CHISTURILE MENISCALE EXTERNE

CHISTURILE MENISCALE EXTERNE

Leziunile meniscurilor au fost descrise pentru prima oara de VON EBNER in 1904. sunt tot mai rare decat rupturile de menisc, dar sunt in practica traumatologica sportiva.

In etiologia chisturilor sunt incriminate antecedentele traumatice de la nivelul compartimentului extern al genunchiului si meniscurile discoide.

Diagnosticul clinic se bazeaza pe o serie de semne, durerea fiind simptomul de debut si cel mai constant.

Durerea este de tip mecanic, declansata de mersul rapid, de urcatul si coboratul scarilor. Miscarile de flexie ale genunchiului declanseaza durerea, ce dispare in schimb in repaus.

Sediul tipic al durerii este la nivelul interliniululi extern al genunchiului. Durerea poate avea un caracter iradiant, putand aparea astfel dificultati de diagnostic.

Astfel durerea poate fi descendenta pe fata antero - externa a gambei sau poate fi cu caracter ascendent, in lungul fasciei lata pana la nivelul marelui trohanter.

Impotenta functionala este in functie de intensitatea durerii. La sportivi se constata ca flexia peste 60º este imposibil de efectuat, acesti sportivi nu pot alerga sau efectua sarituri.

Palparea interliniului articular extern deceleaza o formatiune tumorala elastica, sensibila la palpare. Foarte rar chisturile meniscale externe sunt fixate.

Alte semne clinice, cum ar fi pseudoblocajele, senzatiile de deranjament intern sunt mai rar intalnite.

Dintre investigatiile paraclinice, radiografia standard nu evidentiaza leziuni patologice osoase, rareori putand fi evidentiate calificari la nivelul interliniei articulare.

Artrografia de genunchi paote confirma diagnosticul clinic.

Tratamentul chisturilor meniscale externe consta in meniscectomie totala externa.

Excizia simpla a chisturilor nu da rezultate bune, deoarece simtomatologia clinica persista dupa operatie.