COROANA MIXTA METALOCERAMICA

COROANA MIXTA METALOCERAMICA

1.Elemente componente ale coroanei mixte metaloceramice

Coroanele mixte sunt constituite dintr-o componenta metalica, de obicei turnata, care acopera in intregime bontul dentar si asigura agregarea la acesta si o componenta fizionomica, polimerica sau ceramica.

Componenta metalica poate fi realizata din diferite aliaje are grosimi diferite: 0, 35-0, 5 mm pentru coroana mixta metalo-ceramica si 0,25-0,4 mm pentru coroana mixta metalo-plastica(polimerica). Exceptie face coroana mixta la care componenta metalica, obtinuta prin galvanizare, are o grosime de 0,2 mm si scheletele realizate prin sunterizare, cu grosimi de 0,25-0,30 mm .Cand coroana mixta este element de agregare, pe una sau pe ambele suprafete proximale, proteza unidentara urmeaza sa fie conectata cu corpul de punte.

Componenta fizionomica poate fi polimerica sau ceramica si are grosimi diferite: 0,8-2 mm pentru coroana mixta metalo-ceramica si maxim 1,2 mm pentru coroana mixta metalo-plastica(polimerica). Prin grosimea si opacatatea sa, aceasta componenta trebuie sa impiedice transparenta scheletului metalic sau a macroretentiilor (mai ales in cazul coroanei mixte metalo-plastica (polimerica). Pentru stabilirea corecta a rapoartelor dintre componenta metalica si cea fizionomica exista trei criterii de evaluare:

• conservarea morfologiei dentare;
• conservarea stabilitatii zonelor functionale, mai ales ocluzale;
• realizarea unei rezistente corespunzatoare.

Componeneta metalica:

acopera in totalitate bontul dentar

protejeaza, de obicei, limita cervicala a bontului;

delinliteaza componenta fizionomica;

asigura morfblogia suprafetelor ocluzale, respectiv, a marginii incizale
Componenta fizionomica:

confera un aspect estetic coroanei mixte;

nu participa intotdeauna la realizarea ariilor proximale de contact, a
suprafetelor ocluzale si marginii incizale prin detaliile de relief pozitiv si negative realizate (convexitati, santuri de descarcare etc.),

contribuie la mentinerea troficifatii fiziologice a parodontiului marginal.

2.Etapele clinico-tehnice ale coroanelor mixte

Elaborarea unei coroana mixta metalo-ceramica difera de elaborarea unei coroane mixte metalo-plastica(polimerica), mai ales in privinta materialelor si a fazelor de laborator. Mai mult, pentru a construi o coroana mixta metalo-plastica (polimerica) exista la ora actuala o serie de tehnologii, care difera mult intre ele si care vizeaza cu predilectie componenta fizionomica si in cadrul acesteia, modalitatea de realizare a legarii polimerului de suprafata metalica.

Acest aspect esential valabil la orice coroana mixta, imbraca in cadrul coroanei mixte metalo-ceramica si coroana mixta metalo-plastica (polimerica) forme diferite. La o coroana mixta metalo-plastica (polimerica) exista la ora actuala foarte multe posibilitati de legare intre metal si polimer. In acest sens au aparut o multitudine de tehnici si procedee noi, care au optimizat calitatea legaturii dintre cele doua materiale. La interfata dintre acestea apar fenomene fizico-chimice, care determina cresterea fortelor de adeziune dintre cele doua suprafete heterogene.

La coroana mixta metalo-ceramica posibilitatile de realizare a legaturii dintre metal si ceramica sunt mai putin numeroase, ele reprezentfnd de fapt materializarea celor trei teorii care explica posibilifiti-le de legare de la aceasta interfata.

In ceea ce priveste componenta metalica a coroanei mixte, raportul numeric al posibilitatilor de realizare se inverseaza, devenind favorabil coroana mixta metalo-ceramica. La aceasta, scheletul metalic se poate realiza prin turnare, galvanizare sau sunterizare, spre deosebire de coroana mixta metalo-plastica (polimerica) la care aceeasi componenta se obtine doar prin turnare. Descriem schematic, separat, etapele clinico-tehnice de realizare a coroanei mixte metalo-plastica (polimerica) si coroana mixta metalo-ceramica (cu schelet metalic turnat).

a)Coroana mixta metalo- ceramica

Etape clinice:

examenul clinic pentru cunoasterea starii generale a pacientului si a statusului odonto-parodontal in contextual diagnosticului complex al sistemului stomatognat

indicatia de tratament si stabilirea planului terapeutic

prepararea structurii organice a bontului dentar pentru coroana mixta metalo-ceramica

amprenta campuli protetic

protectia provizorie a bontului preparat

verificarea adaptarii protezei pe campul protetic

cimentarea provizorie (daca este cazul) si cimentarea definitiva

Etape de laborator:

confectionarea modelui si realizarea machetei componentei metalice

asamblarea tiparului si si turnarea componentei metalice

dezambalarea, prelucrarea componentei metalice si conditionarea ei in vederea aplicarii straturilor de ceramica

aplicarea si arederea succesiva a staturilor ceramice, prelucrarea componentei fizionomice

verificarea protezei pe model si prelucrarea finala a coroanei mixte metalo-ceramice

b)Coroana mixta metalo-polimerica

Etape clinice:

examenul clinic pentru cunoasterea starii generale a pacientului si a statusului odonto-parodontal in contextual diagnosticului complex al sistemului stomatognat

indicatia de acoperire prin coroana mixta

stabilirea planului terapeutic si al tipului coroanei mixte metalo-plastica(polimerica)

prepararea bontului dentar pentru coroana mixta metalo-plastica (polimerica)

amprentarea campului protetic

protectia provizorie a bontului preparat

verificarea adaptarii protezei pe campul protetic

fixarea provizorie si/sau cimentarea definitiva

Etape de laborator:

confectionarea modelului

realizarea componentei metalice cu unul sau mai multe tipuri de retentii

ambalare, tiparul, si turnarea componentei metalice

deambalarea, prelucrarea componentei metalice

conditionarea componentei metalice la viitoarea interfata cu componentele plastice

confectionarea fatetei polimerice prin unul din procedcele descrise

verificarea adaptarii protezei pe model

prelucrarea finala a coroanei mixte metalo-plastica (polimerica)

3. Bontul dentar

Operatia de pregatire a bontalui nu poate fi standardizata datorita conditiilor tehnice si de dotare diferite m care se situeaza practicienii. Totusi voi incerca sa descriu succint aceasta etapa clinica.

Prepararea bontului pentru o coroana mixta trebuie sa respecte in egala masura conditii biologice, mecanice si fizionomice

Prepararea bonturilor dentare comporta, in cazul coroanei mixte, anumite particularitati ce deriva din necesitatea suprapunerii a doua materiale diferite, in anumite zone ale acestei proteze unidentare.

Preparatiile dentare pentru cele doua tipuri de coroane mixte, coroana mixta metalo-plastica (polimerica) respectiv coroana mixta metalo-ceramica, sunt asemanatoare. Exista totusi cateva diferente care vizeaza coroanele metalo-polimerice si care intereseaza cu precadere fata vestibulara si zona de colet.

La coroanele mixte, considerentele de ordin fizionomic impun mascarea coleretei metalice de catre gingia libera. In timp ce la coroana mixta metalo-plastica (polimerica) nu exista alta alternative, la coroana mixta metalo-ceramica au aparut o serie de tehnici noi, care au eliminat colereta metalica.

Pentru orice coroana mixta, 'calcaiul lui Ahile' este reprezentat de zonele terminale cervicale si fata vestibulara.

Inainte de a incepe slefuirea reductionala a dintelui (sau a dintilor), este indicat sa se stabileasca axa de insertie a protezei unidentare, detaliu important atat pentru coroana mixta care se insera ca elemente unitare cat mai ales pentru cele care devin elemente de agregare.

In sens vestibule-oral, in cazul dintilor laterali, axa de insertie va fi paralela cu axul lung al dintilor. Pentru dintii frontali va fi paralela cu jumatatea cervicala a fetei vestibulare.

In sens mezio-distal, axa de insertie va fi paralela cu ariile de contact ale dintilor adiacenti.

Prepararea fetei vestibulare se face in asa fel incat sa rezulte un spatiu suficient pentru ambele componente ale coroanei mixte.

La coroana mixta metalo-plastica (polimerica), limita cervicala a preparafiei vestibulare poate fi realizata sub diferite forme:

.prag ca bizou, cea mai indicate modalitate, asigura o adaptare marginala optima

.prag drept, cu o latime de 1,3-1,5 mm

in chanfrein, modalitate contraindicata in zona vestibulara, materialul
fizionomic intalnindu-se in unghi ascutit cu metalul si favorizind astfel desprinderea lui de pe scheletul metalic;

preparatie in 'muchie de cutit'este contraindicata de majoritatea autorilor

Prepararea fetei orale trebuie sa tina cont atat de morfologia dentara, in special la dinti frontali cat si de particularitatile constructive ale COROANA MIXTA (aceasta suprafata poate fi exciusiv metalica sau metalo-ceramica).

Este de la sine inteles ca se tine cont si de rapoartele ocluzale. Cingulumul nu se reduce excesiv, deoarece bontul se ingusteaza in sens vestibulo-oral, diminuand rezistenta micsorata deja prin prepararea fetei vestibulare. Pentru coroana mixta metalo-ceramica cu suprafata orala metalica, se reduce aproximativ 0,5 mm iar cand se depune si un strat de ceramica fata orala se va reduce cu cel putin 1 ram. Uneori, la coroana mixta metalo-ceramica componenta fizionomica poate acoperi cele 2/3 incizale ale acestei fete. In acest caz se va reduce corespunzator doar din aceasta zona.

La coroana mixta metalo-plastica (polimerica), limita cervicala a preparatiei orale se prezinta de cele mai multe ori sub forma de chanfrein.

Uneori se poate prepara chiar un prag asemanator cu el din zona vestibulara, dar mai redus (0,7-0,9 mm). La coroana mixta metalo-ceramica, limita cervicala a fetei orale se prepara cel mai frecvent sub forma de chanfrein.

Prepararea fetelor proximale:

Clasic, aceasta etapa debuteaza cu utilizarea discurilor si se continua cu instrumentele diamantate de turbina, reducandu-se cu 1- 1 mm, masurarea facandu-se la colet. Componenta fizionomica se termina vestibular fata de ariile de contact. Spre oral ele se continua doar cu componenta metalica. Deretentivizarea fetelor proximale este urmata de orientarea discreta spre incizal (ocluzal).

Marginea incizala (respectiv suprafata ocluzala) va asigura un spatiu de 1 -2 mm, necesar componentei metalice si polimerice la coroana mixta metalo-plastica (polimerica), respectiv componentei metalice si masei ceramice la coroana mixta metalo-ceramica.

Netezirea muchiilor, infundarea si finisarea subgingivala a pragului (in diferite variante) finalizeaza etapa de pregatire a bontului. Una din metodele moderne de preparare a bontului pentru coroana mixta metalo-ceramica:

Procedeul step-by-step

In cadrul acestei tehnici de slefuire, succesiunea recomandata de preparare a suprafetelor dentare este urmatoarea: incizal (ocluzal), vestibular, proximal, oral.

Preparea incizala

Slefuirea marginii incizale trebuie sa asigure un spatiu de 2 mm, necesar obtinerii unei transluciditati incizale asemanatoare cu a dintilor naturali. In cazul dintilor laterali este suficient un spatiu de 1 mm.

Prepararea vestibulara urmareste deretentivizarea acestei fete si obtinerea unui spatiu de 1 -1,5 mm necesar scheletului metalic si componentei fizionomice.

Prepararea proximala

Se realizeaza cu instrumente diamantate efilate sau cilindro-conice cu varf rotunjit si urmareste atat deretentivizarea fetelor proximale cat si asigurarea unui spatiu necesar pentru metal si ceramica. Fetele proximale preparate vor avea o convergenta spre incizal de aproximativ 6. Slefuirea reductionala a fetelor proximale se face pana in vecinatatea marginii papilei gingivale.

In urma prepararii vestibulare si proximale rezulta la nivel proximal cate o 'aripioara' cu rol retentiv, antirotational si de augmentare a rezistentei bontului. Exista tehnici care elimina aceste elemente din forma finala a bontului.

Prepararea orala

Se face in functie de rapoartele ocluzale si conformarea coroana mixta metalo-ceramica la acest nivel. Daca suprafata orala a coroana mixta metalo-ceramica va fi metalica este suficienta o reducere de 0,5 mm. In cazul in care coroana mixta metalo-ceramica va prezenta la acest nivel si material ceramic, se indica o reducere orala de 1-1 mm.

Si la nivelul fetei orale prepararea poate fi dirijata prin plasarea unui sant de orientare.

Finisarea bontului urmareste rotunjirea muchiilor si unghiurilor exprimate.

Un aspect esential al finisarii bontului il constituie finalizarea prepararii cervicale. Aceasta se poate face fie in aceeasi sedinta, fie in sedinta de amprentare, data fiind necesitatea etalarii santului gingival.

Plasarea pragului gingival in zona vestibulara se face in functie de cerintele fizionomice, particularitatile constructive ale coroanei mixte metalo-ceramice si morfologia santului gingival. Este acceptata o infundare subgingivala a pragului de 0,5-1 mm.

Pragul drept permite realizarea unei grosimi mari a stratului de ceramica in zona cervicala, asigurind cele mai bune rezultate pe plan estetic. Este indicat in special la cazurile in care marginea cervicala a coroanei mixte metalo-ceramice este exclusiv ceramica. Dar, in aceste situatii, jonctiunea dento-protetica nu are precizia care se obtine in cazul coroanei mixte metalo-ceramice cu margine cervicala cu componenta metalica. In plus, pragul drept nu permite refluarea optima a cimentului. Cand este realizat, pragul drept va avea o latime de aproximativ 1 mm.

Deoarece pragul drept prezinta riscul ramanerii unor prisme de smalt nesus-tinute la periferia lui, acesta se bizoteaza, aparand astfel pragul cu bizou . Este recomandabil ca bizoul sa formeze cu preparatia vestibulara un unghi de aproxi-mativ 135'.

Pragul inclinat se prepara supragingival la dintii cu retractii gingivale.

Jonctiunea dento-protetica se realizeaza in acest caz fara interpunerea metalului. Daca pragul inclinat se infunda subgingival este de dorit o jonctiune dento-protetica metalica.

Chanfrein-ul larg este recomandat de cele mai multe ori.

Prepararea bontului pentru coroana mixta metalo-plastica (polimerica) este asemanatoare cu cea pentru coroana mixta metalo-ceramica. Forma finala a bontului pentru coroana mixta metalo-plastica (polimerica) prezinta urmatoarele caractere distinctive:

slefuirea fetei vestibulare este mai accentuata (aproximativ 2 mm) in cazul placarii cu rasini acrilice conventional

. pragul cervical vestibular are o latime de 0,8-1,5 mm si este infundat subgingival 0,2-0,5 mm.

Dupa prepararea bonturilor pentru o coroana mixta, cu o gama variata de instrumente rotative, smaltul a fost indepartat in totalitate precum si o parte importanta a dentinei (marimea sacrificiului dentinar variaza in functie de suprafetele dentare si de tipul coroanei mixte). Apare inevitabil o plaga dentinara care expune la impactul cu mediul bucal numeroasele prelungiii odontoblastice cantonate in canaliculele dentinare (aproximativ 15000-70000/mm2).

Contactul plagii dentinare cu mediul bucal poate avea doua consecinte nedorite:

a declansarea unui sindrom dureros de diferite grade;

b posibilitatea declansarii unei infectii pulpare.

4.Amprentarea

a)Amprentarea campului protetic

Deoarece executarea unei coroane mixte. ,in cavitatea bucala nu este inca posibila, reproducerea campului protetic prin succesiunea imtiala amprenta-model este deocamdata singura posibilitate de realizare a acestui tip de proteza unidentara.

Amprenta trebuie sa inregistreze cu exactitate toate detaliile care vizeaza bontul, dintii vecini si antagonisti ca si relatiile de ocluzie. Pentru amprentarea unui camp protetic care include bonturi ce urmeaza a fi acoperite cu coroana mixta (fie ca elemente singulare
fie ca elemente de agregare), la ora actuala se utilizeaza o multitudine de materiale si tehnici

Alegerea materialului si a metodei de amprentare se face pe baza urmatoarelor criterii :

-gradul fidelitatii de reproducere a materialului de amprenta;

-intervalul de timp care sta la dispozitia practicianului pentru realizarea amprentei;

-stabilitatea dimensionala a materialului de amprenta;

-posibilitatile de conservare si de confectionare repetata a modelului;

-materiale de amprenta sa aiba o stabilitate fizico-chimica, o rezistenta
specifica, sa nu irite plaga dentinari si pulpa, parodontiul marginal si partile moi;

-specificul metodelor si materialelor existente pentru realizarea modelului.

Masele termoplastice in inel de cupru au dominat mult timp amprentarea bonturilor pentru coroanele de invelis, inclusiv mixte .

Aparitia materialelor elastice a reprezentat un progres, care a margmalizat amprenta cu inel de cupru, cu toate ca o perioada de timp, in cadrul amprentei cu inel s-a incercat inlocuirea maselor termoplastice cu silicon.

Dintre materialele elastice, elastomerii de sinteza sunt utilizati cel mai frecvent in amprentarea campurilor protetice in discutie.

Elastomerii de sinteza se prezinta in diferite consistente, cea chitoasa aplicandu-se in lingura standard, cea individuala fiind suportul elastomerilor cu vascozitate mica sau medie, care se incarca in seringi.

In amprentarea campurilor protetice pentru realizarea coroanelor mixte, alaturi de elastomerii de sinteza: polisulfuri si polieteri se pot utiliza si hidrocoloizii reversibili. Aceasta ultima grupa de materiale lansate de Seard in 1937, au permis pentru prima oara obtinerea unor amprente globale de mare precizie, avand o fidelitate ridicata. Ele au parasit scena materialelor de amprenta a campurilor protetice, luand destinatia duplicarilor din mai multe motive: necesitatea asocierii unor portamprente speciale cu circuite de racire, a unor instalatii de conditionate ca si a unei turnari imediate a modelului, ramanand doar in sfera de utilizare rezervata elitei specialistilor.

b)Santul gingival

Operatiunea de etalare a santului gingival se poate realiza prin mai multe metode:

A. Metode mecano-chimice.

Inelele din piele si cauciuc au fost treptat inlocuite cu firele de bumbac cu sau fara aditivi (cu rol hemostatic, vasoconstrictiv si astringent). Dintre substantele chimice utilizate pentru impregnarea firelor sau inelelor amintim:

clorura de zinc 8%

acidul tanic 20%

alaunul (sulfat dublu de aluminiu si potasiu) 40%

clorhidratul de adrenalina 1%

epinefrina 8% (atehtie la bolnavii cardiovasculari)

B.  Metoda electrochirurgicala.

Metoda se poate executa doar daca beneficiem de aparatura adecvata (generatoare de curenti de inalta frecventa aproximativ 1 MHz). Cu ajutorul unui electrod terminal se indeparteaza versantul intern al gingiei libere realizind deschiderea santului gingival, fara a provoca sangerari sau supraincalziri ale tesutului. Pe langa faptul ca este mai rapida metoda permite o preparare a santului la adtncimea dorita si un acces la eventuale carii de colet. Virful electrodului se tine paralel cu axul dintelui sau in unghi de 15-20 fata de acesta. Dupa largirea santului detritusurile tisulare se indeparteaza cu o buleta imbibata in apa oxigenata.

C. Chiuretajul gingival rotativ.

Metoda consta in realizarea unei eroziuni a versantului intern al santului gingival J in cursul definitivarii limitei cervicale a preparatiei. Ea se practica cu instrumente diamantate de turbina care in cursul actiunii lor nu intereseaza insertia epiteliala (fapt ce deosebeste tehnica de chiuretajul gingival). Metoda pretinde executarea unei protezari imediate prin coroane provizorii de protectie. In situatia traumatizarii santului gingival si/sau insertiei epiteliale in cursul prepararii bontului, amprentarea se amana cu cel putin patruzeci si opt de ore.

c)Amprenta segmentara

Amprenta segmentara se realizeaza in doi timpi: amprentarea unitara si de situatie.

Amprentarea unitara se realizeaza cu ajutorul inelului de cupru sau aluminiu si maselor termoplastice (mai rar), elastomerilor (inel cu macroretentii) sau acrilatelor.

Amprentarea de situatie este al doilea timp al amprentei segmentare si se poate finaliza cu elastomeri sau hidrocoloizi inserati in portamprente, care cuprind cate o hemiarcada (mai rar) sau o arcada intreaga. Amprentele de situatie se pot realiza in trei, doi sau intr-un singur timp.

Amprenta de situatie in trei timpi.

Timpul 1 - cu ajutorul unor elastomeri de sinteza, in port-amprenta, se

inregistreaza arcada cu preparatia dentara, incluzand amprenta unitara.

■Timpul 2 - cu elastomeri de sinteza sau hidrocoloizi ireversibili se inregistreaza arcada antagonists.

Timpul - cu ceara, materiale termoplastice sau paste pe baza de eugenat de zinc se inregistreaza rapoartele de ocluzie. Dupa necesitati sau in functie de dotare se poate utiliza ca suport o plasa din material plastic, tifon sau folie de staniol.

Amprenta de situatie in doi timpi.

Timpul 1 - cu elastomeri de sinteza, in portamprenta, se inregistreaza arcada cu preparatia dentara, incluzad amprenta unitara;

Timpul 2 - cu ceara, elastomeri, mase termoplastice se inregistreaza antagonisti si rapoartele de ocluzie (intr-un singur timp).

Amprenta de situatie intr-un singur timp.

Arcada cu preparatia (sau preparatiile), dintii antagonisti si rapoartele de ocluzie se inregistreaza in cursul unei singure manopere. Portamprenta standard confectionata, de obicei, din material plastic are peretii vestibulari si orali uniti printr-o plasa foarte subtire, realizand pe sectiune aspectul literei 'H'. Portamprenta se incarca cu elastomeri de sinteza de o parte si de alta a plasei si apoi se aplica pe arcada maxilara, pacientul aducand mandibula in PIM.

d)Amprenta globala

Aceast tip de amprenta inregistreaza concomitent bonturile preparate, dintii vecini, parodontiul marginal, dintii antagonisti si rapoartele de ocluzie. Ea se poate realiza in trei, doi sau un singur timp.

Amprenta globala se poate obtine prin doua metode:

Amprenta globala cu ghidaj unitar

Timpul 1: a), se amprenteaza substructura organica cu inel (cu perforatii sau cu adezivi chimici) si material siliconat fluid.

b).amprentarea iritregii arcade, inclusiv a inelului (inelelor), cu inelele pe campul protetic. Amprenta se realizeaza cu siliconi de vascozitate mare. Siliconii adera intre ei, realizandu-se o dezinsertie unica a celor doua amprente (a + b),

Timpul 2 - Amprentarea arcadei antagoniste.

Timpul 3 - Inregistrarea rapoartelor de ocluzie.

Amprenta globala cu ghidaj unitar cu inel se poate realiza si in doi timpi,

respectiv intr-un singur timp.

Amprenta globala fara ghidaj unitar.

Aceastii amprenta nu utilizeaza inelele de cupru pentru amprentarea substructurilor organice. Ea a fost preconizata de Thomson, care a executat-o cu hidrocoloizi reversibili.

Ideea lui Thomson a fost reluata si utilizata cu siliconi de consistente diferite:cu viscozitate mare (heavy-body) - Optosil, Dentaflex solid, Silaplast etc. si cu viscozitate scazuta (light-body) - Xantopren albastru, Xantopren plus, Dentaflex pasta etc.

Tehnica de amprentare in doi timpi numita'de corectare', 'de spalare', 'wash technique', 'lavis', utilizeaza elastomeri de consistente diferite: un elastomer cu viscozitate mare 'chit' si un elastomer cu viscozitate mica, fluid. Ambele materiale apartin aceleiasi specii chimice.

In esenta, se incepe amprentarea folosind materialul chitos. Dupa priza, si dezinsertia amprentei, cu ajutorul unui instrument special de forma unei penite sau cu un bisturiu, se indeparteaza din masa amprentei regiunile retentive pentru a preveni instalarea de deformari de tip plastic, remanente, in masa siliconului-chit. In a doua faza, peste materialul de amprenta chitos se aplica materialul fluid, amprenta reintroductndu-se pe campul protetic Largirea santului gingival are loc intre cei doi timpi, Astfel, materialul fluid, sustinut de cel chitos, patrande tn santul gingival, lmegistrrnd cu fidelitate aceasta importanta zona.

Ideea de la care s-a pornit in realizarea acestei tehnici este cea a complementaritatii celor doua tipuri de materiale siliconice, chitos si fluid, tn timp ce siliconul chit prezinta ca avantaj o contractie volumetrica redusa, iar ca dezavantaje fidelitatea scazuta si faptui ca nu patrunde in santul gingival, siliconul fluid prezinta avantajul patrunderii eficiente in santul gingival, dar si dezavantajul unei mari contractii volumetrice, in functie de tiput de reac|ie, de priza. Prin combinarea avantajelor si dezavantajelor enuntate s-a ajuns la realizarea unei prime amprente cu elastomerul chit care se 'corecteaza' cu un elastomer fluid.

O varianla a acestei tehnici aplica materialului fluid cu o seringa specials pe dintii de amprentat si in santul gingival, dupa care amprenta cu material chitos, umpluta si cu o doza de material fluid, este aplicata pe cimp.

Gmpul de tehnici intr-un singur timp foloseste fie un singur material cu o unica consistenfa, fie. doua materiale cu consistente diferite.

Tehnica numita a 'dublului amestec' (Doppelmischtechnik), utilizeaza doi elastomeri de consistente diferite. Materialul fluid se depune cu o seringa tn jurul dintelui preparat, iar materialul chitos se aplica imediat peste cu ajutorul unei linguri. Avantajele acestei tehnici sunt legate de priza concomitenta a celor doua materiale, care impiedica deformarea elastiea a elastomerului chitos de catre cel fluid; tensiunile interne sunt intens diminuate, iar exactitatea este mult marita. Pentru a evita desprindearea materialului chitos de lingura de amprentare, se utilizeaza diferiti adezivi. Dezavantajele tehnicii sunt legate de numarul sporit de asistenti necesari prepararii simultane a materialelor de amprenta si servirii medicului mtr-un timp operativ.

O varianta a acestei tehnici se numeste tehnica 'Sandwich'; aici materialul fluid este depus peste cel chitos in lingura si sunt aplicate concomitent, facand priza in acelasi timp.

.5.Modelul

a)Generalitati

Confectionarea modelului, copia fidela a campului protetic amprentat anterior, reprezinta prima faza de laborator si serveste initial la confectionarea machetei viitoralui schelet metalic al coroanei mixte si ulterior la realizarea componentei fizionomice si a corpului de punte (cand coroana mixta este element de agregare).

Modelul reprezinta o veriga importanta in procesul tehnologic de realizare a unei coroane mixte. Un model care prezinta anumite imperfectiuni poate compromite piesa protetica finita anuland eforturile fizice si materiale ale tehnicianului din cursul fazelor de machetare, turnare (sau galvanizare) si placare a scheletului metalic.

Orice model este alcatuit din doua parti care formeaza un tot unitar: modelul propriu-zis si soclul.

Dupa ce amprenta a obtinut calificativul clinicianului 'buna pentru turnare', aceasta va ajunge in laborator. Drumul amprentei din cabinet catre laborator poate fi scurt sau lung, continuu sau intrerupt (se cunosc situatii in care laboratoarele sunt situate la mii de kilometri de cabinete). Intervalul de timp scurs de la amprentare la momentul confectionarii modelului influenteaza decisiv calitatea viitoarei piese protetice.

Once amprenta realizata cu materiale elastice, dupa indepartarea de pe campul protetic, trebuie curatata de sange si saliva, acestea impiedicand cristalizarea gispurilor din care se confectioneaza, de obicei, modelele.

Masele de elastomeri de sinteza se spala cu apa calduta, iar amprentele din hidrocoloizi reversibili si ireversibili cu apa rece.

Materialul de amprenta utilizat determina momentul potrivit pentru turnarea gipsului:

in cazul materialelor de amprenta de tipul hidrocoloizilor ireversibili este necesar ca modelul sa fie turnat imediat dupa spalarea amprentei

amprentele din elastomeri de sinteza, dupa indepartarea de pe campul protetic, trebuie sa stea 30 minute tnainte de a fi turnat modelul, deoarece prezinta o retractie elastica intirziata care se tncheie dupa circa 20-30 minute.Inainte de a fi turnate, amprentele din elastomeri de sinteza, care se transporta in laborator, trebuie bine racate, apoi depozitate 30 minute la temperatura camerei pentru a-si comperisa
contractia termic dependents. Doar amprentele din elastomeri de sinteza se pot pastra uscate si depozita la temperatura camerei. Materialele de amprenta pe baza de siliconi cu reactie de condensare si
polisulfurile pot astepta ptna la doua ore pentru turnarea modelului.

Materialele de amprenta pe baza de siliconi cu reactie de aditie si de
gume polieterice pot fi pastrate timp mai indelungat fira a se deteriora.
La amprentele realizate cu Impregum este necesara indepartarea
oricaror urme de apa, daca acestea se pastreaza.

Inainte de turnarea modelului este necesar ca orice amprenta elastica sa
fie uscata.

Produsele care nu corespund testelor DIN, specificarilor ADA sau standardelor ISO (pentru gipsurile de confectionat modele) nu au nici o valoare. Rezultatele diferite obtinute in cazul unor produse testate se datoreaza diferentelor de sarjare a gipsurilor.

Pentru malaxare se folosesc instrumente curate si fira resturi de gips vechi. Pulberea gipsurilor dure si apa distilata se vor doza dupa indicatiile producatorului.

Apa distilata se pune in bol, iar pulberea de gips se toarna incet deoarece gipsul trebuie sa absoarba apa in cel putin 20 secunde. Pentru a se obtine o pasta bine amestecata in timp scurt, gipsul nu se utilizeaza in cantitati mari. In cazul unor cantitati de gips de 400 g timpul de amestecare cu vacuum-malaxorul este de 30 secunde, iar manual se vor face cate doua miscari de amestecare pe secunda, timp de un minut.

Timpul de prelucrare al gipsurilor naturale reprezinta 2/3 din timpul de priza. Amprenta se pune cu impresiunile in sus pe o masa vibratoare, iar gipsul se toarna in cantitati mici, sub vibratie. Astfel, bulele de aer existente urca la suprafatii.

Amprentele din hidrocoloizi reversibili sau gume polieterice in care s-a turnat un gips dur, pentru a nu aparea diminuari ale duritatii acestuia se vor mentine intr-o ambianta cu o umiditate de 100% pana la sfrsitul rehidratarii (prizei) gipsului. Pastrarea in niediu umed nu este indicata in cazul polisulfurilor sau siliconilor cu reactie de aditie.

Dupa terminarea prizei materialului, modelul se fndeparteaza din amprenta si se depoziteaza la temperatura camerei. Timpul de priza variaza de la material la material, fund de circa 20-30 minute.

Tumarea soclului dintr-un gips pentru amprenta sau din varietatea de gips alabastru, este apanajul unor tehnologii vechi de realizare a modelelor.

Pentru a nu apare deformarea modelului initial, soclul se confectioneaza dintr-un gips dur cu un coeficient mic de dilatare liniara de priza.

Stratul pentru soclu se toarna dupa 20 minute de la inceputul malaxarii primului strat de gips (din care s-a turnat modelul propriu-zis).

Un gips dur face priza dupa maximum 20 minute, dar abia acum mcepe procesul de dilatare. Astfel, la tumarea soclului dupa 20 minute, modificarea dimensiunilor totale ale modelului propriu-zis este mai mica decat daca s-ar turna gipsul pentru soclu la doua ore dupa inceperea malaxarii primului strat deoarece acesta a atins 90% din dilatarea maxima de priza. Finisarea modelului din gips dur si taierea bonturilor mobile se face fara ca modelul sa ajunga in contact cu apa. Apa determina marirea dimensiunilor modelului cu un coeficient de 1/3 din cel al dilatarii de priza.

Este recomandabil ca sodurile modelelor cu bonturi mobilizabile sa fie tur-nate exclusiv din gipsuri dure. Pentru unele sisteme de confectionare a modelelor cu bonturi mobilizabile, soclurile trebuie tumate din aceeasi clasa de gips din care s-a realizat modelul propriu-zis. La aceste sisteme, soclul se confunda cu modelul propriu-zis din mai multe puncte de vedere .

Cu cat un model din gips dur se depoziteaza mai mult timp la temperatura camerei, cu atat le cresc proprietatile de rezistenta si scade expansiunea de priza. Cele mai ridicate valori de duritate si rezistenta se obtin dupa sapte zile de conservare la 23=C si umiditate ambianta de 50%. Expansiunea de priza creste timp de 24h, apoi modelul uscat se contracta liniar 0,05% la 23'C si 50% umiditate ambianta. Desigur ca datele prezentate difera de la un material la altul.

Deoarece orice material elastic de amprenta se contracta (hidrocoloizii mai mult decat elastomerii de sinteza), negativul campului protetic va avea un gabarit mai mare (in situatia in care materialul de amprenta adera bine la lingura). Rezulta ca modelul va avea si el un gabarit mai mare decat campul protetic, egal cu suma valorilor contractiei amprentei si dilatarii de priza a gipsurilor. In consecinta, este necesar ca pentru lucrarile de precizie amprenta sa fie luata cu o lingura individuala. Aceasta are o grosime a peretilor de minim trei mm (vestibular si palatinal), prezentihd astfel o suprafata dura cu margini inalte necesara pentru a fixa materialul de amprenta de lingura. Astfel este evitata contractia la nivelul centralui de greutate in plan sagital.

b) Clasificarea modelelor pentru realizarea coroanelor mixte

Clasificarea modelelor pentru coroana mixta se poate face in functie de mai multe criterii:

A.  Dupa materialele din care sunt confectionate (Schulze):

gipsuri: . dure - clasa III DIN 13911

extradure - clasa IV DIN 13911 (Extrahart, Stone)

cimenturi

metale . depuse pe cale galvanica ; aliaje usor fuzibile; aliaje topite si pulverizate; amalgame.

mase plastice: . rasini . acrilice

poliuretanice

epoxidice

epiminice

materiale compozite

B.  Dupa tehnologia de realisare:

turnate - din gipsuri, materiale plastice, materiale compozite, aliaje usor fuzibile;

indesate - cimenturi (FOZ, silicat), amalgame;

galvanizate, pulverizate - din metale

prin ardere de mase ceramice.

C.  Dupa caracterul de fixitate sau posibilitatea de mobilizare a bontului
(bonturilor):

cu bonturi fixe

cu bonturi mobilizabile

c) Clasificarea materialelor utilizate la confectionarea modelelor

Pentru confectionarea unui model pentru proteze unidentare si punti in laboratorul de tehnica dentara, se folosesc mai multe materiale.

Alegerea unui material se face in functie de:

-proprietatile mecano-fizice si chimice;

-natura materialului de amprente;

-tehnnologia de realizare a modelului pentru care s-a optat.

-Ideal, materialele din care se confectioneaza modelele pentru proteze unidentare si punti trebuie sa indeplineasca o serie de conditii, dupa cum urmeaza:

-Stabilitatea formei si a voiumului;

-Exactitatea (fidelitatea);

-Plasticatatea initiala;

-Timpul de priza convenabil;

-Consistenta;

-Rezistenta la rupere si presiune;

-Rezistenta la abraziune;

-Calitatea suprafetelor;

-Posibilitati de corectie si /sau adaugare;

-Stabilitate chimica;

-Prelucrabilitate usoara.

La ora actuala, pentru confectionarea unui model, se pot utiliza mai multe categorii de materiale care aparfin unor familii distincte:

A. Gipsuri (naturale si suntetice)
Dupa DIN gr II - alabastru (B CaSO4 . 1/2H2O)

gi III - dure (Moldano, Begodur, Duralit, Vel-Mix Stone etc.) gr IV - extradure, extrahart, Stone (Fujirock, Tewestone, Diastone, Plastone, Vel-Mix Stone, Alphatop 81, Supra-Stone etc.). Dupa ISO si specificarea ADA 25: gr II - dentalplaster gr III - dentalstone

gr IV - dentalstone, high strength (Girodur IV-C, Girostone IV-N, Girrock IV-C,Moldastone, Alphadur 700, Tewestone, Prima-Rock etc.).

Proprietatile si prepararea acestor materiale difera de la un produs la altul,ele au fost prefectionate continuu, fiind si azi cele mai utilizate materiale pentru confectionarea modelelor.

B.  Polimeri

a. rasini acrilice - nu se mai fntrebuinteaza, decat foarte rar

b. rasini epiminice - cu rezerve, retractie dimensionala homotetica de aproxi-mativ 0,6%, necesita tehnici de compensare;

c rasini epoxidice - materialele secolului nostru: timp de priza 15-20 minute,
contractie 0,2%, reproduc detalii de 25 Jtai, necesita solutii de separare (izolare) a amprentelor, si sunt compatibile cu polisulfurile, polieterii si siliconii.

Produse: Epoxydent, Epoxy Die, Model Plast Epoxy, etc.

d poliuretanii - materiale recent utilizate in acest scop; au proprietati deose-
bite: rezistenta la presiune 60 N/mm fidelitate extraordinara, necesita insa un timp indelungat de priza (aproximativ 3-4 h) si amprente uscate.

Produse: Alpha Die, Eudiroc, Polyroc Super Dies etc.

-C. Metale depuse electronic (Ag, Cu, Ni - cap.10.5.2.4.) Materiale ideale, tehnologie de durata.

Metoda este compatibila cu toate materialele de amprenta cu exceptia hidrocoloizilor. Polisulfurile stnt incompatibile cu baile acide, iar polieterii risca o imbibi^ie cu solutiile din baie.

D. Aliaje usor fuzibile - depuse prin pulverizare; stnt utilizate din il978. Conjin
bismut, stibiu, argint, plumb. Prezinta o precizie dimensionala (0 % contractie, 0,2%expansiune). Rezistenta la abrazie este mai mare decat a gipsurilor si inferioara rasinilor epoxi si metalelor depuse 0lectrolitic. Nu sunt compatibile cu hidrocoloizii si materialele termoplastice.

E, Materiale composite. Sunt materialele viitorului, fiind alcatuite dintr-o faza organica si una anorganica (umplutura). De obicei, materialelor pentru modele din categoria polimerilor li se adauga umpluturi anorganice pentru optimizarea proprietatilor lor. Frecvent, priza acestor materiale, care actualmente sunt folosite camateriale de complectare a modelelor din gipsuri superdure, se face in urma fotopolimerizarii cu lumina din spectral vizibil (BLOCSET-KULZER).

Tehnologiile de realizare a modelelor de lucru sunt rezultatul unor perfectionari continue.

Inainte de a le prezenta, enumeram cateva conditii necesare unei tehnologii ictuale in acest domeniu:

redarea in totalitate a detalh'Ior campului protetic, cu precadere a santului
gingival si a papilei interdentare;

pastrarea integritajii modelului pfna la realizarea piesei protetice;

posibilitatea de mobilizare a bonturilor dentare, chiar si a celor cu
gabarit mic, care trebuie sa se rndeparteze si sa se repuna usor in soclu;

pozitionarea spatiala unica a bonturilor;

paralelismul bonturilor;

posibilitatea duplicarii modelului de lucru.

Modelele cu bonturi fixe, care se obtin prin depunerea in amprenta de gipsuri rare sau extradure, se practica tot mai rar in tehnologia protezelor unidentare si a rjntilor in general, fiind indicate fn special pentru confec(ionarea arcadelor anta-goniste. Se numesc 'monobloc' deoarece bonturile si restul campului protetic_fac corp comun cu soclul modelului.

Tehnica de realizare:

Pregatirea amprentei: spalare, dezinfectie, uscare. .

Pregatirea gipsului dur sau superdur se face respectfnd raportul apa pulbere, conform indicatiilor producatorului, utilizind vacuum-malaxoral sau malaxarea anuala, prin metoda saturarii progresive

Amprenta se pune pe masa vibratoare, se toarna pasta de gips dinspre marginea amprentei mandibulare, respectiv centrul amprentei maxilare. Materialul patrunde toate detaliile, pana se depasesc marginile care corespund fundurilor de sac.

Amprenta se ia de pe masa vibratoare si se depune pe un suport, timp de
aproximativ 20-30 minute, cat dureaza priza gipsului.

Se creaza cateva retentii in baza modelului .

Se prepara o noua pasta de gips, de acelasi tip cu precedentul si doar in
cazuri exceptional un gips obisnuit.

Pasta se depune intr-un conformator (corespunzator unui anumit tip de
articulator sau ociuzor), iar o cantitate mica se aplica peste modelul din amprenta, dupa care se rastoarna amprenta peste'conformator .

Dupa priza gipsului (20-30 minute) se demuleaza amprenta si se indepar-
teaza conformatorul. Dupa aceasta se trece la finisarea soclului la aparatul de soclat.

Modelul se usuca in cuptor timp de 30-60 minute (la 200C).

.Montarea modelelor in ocluzor sau articulator

Varianta modelelor cu bonturi mobilizabile este foarte des adoptata pentru elaborarea protezelor unidentare, puntilor si protezarilor compozite, in care coroanele mixte detin o pondere importanta.

Modelele cu bonturi mohilizabile ofera o serie de avantaje. Datorita posibilitatii dezinserarii bonturilor din ansamblul modelului, tehnicianul are un acces facil in modelarea fetelor proximale. Tehnica permite un confort sporit pentru cel ce modeleaza, asigunndu-i o vizibilitate optima .In literatura franceza de specialitate, bontul mobilizabil, ca atare, este denumit 'model pozitiv unitar'. prescurtat, model unitar .

Metoda modelului classic cu bontul mobilizabil, in formularea initiala, tine de timpuri trecute. Ea se preteaza la obtinerea modelelor cu bonturi mobile confectionate pe baza unor amprente luate cu inel de cupru.

Tehnica implica doi timpi:

a. Confectionarea bontului mobilizabil (modelului unitar ).

Bontul mobilizabil poate fi realizat din diferite materiale: gipsuri dure, cimenturi FOZ, silicat, silicofosfat), polimeri (rasini acrilice autopolimerizabile, rasini epoxi, poliuretani) si amalgame (de cupru sau argint).

b.Confectionarea bontului mobil din gipsuri dure.

Inelul de cupru se scoate din amprenta. Se cofreaza inelul cu o banda de ceara sau hartie cerata de 2 coroana mixta latime. Se prepara o pasta din Moldano, care se introduce prin vibrare continua m inel, pana ce se atinge marginea cofrajului. Dupa priza totala a gipsului se indeparteaza cofrajul, se prelucreaza prelungirea radiculara a bontului pana se obtine o forma cilindro-conica neretentiva. Se marcheaza fata vestibulara rentru a fixa pozitia bontului in model. Prelungirea conica se ceruieste pentru a usura indepartarea bontului din model. Tot in acest scop se aplica un mic buton de ceara pe varful prelungirii (spre viitoarea baza a soclului).

Confectionarea bontului mobil din cimenturi.

Utilizarea cimenturilor ca materiaie pentru confectionarea bonturilor mobile are o valoare istorica. Cu toate ca aceste materiaie prezinta o serie de calitati (timp de priza scurt, fidelitate mare in redarea detaliilor, stabilitate volumetrica si duritate acceptabila) ele nu mai stnt utilizate decat foarte rar, din urmatoarele motive: pret de cost ridicat, fluiditate redusa, deshidratare urmata de contractii si fisurari. Cimenturile nu se utilizeaza decat in cazul amprentelor luate cu inel de cupru. Mai intrebuintate sunt cimenturile silicofosfat.

Tehnica presupune urmatorii timpi:

. amestecarea pulberii cu lichidul, conform indicatiilor producatorului
. pasta obtinuta se indeasa cu fuloarul, pe cat posibil fara incluziuni de aer;
. in continuare se construieste cu ajutorul unui conformator prelungirea
bontului, care ulterior se prelucreaza sub forma tronconica.

Confectionarea bontului mobil din amalgame.

In tehnica realizarii bonturilor mobilizabile se utilizeaza uneori si amalgame. Dintre acestea, se prefera amalgamele de cupru datorita costului mai redus, Amalgamul de cupru se prezinta sub forma unor pastile sau granule care se incalzesc pana cand apar pe suprafata lor mici picaturi de mercur. In acest moment ele se transfera intr-un mojar, unde, prin frecare cu un pistil aliajul devine plastic. Cu un fuloar, amalgamul se introduce strat cu strat in amprenta luata cu masa termoplastica in inel de cupru .Daca in locul maselor termoplastice s-au folosit materiaie de amprenta elastice, procedeul nu mai poate fi utilizat.

Bonturile mobile din amalgam se realizeaza astazi foarte rar datorita urmatoarelor dezavantaje:

durata mare de confectionare (timpul total de priza) aproximativ l0 h;

imposibilitatea fularii amalgamului in amprente cu elastomeri in inel de cupru:

degajarea vaporilor de mercur;

coeficient de expansiune relativ mare (0,1-0,25%) in comparatie cu gipsurile extradure (0,05%);

necesitatea consolidarii peretilor inelului de cupru prin inglobarea intr-o masa de gips dur (pentru a rezista presiunilor dezvoltate in timpul Tndesarii amalgamului).

Confectionarea bonturilor mobile din polimeri. au determinat testarea in acest sens si a altor materiale. Astfel au fost utilizate rasinile acrilice autopolimerizabile.

Polimetilmetacrilatii Palavit si Paladur (cu lanturi macromoleculare liniare) primiti initial cu mare entuziasm sunt abandonati la ora actuala datorita reactiei de priza exoterme, a contractiei mari de priza si duritatii lor scazute.

Dezavantajele rasinilor acrilice au determinat lansarea altor polimeri cu utilizare in acest domeniu. Dintre acestia amintim rasinile epoxidice, epiminice si poliuretanice. Pentru a creste rezistenta li s-au adaugat umpluturi anorganice, cum ar fi particule metalice, de sticla, ceramica, borosilicati sau cuart.

Legarea de componenta organica a umpluturilor se face prin silanizare. De aceea, aceste materiale pentru confectionat modele pot fi considerate materiale compozite. Sunt livrate in diferite sisteme: pasta/lichid - EPOXI-DIE (IVOCLAR), lichidAichid - ALPHA DIE (SCHUTZ-DENTAL), pulbere/lichid - IMPREDUR si se depun fara presiune Tn amprenta. Ele fac priza intr-un interval scurt de timp. Utilizarea lor se asociaza cu pinuri dowel, eliminindu-se astfel etapa de confectionare a prelungirii radiculare a bontului mobil. Gradul de fidelitate crescut, duritatea mare si manipularea usoara sunt calitati care recomanda tot mai mult aceste materiale.

In confectionarea bonturilor mobile se utilizeaza si mase ceramice (DIAMOND DIE). Dupa introducerea m amprenta (in faza plastica), aceasta se depune in cuptor (650C) unde are loc sunterizarea. Expasiunea de priza (aproximativ 0 %) este compensate de contractia de ardere.

b. Confectionarea modelului de ansamblu (model unitar si modelul dintilor vecini).

Modelul unitar realizat prin una din tehnicile anterioare se repune in inelul de cupru sau capa de transfer, Tmpreuna cu care se repozitioneaza in amprenta de situatie exact in pozitia initiala. In continuare se acopera prelungirea radiculara a modelului unitar cu un strat subtire de cearii si se fixeaza o sfera de ceara cu diametral de 3-4 mm. Aceasta are rolul de a usura luxarea modelului unitar, dupa turnarea modelului de ansamblu. Etapa urmatoare difera in functie de modul in care s-a luat amprenta: (1) intr-un singur timp, (2) in doi timpi si (3) in trei timpi.

Se torna gips dur in amprenta cu bontul mobil, depasindu-se marginea
acesteia cu 3-4 mm. Peste gipsul dur se toarna alte straturi de gips, din care se confectioneaza soclul si prelungirea distala.

11. Realizarea componentei fizionomice a coroanelor mixte metalo-ceramice

a) Mase ceramice specifice tehnicii metalo-ceramice

b)Erori, cause si remedii in tehnologia coroanelor mixte metalo-ceramice

CAPITOLUL 4

Cazuri clinice

a)Caz metalo- polimeric

b)Caz metalo-ceramic

CAPITOLUL 5

Concluzii

CAPITOLUL 6

Bibliografie