CONSDERATII PSIHOLOGICE PENTRU PACIENTUL GERSON

CONSDERATII PSIHOLOGICE PENTRU PACIENTUL GERSON

Dupa cum spune si o scurta definitie din medicina holistica, un doctor trateaza pacientul si nu boala. Aceasta se aplica, cu siguranta, in cazul pacientului din institutul Gerson. Terapia care i se aplica restabileste sanatatea intregului corp inainte de a se concentra pe o singura problema. Pentru ca tratamentul sa-si atinga eficacitatea maxima, trebuie luate in considerare si aspectele psihologice.

Corpul si mintea sunt doua fatete ale aceleiasi monede. Ele se imbolnavesc impreuna si trebuie tratate impreuna. Orice factor afecteaza una din parti, o afecteaza, fara indoiala, si pe cealalta. Intra in sarcina noastra sa ajutam pacientii sa se vindece singuri si sa ne asiguram ca nici o problema de ordin psihologic nu saboteaza procesul de vindecare.

Nu exista dovezi stiintifice solide ca starile, emotiile sau conceptiile noastre ne fecteaza direct sistemul nostru imunitar. Dovada vine din domeniul psiho-neuro-imunologiei, o ramura medicala noua care s-a dezvoltat in ultimii ani datorita intelegerii chimiei creierului si a conexiunilor fragile care exista la nivel celular in corpul uman. Ca intr-o coaja de nuca, sistemul limbic al creierului si sistemul nervos central elibereaza anumiti hormoni care se imprastie pana la partile extreme ale organismului, unde determina secretiii diferite. Calitatea secretiilor si a hormonilor determina daca sistemul imunitar este slabit sau puternic, sau daca este anihilat de tot ; si aceasta calitate depinde de emotiile noastre, de conceptiile si de orientarile psihologice.

O atitudine pozitiva si plina de speranta va intari sistemul imunitar, pe cand una negativista si plina de disperare il va slabi cu siguranta. Un eveniment traumatic sau o stare continua de nefericire poate distruge celulele noastre. Nu este exagerat sa afirmam ca fiecare emotie actioneaza ca si un act biochimc. Celulele comunica intre ele si influenteaza starile noastre si comportamentul. Este valabil si reversul, adica ceea ce noi gandim sau facem influenteaza viata celulelor.

In mod sigur, sanatatea emotionala a pacientului Gerson este de o importanta vitala daca vrem sa ne asiguram ca terapia sa aiba rezultate optime.

Orice diagnostic de cancer provoaca o trauma care are ca urmari emotii puternice. Aceste a pot fi, pe de o parte, panica, furia, sau la polul opus, resemnarea, mutenia sau disperarea.In oricare dintre cazuri, pacientul experimenteaza un fel de izloare, sentimentul de a fi dati afara din viata normala si de a fi privati de orice viitor. Aparitia unor amintiri sfasietoare despre destine tragice ale altor persoane care au suferit de cancer duce la un fel de frica superstitioasa in fata bolii.

Aceasta frica izvoraste din doua surse. Prima este cea rationala care se bazeaza pe amenintarea reala a suferintei, a desfigurarii, a tratamentului drastic ce va trebui urmat, a efectelor secundare ce nu vor intarzia sa apara si probabil lipsa oricarui remediu spre final. A doua frica este non-rationala, care vede cancerul ca pe ceva indezirabil, un element strain care a rupt orice linie a apararii noastre si care ne poate omori. In disperarea lor, cei mai multi pacienti nu-si dau seama ca tumorile nu vin din afara, ci ca sunt semne ale unor disfunctii din organismul lor. Aceste emotii sunt negative, drept urmare sunt daunatoare in cea ce priveste raspunsul organismului la inceputul tratamentului. Daca pacientul va petrece timpul tratamentului intr-un spital mediu, handicapul dependentei si al pierderii autonomiei va inrautati lucrurile si mai tare. Pacientul va incepe sa sufere si mai tare, indiferent de tratmentul ce i se aplica.

Aceste observatii se aplica si pacientului diagnosticat cu cancer tratat intr-un spital traditional. Aproape toti pacientii care vin la insistutul Gerson,vin cu o stare depresiva, plini de teama si mutenie, dar incep sa se recupereze repede. In mod normal, noi incercam sa indepartam acea stare de izolare, de frica si disperare prin a le acorda timp si posibilitatea sa-si revina emotional.

Dar in afara de oridinea dictata de umanitate, exista rezultate ale cercetarilor care arata ca trebuie ca starea interioara a pacientului trebuie sa se schimbe de la negativism la poztivism. "Nu ar trebui sa se practice deloc vindecarea trupului fara cea a sufletului"   spunea Platon cu mai bine de 2400 de ani inainte. In zilele noastre zicala ar corespunde faptului ca nici macar terapia Gerson care poate actiona intr-un mod briliant, nu ar reusi sa trateze boala unui pacient care continua sa spuna "NU" vietii.

Aceste rezultate ne trimit spre descoperirile doctorului L.LeShan care spunea ca exista unele persoane predispuse la cancer datorita unor trasaturi pe acre le au. Printre ele se numara : stima de sine scazuta, dificultate in a exterioriza mania sau agresivitatea, dorinta de a placea mereu celorlalti si de a-si neglija ropria persoana si propriile sentimente. Pe scurt, aceasta persoana a disparut in spatele unui alt "eu" dezvoltat probabil in copilarie si mentinut la maturitate mai mult decat era nevoie.

Este normal ca aceasta descriere sa nu se potriveasca la toti pacientii cu cancer, dar in timpul anilor de munca, s-a descoperit ca majoritatea pacientilor prezinta una sau mai multe dintre aceste trasaturi. Aproape toti aveau o conceptie negativa despre viata si diagnosticul cu cancer nu a facut decat s-o agraveze, s-o transforme intr-o disperare crunta. Cercetarile arata clar ce efect are acest lucru asupra sistemului imunitar.

S-a  observat ca cancerul apare, de obicei, dupa 18 luni sau 2 ani dupa ce a avut loc un eveniment nefast in viata unui om, cum ar fi : avortul, divortul, criza in cariera sau financiara, etc. Experienta a aratat ca acel eveniment a reprezentat, de fapt, "picatura ce a umplut paharul". De fapt, ceea in ce oamenii respectivi traisera pana in acel moment, nu fusese altceva decat o mare capcana, o situatie existentiala imposibila care parea ca nu poate fi schimbata sau ameliorata.

"Cancerul este doar o alta forma pentru sinucidere". Domeniul nou care se deschide este acela al biochimiei si emotiilor care se influenteaza reciproc. Exista deja destule studii medicale "traditionaliste" care arata ca atitudinile interioare pot face o mare diferenta in ceea ce priveste sansa de supravietuire.

Intr-un studiu facut de un cercetator britanic a fost interogat un grup de femei la 3 luni dupa masectomie ca sa se observe care le este comportamentul si atitudinea fata de viata dupa aceasta operatie. S-au descoperit diferite tipuri de viata care au aratat : spirit de lupta (combatant), negare, resemnarea stoica si disperarea. Dupa 5 si 10 ani s-a aratat ca 80 % dintre "luptatoare" au supravietuit , pe cand rata supravietuitoarelor dintre "disperate" a fost de doar 20 %. Aceste procente nu au nimic de a face cu prognozele medicale ce au fost facute.

Aceste studii cat si multe alte experiente arata ca "luptatorii" transmit un mesaj pozitiv , non-verbal catre organismele lor care dau impulsuri sistemelor lor imunitare. Acestea din urma actioneaza ca atare.

Tot dinspre medicina "ortodoxa" ne vin si alte informatii, mai precis din S.U.A. de la doctorul B.Siegal, chirurg oncolog. In mai multe carti pe care le-a scris, el demonstreaza ca legatura dintre corp si minte este foarte importanta din punctul de vedere al bolii si al sanatatii. El arata ca intre 15% - 20 % dintre pacientii cu cancer doreau, in mod constient sau inconstient , sa moara. 60% - 70% doreau sa se faca bine, dar stateau pasivi fara sa faca ceva si asteptand ca totul sa vina din partea doctorului. 15%-20% erau, insa, exceptionali : refuzau sa faca pe victimele, se interesau de boala lor, nu ascultau in mod automat de ceea ce le spunea medicul ci puneau intrebari, cereau lamuriri si luau deciziile in cunostinta de cauza, dupa ce au auzit toate posibilitatile. In cartile scrise de doctorul B. Siegal, s-a demonstrat ca pacientii operativi au cele mai multe sanse sa se vindece. S-ar parea ca ei au mai multe celule care lupta impotriva tesuturilor canceroase si le omoara.

Ar trebui, deci, sa promovam un stil de viata bazat pe pozitivism si pe combatere?

Ceea ce este cel mai bun lucru si care se poate oferi este experienta anilor care au trecut. Pasii recomandati se refera atat la pacientii cu cancer cat si la cei ce sufera de alte boli cronice. Nevoile specifice ale pacientilor vor fi discutate dupa aceea.

Primul pas este acela al demistificarii bolii si discutarea deschisa asupra ei, fara eufemisme sau jargon tehnic. Acest lucru ajuta la formarea unui spatiu sigur unde pacientul poate gasi eliberare emotionala, incurajare prin faptul ca este ascultat si atentia ce i se acorda fara a fi judecat.

Uneori se pune intrebarea : "Vrei sa traiesti?". Daca raspunsul este "Da" se continua cu "Vrei sa traiesti cu orice pret?" . Cand raspunsul este "Da"   fara nici o obiectie, apar anumite probleme ; dar cand raspunsul este ceva de genul "Da, dar" se poate identifica nevoia de mai multa informatie din partea pacientului.

Este important sa se creeze un parteneriat terapeutic cu pacientul si sa i se dea anumite responsabilitati si posibilitatea sa joace un rol activ.   Ca si doctor, trebuie sa ai curajul si onestitatea sa spui "Nu stiu" si sa nu refuzam sa dam nici o prognoza. Daca pacientul ne spune ca 85% dintre persoanele bolnave de cancer au murit pe parcursul a trei ani, noi il invitam sa intre printre ceilalti 15%.

Primele 18 - 24 de luni din viata pacientului care se afla sub tratament sunt foarte importante. Trebuie identificate motivele (daca e cazul) care l-au impins sa se apuce de bautura, de droguri sau de alte obiceiuri care sa fi cauzat probleme ale ficatului. Urmatorul pas consta in a arata pacientului ca exista un drum de intoarcere si ca moartea nu reprezinta singura scapare.

Este necesara o reordonare a prioritatilor care poate incepe prin schimbarea focalizarii de pe negativ pe pozitiv. Trebuie gasite punctele in care pacientul se simte tare si trebuie identificate nevoile care trebuie satisfacute pentru ca el sa se simta implinit. La urma urmei, ramane o intrebare : "Ce vrei sa faci cu viata ta?"

Daca este posibil, trebuie sa se faca o investigare si a mediului familial pentru a descoperi dinamica relatiilor din interior. O relatie nesanatoasa cu un sot (sotie) sau neintelegerile cu copiii sau cu parintii poate contribui in mod nefast la agravarea bolii. Daca situatia nu este recunoscuta, nu exista nici o cale spre a fi rezolvata.

RETETE CULINARE

Consideratii generale

Unele cantitati de fructe sau legume vor fi determinate de numarul persoanelor care urmeaza sa manance.

Mierea si zaharul brun vor fi adaugate dupa gust, fara a se face abuz de ele.

Cartofii copti pot fi serviti la pranz sau la cina doar atunci cand nu exista salata sau antreu care sa contina cartofi.

Supa lui Hippocrate se poate servi la pranz sau la cina chiar daca este si o alta supa in meniu.

Este bine ca supa lui Hippocrate sa fie pastrata in frigider, deoarece cantitatea ce nu se serveste ca atare poate fi folosita pentru prepararea altor retete.

Timpul pentru prepararea mancarurilor in cuptor va varia in functie de tipul cuptorului, de caldura pe care o poate produce si de natura ingredientelor folosite.

Salata folosita poate fi de orice fel , mai putin de tipul "Iceberg".

La prepararea legumelor trebuie pusa putina apa in vas, atat cat acestea sa fiarba sau sa fie inabusite, dar nu atat cat sa permita perderea nutrientilor in apa.

Condimente permise : mararul si dafinul.

Cele mai multe retete nu au cantitati specifice deoarece unele legume precum cartofii, morcovii sau sfecla pot fi preparate mai devreme si pot fi folosite pentru mai multe mese..

Folositi doar fructe si legume organice, proaspete.

Fructele nu trebuie curatate de coaja, decat daca acest lucru este indicat.

Pentru curatarea legumelor se va folosi apa calduta si peria speciala.

Supa lui Hippocrate

1 telina de marime mijlocie

1 patrunjel - radacina

buc.praz de marime mijlocie

½ kg cartofi

750 g rosii

2 cepe

Usturoi (daca se doreste)

Patrunjel - frunze pentru aroma

Legumele nu se curata ci se spala si se curata cu peria speciala apoi se taie felii. Se inabusa timp de 2 ore. Se paseaza si se impart in portii mai mici. Nu trebuie sa ramana fibre decat foarte putine. Se poate adauga apa in functie de consistenta si de gust.

A se pastra acoperita in frigider, dar nu mai mult de 2 zile. Se poate incalzi cand e nevoie.

Nota : pentru retetele in care se cere aceasta supa, se poate folosi zeama ramasa de la fierberea legumelor.

SUCURILE

Trebuie sa fie proaspat preparate. Nu este posibil ca toate sucurile pentru o zi sa fie preparate de dimineata.

Prepararea sucurilor

Pentru a se prepara sucurile, trebuie folosite doar vase de sticla, plastic sau portelan. Nu este permisa folosirea nici unui storcator in care sa fie introdus fructul intreg si apoi presat. De exemplu, in cazul sucului de portocale, daca fructul este introdus cu tot cu coaja. Prin presare se pot elimina din coaja acizi foarte toxici care i-au contaminat suprafata.

A nu se folosi storcatoare de aluminiu !

Sucul de morcovi si mar

3 morcovi mari (180 g)

1 mar verde mare (180 g)

Sucul verde

Se poate prepara din diversele frunze de mai jos, dar nu din altceva.

Salata

Spanac

Sfecla (frunze)

Salatica

Varza rosie

Ardei verde

Andive

Salalta creata

Se poate adauga cate un mar de marime mijlociepentru fiecare pahar de suc in timpul stoarcerii.