,

deplasarea accidentatului se va face numai daca este absolut necesar si numai pastrand

rectitudinea coloanei vertebrale.

PRIMUL AJUTOR IN ENTORSA GLEZNEI.

Cea mai frecventa entorsa este cea a gleznei.

Urmatoarele recomandari sunt aplicabile pentru toate entorsele:

Ridicati piciorul afectat;

Aplicati un bandaj elastic strans;

Scadeti temperatura zonei afectate, prin aplicarea pachetelor cu gheata pe

bandaj.

Dupa acordarea primului ajutor, este necesar un examen medical.

HEMORAGII

Hemoragiile pot fi: externe si interne. Hemoragia interna nu este vizibila. O

persoana poate avea hemoragie interna din cauza ruperii vaselor de sange sau a

organelor interne.

HEMORAGIA EXTERNA

Hemoragia masiva din artera: sangele se scurge in exterior in pulsatii, in ritmul

pulsului accidentatului. Hemoragia venelor: un flux continuu de sange. Hemoragia

capilara: o mica scurgere de sange care, de regula, se opreste singura. O rapida pierdere

a sangelui este mai periculoasa decat o hemoragie lenta si continua. In hemoragia

arteriala, sangele se scurge in afara, in pulsatii; pune viata in pericol si trebuie sa fie oprita

imediat. De asemenea, si hemoragia din venele mari poate fi periculoasa.

PRIMUL AJUTOR

Exercitati presiune asupra punctului hemoragic.

Folositi o compresa sau, in cazuri urgente, orice materiale textile curate

disponibile. Ridicati zona hemoragica si, in acelasi timp, presati rana bandajata.

Asezati persoana accidentata in asa fel incat rana sangeranda sa fie mai sus

decat planul corpului. Sangerarea va fi, astfel, diminuata, iar in cazul sangerarilor capilare,

acestea se vor opri.

Aplicati un bandaj compresiv. Puneti o compresa peste rana si strangeti apoi cu

clame. Asezati un obiect (piatra, o bucata de lemn) deasupra compresei si bandajati rana.

Bandajul trebuie sa fie aplicat stans, asa incat hemoragia sa se opreasca. Daca rana

continua sa sangereze, dupa aplicarea bandajului, mariti compresia printr-o curea, esarfa

etc.

In cazul unei amputari, bratul sau piciorul se vor bandaja complet si se poate

aplica garoul.

Daca este amputat un brat sau un picior, bontul trebuie sa fie complet bandajat.

Daca este posibil, odata cu accidentatul, bratul sau piciorul trebuie, de asemenea,

transportate la spital. Ele vor fi tinute la rece, intr-o punga de plastic pusa, la randul ei, intro

alta punga de plastic cu gheata si putina apa.

IMPORTANT IN CAZUL HEMORAGIEI MASIVE:

- datorita pericolului de intrerupere a circulatiei, asezati persoana accidentata

culcata pe spate, cu picioarele ridicate. O persoana lipsita de cunostinta trebuie

intotdeauna asezata intr-o pozitie laterala stabila;

- calmati durerile si imobilizati fracturile; - nu dati niciodata lichide unei persoane

accidentate si care prezinta o posibila intrerupere a circulatiei sangelui; protejati persoana

accidentata impotriva frigului.

Cand accidentatul prezinta o hemoragie masiva, opriti hemorgia si asigurati imediat

transportul acestuia la spital.

TRATAMENTUL HEMORAGIEI NAZALE

Hemoragia nazala se poate opri daca accidentatul sta in pozitie verticala, se

apleaca putin inainte si isi apasa cu degetele ambele nari, circa 5-10 minute.

ARSURI

Cauzele cele mai frecvente ce pot provoca leziuni prin arsuri sunt: accidente

casnice (apa fierbinte, ceai, cafea, grasimi); incendiile; accidentele de munca; accidentele

de masina, barca, avion; accidentele provocate prin electrocutare.

Gravitatea arsurilor se masoara in trei grade:

arsurile de gradul I sunt leziuni superficiale; pielea este rosie, uscata si

dureroasa (asemanatore arsurilor obisnuite provocate de soare (foto 1).

arsurile de gradul II conduc la leziuni mai profunde, dar care nu ajung la

straturile cele mai joase ale pielii. Tegumentele afectate sunt rosii si dureroase. Pe aceste

zone se formeaza basici umplute cu un lichid ce contine plasma, care se scurge in afara

vaselor mici de sange (foto 2). In cazul arsurilor prin oparire, se produce o combinatie intre

arsurile de gradul I si cele de gradul II.

arsurile de gradul III: aici, leziunea patrunde si mai adanc, strabatand toate

straturile pielii. Aceste arsuri provoaca rani sau carbonizeaza suprafata arsa. Un accident

la bucatarie, spre exemplu, prin oparire cu un lichid clocotit poate produce chiar leziuni de

gradul III.

PRIMUL AJUTOR

Primul lucru ce trebuie facut este racirea imediata a zonei arse, cu apa rece, timp

de pana la o jumatate de ora sau pana cand, indepartand apa de pe zona arsa, durerile nu

se mai simt. Prin racirea locului, se previne si patrunderea mai adanca a arsurii in

tesuturile pielii.

Imbracamintea arsa de pe piele nu trebuie indepartata decat in cazul in care ea

arde inabusit.

Faza urmatoare o constituie bandajarea suprafetei arse. Folositi comprese sterile,

cearceafuri sau prosoape curate.

Mai trebuie prevenita intreruperea circulatiei, care survine, de obicei, cand

suprafata pielii este arsa in proportie mai mare de 20%. (Determinarea gradului de

intindere a unei arsuri se poate aprecia astfel: suprafata unei maini reprezinta cca.1% din

suprafata intregului corp; un brat 9 %; un picior 18 %; abdomenul si toracele 18 %,

iar spatele tot cca. 18 %).

De asemenea, trebuie supravegheata si respiratia, caci accidentatii arsi pot inhala

aer foarte cald sau gaze otravitoare. Tratamentul final pentru cei cu arsuri de gradul II si

IIIn trebuie facut la spital. Deci, atentie la transport!

ARSURI PRIN ELECTROCUTARE

Tipuri de arsuri

Arsuri prin contact. Sunt localizate, de obicei, pe brate si picioare (parti ale

corpului ce vin in contact direct cu firele electrice).

Arsuri in forma de arc. Sunt cauzate de o scanteie produsa intre doua fire

electrice. Este suficient ca o persoana sa se afle in zona in care se produce scanteia,

pentru ca vatamarea sa se produca. Intr-un spatiu deschis, scanteia este superficiala, dar

intr-un spatiu inchis, ea va fi exploziva, iar urmarile foarte serioase. Un copil poate suferi

un soc electric care-i poate determina oprirea respiratiei si a inimii.

Combinatia contact-arc. Se poate produce daca o persoana in contact cu

pamantul vine in contact cu o alta persoana, in momentul in cre aceasta sufera un soc

electric.

PRIMUL AJUTOR

1. Scoaterea victimei de sub influenta curentului electric trebuie facuta rapid. Daca

accidentul a fost produs de curent de joasa tensiune, este mai usor, caci puteti scoate

victima fara a va pune propria viata in pericol, tragand-o de haine. In cazul curentului de

inalta tensiune, actiunea este periculoasa pentru persoana salvatoare. Exceptie face cazul

cand persoana care acorda primul ajutor poate ajunge la sursa principala de direct si o

poate intrerupe.

2. Stingerea incendiului. Cand persoana accidentata are hainele in flacari, acestea

trebuie stinse fie cu apa, fie acoperind accidentatul cu o patura. Nu aruncati apa peste

instalatiile electrice, pana nu a fost intrerupta alimentarea la curentul electric.

3. Reanimarea. Daca accidentatul nu are puls si nu respira, ii faceti respiratie

artificiala (gura la gura) si masaj cardiac.

4. Scaderea rapida a temperaturii corpului. In acest scop, se foloseste apa rece.

Procedeul trebuie sa continue circa 30 de minute.

5. Bandajarea. Plagile din arsura prin electrocutare sunt curate si trebuie doar

protejate impotriva infectarii. Se vor aplica comprese curate, prosoape, cearceafuri.

6. Transportul la spital este absolut necesar, caci oprirea inimi poate surveni subit,

chiar la cateva ore de la producerea accidentului.

OTRAVIRI, INTOXICATII

Semne generale care ne orienteaza spre otravire: - persoana fara cunostinta;

crampe abdominale, greata; plante otravitoare, medicamente, cutii cu toxic langa victima;

miros de gaz intr-o camera cu una sau mai multe persoane lipsite, mai mult sau mai putin,

de cunostinta.

Trebuie sa actionam rapid. Primul ajutor trebuie acordat corect. Transportul la spital

se face rapid. Pentru a actiona corect, trebuie sa se cunoasca natura toxicului.

Otrava poate patrunde in organism pe urmatoarele cai:

- gura (prin inghitire);

- plaman (prin inhalare);

- piele (prin absorbtie).

TOXICE PRIN INGHITIRE

Plante, ciuperci:

provocati varsatura, daca victima este constienta (salvatorul introduce 2 degete

in gura victimei, pana la baza limbii si le misca usor, pana cind aceasta incepe sa vomite);

apoi, dati-i sa bea multa apa;

asezati-o in pozitie laterala stabila; daca nu respira, nu are puls, efectuati

manevrele de resuscitare.

Soda caustica, acizi, petrol: Apar leziuni grave in gura, gat, esofag, stomac:

nu provocati varsatura;

aplicati comprese reci la gat; asezati victima in pozitie laterala stabila;

transportati-o rapid la spital, sub supraveghere.

INTOXICATII PRIN INHALARE

Cele mai frecvente sunt cele cu monoxidul de carbon (CO): gaze de esapament,

arderea incompleta a combustibilului intr-o soba fara sistem de aerisire, pivnite, calele

vapoarelor.

victima se scoate la aer;

salvatorul trebuie sa se protejeze!;

se deschid caile de acces ale aerului;

se efectueaza manevre de resuscitare, daca este cazul;

se aseaza in pozitie laterala stabila;

se transporta obligatoriu la spital.

TOXICE CARE PATRUND PRIN PIELE

Substante cum sunt cele folosite in agricultura pentru combaterea daunatorilor:

parathion (Verde de Paris) etc.

Primul ajutor

spalati pielea victimei cu multa apa;

mentineti calmul victimei;

supravegheati-i functiile vitale;

daca este necesar, efectuati manevrele de resuscitare;

transportati victima la spital.

Atentie la autoprotectie!

INTEPATURI DE INSECTE SI MUSCATURI DE SARPE VENINOS

Semne generale: varsaturi, contractii musculare, tremuraturi, greutate in respiratie.

Primul ajutor:

punga cu gheata pe locul intepaturii/muscaturii;

supravegheati victima pentru a observa daca prezinta semne de intrerupere a

circulatiei sangelui sau de sufocare;

transportati-o de urgenta la spital.

MUSCATURI DE ANIMALE

Primul ajutor:

plaga muscata se bandajeaza;

daca aceasta sangereaza, opriti hemoragia.

Persoana muscata se va prezenta obligatoriu si cat mai repede la medic. Acesta va

stabili tratamentul. Plagile muscate prezinta riscul transmiterii turbarii (rabiei) de la

animalul bolnav la om. Rabia este o boala infectioasa netratabila, mortala. Se poate evita

imbolnavirea numai prin vaccinare antirabica, efectuata din timp si corect pentru plagile

muscate, considerate ca posibil infectate cu virusul rabiei.

INSOLATIA

Cea mai obisnuita forma de insolatie este cauzata de expunerea prelungita la

soare. Insolatia apare mai des la militari sau la muncitorii care lucreaza in arsita soarelui

sau in unitatile industriale cu temperaturi inalte si la persoanele care stau prea mult la

plaja. In cazul unei insolatii, temperatura corpului depaseste 40 grade C. Este o situatie

grava, trebuie sa se actioneze rapid, altfel se poate ajunge la deces.

SIMPTOME

Semnele instalarii insolatiei pot aparea pe neasteptate. Ele constau in ameteala,

sete, dureri de cap, dezorientare, comportament apatic, greata, contractii musculare,

pierderea cunostintei, febra.

PRIMUL AJUTOR

Scaderea temperaturii corpului celui in cauza, prin aducerea lui la umbla si

stropirea cu apa rece.

Administrarea de lichide nealcoolizate persoanelor constiente.

Transportarea la spital, pentru control.

PRIMUL AJUTOR IN INEC

Victima trebuie scoasa cat mai repede din apa, dupa care se efectueaza manevre

de evacuare a apei din plamani: rasturnata cu fata in jos, victima este prinsa de salvator

de abdomen, cu mainile facute chinga, ridicata de la sol, cu capul in jos si scuturata de

cateva ori, pana ce apa se scurge afara. Dupa aceasta manevra, victima este culcata pe

sol, pe burta, cu fata intoarsa intr-o parte si se curata gura si narile de eventuali corpi

straini. Daca accidentatul nu respira, il asezam in pozitia cunoscuta (fata in sus, capul

flectat pe spate) si incepem manevrele de resuscitare respiratorie; daca nu are nici puls,

efectuam si manevrele de resuscitare cardiaca. Victima trebuie transportata de urgenta la

spital.

DEGERATURI LOCALE

Degeraturile pot aparea chiar la temperaturi de zero grade. O temperatura moderat

scazuta, combinata cu umezeala si vant, este deseori mai periculoasa decat temperatura

scazuta fara vant, pentru ca umezeala si vantul sporesc pierderea caldurii prin piele.

Degeraturile locale se impart in: degeraturi superficiale si degeraturi profunde.

Degeratura superficiala se limiteaza la zona pielii. Cele mai afectate sunt degetele

de la maini si picioare, urechile, nasul, obrajii. Degeratul are senzatia de furnicaturi ale

pielii, urmata de o durere moderata. Apoi, pe piele, apar pete albe.

Degeratura profunda nu se limiteaza numai la piele, ci interseaza si muschii si

oasele. In acest caz, pielea devine alba, tare, rece, insensibila si imobila pe planurile

profunde.

PRIMUL AJUTOR

Degeraturile superficiale trebuie sa fie tratate cat se poate de rapid. Pielea degerata

se poate incalzi in contact cu pielea cu temperatura normala: degetele se pun la

subsuoara, barbia si urechile se aseaza in palme, iar picioarele langa abdomenul

persoanei care acorda primul ajutor. Mentineti contactul cu pielea calda pana cand pielea

isi recapata culoarea, sensibilitatea si consistenta. Degeraturile profunde nu trebuie tratate

pe loc. Cel afectat trebuie transportat intr-un loc unde i se poate aplica tratamentul

necesar. Pana atunci, protejati portiunea degerata de traumatisme si presiuni; scoateti

victima din vant si frig; nu bandajati degeratura; nu masati, infasurati-l in haine calduroase

si transportati-l la spital.

TRANSPORTUL UNUI ACCIDENTAT

Transportul inseamna oricare dintre modalitatile prin care putem deplasa o

persoana traumatizata sau bolnava. Metodele de transport depind de tipul accidentarii si

de mijloacele materiale de care dispunem. Inainte ca o persoana accidentata sa fie

transportata, trebuie sa reflectam asupra catorva aspecte.

ACCIDENTATUL TREBUIE TRANSPORTAT INAINTE DE TRATAMENT?

Trebuie evitata transportarea sau miscarea inutila a victimei; cu toate acestea, o

miscare minima poate fi necesara pentru a se face o evaluare corecta a situatiei, inainte

de acordarea primului ajutor. Daca exista pericolul de explozie, incendiu, gaze, avalanse,

persoana accidentata trebuie scoasa din zona respectiva, intr-un loc in care sa se afle in

siguranta.

CE TRAUMATISME A SUFERIT VICTIMA?

Inainte de a transporta accidentatul, el trebuie examinat pentru a i se evalua gradul

si natura trumatismelor suferite; ele vor stabili ordinea urgentelor, in raport cu transportul.

Acest lucru este important mai ales in cazurile cu mai multi accidentati.

MASURI IN VEDEREA TRANSPORTARII

Dupa ce accidentatul a fost examinat si traumatismele evaluate, el trebuie pregatit

pentru a fi transportat. Tratamentul necesar la locul accidentului depinde de situatie. Daca

o persoana si-a fracturat piciorul, iar ambulanta este pe drum, nu mai este nevoie sa

punem piciorul in atela. Tratamentul se limiteaza la sprijinirea piciorului in timpul

transportului la spital. Daca transportul este de durata si dificil (cum este, de exemplu, in

cazul folosirii schiurilor ca targa), se actioneaza diferentiat. Fractura trebuie sa fie fixata in

atela, cu mare grija, iar corpul bine infasuat si legat, in siguranta, de targa din schiuri.

ALEGEREA METODEI DE TRANSPORT

Daca aveti la indemana mai multe posibilitati de transport, doua aspecte va vor

ajuta sa o alegeti pe cea mai indicata. Natura accidentului. Traumatismele grave (victimele

cu tulburari circulatorii sau respiratorii) trebuie transportate rapid la spital sau, daca este

prea mare distanta, la cel mai apropiat cabinet medical. In cazul unui traumatism al

gatului, capului sau spatelui, transportarea trebuie sa se faca cu cea mai mare grija.

Tratamentul in timpul transportului, Viata celor mai multe persoane accidentate depinde si

de tratamentul acordat in timpul transportarii. Poate este nevoie sa se continue primul

ajutor acordat anterior sau poate trebuie sa se aplice un nou tratament. Este, deci,

necesara o pregatire speciala a personalului care asigura transportul si, totodata, trebuie

sa se respecte norme speciale de transport.

REGIMUL DE ACTIVITATE SI ODIHNA AL ELEVULUI

Regimul de activitate si odihna, in decurs de 24 de ore, are un rol deosebit pentru

functionarea normala fizica si neuropsihica, pentru educarea disciplinei si a caracterului.

Este, astfel, necesar sa se asigure un regim de invatatura si odihna ritmic, cu ore fixe de

masa, culcare, trezire. Durata regimului zilnic de activitate trebuie sa fie de 3-4 ore pentru

elevii din clasa I; de 4 ore pentru elevii din clasele II-IV; de 4-5 ore pentru clasa a V-a si de

5-6 ore pentru elevii din clasele VI-XII.

In organizarea activitatii in afara de clasa si extrascolara, trebuie sa se respecte 5

jumatati de zi libere pentru studiu individual si alte activitati. In organizarea activitatii de

pregatire a lectiilor acasa trebuie sa tinem seama de numarul de ore necesar efectuarii

temelor si invatarii lectiilor si de distributia acestor ore in momentele cele mai favorabile

ale zilei, pentru obtinerea unui randament maxim si anume intre orele 9 si 11 inainte de

masa si intre 16 si 18 dupa-masa. Pentru prevenirea aparitiei si instalarii oboselii, este

necesara alternarea perioadelor de activitate cu cele de odihna. Odihna scolarilor se

realizeaza in pauzele dintre lectii, in pauzele dintre orele de pregatire a lectiilor, in timpul

liber (odihna activa) si sub forma de somn. Timpul liber ala elevilor trebuie folosit pentru

activitati cat mai variate, care sa cuprinda lecturi, auditii muzicale, vizionari de programe

specifice la televizor, spectacole, activitati sportive. Ziua de duminica este bine sa fie

folosita ca zi de odihna. De asemenea, un rol important pentru odihna copiilor si

recuperarea capacitatii de munca il au vacantele, in care inceteaza sau diminua munca

scolara, aceasta fiind inlocuita cu jocuri, treburi gospodaresti, lecturi distractive, vizionari

de spectacole sau muzee.

In vacante, elevii pot sa faca excursii sau sa mearga in tabere la munte sau la

mare, in care acestia sa profite din plin de factorii naturali de calire: aer, apa, soare,

exercitii fizice si jocuri sportive. Cea mai importanta forma de odihna este somnul in timpul

noptii. Prin somn, intregul organism si, mai ales, sistemul nervos, se reface. Numarul de

ore de somn trebuie sa fie cu atat mai crescut, cu cat varsta este mai mica. Astfel, in timp

ce elevii de 7 ani au nevoie de 12 ore de somn, elevii de 8-10 ani de 11 ore, cei de 11-12

ani de 10 ore, iar elevii mai mari de 9 ore, fata de 8 ore la varsta adulta. Pentru ca somnul

sa fie un factor pozitiv in promovarea sanatatii elevului, este necesar sa se respecte

intotdeauna aceeasi ora atat la culcare, cat si la sculare, creandu-se astfel deprinderea de

adormire si trezire usoara, precum si respectarea aceluiasi loc de culcare.

TUTUNUL SAU SANATATEA?

In fiecare minut, 5 persoane mor pentru placerea de a fuma. E bine de stiut ca

fumul de tigara contine peste 4.000 de substante, dintre care 1.200 sunt bine identificate.

Toate acestea se pot grupa in mai multe categorii, fiecare din ele cu efecte nocive

specifice: 1. Nicotina, alcaloid toxic, este principala substanta care induce dependenta fata

de fumat; totodata, prin actiunea ei toxica, produce vasoconstrictie arteriala, cresterea

grasimilor din sange si modificarea vascozitatii sangelui, favorizand, in acest fel, aparitia

unor boli cardiovasculare grave, cum este ateroscleroza. Fumatul creste riscul de

ateroscleroza de 3-4 ori, iar al arteriopatiilor membrelor inferioare de 38 de ori fata de

nefumatori. Tensiunea arteriala creste cu 5-10 mmHg, iar colesterolul cu 60-80 mg% la

persoanele care fumeaza un pachet de tigari pe zi. 2. Oxidul de carbon compromite

oxigenarea organismului fumatorului. 3. Substante iritante (fenoli, acizi organici,

benzochinone, acid cianhidric etc.), care reduc apararea naturala a aparatului respoirtor.

Fumatul intervine astfel hotarator in geneza bolilor cronice ale aparatului respirator (viroze

pulmonare, bronsita cronica, emfizem etc.) si anume in aproape 75% din cazuri. 5.

Gudroane si agenti cancerigeni (hidrocarburi aromatice policilice, unele direct

cancerigene, altele in colaborare). S-a demonstrat clinic si experimental ca fumatul este

cauza principala a cancerului bronhopulmonar. Astfel, 89% din bolnavii de cancer

pulmonar provin dintre fumatorii care consuma 1-2 pachete de tigari pe zi.

EDUCATIA FIZICA, SPORTUL SI TURISMUL

Educatia fizica si sportul trebuie sa se integreze armonios in succesiunea orala

zilnica si saptamanala a programului elevilor, fiind folosite alaturi de factorii naturali

aerul, apa, soarele in vederea calirii organismului. Exercitiile fizice si jocurile sportive

influenteaza favorabil intregul organism prin dezvoltarea de deprinderi motorii. Ele

determina o pozitie corecta a corpului, cresc rezistenta organismului, capacitatea de efort

muscular si intelectual, favorizeaza dezvoltarea somatica, realizeaza o adaptare mai buna

fata de conditiile de viata.

In scoli se recomanda gimnastica de inviorare, practicata dimineata, cu o durata de

5-10 minute. In cursul orelor de educatie fizica, se urmareste, de catre profesorii de

specialitate, imbunatatirea coordonarii miscarilor, intensificarea functiilor pulmonare si

cardiace prin exercitii de mers pe loc, alergare, sarituri, exercitii de echilibru, exercitii ale

trunchiului, bratelor si membrelor inferiore. De asemenea, elevilor li se pot recomanda

diverse activitati sportive, individuale sau de echipa, cum sunt atletismul, voleiul,

baschetul, tenisul, inotul, ciclismul, patinajul sau schiul. La sfarsit de saptamana sau in

vacante se recomanda excursii. Schimbarea mediului are un efect benefic, de stimulare a

proceselor de refacere, determinand o crestere in inaltime si greutate, ameliorarea

capacitatii la eforturi fizice sau psihice, cresterea rezistentei organismului fata de diverse

imbolnaviri, in special fata de cele de natura infectioasa.

ALCOOLUL UN PERICOL!

Un consum exagerat nu inseamna neaparat o cantitate mare de alcool bauta odata.

El poate consta si din cantitati moderate, dar consumate zilnic, determinand asa-numitul

alcoolism cronic. Daca acest obicei este inceput din copilarie sau tinerete, efectele

dezastruoase bio-psiho-sociale apar precoce, mai ales la persoanele care sunt si

fumatoare, studii de specialitate demonstrand ca alcoolul si factorii nocivi din tigareta se

potenteaza reciproc. In special tinerii trebuie sa inteleaga foarte bine ca abuzul de alcool,

pe langa efectul degradant social pe care-l poate determina, constituie o cauza sigura si

durabila de deteriorare a organismului, in special la nivelul sistemului nervos (central si

periferic), al aparatului cardiovascular si digestiv.

Efectele nocive ale alcoolismului sunt: tulburari neuro-psihice, tulburari

cardiovasculare, afectiuni hepatice, care merg pana la ciroza, ulcere gastro-duodenale si

unele forme de cancer, circa 10% din mortalitatea neoplazica fiind legata de consumul de

alcool.

IGIENA INDIVIDUALA

Igiena individuala este acea parte a igienei care stabileste regulile ce trebuie

respectate pentru mentinerea sanatatii corporale.

Igiena corporala cuprinde:

o igiena corpului;

o igiena imbracamintei.

IGIENA CORPULUI

Este conditia esentiala pentru pastrarea sanatatii organismului si se realizeaza prin

mentinerea curateniei pielii, a parului, a unghiilor.

a) igiena pielii

Functiile pielii sunt multiple si cu rol deosebit in asigurarea stgarii de sanatate a

organismului: reglarea temperaturii corpului, secretie, excretie, functie respiratorie si

organ de simt. O piele murdara impiedica functiile respiratorii si de excretie,

favorizeaza aparitia bolilor de piele, inclusiv a infectiilor. Toate acestea pot fi prevenite

prin spalarea pielii cu apa calda si sapun. Pentru spalare, se recomanda si folosirea

buretelui care, prin actiunea sa mecanica, ajuta la indepartarea impuritatilor de pe

piele. Dupa spalare, corpul va fi sters cu un prosop curat. Buretele si prosopul sunt

obiecte de utilizare strict individuala si se recomanda sa nu fie folosite cu alti membri

de familie. Baia generala se va face o data pe saptamana. In afara de baia generala,

se recomanda curatenia partiala, deoarece anumite zone ale corpului trebuie spalate

des: fata, mainile, urechile, nasul, organele genitale, picioarele. In ceea ce priveste

igiena mainilor, spalarea acestora se va face cu apa si sapun, obligatoriu inaintede

masa si dupa folosirea toaletei. Aceasta se impune ca o regula de igiena elementara.

Astfel, se preintampina imbolnavire sprin boli cu transmisie digestiva, din care hepatita

acuta virala de tip A si bolile diareice acute sunt cele mai importante.

b) igiena parului si a unghiilor

Spalarea parului se face cel putin o data pe saptamana, cu apa calda si sampon.

Se piaptana zilnic. Unghiile trebuie mentinute si ele intr-o permanenta stare de

curatenie. Se taie o data pe saptamana: unghiile scurte nu favorizaza depozitrea sub

ele a murdariei si a microbilor. Se vor spala cu ajutorul periutei de unghii, cu apa si

sapun.

c) igiena imbracamintei si a incaltamintei

Imbracamintea si incaltamintea au rol in protejarea corpului impotriva factorilor de

mediu. Pentru a-si indeplini rolul, trebuie sa aiba anumite calitati: sa fie rele

conducatoare de caldura, dar permeabile pentru aer, sa fie curate, adaptate

dimensiunilor corpului, varstei, activitatii si anotimpului. Lenjeria de corp trebuie

schimbata si spalta cat mai des, pentru ca se murdareste in contact cu secretiile pielii,

in interior si cu praf si alte impuritati din mediul extern, la exterior.

PREVENIREA CARIEI DENTARE

Dintele, format dintr-o parte vizibila coroana si o parte invizibila, implantata in

maxilar radacina este alcatuit dintr-un tesut dur si un tesut moala. Partea dura

cuprinde din exterior catre interiorul dintelui smaltul si dentina la coroana si cemenul, care

imbraca radacina. In interiorul partii dure se gaseste o cavitate formata din camera pulpara

si canalele radiculare, care contin terminatiile nervoase. Caria dentara este un proces prin

care se produce, treptat, erodarea tesuturilor dentare dure, prin distrugerea carora se

deschide, in final, camera pulpara. La acest nivel, prin acumularea resturilor alimentare, se

produce infectia, asociata cu durere, determinata de iritarea terminatiilor nervoase de la

nivelul dintelui:

a) caria simpla este cea care afecteaza numai structurile dentare dure;

b) caria complicata este cea care afecteaza atat structurile dentare dure, cat si

structura pulpara. Prevenirea cariei dentare cuprinde o serie de reguli, prin respectarea

carora se asigura starea de sanatate a dintilor, cresterea rezistentei tesuturilor dentare,

combaterea actiunii factorilor de agresiune cu potential cariogen: microorganisme si

alimentatie nerationala. Masurile care trebuie luate sunt de doua feluri: generale si locale.

Masurile generale sunt: o alimentatie rationala, echilibrata, cu evitarea consumului excesiv

de dulciuri (acestea din urma se recomanda a fi consumate mai ales sub forma de fructe,

miere). Masurile locale sunt: periajul dentar, urmat de clatitul energic, cu multa apa, a gurii.

Periajul dentar are eficienta maxima daca este efectuat corect: pe grupuri de dinti, vertical,

incepand dinspre gingii inspre marginea incizala, pentru a curata bine atat dintii, cat si

spatiile inter-dentare si pentru a stimula circulatia sanguina a mucoasei. Clatitul gurii

completeaza eficient periajul. E bine sa ne spalam pe dinti dupa fiecare masa. Anual,

indiferent daca avem sau nu probleme, trebuie sa ne prezentam la mediul stomatolog,

pentru ca numai astfel pot fi depistate eventualele carii simple, care, tratate la timp, nu mai

evolueaza.

IGIENA CAMEREI DE LOCUIT, A LOCALULUI SCOLII, A CLASEI,

A LABORATORULUI

IGIENA CAMEREI DE LOCUIT

Elevul, alaturi de ceilalti membri ai familiei, trebuie sa cunoasca regulile ce

trebuiesc respectate pentru a trai intr-o locuinta sanatoasa. Pentru ca o camera sa fie

considerata igienica, aceasta trebuie sa indeplineasca anumite conditii: sa fie bine aerisita.

Proportia de oxigen din aer trebuie sa fie de 20%. Scaderea cantitatii de oxigen din aer,

incarcarea lui cu alte gaze (bioxidul de carbon, de exemplu) fac ca respiratia sa nu mai

decurga in conditii optime, sangele sa nu se mai incarce cu suficient oxigen, munca

tuturor organelor fiind astfel tulburata: scade randamentul la invatatura, apar dureri de cap,

ameteli, greata, oboseala. Vara, ferestrele se pot tine deschise permanent. Iarna, aerisirea

se va face de mai multe ori pe zi, timp de 15-20 minute, in special dimineata; - sa existe o

temperatura optima. Temperatura optima pentru o camera de locuit este de 18-20 º C - si

sa fie bine luminata. Lumina naturala este cea mai buna pentru vedere. Pentru aceasta,

este necesar ca ferestrele sa fie curate, pentru ca astfel razele soarelui patrund mai usor.

Perdelele trebuie sa fie confectionate din matereiale subtiri, de culoare deschisa, pentru a

lasa lumina sa patrunda in camera. Lumina artificiala este utilizata seara. La masa de

lucru, se poate folosi o lampa de masa, asezata in asa fel, incat lumina sa cada din

stanga, pentru a nu umbri caietul sau cartea. Cand lumina vine din dreapta sau din spate,

caietul sau cartea stau in umbra si efortul la care sunt supusi ochii este foarte mare.

IGIENA SCOLII, A CLASEI SI A LABORATORULUI

Localul scolii trebuie sa indeplineasca anumite conditii de igiena, avand in vedere

ca aici elevul isi petrece aproape jumatate din timpul sau zilnic. Acesta contine, in afara

incaperilor destinare orelor de curs, birouri, sali de gimnastica, sali pentru laboratoare,

vestiare, grupuri sanitare. Sala de curs (clasa) este incaperea in care elevul isi petrece

majoritatea timpului la scoala. Bancile trebuie sa fie astfel asezate incat lumina sa vina din

stanga. Ele sunt construite din lemn sau alt material lustruit, pentru a fi usor spalate si

sterse de praf. Pupitrul trebuie sa aiba o inclinatie de 15-20 grade si sa fie incapator,

pentru a cuprinde cartile si caietele. Elevul trebuie sa aiba o pozitie corecta in banca,

mentinand dreapta coloana vertebrala (spatele). Vor fi corectate tulburarile de vedere.

Clasa trebuie sa fie aerisita. Vara, ferestrele se vor tine permanent deschise, iar iarna se

vor deschide, pentru aerisire, in fiecare pauza. Daca nu se face acest lucru, aerul este

poluat, creste gradul de umiditate, se mareste cantitatea de praf si, odata cu aceasta,

cantitate de microbi. Iluminatul clasei este asigurat, in primul rand, prin lumina naturala

care patrunde prin ferestre. Peretii vor fi vopsiti in alb. La citit si scris, elevul trebuie sa

stea drept, numai capul va fi putin inclinat in asa fel ca distanta dintre carte si ochi sa fie

de 30-35 cm. Laboratoarele sunt spatii special amenajate, cu dotare speciala, in functie de

destinatie: fizica, chimie, biologie etc. In cadrul orelor de curs care se desfasoara in

laborator, elevii vor respecta cu strictete recomandarile cadrelor didactice: nu vor manevra

aparate sau substante decat sub indrumarea si supravegherea acestora, existand un risc

ridicat de accidentare.

PREVENIREA ACCIDENTELOR IN ACTIVITATEA SCOLARA

Accidentele se pot produce oricand si oriunde: la scoala, pe strada, acasa. Printre

cauzele de accidente in scoala se numara imbulzeala elevilor la intrarea si iesirea din

scoala, clasa, alergatul pe scari, coborarea treptelor in fuga, aruncarea cu diverse obiecte:

ghiozdane, pietre, bete, cataratul in copaci, pe ziduri, pe garduri. In toate aceste cazuri, se

pot produce zgarieturi, cucuie, luxatii, fracturi, rani grave la cap, la ochi, arsuri etc.

Pentru prevenirea acestor accidente, este necesara disciplina, respectarea

anumitor reguli:

se va evita imbulzeala la intrarea si iesirea din clasa;

nu se va alerga in clase, pe culoare, pe scari;

se va evita catararea pe arbori, garduri, ziduri, ferestre;

se va evita jocul cu fire electrice, prize sau becuri;

se va evita apropierea de animale care pot rani prin muscare, impungere etc.

Copilul care a suferit un accident va primi primul ajutor de la elevii-membri ai echipajelor

de prim ajutor Sanitarii priceputi, dupa care va fi vazut de un cadru medical calificat.

SANATATEA SI MEDIUL AMBIANT

Aerul, apa si solul elementele mediului nostru ambiant au un rol important in

asigurarea starii de sanatate. In cazul in care capacitatea de primenire si autopurificare nu

este depasita, atunci ele se detaseaza de poluanti, pe care ii reintroduc in circuitul

materiei in natura. Cand capacitatea lor de purificare este depasita, apar poluari intense,

masive sau chiar degradari complete ale mediului, cu efecte deosebit de grave asupra

oamenilor. Alaturi de apa si hrana, aerul atmosferic este unul dintre factorii care intretin

viata pe planeta noastra. Prin poluarea aerului, intelegem prezenta unor substante straine

de compozitia lui normala sau a unor variatii importante in proportia, intensitatea si

concentrarea constituientilor sai, capabile de a provoca un efect daunator asupra

organismului. Principalele surse de poluare a aerului sunt intreprinderile industriale,

vehiculele cu motor, centralele termo-electrice, instalatiile industriale de incalzire care

folosesc carbuni sau produse de petrol, diverse activitati comerciale, comunale sau

agricole (depozitarea si incinerarea deseurilor).

In ultimele decenii, poluarea apelor a devenit o mare problema, de apa fiind legata

insasi existenta si dezvoltarea intregului sistem biologic. Aceasta, ca urmare a cresterii

enorme a volumului de reziduuri si a extremei diversificari a poluantilor, alaturi de aparitia

unor noi poluanti, produsi de sinteza a chimiei moderne (detergenti, pesticide, radioizotopi,

hidrocarburi s.a.), greu biodegradabili sau care nu sunt supusi proceselor de

autopurificare. Si poluarea solului cunoaste o crestere deosebita. Ea este cauzata de

reziduuri menajere si industriale, de infestarea terenurilor cu diverse reziduuri organice

animale sau cu produse chimice de sinteza, in scopul fertilizarii sau a combaterii

daunatorilor. Efectul unor asemenea fapte este important pentru sanatatea lor, a familiei si

colectivitatii in care traiesc. Se spune si nu fara temei ca oamenii nu pot fi mai sanatosi

decat mediul in care traiesc. Orice atingere a echilibrului mediului ambiant reprezinta, deci,

o atingere asupra sanatatii oamenilor.

De cele mai multe ori, cand se afirma acest adevar, se are in vedere problema

poluarii sau a distrugerii mediului la nivel planetar: distrugerea stratului de ozon, defrisarea

padurilor, arderea unor imense suprafete impadurite, poluarea marilor si oceanelor,

deversarea unor importante cantitati de substante toxice in marile fluvii care brazdeaza

continentele, depozitarea reziduurilor nucleare etc. Se uita, adesea, ca poluarea incepe

insa chiar in mediul nostru de viata: prin distrugerea parcurilor, a spatiilor verzi din jurul

blocurilor, prin depozitarea la intamplare a gunoaielor, prin aruncarea deseurilor in plina

strada sau chiar la scoala. Oprirea poluarii mediului inconjurator trebuie sa fie sprijinita de

toti oamenii si chiar de copii. Acestia pot contribui la curatenia clasei, a scolii, a casei si

cartierului, la plantarea de pomi si flori, la ingrijirea spatiilor verzi. Nu uitati: fiecare om are

mediul pe care il merita!

PREVENIREA BOLILOR CONTAGIOASE

Bolile contagioase sunt bolile care se pot transmite in anumite conditii de la o

persoana bolnava la una sanatoasa. Ele mai sunt numite, de aceea, si boli transmisibile.

Se intalnesc, de asemenea, si boli transmisibile de la un animal bolnav la om. Dupa poarta

de intrare in organism, bolile transmisibile se clasifica astfel:

1. Boli transmisibile pe calea aerului.

2. Boli transmisibile pe cale digestiva. 3. Boli transmisibile cu poarta de intrare

pielea si mucoasele.

1. BOLILE TRANSMISIBILE PE CALEA AERULUI

Toate aceste boli au ca poarta de intrare nasul si gatul. Eliminarea microbilor se

face prin secretiile din nas, gat si sputa. Contagiunea se realizeaza direct, de regula de la

bolnavi sau purtatori sanatosi, la omul sanatos. Principalele boli care se transmit pe calea

aerului sunt: cele eruptive, la care apare pe piele o eruptie caracteristica (scarlatina,

rujeola, rubeola, varicela); gripa, guturaiul, difteria, tusea convulsiva, parotidita epidemica

(oreionul).

Pentru a ne feri de bolile contagioase cu transmitere aerogena, trebuie sa luam

urmatoarele masuri:

- evitarea contactului cu bolnavii;

- folosirea batistei de catre oricine tuseste si stranuta;

- nu se vor folosi in comun obiecte ca: batista, prosoape, rufarie;

- incaperile de locuit, clasele vor fi bine aerisite si curatate in fiecare anotimp;

- evitrea aglomeratiilor, mai ales in sali inchise, in special in perioada epidemiilor;

- respectarea stricta a recomandarilor de vaccinare;

- respectarea stricta a recomandarilor medicului in ceea ce priveste izolarea la

domiciliu a bolnavilor cu boli transmisibile.

2. BOLILE TRANSMISIBILE PE CALE DIGESTIVA

Acestea sunt boli care au drept poarta de intrare tubul digestiv. Eliminarea

microbilor se face prin lichidul de varsatura, materii fecale, iar contaminarea se face direct

de la acestea sau prin orice obiect contaminat. Principalele boli care fac parte din aceasta

grupa sunt: dizenteria, holera, febra tifoida, toxiinfectiile alimentare, poliomielita, hepatita

acuta virala de tip A.

Pentru a ne oferi de contaminare prin boli contagioase pe cale digestiva, este

necesar sa respectam, in principal, urmatoarele reguli:

- sa consumam apa numai din surse cu apa potabila;

- sa impiedicam contaminarea alimentelor si sa evitam consumul de alimente

contaminate. Alimentele se vor pastra in vase curate, in locuri racoroase, nu vom

consuma fructe si legume crude, nespalate;

- nu vom folosi in comun tacamuri, vesela;

- vom respecta strict recomandarile de internare/izolare la domiciliu, in caz de boala

transmisibila.

O categorie aparte de boli cu transmitere digestiva o constituie parazitozele

intestinale: boli provocate de paraziti intestinali.

Ascaridioza frecventa mai ales la copii, provocata de viermi intestinali, numiti

ascarizi sau limbrici.

Oxiuraza data de viermi mici, care au aspectul unui fir de ata, numiti oxiuri.

Teniaza data de viermi intestinali turtiti, asemanatori unei panglici, numiti tenii.

Giardioza data de un parazit numit giardia sau lamblia. Pentru toate parazitozele

intestinale, caile de transmitere si mijlocele de prevenire sunt aceleasi ca si pentru bolile

infectioase transmise pe cale digestiva.

Trichineloza este, de asemenea, o parazitoza intestinala provocata de un vierme

mic, ale carui larve se fixeaza in fibra musculara. Sursa de infectie o constituie porcul, in a

carui carne se pot gasi fixate larve de trichina.

Mijloacele de prevenire evitarea consumului de carne de porc neverificata in

laboratoarele sanitar-veterinare.

3. BOLILE TRANSMISIBILE PE CALE CUTANATA

Sunt boli care au ca poarta de intrare pielea si mucoasele, in cazul in care acestea

prezinta rani. Principalele boli care fac parte din aceasta categorie sunt: tetanosul, infectii

ale pielii cu diferiti microbi. Pentru a ne feri de asemenea infectii, vom respecta

urmatoarele reguli: - se vor dezinfecta si pansa ranile, respectand, totodata, regulile de

igiena personala.

SANGELE, GRUPELE DE SANGE, TRANSFUZIA DE SANGE

Sangele este un lichid de culoare rosie, prin intermediul caruia organismul se

hraneste, se apara si, tot prin el, elimina deseurile rezultate in urma diverselor procese

metabolice. El circula prin vase speciale, numite vase de sange: artere, capilare, vene.

Corpul unui adult contine 5-6 litri de sange. Rolul elementelor figurate. Globulele rosii

contin un pigment bogat in fier: hemoglobina, prin care acestea capteaza oxigenul din

aerul inspirat, la nivelul plamanului, il distribuie celulelor, preia de la acestea bioxidul de

carbon provenit din arderile celulare si il elimina la nivel pulmonar. Fiecare milimetru cub

de sange contine 4-5 milioane de globule rosii. Globulele albe au rol in apararea

organismului. In caz de infectii, numarul lor creste. In mod normal, numarul lor se situeaza

la 7.000-8.000 /mm cub. Plachetele sanguine intervin in cazul rupturii unui vas de sange;

ele se aduna in zona rupta si formeaza un dop, contribuind, astfel, la oprirea hemoragiei.

Ele joaca un rol important si in coagularea sangelui, alaturi de alti factori ai coagularii care

intra in compozitia plasmei. Plasma este un lichid galbui, translucid, care transporta

elementele figurate ale sangelui, substante nutritive, indispensabile celulelor, deseurile

preluate de la acestea, pe care le elimina din organism, prin intermediul anumitor organe.

Constituientii plasmei sunt, in principal: - apa, care constituie 60 % din volumul sau;

- proteinele plasmatice: albumina, globulinele cu rol lsi in coagularea sangelui. In afara

de acestea, in plasma se mai intalnesc: saruri minerale, vitamine, glucoza, grasimi,

hormoni si deseuri ale organismului.

Grupele de sange. Transfuzia de sange.

Fiecare persoana are o anumita grupa sanguina. Nu vom intalni in nici un caz o

persoana care sa aiba mai multe grupe de sange. Grupele de sange sunt in numar de

patru: O (I), A (II), B (III), AB (IV). Factorul Rhesus (Rh) este factorul care, pe langa grupa

sanguina, are rol important in transfuzia de sange. Se estimeaza ca el este prezent in

sangele a 85% dintre fiintele umane. Persoanele care il au se numesc Rh+, iar cele care

nu il au Rh-. Transfuzia de sange este actul medical prin care unei persoane care are

nevoie de sange i se administreaza, pe cale intravenoasa, o anumita cantitate de sange

provenita de la o alta persoana, care se numeste donatoare. Transfuzia de sange

moderna cuprinde si autotransfuzia: tipul de transfuzie in care primitorul este si donator.

Transfuzia de sange nu se face la intamplare; se tine cont, in primul rind, de grupa de

sange si de factorul Rh al primitorului. Tinand cont de grupa de sange, transfuzia se face

astfel: Grupa O se numeste donator universal, poate dona sange oricarei persoane,

indiferent de grupa sanguina. In schimb, nu poate primi sange decat de grupa O. Grupa A

poate dona sange pentru persoane cu grupa A sau AB, poate primi sange de la grupa A

sau O. Grupa B poate dona sange pentru grupele B si AB, poate primi de la B sau O.

Grupa AB se mai numeste primitor universal, pentru ca primeste sange de la toate

grupele, dasr nu poate da decat pentru AB. In nici un caz nu se va omite si testarea

factorului Rh in sangele recoltat si in cel al primitorului. Nu se va transfuza niciodata sange

Rh+ unei persoane Rh- sau Rh- unei persoane Rh+. Precizuam ca, acum, transfuzia de

sange care se practica este aceea care respecta grupul si Rh-ul primitorului: izogrup,

izoRh + acelasi grup, acelasi Rh.

DONAREA DE SANGE VOLUNTARA SI NEREMUNERATA

Donarea si transfuzia de sange se desfasoara in tara noastra in baza Legii privind

donarea de sange, utilizarea terapeutica a sangelui uman, in care se mentioneaza ca:

donarea de sange se face in scop terapeutic, este menita sa contribuie la ocrotirea

sanatatii populatiei si este un gest umanitar benevol, neremunert si anonim. Donarea de

sange se face numai de la persoane care au varsta cuprinsa intre 18 si 65 de ani si care,

in urma unui examen medical atent, nu prezinta risc pentru boli de orice natura,

transmisibile prin sange. Persoanele donatoare de sange in scopuri terapeutice sunt

declarate donatori onorifici de sange ai Romaniei. Recoltarea de sange, ca urmare a

exercitarii unei constrangeri de natura fizica sau morala asupra unei persoane, este

interzisa. Cantitatea de sange recoltata la o donare este de 5-7 mililitri pe kilogram corp

greutate donator, dar nu va depasi 450 mililitri la o recoltare.

Societatea Nationala de Cruce Rosie din Romania sprijina unitatile sanitare in

activitatea de recrutare a donatorilor si de stimulare a donarii de sange. In concordanta cu

Principiile sale fundamentale, acorda un sprijin permanent si lipsit de compromisuri,

respectand conceptul de donare voluntara si neremunerata. Donarea de sange voluntara

si neremunerata este forma de donare considerata cea mai sigura, atat pentru securittea

donatorului, cat si pentru cea a primitorului. Donarea de sange voluntara si neremunerata

este un act prin care o persoana sanatoasa ofera cu generozitate o parte din sangele sau

pentru a veni in sprijinul semenilor in suferinta si nu pentru a obtine anumite avantaje

materiale. Persoanele cu probleme economice sunt, deseori, tentate sa doneze sange

pentru a obtine anumite avantaje materiale, cu care sa-si acopere o parte din nevoile lor si

atunci pot sa ascunda anumite boli pe care le-au avut si care pot pune in pericol, uneori,

nu numai sanatatea primitorului, ci chiar pe a donatorului insusi.

BOLI CU TRANSMISIE SEXUALA (BTS)

Cresterea vertiginoasa a BTS din ultimii ani si a evolutiei numarului persoanelor

infectate cu HIV/SIDA are si o serie de cauze care tin de comportamentul individual.

Atentie, deci, la bolile cu transmisie sexuala!

Simptome Boli

Inflamatii uro-genitale

La barbati: uretrite, scurgeri vizibile la

extremitatea sexului, dureri la urinat,

urina uneori tulbure

La femei adesea invizibile, exista

uneori o vaginita (inflamatie a

mucoasei vaginului), incontinenta

urinara, usturimi la urinat. Chiar fara

aceste simptome, boala ramane

contagioasa si se complica

Gonococice (blenoragie), cu localizare

posibila si la nivelul gatului, anusului si

pielii.

Negonococice:

Mycoplasmas

Trichomonas vaginalis

Chlamydia

Candida: frecventa vaginitei si a

balanitei (inflamarea glandului)

Sancru

Ulceratie la locul inocularii, in general

in regiunea genitala

Sancru sifilitic. Adesea fara dureri, cu o

baza tare poate fi, totusi, dureros,

vizibil la barbat, dr adesea invizibil la

femeie, urmat de o adenopatie. Poate fi

situat si la nivelul anusului, al limbii sau

amigdalelor.

Sancrul moale. Dureros, adesea

multiplu, cu o baza moale, ulceratii

profunde pe organele genitale. Se

insoteste, dupa cateva zile, de o

adenopatie care poate sa prezinte

ulceratii

Leziuni ulcerative generale Herpes genital

Adenopatie

Afectiune a ganglionilor limfatici, cu sau

fara ulceratii genitale

Limfogranulomatoza veneriana

Granulom inghinal

Adenopatie sau splenomegalie cu

febra

CE ESTE SIDA?

SIDA este cauzata de un virus. Important de stiut este ca boala se transmite, in

principal, pe cale sexuala si prin sange. Deci: educatia preventiva permite lupta impotriva

propagarii bolii, ea depinzand de masurile de protectie luate de fiecare individ in parte.

NU EXISTA NICI UN VACCIN

Atentie:

limitati relatiile sexuale la un singur partener fidel, deoarece relatiile cu mai multi

parteneri/partenere sunt un factor de risc;

folositi prezervativul in orice relatie sexuala intamplatoare;

nu faceti injectii decat in unitatile sanitare sau acolo unde exista certitudinea

instrumentelor sterile;

preferati seringile de unica folosinta!

PREVENIREA ACCIDENTELOR DE CIRCULATIE

Dificil de spus daca, in zilele noastre, alaturi si uneori in confruntare cu

automobilul e greu sau nu sa fi pieton. Cert este ca automobilul l-a obligat pe pieton sasi

reconsidere statutul de component al circulatiei, ceea ce presupune, intre altele, dar nu

in ultimul rand, cunoasterea regulilor de circulatie. S-a impus, astfel, un numar de

reglamentari privitoare la ipostazele in cre pietonii se pot gasi pe parcursul deplasarii lor:

pe trotuar, in traversare (pe culoare, pe la intersectii etc.), in zona refugiilor din statiile de

tramvai, in inteersectiile cu si fara sematoare etc. Incet, incet, si pietonii, asemenea

biciclistilor, carutasilor, tractoristilor rutieri au nevoie sa-si formeze un bagaj de cunostinte

rutiere, fara respectarea carora mersul lor in traficul strazii devine imposibil sau se expun

direct si permanent unor potentiale pericole.

Pietonii sunt obligati:

a) sa circule numai pe trotuare, iar in lipsa acestora, pe potecile laterale ale

drumurilor publice;

b) sa circule numai pe partea stanga a drumurilor publice, daca acestea nu au

trotuare sau poteci;

c) sa nu circule pe sectoarele de drum public la inceputul carora este instalat

indicatorul cu semnificatia Accesul interzis pietonilor;

d) sa traverseze drumurile publice numai prin locurile unde sunt indicatoare sau

marcaje pentru trecerea pietonilor, iar, in orase, unde asemenea indictoare sau marcaje

lipsesc, pe la coltul strazilor, dupa ce s-au asigurat ca nu exista vreun pericol; traversarea

drumurilor publice se face perpendicular pe axa acestora; e) sa circule cu carucioarele si

saniutele de copii numai pe trotuare sau poteci. Sunt interzise manifestarile distractive

(hore, dansuri) sau plimbarile si stationarile pietonilor in grup pe partea carosabila a

drumurilor publice.

CE ESTE O PERSOANA CU NEVOI SOCIALE DEOSEBITE? ATITUDINEA

ELEVILOR FATA DE ACESTEA

Se intalneste adeseori si se vorbeste in sens mai mult sau mai putin peiorativ

despre persoane handicapate. Notiunea de persoana handicapata acopera o mare

diversitate de situatii individuale. In ultimul timp, Organizatia Mondiala a Sanatatii a

elaborat o viziune mai riguroasa, de natura sa nu prejudicieze persoana handicapata.

Cuvantul handicapat a fost inlocuit cu trei notiuni distincte, care permit o

diferentiere nuantata a gradului de incapacitate.

1. Deficitul pierderea sau dereglarea unei structuri sau functii anatomice.

2. Incapacitatea diminuarea sau pierderea unei aptitudini de a realiza o activitate

in conditii considerate normale pentru o fiinta umana, datorita unui deficit.

3. Handicapul dezavantajul pe care il prezinta o persoana, ca urmare a unui

deficit care o impiedica sa realizeze partial sau total o functie considerata normala, in

limita anumitor parametri: varsta, sex, grad de cultura.

Termenul de persoana handicapata a fost inlocuit cu termenul de persoana cu

nevoi sociale deosebite. Acest termen a fost adoptat de intreaga lume civilizata, unde

este combatuta si etichetarea ca atare si izolarea acestora. Se tinde catrde valorificarea

fortelor care exista in fiecare individ, usurarea accesului persoanei cu deficiente la un rol

in societate. Trebuie sa se tina cont ca o anumita persoana are dificultati in anumite

privinte, dar dispune si de numeroase resurse ce trebuie stimulate in vederea compensarii

deficitului. Rolul nostru, al intregii societati, este de a ajuta in descoperirea valentelor

pozitive care pot fi valorificate in scopul integrarii sociale a semenilor nostri, ajutandu-i,

astfel, sa fie mai putin dependenti social.