CANCERUL MAMAR

CANCERUL MAMAR

1. GENERALITATI

Ce este cancerul?

Cancerul este o boala care apare cand celulele devin anormale si se divid fara control. Fiecare organ din corp este alcatuit dintr-o varietate de celule. Celulele se divid intr-o anumita ordine asa incat numarul lor creste doar cand este nevoie. Daca celulele se divid cand nu este nevoie de celule noi, rezulta prea mult tesut. Acest surplus de tesut se numeste tumora si poate fi maligna sau benigna.

Ce este cancerul de san?

Daca o tumora este benigna, aceasta nu este cancer. 80% dintre tumorile la san sunt benigne, deci pot fi inlaturate fara a reaparea. Cea mai importanta calitate a tumorilor benigne este faptul ca nu invadeaza tesuturile din jur si nu se imprastie la alte parti ale corpului. Tumorile benigne ale sanului nu pun in pericol viata.

Tumorile maligne sunt reprezentate de cancer. Celulele canceroase cresc si se divid fara control, invadand si distrugand tesuturile si organele din jur. De asemenea, celulele canceroase pot parasi locul original diseminandu-se in organism formand tumori secundare. Aceasta diseminare a celulelor se numeste metastazare.

Cancerul de san este o tumora maligna care se formeaza in tesutul sanului, de obicei celulele ductelor si ale lobilor (glandele care secreta laptele). Poate aparea si la femei si la barbati, dar frecventa la barbati este mult mai mica.

Cat de frecvent este cancerul la san?

La femei, cancerul de san este cea mai frecventa forma de cancer.

Ce inseamna "cancer la san avansat"?

Cancerul de san este considerat avansat atunci cand disemineaza de la localizarea initiala. Medicii iau in evidenta mai multi factori atunci cand evalueaza stadiul cancerului la san: marimea tumorii, implicarea nodulilor limfatici, metastazarea la distanta, etc. Dupa determinarea stadiului, cancerul de san avansat poate fi clasificat in 2 categorii: avansat local sau metastatic.

Ce este cancerul de san avansat local?

Termenul indica faptul ca tumora este mare (mai mare de 5 cm) sau a diseminat la tesuturile din jur, de exemplu nodulii limfatici. Cancerul de san avansat local este incadrat in stadiul III, iar daca este operabil clasificarea este de stadiu IIIA.

Ce este cancerul de san metastatic?

Termenul indica faptul ca tumora maligna a diseminat in alte parti ale organismului, de exemplu la oase, plamani, ficat sau creier.

FACTORII DE RISC

Factorii de risc sunt toti acei facrori care cresc riscul unei persoane de a dezvolta cancer. Dintre factorii de risc pentru cancer la san fac parte: varsta inaintata, menarha precoce, femeile care nu au copii sau cele care au primul copil la o varsta inaintata, prezenta cancerului de san sau a tumorilor benigne in familie, prezenta cancerului de san la mama sau sora, radioterapia realizata la nivelul toracelui/ sanului, descoperirea in urma efectuarii mamografiei a unui tesut mai dens la nivelul sanului, utilizarea preparatelor hormonale, consumul bauturilor alcoolice, rasa caucaziana. Obezitatea. Femeile care sufera de cancer mamar si sunt supra ponderale au un risc mai mare de a deceda din cauza maladiei, sustin cercetatorii americani. Acestia spun ca in cazul femeilor care depasesc greutatea normala, boala este mai agresiva. Un stidiu a aratat ca un tip inflamator de cancer la san a fost descoperit la 45 la suta din pacientele obeze, si la doar 15 procente dintre pacientele cu o greutate normala. Cercetatorii de la Centrul Universitar de Cancer din Texas spun ca agresivitatea bolii creste direct proportional cu numarul kilogramelor.

In cinci ani, s-a observat ca dintre pacientele obeze cu cancer mamar, doar jumatate se mai aflau in viata, pe cand cele cu o greutate normala au supravietuit in proportie de circa 70 de procente. Acesta nu este singurul studiu care a gasit o legatura intre numarul kilogramelor si aparitia sau dezvoltarea unei forme de cancer. Cercetatorii britanici, de exemplu, au descoperit ca obezitatea poate dubla riscul de leucemie, cancer de tiroida, colon sau rinichi. Explicatia ar fi aceea ca mare parte dintre celulele grase produc niste hormoni care alimenteaza celulele cancerose.

Contraceptivele orale si riscul de cancer

Contraceptivele orale au fost introduse pe piata din 1960. Eficienta, comoditatea si caracterul reversibil al anticonceptionalelor (cunoscute si sub denumirea de 'pilula') le-au transformat intr-un timp relativ scurt in metoda de contraceptie cea mai populara. Discutiile despre continutul lor hormonal care ar putea juca un rol important in numeroase tipuri de cancer nu au intarziat sa apara.  Cum influenteaza anticonceptionalele riscul de cancer mamar?
Factorii de risc care conduc la dezvoltarea cancerului mamar sunt foarte diversificati, dintre care unii sunt raportati si la hormonii naturali femninini ai organismului. Inceperea menstruatiei la o varsta frageda (inainte de 12 ani), instalarea tarzie a menopauzei (dupa varsta de 55 ani) sau nasterea primului copil dupa varsta de 30 de ani pot fi considerati factori de risc pentru cancerul de san.
Un studiu epidemiologic efectuat in 1996 a scos la iveala faptul ca femeile care folosesc anticonceptionale prezinta un risc usor crescut de a dezvolta cancer mamar. Pericolul este cu atat mai mare, cu cat administrarea anticonceptionalelor a fost inceputa din adolescenta.
Cu toate acestea, la 10 ani dupa ce o femeie a renuntat la anticonceptionale, riscul de a face cancer mamar este vizibil diminuat (de parca nici nu le-ar fi utilizat deloc), indiferent de istoricul familial de cancer mamar, de zona geografica, etnicitate, de dozajul, tipul hormonilor si perioada de administrare a acestora.
Un alt studiu, efectuat in 2003 de catre Institutul National de Cancer a facut o comparatie intre riscul de a face cancer la femeile cu varste cuprinse intre 20-34 de ani si cele intre 35-54 de ani. Femeile diagnosticate cu cancer mamar au fost supuse unui chestionar: daca au luat anticonceptionale cu 6 luni inainte de a fi diagnosticata boala si daca ultima perioada de administrare este de 5 ani, intre 5-10 ani sau mai mult de 10 ani. Rezultatele au aratat un risc ridicat de cancer la femeile din primul grup si care au folosit pastilele timp de 5 ani de zile, inainte de a fi diagnosticate cu cancer.

Femeile care dorm mai putin de sase ore pe noapte se confrunta cu o crestere a riscului de cancer mamar cu peste 60%, potrivit unui studiu realizat de cercetatorii japonezi. Cercetatorii considera ca melatonina, un hormon produs de creier in timpul

somnului, are functia de reglare a ceasului intern al organismului. Acesta poate avea un rol major in diminuarea cantitatii de estrogen eliberata de organism. Consumul de alcool
Consumul (chiar moderat) de bauturi alcoolice determina o crestere cu 40-100% a riscului de imbolnavire de cancer mamar. S-a constatat ca riscul creste proportional cu cantitatea de alcool consumata. Toate tipurile de bauturi alcoolice (vin, bere, whisky) exercita acelasi efect de marire a riscului.  Sedentarismul
La femeile active, riscul de cancer mamar este mult mai mic. Dupa unele studii, activitatea fizica regulata poate scadea riscul de cancer mamar cu 60%. Fumatul
Tutunul este, fara indoiala, una dintre cele mai cunoscute "substante" cancerigene din lumea (ne)civilizata, care creste riscul cancerului din ultimul timp. Tot mai multi cercetatori gasesc o relatie cauzala clara intre nicotina si cancer mamar. Doar unul din 35 pacienti si-a facut implant mamar inainte de a fi diagnosticat cu limfom. Cercetatorii au calculat ca riscul de aparitie a ALCL mamar cauzat de protezele de silicon din motive estetice a fost de 18,Tinand cont ca siliconul este imunogen, sunt necesare teste suplimentare pentru evaluarea legaturii dintre silicon si cancerul mamar. Cancerul de san este uneori determinat de mutatiile genetice mostenite. Genele sunt purtatoarele informatiei mostenite de la ambii parinti. Cancerul de san transmis ereditar reprezinta aproximativ 5 pana la 10% dintre toate tipurile de cancer. Anumite tipuri de gene modificate raspunzatoare de cancer de san sunt mult mai frecvente la unele grupuri etnice. Femeile care au prezente gene modificate ce determina aparitia cancerului de san si care au avut in trecut cancer la unul dintre sani, au un risc crescut de a dezvolta cancer si la celalalt san. De asemenea, la aceste femei exista un risc crescut de aparitie a cancerului ovarian precum si, sau risc crescut de a dezvolta alte tipuri de cancer cu alta localizare. De asemenea, barbatii care au prezente gene modificate raspunzatoare de cacerul de san, au un risc crescut de a dezvolta aceasta afectiune. Pentru depistarea genelor defecte exista posibilitatea efectuarii unor teste genetice. Aceste teste genetice se recomanda uneori si altor membrii ai familiei care prezinta un risc crescut de a dezvolta cancer.

INVESTIGATII

Investigatiile prin care se examineaza sanii au ca scop depistarea si diagnosticarea cancerului mamar. Medicii ar trebui sa observe orice modificare in urma examinarii sanului. Urmatoarele teste si proceduri pot fi folosite in acest scop: Mamografia explorare radiologica a sanului. Biopsia este o metoda prin care se preleveaza celule sau fragmente de tesut de la nivelul tumorii pentru a fi examinate la microscop de catre anatomopatolog, cu scopul de a depista modificarile datorate cancerului; in cazul depistarii unei formatiuni neobisnuite la nivelul sanului este necesara efectuarea unei incizii pentru a preleva o portiune din acea formatiune. Exista patru tipuri de biopsie:

biopsie excizionala: prin aceasta metoda se indeparteaza in intregime

formatiunea sau tesutul neobisnuit.

biopsie incizionala: prin aceasta metoda se indeparteaza doar o parte din foamatiunea sau tesutul neobisnuit, biopsie intralezionala: prin aceasta metoda se indeparteaza o parte din formatiune sau tesutul neobisnuit utiliand un ac de biopsie.

biopsia cu ajutorul unui ac sau biopsia prin aspiratie: prin aceasta metoda se indeparteaza fie o parte din formatiune sau tesutul neobisnuit, fie lichid cu ajutorul unui ac de biopsie subtire.

Tesutul receptorilor de estrogen si progsteron: prin aceasta metoda se masoara calitatea receptorilor de estrogen si progesteron de la nivelul tesutului tumoral; in momentul depistarii cancerului de san, se examineaza in laborator tesutul de la nivelul tumorii pentru a depista modul in care estrogenii si progesteronul influenteaza cresterea celulelor maligne. In urma efectuarii acestei investigatii, rezultatele obtinute pot efectua terapie hormonale in stoparea proliferarii canceroase.

STADIALIZARE

Dupa diagnosticarea cancerului de san se fac investigatii pentru a depista daca celulele canceroase s-au raspandit in interiorul glandei mamare sau in alte parti ale organismului. Procesul prin care se depisteaza daca tumora s-a raspandit din interiorul glandei mamare sau in alte parti ale organismului se numeste stadializare. Informatia obtinuta in urma procesului de stadializare determina stadiul de boala. Cunoasterea stadiului bolii este foarte importanta pentru a institui terapia corespunzatoare.

Pentru cancerul de san sunt folosite urmatoarele stadii:

Stadiul 0 sunt doua tipuri de carcinom in situ: carcinomul ductal in situ este o tumora neinvaziva, un stadiu precanceros in care are loc proliferarea celulelor modificate ale stratului superficial ce captuseste ductele glandei mamare. Aceste celule modificate sunt limitate la nivelul ductelor, neraspandindu-se la alte tesuturi din san. Cu toate ca in prezent nu se cunosc factorii care predispun la transformarea carcinomului ductal in situ intr-o tumora invaziva, in unele cazuri, carcinomul ductal in situ poate deveni tumora invaziva si se poate raspandi la nivelul altor tesuturi. Carcinomul lobular in situ este studiul tumorii in care celulele modificate au ca punct de plecare lobulii de la nivelul glandei mamare. In cazuri rare, carcinomul lobular in situ poate deveni o tumora invaziva, cu toate ca prezenta carcinomului lobular in situ la nivelul unei glande mamare determina cresterea riscului de a dezvolta cancer de san si la nivelul celeilalte glande mamare. Dimensiunile tumorilor glandei mamare pot fi de marimea unui bob de mazare, a unei arahide, nuci sau lamai.

Stadiul I. In acest stadiu, tumora are doi centimetri sau mai mica si nu se raspandeste in afara sanului.

Stadiul IIA. In acest stadiu tumora nu este depistata la nivelul glandei mamare, dar este depistata la nivelul ganglionilor limfatici axilari, tumora este de 2 centimetri sau mai mica si s-a raspandit la nivelul ganglionilor limfatici axilari sau tumora este mai mare de 2 centimetri dar nu depaseste 5 centimetri si s-a raspandit la nivelul ganglionilor limfatici axilari.

Stadilu IIB. In stadiul IIB, tumora glandei mamare poate fi: mai mare de 2 centimetri dar nu depaseste 5 centimetri si s-a raspandit la nivelul ganglionilor limfatici axilari sau mai mare de 5 centimetri dar nu s-a raspandit la nivelul ganglionilor axilari.

dar tumora este detectata la nivelul ganglionilor limfatici axilari care sunt ca o masa congl   Stadiul IIIA. In stadiul IIIA: tumora nu este depistata la nivelul sanilor, omerata, atasati unul de celalalt sau sunt atasati de alte structuri sau tumora este de 5 centimetri sau mai mica si s-a raspandit la nivelul ganglionilor limfatici care sunt ca o masa conglomerata, atasati unul de celalalt sau sunt atasati de alte structuri, sau tumora este mai mare de 5 centimetri si s-a raspandit la nivelul ganglionilor limfatici care pot forma o masa conglomerata.

Stadiul IIIB. In stadiul IIIB, tumora are orice dimensiune si: s-a raspandit la nivelul tesuturilor din apropierea sanilor si se poate raspandi la nivelul ganglionilor limfatici din interiorul sanului sau de sub brat.

Stadiul IIIC. In stadiul IIIC, tumora: s-a raspandit la nivelul ganglionilor limfatici subclaviculari si la nivelul ganglionilor limfatici din apropierea gatului, se poate raspandi la nivelul ganglionilor limfatici din interiorul glandei mamare sau de sub brat si la nivelul tesuturilor din apropierea sanului. Cancerul de san in stadiul IIIC este clasificat in stadiul IIIC ce se poate opera in stadiul IIIC care nu se poate opera. In stadiul IIIC operabil, tumora: este depistata la nivelul a 10 ganglioni limfatici sau mai multi de sub brat sau este depistata in ganglioni limfatici subclaviculari in apropierea gatului de aceeasi parte a organismului cu tumora de san sau este depistata la nivelul ganglionilor limfatici din interiorul sanului afectat si la nivelul ganglionilor axilari sateliti. In stadiul IIIC inoperabil, tumora s-a raspandit la nivelul ganglionilor limfatici subclaviculari si din apropierea gatului de aceasi parte a organismului ca si sanul efectuat de cancer.

Stadiul IV. In stadiul IV, tumora s-a raspandit la nivelul altor organe din corp, cel mai adesea la nivelul oaselor, plamanului, ficatului sau creerului.

TIPOLOGIE

Cancerul de san inflamator. Semnele cancerului de san inflamator reprezinta prezenta la nivelul sanului afectat a semnelor inflamatorii: rosata tumefierea si caldura locala. Rosata si caldura locala apar datorita faptului ca celulele canceroase blocheaza vasele limfatice de la nivelul tegumentului. La nivelul sanului afectat tegumentul poate arata ciupit, asa numita "piele de portocala". Cancerul de san inflamator se incadreaza in stadiul IIIB, IIIC sau stadiul IV. In cancerul inflamator de san tegumentul de la acest nivel este o coaja de portocala iar sfarcul este ombilicat. Cancerul recurent de san este acel cancer care recidiveaza dupa tratarea lui. Acesta poate prezenta recurente la nivelul sanului, peretelui toracic sau in alte parti ale organismului.

OPERATIUNI TERAPEUTICE

In prezent exista diferite tipuri de tratament pentru pacientii cu cancer mamar. La ora actuala se pot folosi diferite tipuri de tratament pentru pacientii cu cancer de san. Pentru tratarea pacientilor cu cancer de san se folosesc doua abordari:

tratamentul standard si noile tratamente care se afla in faza de testare in studiile clinice. Inainte de a incepe tratamentul, pacientii au posibilitatea sa opteze intre tratamentul standard si noilor tratamente prin includerea pacientilor in studiile clinice.

tratamentul care este in faza de testare in studiile clinice are ca scop inbunatatirea optiunilor terapeutice curente sau obtinerea informatiilor despre noile terapii pentru pacientii cu cancer. In cazul in care concluziile unui studiu clinic indica faptul ca tratamentul care a fost testat este mai eficient de cat tratamentul standard, noul tratament poate inlocui tratamentul standard. Studiile clinice sunt in desfasurare in diverse zone din tara. Informatii suplimentare despre stadiile clinice pot fi obtinute de la medicii specialisti oncologi. Alegerea celui mai potrivit tip de tratament pentru pacient este o decizie care implica in mod normal atat pacientul si familia acestuia cat si echipa medicala.

Tratamentul chirurgical

Majoritatea pacientilor cu cancer de san au nevoie de interventie chirurgicala pentru indepartarea tesutului malign de la nivelul sanului. De asemenea, in timpul interventiei chirurgicale se pot extirpa si o parte sau toti ganglionii axilari de partea sanului afectat pentru a fi investigati la microscop in vederea depistarii celulelor maligne de la acest nivel. Tratamentul chirurgical conservator al sanului reprezinta o interventie chirurgicala prin care este indepartat tesutul malign de la nivelul sanului insa fara a indeparta sanul in totalitate, incluzand urmatoarele tehnici:

lumpectomie reprezinta interventia chirurgicala prin care se indeparteaza tumora impreuna cu o zona mica de tesut normal din jurul ei.

mastectomia partiala: reprezinta interventia chirurgicala prin care se indeparteaza o portiune din san impreuna cu zona mica de tesut normal din jurul ei. Aceasta procedura se mai numeste si mastectomie segmentara.

Se delimiteaza prin linii punctate la nivelul sanului aria tumorii care urmeaza a fi indepartata si unele grupe de ganglioni limfatici care vor fi indepartati. De asemenea, la pacientii tratati prin terapie chirurgicala conservatoare se indeparteaza si unii ganglioni axilari pentru biopsie. Aceasta metoda este numita disectia nodului limfatic. Aceasta procedura se poate realiza in timpul interventiei chirurgicale conservatoare sau dupa aceasta. Disectia nodului limfatic se realizeaza prin intermediul unei incizii separate.

Alte tipuri de tratament includ urmatoarele:

mastectomia totala: reprezinta metoda chirurgicala prin care se indeparteaza intreaga glanda mamara care contine tumora canceroasa. Unii dintre ganglionii limfatici axilari sunt indepartati pentru biopsie in timpul interventiei chirurgicale sau dupa. Indepartarea ganglionilor axilari se indeparteaza prin intermediul unei incizii separate. Mastectomia totala se delimiteaza prin linii punctate aria intregului san care va fi indepartat. De asemenea, unii ganglioni limfatici pot fi indepartati.

mastectomia radicala modificata: este o interventie chirurgicala prin care se indeparteaza intreaga glanda mamara care contine tumora canceroasa, o mare parte dintre ganglionii limfatici axilari, tesutul ce captuseste muschii toracelui si uneori se extirpa si o parte din peretele muscular al toracelui. Mastectomia radicala modificata se delimiteaza prin linii punctate aria intregului san si ganglionii limfatici care vor fi indepartati. De asemenea o parte din peretele muscular al toracelui.

mastectomia radicala: este o metoda chirurgicala prin care se indeparteaza intreaga glanda mamara care contine tumora canceroasa, peretele muscular al toracelui de sub san si toti ganglionii limfatici axilari. Uneori, aceasta procedura este numita mastectomia radicala Halsted. Cu toate ca, in urma interventiei chirurgicale este indepartata intreaga tumora pe care medicul o observa in timpul interventiei, pacientul va avea nevoie de radioterapie, chimioterapie sau terapie hormonala dupa interventia chirurgicala cu scopul de a distruge celulele canceroase care au ramas. Terapia administrata dupa interventia chirurgicala cu scopul de a creste sansa vindecarii este numita terapia adjuvana. In cazul pacientilor cu mastectomie se ia in discutie reconstructia sanului. Reconstruirea sanului poate fi facuta in acelasi timp cu mastectomia sau ulterior. Aceasta poate fi facuta prin implant de tesut propriu sau folosind implante pline solutii saline sau cu gel de silicon. Unele organizatii medicale recomanda folosirea implantelor cu gel de silicon doar in studiile clinice.

Radioterapia este o optiune terapeutica pentru cancer prin care se utilizeaza radiatii x de intensitate crescuta sau alte tipuri de radiatii pentru distrugerea celulelor canceroase. Exista doua tipuri de radioterapie.

Radioterapia externa utilizeaza un aparat din afara organismului pentru a genera raze x care sa fie directionate catre zona unde este localizata tumora.

Radioterapia interna utilizeaza substante radioactive incapsulate in ace, capsule, sarme sau catetere care sunt plasate in interiorul sau in apropierea cancerului.Tipul de radioterapie folosita depinde de stadiul si tipul cancerului ce trebuie tratat.

Chimioterapia utilizeaza medicamente care opresc cresterea celulelor canceroase, atat prin distrugerea acestora cat si prin oprirea divizarii. Chimioterapia sistemica se administreaza pe cale orala sau prin injectare in vena sau in muschi, medicamentele ajung astfel in circulatia sangvina si distrug celulele canceroase din intreg organismul. Cand chimioterapia este plasata direct in maduva spinarii, intr-un organ, in interiorul abdomenului, medicamentele actioneaza in special pe celulele canceroase din acea zona. Modul de administrare si tipul chimioterapiei folosite, depinde de stadiul si tipul tumorii care trebuie tratata.

Terapia hormonala este un tratament anticanceros care indeparteaza hormonii sau blocheaza actiunea acestora, oprind astfel cresterea celulelor canceroase. Hormonii sunt substante produse in organism de catre glandele endocrine si eliberati direct in circulatia sangvina. Prezenta unor hormoni poate determina cresterea anumitor tipuri de tumori. In cazul in care investigatiile arata prezenta celulelor canceroase in locurile unde anumitii hormoni se ataseaza de celule pentru producerea efectului, medicamentele, tratamentul chirurgical sau radioterapia sunt utilizate pentru a reduce productia de hormoni sau pentru a bloca actiunea lor locala. Terapia hormonala cu tamoxifen se recomanda adesea pacientilor cu cancer de san in stadiile incipiente si celor cu metastaze. Terapia hormonala cu tamoxifen sau cu estrogeni actioneaza pe toate celulele organismului si poate creste riscul de a dezvolta cancer endometrial. La pacientele care primesc terapia cu tamoxifen se recomanda examinarea anuala a pelvisului pentru a depista precoce semnele de cancer. Orice metroragie ( sangerare in afara ciclului menstrual) trebuie adusa la cunostinta medicului curant cat mai putin posibil.

In prezent se afla in desfasurare testarea unor noi tipuri de tratament in cazul studiilor clinice. Dintre acestea fac parte urmatoarele: biopsia ganglionului, santinela urmata de interventie chirurgicala. Biopsia ganglionului limfatic santinela reprezinta indepartarea ganglionului limfatic santinela ( primul ganglion limfatic la care ajung celulele maligne cand metastazeaza de la nivelul tumorii) in timpul interventiei chirurgicale. In apropierea tumorii se injecteaza o substanta radioactiva si/sau un colorant albastru. Primul ganglion limfatic care capteaza substanta radioactiva sau colorantul este indepartat pentru biopsie. Tesutul de la nivelul ganglionului limfatic este examinat la microscop de catre anatomopatolog pentru a depista celulele maligne. In cazul in care nu se observa celulele maligne, nu este nevoie sa se indeparteze si alti ganglioni limfatici. Dupa biopsia ganglionului limfatic santinela, chirurgul indeparteaza si tumora propriu-zisa. Chimioterapia in doze mari asociata transplantului de celule stem. Chimioterapia in doze mari asociata de celulele stem este o metoda prin care se administreaza doze mari de chimioterapice si se inlocuiesc celulele formatoare de celule sangvine care au fost distruse de tratamentul antineoplazic. Celulule stem (celule sangvine imature) se recolteaza din sange sau din maduva osoasa a pacientului (inainte de inceperea tratamentului antineoplazic) sau de la donatori si sunt conservate prin inghetare. Dupa terminarea curelor de chimioterapie, aceste celule stem sunt dezghetate si se administreaza pacientului prin intermediul unei perfuzii. Acestea se dezvolta si refac celulele sangvine ale organismului. Studiile clinice realizate au dovedit ca administrarea unor doze crescute de chimioterapice urmate de transplantul de celule stem nu este mai eficienta de cat chimioterapia standard in tratarea cancerului de san. Medicii specialisti au decis ca in prezent administrarea unei doze crescute de chimioterapice ar trebui folosite doar in cadrul studiilor clinice. Inainte de a participa la aceste studii clinice, pacientii ar trebui sa ceara sfatul medicului specialist oncolog cu privire la efectele secundare, inclusiv luarea in calcul a decesului care poate aparea dupa doze mari de chimioterapice.

Terapia adjuvanta cu anticorpi monoclonati este un tratament antineoplazic care utilizeaza anticorpi sintetizati in laborator dintr-un singur tip de celula a sistemului imunitar. Acesti anticorpi pot identifica unele substante la nivelul celulelor maligne sau substante normale care ajuta celulele maligne sa se dezvolte. Anticorpii se ataseaza de aceste substante si omoara celulele maligne, impiedica dezvoltarea lor sau metastazarea. Anticorpii monoclonali sunt administrati pacientului prin perfuzie. Anticorpii monoclonali pot fi utilizati singuri sau pentru a transporta medicamente, toxine sau substante radioactive direct la nivelul celulelor maligne. Acesti anticorpi se mai utilizeaza de asemenea si in combinatie cu chimioterapia ca tratament adjuvant. Trastuzumabum (Herceptim) este un anticorp monoclonal care inhiba proliferarea celulelor tumorale ce exprima in exces proteina HER2 prin blocarea dezvoltarii celulelor tumorale indusa de proteina HER Aproximativ 25% din pacientele cu cancer de san pot fi tratate cu trastuzumabum asociat cu chimioterapia.

Carcinomul ductal in situ

Tratamentul carcinomului ductal in situ poate include urmatoarele: terapia chirurgicala conservatoare cu sau fara asocierea radioterapiei sau terapiei hormonale; mastectomia totala cu sau fara asocierea terapiei hormonale; includerea in studiile clinice care utilizeaza terapia chirurgicala conservatoare asociata terapiei hormonale cu sau fara radioterapie.

Carcinomul lobular in situ

Tratamentul carcinomului lobular in situ poate include urmatoarele: biopsia necesara pentru diagnosticarea carcinomului lobular in situ urmata de examinari clinice si mamografii periodice cu scopul de a depista orice modificari inca din faza incipienta; administrarea tamoxifenului pentru scaderea riscului de a dezvolta cancer la nivelul sanului; mastectomie bilaterala profilactica. Aceasta metoda terapeutica se utilizeaza uneori in cazul femeilor care au risc foarte mare de a dezvolta cancer la san. Majoritatea chirurgilor considera insa ca acest tip de tratament este mult prea agresiv pentru pacientele respective; includerea in studiile clinice care investigheaza eficienta unor medicamente in prevenirea aparitiei cancerului de san.

TRATAMENT IN FUNCTIE DE STADIUL BOLII

Acest capitol se refera la metode terapeutice specifice aflate inca in studiul de testare in studiile clinice, dar s-ar putea ca unele terapii foarte noi sa nu fie mentionate. Pentru mai multe informatii cu privire la stadiile clinice aflate in desfasurare se recomanda consultarea medicului.

Stadiul I, Stadiul II, Stadiul IIIA si Stadiul IIIC Operabil

Tratamentul in Stadiul I, Stadiul II, Stadiul IIIA si Stadiul IIIC operabil include urmatoarele:

Ø    terapia chirurgicala conservatoare utilizata pentru indepartarea tumorii primare si a unei portiuni de tesut normal din jurul tumorii, urmate de indepartarea ganglionilor limfatici si radioterapie.

Ø    mastectomia radicala modificata cu sau fara reconstructta chirurgicala a sanului.

Ø    includereaiin studiile clinice care investigheaza biopsia ganglionului limfatic santinela urmata de interventia chirurgicala.

Terapia adjuvanta (tratamentul administrat dupa interventia chirurgicala cu scopul de a creste sansele de vindecare) include urmatoarele:

radioterapia ganglionilor limfatici din apropierea sanului si peretelui toracic dupa mastectomia radicala modificata. Chimioterapia sistematica cu sau fara terapie hormonala.

terapie hormonala.

includerea in studiile clinice ce utilizeaza transtuzumabum asociat cu chimioterapia sistemica.

Stadiul IIIB, Stadiul IIIC inoperabil

Tratamentul in Stadiul IIIB si Stadiul IIIC inoperabil poate include urmatoarele:

chimioterapie sistemica urmata de interventie chirurgicala, urmata de indepartarea ganglionilor limfatici si radioterapie.

terapia sistemica adjuvanta.

includerea in studiile clinice care investigheaza noile medicamente antineoplazice, combinatii noi de medicamente si noi metode de administrare a tratamentului.

Stadiul IV si cancerul de san cu metastaze

Tratamentul in stadiul IV si in cancerul de san cu metastaze poate include urmatoarele:

terapie hormonala si/sau chimioterapie cu sau fara trastuzumabum.

radioterapie si/sau interventie chirurgicala pentru amelioratea simptomelor.

includerea in studiile clinice care investigheaza noile chimioterapice si/sau terapii hormonale. De asemenea, in studiile clinice se investigheaza combinatii noi intre trastuzumabum si alte medicamente antineoplazice.

In studiile clinice se investigheaza noile terapii cu doze mari de chimioterapice asociate transplantului de celule stem.

Optiuni terapeutice in cancerul de san inflamator

Tratamentul cancerului de san inflamator include urmatoarele:

Ø         chimioterapia sistemica.

Ø         chimioterapia sistemica urmata de interventie chirurgicala, urmata de indeparterea ganglionilor limfatici si radioterapie.

Ø         terapia sistemica adjuvanta.

Ø         includerea in studiile clinice care investigheaza noile medicamente antineoplazice, combinatii noi de medicamente si noi metode de administrare a tratamentului.

Optiuni terapeutice pentru cancerul de san recurent

Tratamentul cancerului de san recurent la nivelul sanului sau peretelui toracic poate include urmatoarele:

tratamentul chirurgical, radioterapia sau asocierea acestora.

chimioterapia sistemica sau terapia hormonala.

includerea in studiile clinice care utilizeaza trastuzumabum asociat chimioterapiei sistemice.