| CATEGORII DOCUMENTE |
| Alimentatie nutritie | Asistenta sociala | Cosmetica frumusete | Logopedie | Retete culinare | Sport |
COLICA RENALA
Definitie: Colica renala este un sindrom dureros acut proxistic de obicei apiretic insotit de iradieri ureterovezicogenitale provocat de un spasm al cailor urinare excretoare superioare.
CONSIDERATII GENERALE
Colica renala prezinta un interes si o importanta deosebita pentru medic in primul rand, dar si pentru cadrele medicale medii, datorita frecventei cu care este intalnita in practica, "violenta durerii" determinand de cele mai multe ori bolnavul sa apeleze la un ajutor medical, care prin capacitatea cu care trebuie acordat, imbraca adesea un caracter de urgenta medicala. Cel care consulta bolnavul intampina dificultati reale in diferentierea colicii renale de alte simptome dureroase abdominale, precum si diagnosticarea ei exacta, intrucat unele dintre aceste simptoame cum sunt ocluzia intestinala sau apenticita acuta, impun o interventie chirurgicala imediata, care in caz de colica renala, este total contraindicata, constituind o eroare grava. Totodata, colica renala poate genera uneori manifestari revelatoare a unei litiaze renale, pana atunci latenta; ea poseda o valoare semiologica mare datorita contributiei majore la descoperirea si diagnosticarea unei litize renale si la instituirea unei terapii adecvate.
Cauzele ce pot declansa colica renala sunt foarte numeroase. Orientativ si in raport cu mecanismul patogenic, principalele cauze ale colicii renale sunt:
litiaza renouretrala
inflamatii urogenitale (pielonefrita, pionefrita = formarea unei pungi cu continut purulent, distensia si distrugerea parenchimului renal)
tuberculoza renala
tumori renale
tumori ale organelor de vecinatate (uter, rect, colon)
Fiziomorfologie
Colica renala este produsa de migrarea, de obicei, a unui calcul renal spre vezica urinara si reprezinta o manifestare acuta a unei litiaze renale.
Litiaza renala este o afectiune caracterizata prin formarea de calculi in conductele excretoare urinare, cu o frecventa crescuta cu varsta, ajungand pana la 6% la persoanele peste 65 ani.
Patogenia.
Daca alta data se atribuia colica renala unei origini pur macanice, sindromul dureros fiind datorat in primul rand unui mic traumatism al peretelui provocat de cate un calcul (mai ales de oxalat de calciu cu suprafata cu mici creste ascutite) pe traiectul coborarii sale spre vezica; astazi se admite mai mult o origine dinamica care atribuie sindromul dureros unei cresteri bruste de tensiune, in bazinet si ureter. Calculul intrat in ureter, mai ales daca produce si microtraumatisme ale peretelui, provoaca un spasm al ureterului. Urina produsa de rinichi, neputand fi alternativ (datorita obstructiei) condusa spre vezica urinara, se acumuleaza si destinde bazinetul, provocand o retentie de urina in acesta. Din acesta cauza apar contractii dureroase in caracter expulsiv al bazinetului si ale ureterului de deasupra obstacolului. Caracterul particular al colicii nefrotice consta in alternative de paroxism si de incetari ale durerii datorita opririi reducerii alternative ale spasmului si contractiei bazinetului si ureterului. Aceasta patogenie explica si de ce intensitatea durerii nu este direct proportionala cu dimensiunile calculului, deoarece spasmul este voluminos. Stramtorile (la originea ureterului in portiunea sa mijlocie si cea inferioara lui in segmentul vezical) ca si cele patologice formeaza obstruarea cu calculi mici.
Desi colica renala are numai un aspect clinic, examenul unui bolnav, care prezinta un tablou clinic sugerand sau permitand diagnosticul cert de colica renala, trebuie obligatoriu completat cu unele examene de laborator.
Colica renala este mai frecventa la barbati decat la femei si poate fi intalnita la toate varstele. Ea este de obicei unilaterala, dar la un bolnav cu litiaza, poate fi observata alternativ si de partea dreapta si de partea stanga.
Aparitia colicii poate fi provocata uneori de o zguduitura, cadere, mers cu motocicleta, caruta, calarit, traumatism in zona lombara sau un stres emotional, alteori nu poate avea nici o explicatie asa cum se observa mai frecvent. Inceputul este de obicei brusc, cu dureri vagi in regiunea lombara simuland un lumbago.
Durerea.
Este elementul dominant sau chiar unic al colicii renale. Ea poate incepe cu o jena in regiunea lombara care creste repede in intensitate. Ea are sediul in regiunea lombara, la nivelul coastei a 12-a si desi este continua are excerbari paroxistice greu de suportat, care pot uneori determina manifestari reflexe. De cele mai multe ori durerea este de la inceput violenta:
tulburari digestive, greturi sau varsaturi, balonari, eructatii;
tahicardie, uneori caderea tensiunii arteriale;
constipatie simuland uneori o obstructie intestinala;
bolnavul este anxios, agitat, geme din cauza durerii;
durerea are si iradieri in diferite teritorii;
catre vezica urinara, provocand dureri ale vezicii urinare cu senzatii de mictiune;
catre organele genitale, catre perineul sau rectul cu senzatia nevoii de defecatie.
La examenul fizic al bolnavului, regiunea lombara abdominala sau hipogastrul (si in raport cu sediul obstructiei) sunt dureroase la palpare, iar semnul Giordano poate provoca o durere mai violenta. Examenul urinilor in cursul colicii da informatii importante.
Oliguria si disuria
Sunt aproape constante, bolnavul elimina cu dificultate, urinari rare, care pastrate intr-un borcan si urmarite pot uneori lasa un sediment albicios cand litiaza este cu calculi de oxalati sau fosfati si galben-caramizii cand se elimina uratii.
Hematuria
Reprezinta semnul urinar cel mai important pentru diagnostic. Poate fi macroscopic conferind urinii o culoare roz, in raport cu intensitetea hemoragiei sau numai macroscopica fapt ce impune ca in cadrul unui sindrom abdominal dureros in care urina nu este hematurica macroscopica, sa se procedeze obligatoriu la examenul microscopic al sedimentului urinar.
Temperatura bolnavului este normala mai ales la primele crize; daca litiaza s-a complicat cu o infectie urinara pot aparea sari febrile, uneori chiar temperaturi mari insotite de frisoane. In cursul colicii renale, bolnavul poate uneori elimina calculul care a provocat obstructia si de aceea se recomanda ca bolnavul sa urineze si sa pastreze toate urinile intr-un recipient, preferabil de sticla, in care calculul poate fi descoperit timp de una, doua sau mai multe zile. Examenul radiologic cu radiografie abdominala simpla pune in evidenta numeroase, prezenta de calcul (90 %) din calculi continand calciu.
Durerea colicii, in lipsa unui tratament adecvat, variaza de la doua la opt ore sau mai mult. Sfarsitul colicii este in general brusc cu disparitia cateodata instantanee a durerii, ce lasa loc unei stari de bine, de usurare si aparitia unei diureze abundente a urinii clare sau uneori inca hematurice timp de cateva zile. Acest sfarsit brusc se datoreste eliminarii calculului care ajunge in vezica urinara, de unde este cel mai frecvent eliminata cu urina. De obicei, calculii care pot fi eliminati sunt mici, de marimea unui bob de orez (mei), dar uneori calculul este mai mare, putand obstrua uretra si provoaca retentia de urina. Alteori, desi colica a incetat, calculul nu a fost eliminat, el ramanand in vezica urinara. Colica renala este - cel mai frecvent - un episod in cursul unei litiaze renale; ea poate recidiva pe parcursul evolutiei acesteia.
Complicatiile unei colici renale pot fi uneori grave, unele din ele sunt din cauza mecanica cum sunt:
anuria calculoasa care a fost atribuita unui reflex inhibitor reno renal, dar care de fapt se datoreaza obstructiei complete si durabile printr-un calcul a unui uter (frecvent la un bolnav care are un singur un rinichi functionabil).
caverna tuberculoasa, scleroza renala, nefrita sau chiar un calcul care a obstruat definitiv ureterul respectiv;
Altele sunt in legatura cu "terenul" bolnavului:
sincope, caderi mari de tensiune; la femeile gravide, colica renala poate fi uneori cauzata de efort.
Alte complicatii sunt de cauza infectioasa:
pielonefrita acuta - care se poate repeta si duce cu timpul la o pielonefrita cronica.
Diagnosticul pozitiv.
Diagnosticul pozitiv al colicii renale este deosebit de important deoarece violenta durerii reclama un tratament cat mai rapid. In forma tipica, diagnosticul pozitiv este usor mai ales cand colica nu a aparut pentru prima oara si se manifesta la un bolnav care a mai prezentat colici.
Cand colica renala apare pentru prima data, diagnosticul pozitiv este pus pe baza durerii cu caracterele si iradierele descrise si pe hematuria macro sau microscopica ce o insoteste.
In formele mai putin tipice, diagnosticul poate fi mai dificil si impune un diagnostic diferential.
Sindroamele dureroase.
Sindroamele dureroase ce pot fi uneori confundate cu colica renala sunt numeroase.
Apendicita acuta poate simula o colica renala dreapta, durerea este mai localizata, mai limitata la regiunea apendiculara si se insotesre de contractura musculara de aparare si adesea de febra.
Ocluzia intestinala - colici insotite de varsaturi, oprirea gazelor si fecalelor.
In peritonita acuta exista febra si contractura musculara (abdomenul de lemn).
Colica saturiana apare la lucratorii cu plumb (tipografii, pictori), in mediul rural unde se fabrica tuica in vase primitive ce contin plumb.
Colica biliara sau inceputul unei colicistice acute - sediul durerii este in hipocondrul drept, durerea iradiaza in umarul drept.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 3481
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
