COLOANA VERTEBRALA

Coloana-segmentul axial al scheletului.

Segmentul toracal al coloanei vertebrale + coaste + stern = scheletul toracelui sau cutia toracica.

Segmentul sacral al coloanei vertebrale + doua oase coxale = bazinul.

Coloana vertebrala = piese osoase numite vertebre + piese fibro-cartilaginoase numite discuri intervertebrale.

Coloana vertebrala = 33 - 34 vertebre, grupate in 5 regiuni: cervicala (7 vertebre), toracala (12 vertebre), lombara (5 vertebre), sacrala (5 vertebre), coccigiana (4 - 5 vertebre). Dupa modul lor de alcatuire, vertebrele au caracteristici comune, particularitati regionale si particularitati speciale.

COLOANA VERTEBRALA CA INTREG

Coloana vertebrala, datorita trecerii la statiunea bipeda, isi mareste rezistenta prin formarea unor curburi in plan sagital si frontal, care actioneaza ca niste resorturi, asigurandu-i elasticitatea.

Curburile in plan sagital se numesc lordoze daca au concavitatea orientata posterior ( ex: lordoza cervicala si lordoza lombara) si cifoze , daca au convexitatea orientata posterior ( ex: cifoza toracala).

Curburile in plan frontal se numesc scolioze si pot fi drepte sau stangi dupa locul unde este indreptata convexitatea.

In mod normal, coloana prezinta o scolioza toracala dreapta, cu scolioze de compensatie in sens invers in regiunile cervicala si lombara. Acesta este tipul obisnuit (90%) si este determinat de tonusul mai crescut al muschilor membrului superior la dreptaci. La stangaci (cca.10%), curburile se inverseaza.

Aceste curburi poarta denumirea corecta de " atitudini scoliotice " deoarece sunt redresabile, deosebindu-se in acest fel de " scolioza vertebrala ", boala in care curburile coloanei vertebrale sunt fixe, nefiind modificate de miscari.

CARACTERE COMUNE ALE VERTEBRELOR

VERTEBRA TIP

corp aproape cilindric, situat anterior si un arc vertebral, situat posterior.

arcul este fixat de corp prin doi pediculi vertebrali, care prin suprapunerea vertebrelor formeaza gaurile intervertebrale, prin care ies nervii spinali. Arcul prezinta mai multe feluri de apofize si anume:

2 apofize transverse, indreptate spre lateral

o apofiza spinoasa, indreptata posterior si caudal; ea este legata de baza apofizelor transverse prin lamele vertebrale.

4 apofize articulare : doua sunt superioare si au fata articulara orientata posterior, celelalte doua sunt inferioare si au fata articulara orientata anterior.

Intre corp si arc este cuprinsa gaura vertebrala care, prin suprapunerea vertebrelor, realizeaza canalul vertebral.

CARACTERE REGIONALE ALE VERTEBRELOR

VERTEBRELE REGIUNII CERVICALE

corpul este mic.

apofizele transverse se termina cu doi tuberculi, iar la baza au un orificiu numit gaura transversara, prin care trec vasele vertebrale, ceea ce este caracteristic pentru vertebrele regiunii cervicale.

apofiza spinoasa este bituberculata (exceptie vertebra C7).

VERTEBRELE REGIUNII TORACALE

corpul mai mare fata de vertebrele cervicale.

pe fetele lor laterale se gasesc fatete articulare costale ce sunt caracteristice pentru acest tip de vertebre (doua superioare si doua inferioare).

apofizele transverse prezinta o fata articulara pentru tuberculul costal.

VERTEBRELE DE TRANZITIE

Sunt reprezentate de C1 (atlas), C2 (axis), C7, T1, T12, L1, L5. Dintre ele, C1, C2 si C7 au caractere evidente.

Prima vertebra cervicala (C1) numita atlas, este formata din doua mase laterale unite printr-un arc anterior si un arc posterior .

Atlasul nu are corp, acesta fiind reprezentat de dintele axisului. Pe fata superioara a maselor laterale se gaseste o fata articulara concava pentru articulatia cu condilii occipitali, iar pe cea inferioara, o fata articulara pentru axis. Orificiul inelar al atlasului este impartit printr-un ligament transvers intr-o parte anterioara (articulara pentru dintele axisului) si una posterioara (care reprezinta gaura vertebrala).

A doua vertebra cervicala (C2) numita axis are pe fata superioara o apofiza numita "dinte" sau apofiza odontoida, care se articuleaza cu arcul anterior si ligamentul transvers al atlasului.

Vertebra a 7 - a cervicala numita si "proeminenta", se deosebeste de celelalte vertebre cervicale prin faptul ca apofiza spinoasa a acesteia nu se bifurca, este lunga si proemina sub piele.

Vertebra lombara 5 are corpul mai inalt in partea anterioara decat in partea posterioara asa incat fata inferioara apare oblica. Din aceasta cauza intre fata anterioara a sacrului si fata anterioara a corpului vertebrei lombare se formeaza un unghi obtuz, deschis posterior, numit "promontoriu".

VERTEBRELE REGIUNII LOMBARE

corpul foarte voluminos.

prelungirile laterale sunt lungi si se numesc apofize costiforme. La baza lor se gaseste procesul accesor, un tubercul care are semnificatia ade varatei apofize transverse.

SACRUL

Sacrul os median, impar, format prin sudarea vertebrelor sacrale.

Sacrul prezinta doua fete, o baza, un varf, doua parti laterale si canalul sacral.

Fata pelvina este concava anterior, prezinta 4 linii transverse (realizate prin sudarea corpurilor vertebrelor sacrale; lateral se afla 4 perechi de gauri sacrale anterioare prin care ies ramurile anterioare ale nervilor sacrali

Fata dorsala este convexa; prezinta creasta sacrala mediana, ce ia nastere prin sudarea proceselor spinoase; de o parte si de alta a ei se afla, dinspre medial spre lateral urmatoarele formatiuni anatomice:

creasta sacrala intermediara, care ia nastere prin sudarea proceselor articulare.

gaurile sacrale posterioare, in numar de 4 perechi; la nivelul lor se gasesc ramurile posterioare ale nervilor sacrali;

creasta sacrala laterala, ce este realizata prin sudarea proceselor transverse.

Baza sacrului priveste superior si anterior; posterior de fata superioara a corpului primei vertebre sacrale se afla orificiul superior al canalului sacral.

Intre fata anterioara a corpului vertebrei lombare 5 si fata anterioara a corpului vertebrei sacrale 1 ia nastere un unghi obtuz cu deschidere posterioara numit promontoriu.

Partile laterale prezinta superior fete auriculare pentru articulatia cu fetele corespunzatoare ale oaselor coxale (formand articulatiile sacro - iliace).

Varful sacrului este orientat inferior si este articular anterior cu coccisul.

Canalul sacral este continuarea in interiorul sacrului a canalului vertebral.

STERNUL os lat si alungit, asezat in partea anterioara a toracelui, pe linia mediana Este alcatuit din 3 parti: manubriul sternal, corpul sternului si apendicele xifoid.

Manubriul sternal-la locul de unire cu corpul unghiul sternal (unghiul lui Louis).

- in unghiul supero-lateral, de fiecare parte, = incizura claviculara.

- marginea superioara "furculita sternala".

Apendicele xifoid cartilaj

Sternul prezinta doua fete, anterioara si posterioara, doua margini laterale si doua extremitati.

Pe marginile laterale, de fiecare parte, = cate 7 incizuri costale

COASTELE sunt oase late, foarte alungite, de forma unor arcuri, situate intre coloana vertebrala toracala si stern. Ele sunt in numar de 12 perechi si se sub-impart in 3 categorii: adevarate, false si flotante.

Fiecare coasta este formata dintr-un corp si doua extremitati: o extremitate posterioara, alcatuita din capul si colul coastei; o extremitate anterioara, care se prelungeste cu cartilajul costal.

Corpul coastei - fata externa convexa, fata interna concava, margine superioara margine inferioara. Pe marginea inferioara, catre fata interna, se afla santul costal in care sunt adapostite artera, vena si nervul intercostal.

Corpul coastei, la locul de unire cu extremitatea posterioara unghiul costal

Extremitatea posterioara trei formatiuni osoase importante: capul coastei, colul coastei si tuberozitatea costala.

Capul coastei este mai voluminos si are o fata articulara prin care se articuleaza cu corpul a doua vertebre suprapuse.

Tuberozitatea sau tuberculul coastei este o proeminenta osoasa care prezinta o fata articulara prin intermediul careia se articuleaza cu varful apofizei transverse (numai tuberozitatile primelor 10 coaste se articuleaza cu apofizele transverse).

Colul coastei este reprezentat de segmentul osos situat intre capul coastei si tuberculul costal.

Extremitatea anterioara a coastei se prelungeste cu cartilajul costal.

CARACTERE PARTICULARE ALE COASTELOR

Prima coasta se deosebeste de celelalte prin orientarea fetelor, fiind una superioara si alta inferioara si prin prezenta pe fata superioara a doua santuri: santul arterei subclaviculare si santul venei subclaviculare. Coastele adevarate, primele 7 perechi, se articuleaza prin intermediul cartilajelor costale direct cu sternul. Coastele false, perechile 8, 9 si 10, se articuleaza indirect cu sternul; cartilajele lor se unesc formand un arc cartilaginos care se articuleaza cu sternul. Coastele flotante, perechile 11 si 12, nu se articuleaza cu sternul, ele terminandu-se liber la nivelul peretelui abdominal lateral.