Curs termoterapie

Curs termoterapie

Cuprins

I. Partea generala

I.1. Definitia termoterapiei

I.2. Notiuni de termodinamica

I.3. Notiuni de termoreglare

I.4. Clasificarea procedurilor de termoterapie

II. Partea speciala

II.1. Proceduri de termoterapie

II.2. Proceduri de crioterapie

II.3. Terapia contrastanta

II. 4. Reguli de aplicare

I.           Partea generala

I.1. Definitia termoterapiei

Termoterapia reprezinta acel segment al fizioterapiei care foloseste inscop terapeutic modificarile fiziologice induse prin provocarea unor schimburi calorice intre organismul ca intreg sau anumite segmente ale lui si mediul inconjurator.Vorbim in general despre termoterapie - care foloseste aplicatiile de caldura ( transferurile de energie termica dinspre un element al mediului inconjurator spre organismul pacientului) si despre crioterapie - care foloseste aplicatiile de frig ( transferurile de energie termica dinspre organism inspre un element al mediului inconjurator). Unii autori includ in termoterapie si proceduri cu aplicatiile de frig pana la temperaturi scazand pana la +10 grade Celsius. Pentru usurarea descrierii procedurilor, vom aplica si noi aceeasi metoda.

I.2. Notiuni de termodinamica

Termaliltatea este un fenomen fizic legat de miscarea sau agitatia termica-miscarea complet dezordonata a particulelor componente,fenomen care nu inceteaza niciodata .Moleculele in miscare poseda:

-energie termica-energie cinetica datorata agitatiei termice

-energie potentiala-energia de interactiune moleculara dezordonata .

Sistemul termodinamic este un corp compus dintr-un numar mare de particule identice care sunt in miscare pemanenta dezordonata si in permanenta interactiune unele cu altele .

Sistemul termodinamic este in stare de echilibru termodinamic daca toti parametrii sai de stare sunt constanti ,mai precis variatia energiei sale interne este nula , si temperatura sa este constanta .

Un sistem termodinamic inchis, izolat, ideal, nu schimba caldura si nici lucru mecanic cu mediul exterior .

Energia interna reprezinta suma energiilor termice si ale energiilor potentiale ale sistemului termodinamic in stare de echilibru termodinamic .Energia interna este direct proportionala cu temperatura sistemului .

Temperatura este marimea fizica fundamentala a energiei interne .Ea e direct proportionala cu energia cinetica medie a particulelor.Se masoara folosind diferite scale.Scala Kelvin masoara temperatura absoluta.Se consideara ca la 0 grade K inceteaza orice forma de agitatie termica .

Scala Celsius masoara temperaturile relativ la punctele de topire a ghetii (0 grade), respectiv de fierbere a apei(100 grade c) .

Prin termografie se pot masura radiatiile infrarosii de pe suprafata unui corp .

Starea de echilibru termodinamic caracterizeaza un sistem care are schimburi de energie cu mediul extern .

Schimbul de caldura este procesul ireversibil de variatie a energiei interne , fara efectuare de lucru mecanic .

Aceasta forma de schimb de energie se realizeaza la contactul termic a doua corpuri cu temperatuiri diferite , numai de la corpul mai cald spre cel rece , care se va incalzi, prelund energie de la cel cald .

Caldura este masura energiei interne primita sau cedata in timpul schimbului de caldura , egal cu variatia energiei interne .Ea nu este o marime de stare, ci o masura a schimbului de energie .Caldura pe care o primeste un corp se utilizeaza pentru schimbarea temperaturii corpului sau pentru schimbarea starii de agregare sau pentru realizarea de lucru mecanic de catre corp .

Cantitatea de caldura schimbata , a energiei primita sau cedata de un corp in timpul schimbului de caldura , care pentru o unitate de masa de o variatie cu un grad a temperaturii se numeste caldura specifica ,depinde de natura corpurilor ce participa la transferul caloric .

Kilocaloria este unitatea de masura pentru masurarea temperaturii .

O kilocalorie este cantitatea de caldura necesara pentru ridicarea temperaturii unui kilogram de apa pura cu un grad Celsius , de la 14,5 la 15,5 grade C .

Folosim in termoterapie anumite substante ca vectori pentru energia termica ., datorita proprietatilor speciale ale acestora .

Coeficientii calorici sunt marimi fizice care stabilesc relatiile cantitative dintre caldura schimbata si variatia temperaturii corpului .

1 .Caldura specifica -este capacitatea calorica a unitatii de masa .

Este caldura necesara pentru a ridica cu un grad C temperatura unitaii de masa din corp .Este dependenta de natura si de starea de agragare a corpului .

Au caldura specifica din ce in ce mai mare , in ordine :CO2, aerul cald, sauna,aburii, apa simpla, apa sarata, ozocherita,parafina,lutul, trba,namolul sapropelic .

2 .Caldura molara-este capacitatea calorica a unui kilolom de substanta .

caldura calorica reprezinta capacitatea corpului de a transporta o cantitate de energie calorica .Este marimea fizica numeric egala cu cantitatea de caldura necesara pentru a ridica cu 1 grad Celsius temperatura unitatii de volum intr-un corp de 1 cm 3.

Capacitatea calorica e mare la apa simpla, si scade din ce in ce mai mult spre sarata,namol, turba ,parafina,aburi,sauna,aer,co2 .

4 .Termoconductibilitatea inseamna cantitatea de caldura exprimata in calorii ce trece prin corp cu o suprafata de 1 cm 2 si grosimea de 1 cm, in decurs de o secunda .Este capacitatea unui mediu de a transmite repede energia termica .Conductibilitatea cea mai mare o au apa,apa sarata, parafina,aerul si co2 mai putin .

5 .Termopexia -capacitatea de a retine , de a inmagazina caldura , se masoara in durata in secunde necesare unui ml de substanta ca sa se incalzeasca cu un grad , adica durata necesara variatiei temperarturii unitatii de volum cu un grad .

Termopexie mare au ozocherita , parafina,turba,namolul,mai mica au aerul si apa .

Apa inmagazineaza multa energie calorica si o cedeaza usor, spre deosebire de parafina si namol,care retin caldura mult inmagazinata si o cedeaza lent .

Exista mai multe moduri in care se fac transferurile calorice .

a-.conductia e modalitatea predominanta de transfer al caldurii din mediul umed (apa), parafina si namol spre corpul omenesc aflat in contact nemijlocit cu vectorul termic .Transferul caloric masiv se obtine rapid in apa si lent in inpachetari cu parafina sau namol .

Actiunea termica are profunzime medie .

b-convectia externa are actiune termica superficiala , se produce in mediul hidric , bai cu parafina si namol, bai cu abur si aer cald , prin miscarea straturilor de apa etc.respectiv prin deplasarea corpului .

c-radiatia are actiune termica profunda remanenta .Ea este modalitatea de transfer al caldurii in cazul fototerapiei:raze infrarosii,.solare .

d-evaporarea e modalitatea de cedare a caldurii de catre organism in mediu fizic uscat .Baile cu aburi si sauna limiteaza termoliza .

La aplicatiile de parafina ,namol,termoliza prin evapoarare nu e posibila .

Efectul termic al undelor scurte

Terapia prin caldura de inalta frecventa are avantajul penetrabilitatii .

Energia electromagnetica se transforma in caldura profunda penetranta , remanenta,persistenta 24-72 de ore ,cu incalzire endotisulara,endogena .

In camp condensator pacientul formeaza un dielectric cu circuite bioelectrice neomogen stratificate .Curentul alternativ de inalta frecventa trece usor prin izolantul rau conducator(aer, membrane)sub forma de curent de deplasare , avand actiune capacitiva superficiala, fara incalzirea izolantului .Ajuns in profunzime , in tesuturile bune conducatoare , va trece ca si curent de conductie cu actiune rezistiva , producand caldura endogen .Se vor incalzi predominant tesuturile ci circulatie sanguina slaba , ca grasimea, tesuturile conjuctive subcutanate, maduva osoasa .

In camp inductor magnetic , corpul se afla in afara circuitului de inalta frecventa , sub influenta curentilor turbionari Foucalt-curent care se transforma in caldura in functie de conductibilitate .Campul magnetic e mai bine exprimat in tesuturi cu circulatie buna:tesutul muscular, vase,organe interne, cu maxim de profunzime la 3-4 cm .

Caracteristici termofizice ale medilor fizice utilizate ca vectori termici in hidrotermoterapie

[2]

I.3. Notiuni de termoreglare

Organismele animale se impart in poikiloterme si homeoterme.Diferenta o constituie faptul ca organismele poikiloterme ( din care fac parte celenteratele, pestii, reptilele, insectele) nu au posibilitatea de a-si autoregla temperatura mediului intern, aceatsa fiind aproape in totalitate dependenta de cea a mediului ambiant, viteza reactiilor metabolice crescand odata cu temperatura mediului si invers, singura modalitate de a se apara de hipo si hipertermie a acestor organisme fiind legata de capacitatea lor de a-si gasi rapid un adapost termic eficient la schimbarea temperaturii mediului, atunci cand aceasta nu se incadreaza in plaja optima ce asigura o buna functionare a metabolismului animalului.

Organismele homeoterme au la dispozitie mecanisme complexe de termoreglare, capacitate ce le asigura autonomie relativa fata de schimbarea temperaturii mediului ambiant.Organismul homeoterm se poate descrie ca fiind alcatuit dintr-un miez - zona centrala, cu temperatura cvasi constanta, si o coaja, zona periferica ce suporta modificari ale temperaturii intre limite mai inguste sau mai largi, in functie de adaptarile specifice speciei respective - labutele cainilor de sanie suporta temperaturile tipice zonelor arctice cu scaderea interna a temperaturii labei pana la -10 grade Celsius, cu aparitia unor modificari in structura si vascozitatea sangelui si a lichidelor interstitiale - o gelificare ce impiedica inghetarea si ruperea membranelor celulare.

In mod normal, la temperatura de indiferenta a mediului, intre coaja si miez exista o diferenta de temperatura - gradient termic - de aproximativ 5 grade Celsius.

Temperatura organismului uman este in medie de 37-37,2 grade in interior si de 36,4 in axila . Ea prezinta variatii pana la 1 grad in 24 de ore legate de activitatea ritmica a organismului , cu un maxim intre orele 16 si 18 si un minimum noaptea intre 1 si 4 .[1]

Orice excitant termic din mediul exterior , mai mare sau mai mic decat temperatura de indiferenta , declanseaza prin excitarea termoreceptorilor functia de termoreglare .

La procedurile la temperatura de indiferenta si sub aceasta, nu apar modificari in temperatura miezului, ci doar la nivelul cojii. In procedurile hiperterme apare si o crestere a temperaturii miezului.

Homeostazia termica asigura temperatura constanta de 37 grade Celsius a organelor vitale, prin termoreglare la cald si la rece.

Centrul unic integrator responsabil cu mentinerea homeostaziei termice , functionand ca un termostat, cu set point la 37,1 - 37,2 grade Celsius este hipotalamusul. Hipotalamusul posterior este centrul termogenezei, pe cand hipotalamusul anterior este centrul termolizei.

Factorul termic produce cele mai intense reactii din partea organismului prin doua mecanisme:

Energia termica - forma de energie cinetico-moleculara - realizeaza o crestere a nivelului de agitatie termica si de miscare browniana, cu cu declansarea termocirculatiei, cu producerea de hipertermie. La cresterea temperaturii centrale peste 37,3 grade Celsius, cresc frecventele impulsurilr neuronilor termosensibili din hipotalamusul anterior - centrul termolizei din aria preoptica - descarcari care au efect inhibitor asupra hipotalamusului posterior (care are functie termogenetica).

Excitantul termic - variatia energiei termice de ordinul a 0,01 grad Celsius la nivelul termoreceptorilor declanseaza termoreactia prin stimularea acestor termoreceptori cutanati ( Krause pentru excitantul termic rece si Ruffini pentru excitantul termic cald), care trimit impulsuri pe cale nervoasa reflexa ( calea sensibilitati termice) catre hipotalamusul posterior. Aceasta termoreactie modifica set point-ul hipotalamic.

Aceste mecanisme asigura homeostazia centrului in intervalul dintre temperatura critica cutanata superioara de maxim 37 grade Celsius si cea inferioara minima de 30-28 grade Celsius. Mentinerea homeostaziei centrale e asigurata cu solicitare minima in zona de indiferenta termica.[2]

Procedurile de termoterapie , datorita variatiilor termice , pun organismul in situatia de a se apara .Mecanismele de aparare sunt urmatoarele:termoreglarea chimica , care consta in cresterea sau diminuarea procedurii de caldura propie si termoreglarea fizica , care consta in cresterea sau scaderea pierderii de caldura in mediul exterior .

Termoreglarea chimica. De cate ori temperatura organismului tinde sa scada , se declanseaza intensificarea proceselor metabolice din organism , m,ai ales din musculatura scheletica si ficat .Metabolismul creste in timpul scaderii temperaturii mediului inconjurator .

La cresterea temperaturii externe , prin diminuarea metabolismului , termoreglarea nu are loc decat in foarte mica masura , deoarece metabolismul nu poate sa scada decat cu cel mult 10% sub metabolismul de baza .

Acum,termoreglarea fizica intervine in termoliza Se intelege prin termoreglare fizica reglarea schimburilor calorice dintre organism si mediu .

Shimburile de caldura se fac prin convectie ,radiatie si evaporare .

Daca temperatura corpului este mai mare decat a mediului , pierderea de caldura a organismului se face prin convectie si radiatie .

Daca temperatura mediului este mai mare ca a organismului , pierderea de caldura se face prin evaporarea lichidelor din piele si mucoase .

Participa in mod obligatoriu pielea in calitate de organ principal al schimburilor calorice ,cu aparatele ei nervoase si vasculare .

Termoreglarea fizica necesita o buna functionare a sistemului cardiovasdcular ; termoreglarea chimica necesita o stare normala a functiei metabolice si neuronormale .

In zona de amploare a termoreglarii la cald - se produc adaptari prin mecanisme predominant fizice ( termoliza) si fiziologice vegetative , concomitent cu inhibarea termogenezei chimice - declansate de cresterea temperaturii mediului fizic de la 37 grade Celsius pana la 41 (45) grade C in apa, 46 ( 60) grade C sub parafina, 100 grade C in aer uscat, in scopul eliminarii surplusului caloric din zona periferica ( coaja).

Posibilitatile de termoreglare fizica ale zonei periferice sunt:

tamponul termic periferic - prin conductie si convectie zona periferica primeste caldura, pana la lichidarea deficitului caloric periferic. Gradientul termic intern se reduce de la 5 grade Celsius la 1 grad Celsius

prin iradiere pierdem 5 calorii/ora/m2 pentru fiecare grad de gradient termic extern ( diferenta de temperatura dintre mediul inconjurator si coaja)

evaporarea reprezinta principalul mecanism al termolizei, se realizeaza prin glande exocrine sudoripare ecrine ( palmare si plantare) si apocrine (axilare si pubiene), precum si prin caile respiratorii.

Mici reglari circulatorii la nivelul mainilor, initial

Urmeaza vasodilatatia cutanata periferica ; creste conductibilitatea termica a cojii

Apar cresteri adaptative ale debitului circulator apical

Vasodilatatia de termoreglare periferica este suntata arterio-venos

La o variatie a temperaturii cu 0,1 grad cu cresterea temperaturi centrale peste 37 grade C apare reflexul termo-circulator general - vasodilatatia generala neapicala- puternic termolitica.[2]

La cresterea temperaturii centrale peste 37,3 grade C, hipotalamusul posterior este inhibat si se activeaza centrii simpatici. Prin eferenta vegetativa se declanseaza: cresterea tonusul;ui simpatic vasoconstrictor adrenalinic, piloerectia, reflexul termocirculator general, secretia glandelor sudoripare. Aplicatia fierbinte declanseaza vasoconstrictia periferica de aparare reversibila - frigul paradoxal - urmata de vasodilatatie centrala prin cresterea temperaturi centrale.

In zona de confort termic fiziologic - in aer 20-21 grade ( imbracat) si 26-28 grade C (dezbracat), in apa de 34-36 grade C, sub parafina de 38 grade C, gradientul termic extern este de 5-6 grade C, iar cel intern de 3-5 grade C. Termoliza fizica este minima, deficitul caloric al cojii este compensat de metabolismul bazal continuu.

Zona de amploare a termoreglari la rece - apar limitarea termolizei, concomitent cu accentuarea termogenezei chimice, prin mecanisme vegetative simpatice hormonale si somatice.

tamponul termic periferic cedeaza caldura la cresterea gradientului termic extern. Temperatura extremitatilor scade pana la 20 - 22 grade C. Zona periferica se largeste prin slabirea irigarii sanguine a tesuturilor musculare, adipoase si a membrelor.

Mecanismul de schimb in contracurent in vase profunde la nivelul membrelor face preracirea progresiva a sangelui arterial

Mecanismul vegetativ prin reflex central descarca impulsuri simpatice adrenergice urmate de vasoconstrictie periferica. Se reduc pierderile calorice prin conductie, iradiere si convectie.se inlatura pierderea de caldura prin convectie externa.

Contractia muschilor erectori ai firelor de par capteaza aer izolator. Scade secretia sudorala.

Creste metabolismul bazal celular dupa expunerea la frig timp de 5-10 minute [2]. - via axul hipotalamo-hipofizo-tiroidian si suprarenalian.

Dezinhibitia termostatului hipotalamic posterior declanseaza mecanismul somatic - via nucleul rosu mezencefalic - cu cresterea tonusului postural. Sub temperatura de 36 grade Celsius la nivel intracranian apare termogeneza frisonanda, cu tremuraturi involuntare ale muschilor scheletali. Frisonul termic creste temperatura cu 3-4 grade C.

Activitatea musculara striata voluntara netremuranda produce o crestere de pana la 800-1000 calorii pe ora, cu cresterea consumului de oxigen.

Hipertermia inseamna crestrea temperaturii centrale peste 40 grade C - caldura provine din mediul extern. In cazul febrei comandate de creier, care poate depasi 40 grade C, se accelereaza procesele metabolice si pulsul.febra se prelungeste ore sau zile pentru eliminarea virusilor sau bacteriilor si va fi urmata de epuizarea organismului si afectarea sistemului nervos central.

Hipotermia inseamna scaderea temperaturii centrale sub 30 grade C, cu epuizarea mecanismelor termoreglarii, datorita fie termolizei nelimitate, fie reducerii termogenezei fara tremuraturi.scade consumul de oxigen. Se instaleaza la expunere la aer rece sub 15 gared sau la imersiune in apa la limita suportabilitatii 24-22 grade daca se atinge temperatura critica cutanata inferioara de 30-28 grade C.coaja nu mai poate mentine homeostazia miezului.[2]

Sisteme de termoreglare interna:

[2]

Proprietatile fizice ale apei importante pentru termoterapie

Apa este mediu fizic indispensabil in hidroterapie.De proprietatile ei depind caracterul excitantului termic si gradul influentei pe care acesta il are asupra organismului .

Proprietatile fizice cele mai importante ale apei sunt urmatoare:

1 . Capacitate termica mare.Cantitatea de caldura necesara incalzirii cu un grad a 1kg de apa(1 calorie mare)este suficienta pentru a incalzi cu 1 grad , 33kg de mercur sau 8 kg de fier , fapt care demonstreaza superioritatea capacitatii calorice a apei fata de cele doua medii .

Aceasta inseamna ca putem sa transformam cantitati mari de energie calorica , cu cantitati mici de apa .

2 . Termoconductibilitatea mare.Se intelege prin aceasta capacitatea pe care o are apa de a transmite energie calorica .In unitatea de timp , apa cedeaza sau primeste o cantitate mare de caldura .In comparatie cu aerul , apa are o termoconductibilitate de 25 de ori mai mare .Acesta explica de ce la o temperatura de 50 de grade de exemplu , apa aplicata pe tegument provoaca arsuri , pe cand aerul este bine suportat .

3. Temperatura de indiferenta mare este a treia proprietate fizica a apei ,conditionata de primele doua .

Temperatura indiferenta a unui mediu fizic extern asupra organismului este aceea care nu da nici senzatia de frig , nici de cald .

Ea depinde de proprietatile mediului fizic si de temperatura tegumentelor .

Temperatura de indiferenta a apei este de 34-35 grade si este conditionata de starea de nutritie a organismului si de irigatia tegumentului .Asfel la indivizii eutrofici , temperatura de indiferenta este mai joasa , iar la cei nutriti necorespunzator este mai ridicata .

Pentru stabilirea temperaturii trebuie sa tinem seama de consecutivitatea actiunii termice .

In sensul acesta se remarca faptul ca, dupa o baie fierbinte , baia de temperatura indiferenta determina senzatia de rece si invers , dupa o baie rece , baia la temperatura indiferenta da senzatia de cald .

Temperatura de indiferenta difera pentru fiecare mediu , fiind conditionata de termoconductibilitatea

si termocapacitatea fiecaruia .

Orice temperatura superioara sau inferioarta fata de temperatura de indiferenta a mediului fizic corespunzator reprezinta un excitant fata de care organizmul reactioneaza intr-un anumit fel .

Functiile tegumentului

Pielea reprezinta primul organ influentat de hidroterapie .Structura si functiile ei explica relatiile dintre mediul extern si mediul intern al organismului .

Proprietatile cele mai importatnte ale pielii sunt urmatoarele:

1-Proprietatea de a receptiona cu ajutorul unui bogat aparat neuroreceptor tegumentar excitatiile termice care, transmise sub forma de stimul nervos pe caile aferente , ajung la creier,si de acolo , prin caile aferente , se intorc la organele efectoare determinand fenomene vasomotorii , secretoare si trofice .

2-Proprietatea de a influenta schimburile de caldura.Prin tegument , organismul cedeaza mediului exterior 80% din caloriile lui.Influentand deci tegumentul prin aport sau import de caldura cu ajutorul unei proceduri de hidroterapie , putem sa influentam metabolismul general .

3-Proprietatea de a influenta termoreglarea prin functia glandelor dudoripare care se adapteaza nevoilor acesteia , in sensul cresterii sau scaderii pierderilor de apa din tegument .

Actiunea hidroterapiei asupra organismului se datoreste factorilor termic , mecanic ,si chimic .Dintre acestia , factorul termic ii revine rolul cel mai important .[1]

Actiunea temperaturilor ridicate si coborate in general si modificarile umorale.

Sub actiunea excitantului termic se modifica temperatura tegumentului , volumul vaselor,viteza de circulatie , presiunea capilara .

Reactia vasculara generala de raspuns se datoreste excitarii elementelor contractile ale vaselor , realizata prin intermediul termoreceptorilor .Arcul reflex se produce la nivelul centrilor nervosi superiori si in scoarta cerebrala .

Experiente cu excitant termic cald sau rece , pe diferite regiuni ale corpului , au precizat modul in care este influentata temperatura cutanata .Astfel sub actiunea excitantului rece , temperatura cutanata scade brusc in cursul primului minut .In urmatoarele doua minute , temparatura continua sa scada insa mult mai putin , iar dupa aceasta se mentine cam la acelasi nivel .

Acest lucru s-a putut urmari pe antebrat cu un excitant de 10 grade temperatura initiala a pielii fiind de 31,6 grade .Dupa un minut , temperatura era de 20,8 grade , dupa 2 minute 19,2 grade , dupa 3 minute 18 grade dupa 4 minute 18 grade dupa 5 minute 18 grade .

Restabilirea temperaturii cutanate dupa actiunea excitantului rece se face destul de repede .In genere , dupa 20-30 de minute,temperatura se apropie de cea initiala .Cresterea cea mai mare se inregistreaza in 1-2 minute , dupa care se constata o ridicare lenta si treptata a temperaturii .

Sub influenta excitantului termic cald , temperatura cutanata creste .Ca si cel rece , ridicarea cea mai importanta are loc in primul minut , in minutele urmatoare inregistrandu-se chiar un oarecare grad de scadere a temperaturii .

Dupa indepartarea excitantului cald , temperatura pielii revine spre normal , scaderea cea mai importanta inregistrandu-se in primele 2 minute .

Cesterea temperaturii in tesuturii este cu atat mai rapida cu cat tesutul este mai superficial , stratul adipos mai slab reprezentat , iar aportul sanguin mai eficient .

Mentinerea temperaturii ridicate determinata de bai este de urata mai lunga in muschi , in comaparatie cu stratul subcutanat , din cauza izolarii termice mai bune a muschilor .

Sub influenta excitatiei termice se elibereaza in tegument substante cu caracter de mediatori chimici .

Excitantul rece determina aparitia histaminei in piele , iar excitantul cald aparitia acetilcolinei .

Eliberarea acetilcolinei in tesuturi se face sub actiunea unui tonus crescut al parasimpaticului , in timp ce procedurile reci ar actiona in sensul unui tonus crescut al simpaticului .

Excitantul termic determina in organism modificari umorale importante .

Hipertermia se foloseste in hidroterapie cu scopul de a mari apararea organismului . Modificarile pe care ea le dermina s-ar datora influentei pe care o are asupra regiunii subtalamice , pentru care diferentele de temperatura constituie un excitant potrivit .

Sistemul nervos , prin reteaua de receptori cutanati , este primul care sesizeaza excitanti termici. Acestia ajung la sistemul nervos central pe caile fibrelor aferente sub forma de stimul nervos , iar de aici sub forma de impuls se intorc prin caile aferente , determinand manifestari functionale atat in sistemul nervos , cat si in alte sisteme si functii .

Reflexele vasculare si trofice care iau nastere pot sa fie folosite in scop terapeutic in anumite stari patologice .

I .P . Pavlov a stabilit , in laboratoarele sale , actiunea excitantilor termici asupra sistemului nervos .El a aratat ca aplicarea repetata sau intrerupta a unui excitant termic cald pe aceeasi suprafata cutanata produce somn .

Daca blocam sectoarele periferice ale analizatorilor , excitantii termici cutanati pot sa micsoreze si , uneori sa intrerupa total senzatiile dureroase , impiedica patrunderea impulsurilor patologice in sistemul nervos central , fapt care are o influenta favorabila asupra starii scoartei cerebrale si , in cosecinta , asupra evolutiei procesului patologic .

Tempratura cutanata oscileaza in limite destuli de mari ;la unul si acelasi individ .In opozitie cu aceasta , temperatura interna se caracterizeaza printr-o constanta remarcabila .

In decursul evolutiei , organismul uman s-a acomodat la anumite oscilatii ale mediului incojurator .

Acomodarea se realizeaza cu ajutorul unor mecanisme fiziologice care intra imediat in actiune , cand temperatura mediului inconjurator depaseste limitele optime .

Sistemul nervos central este acela care asigura termoreglarea , pe cale reflexa , ca rezultat al excitatiei terminatiilor nervoase corespunzatoare si , in mod direct , sub influenta modificarilor de temperatura a sangelui care il iriga .

Orice excitatie locala provoaca reactii de raspuns , care se extind la regiunea corespunzatoare si chiar asupra organismului intreg .Sunt regiuni mai sensibile care , excitate determnia reactii mai puternice din partea sistemului nervos central ;acestea sunt partea posterioara a gatului si regiunea dorsala superioara .

In functie de temperatura si durata lor , procedurile hidroterapice pot sa fie excitate sau calmante pentru sistemul nervos .

Caldura si raceala aplicate scurt timp cresc excitabilitatea nervilor senzitivi periferici si a sistemului nervos central .

Caldura aplicata o durata mai mare diminueaza sensibilitatea nervoasa , iar raceala aplicata in aceleasi conditii poate sa duca la anestezie .

Intre sistemul nervos vegetativ si procedurile de hidroterapie exista relatii stranse , in sensul ca procedurile calde cresc tonusul vagului , iar cele reci pe ale simpaticului .

In afara de reflexele neconditionate , care caracterizeaza reactiile sistemului nervos la excitantul termic absolut , hidroterapia poate sa provoace si reflexe conditionate .Aparitia lor depinde de structura nervoasa a bolnavului , de conditiile de mediu si de corectitudinea tehnicii de aplicare .

ACTIUNEA ASUPRA SISTEMULUI CIRCULATOR .

Excitantii termici determina asupra sistemului circulator reactiile de raspuns cele mai intense si mai complexe .

Se stie ca o procedura calda face sa apara coloratia rosie a tegumentului , ca rezultat al vasodilatatiei reactive , in timp ce o procedura rece determina aparitia palorii tegumentare , ca rezultat al vasoconstrictiei .

Reactia la cald sau la rece nu are totusi loc todeauna astfel .Ea este determinata de gradul temperaturilor

In functie de acestea , baile fierbinti , de exemplu, pot sa determine vasoconstrictii, in timp ce baile reci pot sa determine aparitia vasodilatatiei .

In general , reactia dermovasculara la excitantul termic se caracterizeaza prin aparitia succesiva a trei faze .Sub actiunea excitantului rece apar: faza 1 de vasoconstrictie , care dureaza 1-2 minute la omul normal , caracterizata prin aparitia palorii si anemiei ;Faza 2-a de vasodilatatie a arteriolelor , capilarelor si venulelor .Pielea este calda , are o coloratie roz-rosiatica, ca rezultat al hiperemiei active, torentul circulator este intensificat iar tonusul vascular pastrat; faza a 3-a , de staza , cu vasodilatatie capilara , concomitenta cu vasoconstrictia arteriolelor si venulelor .Pielea este rece si de culoare violacee din cauza schimbului crescut de gaze dintre sange si tesuturi .

Sub actiunea excitantului cald (40-42 de grade)are loc , de asemenea o reactie dermovasculara in trei faze , care difera insa de cea descrisa numai din punct de vedere cantitativ .

Faza 1 de vasoconstrictie dureaza 10-20 de secunde ; faza a 2-a de hiperemie activa dureaza si ea foarte putin , iar faza a 3-a da hiperemie pasiva se caracterizeaza prin aparitia coloratiei rosii a tegumentului .

Reactiile dermovasulare se raspandesc pe cale reflexa pe toata suprafata tegumentului ca si asupra circulatiei mucoaselor (Brown-Sequard ) .

1 . Mecanismul de reglare a circulatiei.Dilatatia vaselor periferice ca rezultat al excitatiei termice transpune la periferie o cantitate mare de sange , ceea ce ar determina o anemiere a organelor interne , caderea tensiunii arteriale si colaps .

Aceste accidente nu apar in mod normal, deoarece organismul uman pune in functie mecanismele lui de reglare .

2 .Mecanismul mobilizarii sangelui din depozitele sanguine .Marirea sau micsorarea brusca a masei torentului sanguin din tegument este combatuta prin eliberarea sangelui din depozite(ficat,splina,plex venos subpapilar)in timpul vasodilatatiei tegumentare sau impingerea acestuia din circulatia periferica in depozite , in timpul vasoconstrictiei tegumentare .

3 .Schimbarea temperaturii pielii la distanta .Primul contact cu excitantul rece sau cald face ca temperatura restului tegumentului care nu vine in legatura directa cu excitantul , sa scada brusc la inceput , iar apoi sa creasca treptat tot timpul baii

O crestere paralela a temperaturii pielii , cu cea a baii are loc numai in timpul bailor partiale ascendente

4-Rezistenta periferica scade proportional in timpul procedurilor calde si creste in timpul celor reci , in functie de temperatura .

5-Viteza de circulatie .In arterele periferice , viteza de circulatie creste puternic in baile calde si se micsoreaza in cele reci .

6-Timpul de reintoarcere a sangelui .In comparatie cu valoarea medie de repaus (22 de secunde) , timpul de intoarcere a sangelui scade in functie de temperatura ;cu cat aceasta creste , cu atat timpul se scurteaza .

7-Viteza undei pulsatile in aorta .Sub influenta diferitelor temperaturi , viteza undei pulsatile se modifica .Sub influenta excitantului cald creste cu 17-18% iar sub influenta excitantului rece scade cu 4-5 % .

8-Munca inimii.Excitantul cald mareste munca inimii prin cresterea volumului-batai si a minut-volumului .Se inregistreaza o crestere cu aproximativ 30 % in baile de 39 de grade si cu 40 % in cele hiperterme ..In baile reci de 29 de grade ,minut-volumul scade cu 25 % .

Cresterea si scaderea minut-volumului depind de frecventa pulsului ,fiind direct proportionale cu cresterea lui in baile calde si scaderea in cele reci .

Tensiunea arteriala .In functie de temperatura , tensiunea arteriala sufera o serie de modificari :

-in baile calde (36-40 de grade), tensiunea sistolica scade cu valori neinsemnate , iar cea diastolica marcheaza coborari importante ;

-in baile fierbinti cu peste 40 de grade , tensiunea sistolica creste proportional cu cresterea temperaturii , iar cea diastolica ramane neschimbata sau creste intr-o masura foarte mica ;

in baile reci cresc ambele tensiuni , dar cel mai mult creste cea diastolica ;

-in baile partiale ascendente , tensiunea sistolica si diastolica raman neschimbate .

ACTIUNEA ASUPRA SANGELUI

Procedurile de hidroterapie influenteaza compozitia sangelui ,modificand elemetele figurate .

Procedurile generale reci fac sa creasca numarul hematiilor cu valori pana la 800 000 , hemoglobina cu 14 % iar leucocitele pana la de trei ori valoarea initiala .

Procedurile generale calde determina scaderea hematiilor ,hemoglobinei si cresterea leucocitelor pana la 30 000-40000 in baie fierbinte .

Aceste fenomene s-ar explica printr-o serie de mecanisme reflexe determinate de factorii termici , care duc la mobilizarea sangelui din depozite .

Coagulabilitatea sangelui este de asemenea influentata .Procedurile fierbinti maresc cagulabilitatea , iar cele reci o micsoreaza .

Baile reci realizeaza o acidifiere a sangelui prin cresterea CO2 arterioral si alveolar , ca rezultat al amplificarii proceselor de ardere a grasimilor si hidratilor de carbon prin termoreglarea chimica .

Baile calde si fierbinti fac sa creasca alcaloza prin scaderea CO2 , datorita hiperventilatiei , pierderii unor anioni acizi prin transpiratie si diureza crescuta , ca si eliminarii CO2 prin piele .

Sub influenta baii calde are loc o diluare a sangelui datorita trecerii unor lichide sarace in albumina din spatiile interstitiale , la care se adauga si mobilizarea depozitelor sanguine , determinand o crestere a masei .

Sub influenta procedurilor reci are loc o concentrare a sangelui in scopul impiedicarii pierderilor de caldura .

ACTIUNEA ASUPRA APARATULUI CIRCULATOR

Excitantii termici influenteaza in mod reflex ritmul si amplitudinea respiratorie , in cadrul mecanismului complex al termoreglarii .

Aplicatii reci sau fierbinti (45 de grade) de scurta durata , care intereseaza regiuni intinse ale pielii sau zone deosebit de sensibile(ceafa,regiunea dorsala superioara ,abdomenul si toracele ) , provoaca in primul moment o inspiratie profunda , apoi o oprire scurta in inspiratie , urmata de respiratii sacadate , superficiale si neregulate , asemanatoare unei stari de anoxemie .In continuare se maresc frecventa si amplitudinea miscarilor respiratorii si apoi totul reintra in normal .

Baile de diferite temperaturi determina diferite tipuri de respiratie:

-baile hipoterme(31-32 de grade)determina o respiratie superficiala si neregulata

-baile reci (18-28 de grade) determina o crestere a volumului respirator

-baile calde determina aparitia unei respiartii profunde , care se accentueaza pe masura cresterii temperaturii, fara ca frecventa sa se mareasca apreciabil

-baile fierbinti(42-44 de grade) determina aparitia unei respiratii de tip Cheyne-Stokes .Aerul respirator si minut-volumul cresc foarte mult

-baile ascendente partiale determina aparitia unei respiratii profunde si rare

In general , mecanica repiratorie influenteaza prin intermediul diafragmului circulatita abdominala si , in mod special , ficatul .

Factorul termic influenteaza functia respiratorie si schimbul de gaze .

Sub influenta procedurilor reci, datorita pierderii caldurii corpului se declanseaza termoreglarea chimica , care face sa creasca consumul hidratilor de carbon si al grasimilor , ceea ce se manifesta prin cresterea CO2 eliminat si a O2 absorbit .

Procedurile cuprinse intre 35-38 de grade fac ca volumul respirator si consumul de oxigen sa atinga valorile minime .

Procedurile foarte calde fac ca tensiunea partiala a CO2 in aerul alveolar sa scada pana la 16 mm datorita hiperpneei si hiperventilatiei care survin .

Sub actiunea bailor de diferite temperaturi au loc modificari si in valorile coeficientului respirator .Acestea se explica atat prin modificarile in consumul de O2 si a eliminarii de CO2 cat si prin natura substantelor arse in organism .

Un rol important il au efectele mecanice si circulatorii ale bailor , respectiv golirea depozitelor sanguine .

Coeficientul respirator scade in baile reci moderate (31-32 de grade)pana la 0,7 ,iar in cele fierbinti pana la 1,2 .

ACTIUNEA ASUPRA SISTEMULUI MUSCULAR

Excitantii termici influenteaza atat musculatura neteda , cat si pe cea striata .

Aplicatiile reci de scurta durata cresc randamentul muschilor striati , inlaturand oboseala.

Aplicatiile fierbinti de scurta durata au efecte asemanatoare , dar mai putin intense .

Procedurile calde diminueaza forta musculara . Sub actiunea prelungita a racelii , musculatura striata isi mareste tonusul , apar contractii clonice exteriorizate sub forma de tremuraturi involuntare , iar tegumentul ia aspectul caracteristic de piele de gaina , datorita influentei elementelor lui contractile .

Aplicatiile calde de 36-37 de grade au actiune calmanta asupra sistemului nervos , determinand scaderea tonusului musculaturii . ele influenteaza spasmele musculaturii striate .

Excitatiile termice locale sau generale influenteaza musculatura neteda a tubului digestiv , in functie de starea functionala normala sau patologica a organelor .

In stare normala , aplicatiile calde pe pielea abdomenului , ca si baia calda determina o crestere a tonusului gastric si intestinal si o marire a vitezei miscarilor peristaltice , insotita de o hiperemie a mucoaselor .Excitatiile reci au efecte contrarii .

La bolnavii cu tonusul crescut apar , dimpotriva , efecte de scadere a tonusului si motilitatii sub actiunea caldurii si de crestere sub actiunea frigului .

Starea functionala a proceselor corticale conditioneaza modul de raspuns al organelor digestive la excitantii termici .

ACTIUNEA ASUPRA METABOLISMULUI

Procedurile hidroterapeutice influenteaza metabolismul in sensul crsterii sau scaderii in functie de crestera sau scaderea temperaturii tesuturilor .

Procedurile calde (38-40 de grade)determina usoare cresteri ale metabolismului , pe seama arderilor hidratilor de carbon si ale grasimilor .

Procedurile calde prelungite (39-40 de grade) sau cele fierbinti duc la cresterea temperaturii corpului si , prin aceasta , maresc considerabil metabolismul , pe seama atat a consumului marit de hidrati de carbon si grasimi , cat si a arderilor substantelor proteice .

Procedurile reci , chiar de scurta durata , determina o foarte accentuata crestere a metabolismului .

Modificarile metabolice se traduc prin variatii ale volumului respirator , ale consumului de O2 si eliminarea de CO2 .

Urcarea metabolismului are loc intr-o masura mai mare , dacas procedurile termice se combina cu manopere mecanice mai intense .

O cura hidroterapeutica mai prelungita face sa creasca asimilarea proteica , fapt care se pune in evidenta prin continutul mai putin azotat al fecalelor .

In acelasi timp creste si dezasimilarea , care se traduce prin cresterea considerabila a azotului ureic din urina .

Eliminarile de acid uric cresc pana la 29% si de asemenea cele ale amoniacului in sange creste Ca si scade Na.

Prin urina se elimina , mai ales dupa procedurile hiperterme , fosfatii, sulfatii , clorurile .

ACTIUNEA ASUPRA SISTEMULUI ENDOCRIN

Excitantul termic cald sau rece din hidroterapie are de asemenea o influenta asupra sistemului endocrin

Se pot obtine atat accentuarea functiilor unor glande cu hipofunctie secretoare , cat si reducerea producerii de hormoni la cele cu hiperfunctie .

In hiperfunctiile tiroidiene se obtin ameliorari evidente prin proceduri de hidroterapie care se traduc mai ales prin echilibrarea diferitelor mecanisme vegetative dereglate .

Metabolismul bazal si iodocaptarea vor pune in evidenta si modificarile cantitative ale glandei in caz de hiperfunctie sau hipofunctie tiroidiana .

Suprarenala reactioneaza si ea la tratamentul hidroterapeutic ,printr-o eliminare crescuta de 17-cetosteroizi .

Hipofunctia glandelor sexuale poate sa fie ameliorata simtitor cu ajutorul procedurilor de hidroterapie .

Se remarca de asemenea o mai buna toleranta la hidratii de carbon , la bolnavii diabetici , fapt care explica o buna influenta a hidroterapiei asupra pancreasului .

REACTIA IN HIDROTERAPIE

Prin reactie de hidroterapie se intelege totalitatea raspunsurilor organelor si diferitelor sisteme la actiunea excitantilor termici .

Oglinda reactiei intregului organism este reactia dermovasculara .Din aceasta cauza , ea ne serveste ca indicator si ne orienteaza in aplicarea practica a hidroterapiei .

Manifestarea unei bune reactii dermovasculare ne arata ca modificarile functionale ale celorlalte organe , sisteme si functii au loc si se dezvolta in sens fiziologic .Obtinerea ei este deci obliogatorie .

Obiectiv o buna reactie dermovasculara se manifesta prin aparitia unei coloratii roz-rosietice a tegumentului , insotita de incalzirea pielii .

Subiectiv se traduce printr-o senzatie de caldura placuta , buna dispozitie , apetit crescut si dorinta de miscare .

Lipsa de reactie dermovasculara se traduce:

Obiectiv prin aparitia palorii tegumentare si a "pielii de gaina" aspectul albastrui sau albastru-marmorat si raceala tegumentelor .

Subiectiv , senzatia de frig , frison sau tremuraturi , cefalee, nervozitate, moleseala , scaderea apetitului.

Asistentul trebuie sa mareasca cu atentie bolnavul si sa evite aceasta a doua posibilitate , prin adaugarea la procedurile de hidroterapie a manevrelor mecanice ajutatoare .

O metoda pentru punerea in evidenta a reactiei vasculare este cea descrisa de Dalmady .Se comprima cui degetul tegumentul iar apoi se urmareste timpul scurs pana la disparitia petei palide produsa de apasare .Se apreciaza inainte si dupa procedura .

Cosideram ca reactia este buna , daca disparitia petei palide a avut loc in 2-5 secunde si ca reactie rea , daca disparitia a avut loc dupa 8-10 minute .In timpul curei hidroterapeutice se observa o scurtare a timpului , ca urmare a imbunatatirii reactivitatii si a unei mai bune circulatii .[2]

Bibliografie:

1. prof. Traian Dinculescu, Elena Berlescu, D. Constantinescu, N. Teleki, I. Tyercha - Balneofizioterapie - manual pentru scolile tehnice sanitare, Ed. Medicala Bucuresti, 1963
2. Krausz Ludovic si Krausz Ludovic Tibor - Hidroterapie, Ed. Syryus Teka, Miercurea Ciuc, 2007

I.4. Clasificarea procedurilor de termoterapie

In functie de nivelul energiei termice utilizate, respectiv al sensului transferurilor termice, clasificam procedurile in proceduri de termoterapie si proceduri de crioterapie.

In functie de marimea zonei pe care se aplica factorul termic deosebim proceduri cu aplicatie locala si proceduri generale.

In functie de mediul vector pentru agentul termic deosebim proceduri cu mediu umed de hidrotermoterapie ( mediul este apa), proceduri cu mediu intermediar ( aburul si sauna umeda), proceduri cu mediu uscat ( aer cald, sauna uscata, nisip, baia de lumina) si proceduri cu alte medi, cu capacitate calorica mare si termopexie mare - parafina, turba si namolul.

II.        Partea speciala

II. 1. Proceduri de termoterapie

II.1.1. Actiunea termica a luminii

Efectul termic.Atat radiatiile infrarosii cat si cele vizibile si radiatiile ultraviolete au proprietatea de a fi absorbite de ecrane sau corpuri interpuse si de a se transforma in caldura prin transformari energetice .

Aspectul termic al radiatiei infrarosii este mai accentuat decat la radiatiile luminoase si ultraviolete.Radiatia termica este legata de oscilatiile particulelor incarcate din atomi si molecule.De aspectul energetic al fenomenelor de absortie si emisiune a luminii se ocupa capitolul din fizica de termodinamica radiatiei.Orice radiatie a unui corp este insotita de o pierdere de energie.

Corpurile emit energie radianta in doua feluri:prin incandescenta si prin luminiscenta.Emisiunea prin incandescenta sau emisiunea termica se produce prin incalzirea corpului emitator.Energia radianta emisa de corpurile incandescente,prin consumarea energiei calorice,se numeste radiatie termica.

Emisiunea de radiatii diferite:infrarosii,vizibile sau ultraviolete este in functie de gradul de incalzire a corpurilor, respectiv de temperatura lor.Gradul de incalzire a corpului emitator determina lungimea de unda a radiatiei si deci si tipul de radiatie luminoasa,precum si intensitatea acestei radiatii.

In general se poate admite ca orice corp poate sa emita radiatii la orice temperatura.Corpurile cu temperaturi foarte joase,apropiatede 0 absolut(-273 grade)emit si ele radiatii infrarosii cu efect termic ,care pot incalzi corpurile vecine cu temperaturi mai joase decat ele.Cu cat corpurile au temperaturi mai ridicate cu atat si puterea lor de radiatie termica este mai mare.Corpurile incandescente emit radiatiitermice in cantitate din ce in ce mai mare, iar la anumita temperatura incep sa emita si radiatii vizibile, la inceput rosii,apoi din ce in ce mai albe.Paralel cu ridicarea temperaturii in continuare,corpul incandescent respectiv poatesa emita alaturi de radiatiile infrarosii,radiatii vizibile si ultraviolete(stare de incandescenta alba) .

In general ,corpurile emit si absorb energie radianta .Daca corpul primeste de la corpurile incojuratoare,prin absorbtia de radiatii , o cantitate de caldura care compenseaza exact pierderea de energie datorita radiatiei proprii ,atunci procesul de radiatie este un proces de echilibru si corpul este in echilibru termic ,avand o temperatura constanta .Cand cantitatea de caldura primita de corpul respectiv din afara nu este suficienta pentru a compensa complet energia de radiatie ,atuncise consuma din energia interna a corpului , care nu mai este in echilibru , ci isi scade temperatura .

Fenomenele de absorbtie si emisiune a energiei radiante de catre corpuri au fost studiate cu ajutorul asa-numitului"corp negru"( un corp care poate sa absoarba complet , la orice temperatura , orice energie radianta luminoasa de orice compozitie) si s-a stabilit ca ele se petrec conform anumitor legi , cunoscute sub denumirea de legile experimentale ale corpului negru .

Potrivit legii lui Kirchhoff , raportul dintre puterea de emisiune si puterea de absorbtie nu depinde de natura corpului ci este pentru toate corpurile aceeasi functie de lungime de unda si de temperatura T exista de asemenea 3 legi ale radiatiei corpului negru.

Prima lege sau legea lui Stefan-Boltzman stabileste ca radiatia totala a corpului negru creste proportional cu puterea a patra a temperaturii absolute a corpului.De exemplu , daca un corp se incalzeste de doua ori ,valoarea totala a energiei lui radiante creste de 16 ori.

Legea a doua sau legea lui Wien sustine ca lungimea de unda corespunzatoare maximului putarii de emisiune a corpului negru variaza invers proportional cu temperatura lui absoluta .

Deci cu cat temperatura corpului negru este mai inalta , cu atat maximul puterii sale de emisiune corespundeunei lungimi de unda mai mici (de exemplu , radiatii ultraviolete cu lungimea de unda mica) .

Legea a treia arata ca puterea de emisiune maxima a corpului negru creste direct proportional cu puterea a cincea a temperaturii lui absolute .

Din legea lui Kirchhoff am vazut ca exista anumite legaturi matematice intre puterea de emisiune si puterea da absorbtie a corpului negru .Principalele surse de lumina moderne nu sunt insa corpuri negre.Puterea de emisiune a tuturor corpurilor care nu sunt negre este mai mica decat puterea de emisiune a corpului negru , la aceeasi temperatura .In afara de aceasta intervine si aspectul suprafetei corpului , influentand reflectarea sau difuzarea radiatiilor luminoase . S-a stabilit ca cea mai avantajoasa sursa termioca de lumina este un corp cat mai apropiat ca proprietati de corpul negru si incalzit pana la temperatura de aproximativ 6000 de grade.

Cele mai raspandite surse termice de lumina sunt becurile electrice cu incandescenta , care au un filament de metal ,de obicei wolfram ,intr-o atmfosfera de gaz inert la o presiune de aproximativ atmosfera.In aceste becuri , filamentele ajung la temperaturi de aproximativ 3000 de grade, iar randamentul acestor surse nu trece de 13% .

Se pot obtine randamente mai mari cu ajutorul luminii produse de descarcari electrice in atmosfera de vapori la presiuni joase.Lampile moderne de acest tip utilizeaza tuburi de descarcare ce contin un amestec de argon cu vapori de mercur la presiune joasa .La trecerea curentului electric , stratul subtire de pulbere de pe suprafata interioara a tubului devine luminiscenta sub actiunea radiatiei ultraviolete emisa de vaporii de mercur >Lumina luminiscenta data de aceste surse are o compozitie apropiata de lumina alba .Randamentul acestor corpuri este de aproape 100% , adica aproape intreaga energie electrica este transformata in energie luminoasa .

Rolul temperaturii.

Cinetica reactiilor chimice termice obtinute este foarte mult influentata de temperatura . Viteza unei reactii se dubleaza in general cand temperatura creste cu 10 grade .aceasta are importanta practica in cazul iradierilor cu ultraviolete in prezenta si a unor expuneri la infrarosii .

In cea ce priveste puterea de patrundere a radiatiilor s-a stabilit ca pielea reprezinta un complex :epidermul ,pigmentii , tesutul celular etc.formand un ecran fiziologic a carui permeabilitate variaza in functie de lungimea de unda a radiatiei , cu grosimea pielii si cu conditiile de umiditate .Pentru lungimile de unda mai mari de 5 microni pielea este practic cu totul opaca .In terapeutica se foloseste urmatoarea clasificare:

radiatiile infrarosii cu lungimi de unda mai mare de 5 microni sunt absorbite la suprafata

radiatiile infrarosii cu lungimi de unda cuprinse intre 1,5 si 5 microni sunt absorbite de epiderm si derm .

radiatiile cu lamda intre 0,76 si 1,5 microni sunt penetrante.Puterea de patrundere a acestor radiatii este in functie de pigmentatie , de gradul de imbibitie si de temperatura .

Efectul radiatiilor infrarosii

Radiatiile infrarosii au actiune calorica; acesta determina unele manifestari trecatoare la nivelul tegumentului .aceste modificari sunt mai ales vasculare si constau dintr-o vasodilatatie arteriolara si capilara(eritem caloric)Se mai produce un usor edem al stratului mucos ,edematierea papilelor dermice si infiltratii leucocitare perivasculare .

Aceste modificari sunt date de actiunea radiatiilor infrarosii moderate , cu lungimi de unda scurte.Radiatiile infrarosii cu lamda mai mare de 1,5 microni si la temperaturi mai ridicate pot sa provoace alterari sau chiar distrugeri ale celulelor . In aceste cazuri , leziunile au caracter de arsura si se insotesc de alterari ale epidermului(corpul mucos) , cu condensarea protoplasmei celulare , infiltratii seroase pericelulare ,vacuolizare si distrugere a celulelor (aparitia flictenelor) .In derm apare o distructie vasculara , edem pericapilar si infiltratii polinucleare abundente. La actiuni si mai prelungite ale radiatiilor infrarosii sau la temperaturi mai mari se produc leziuni si mai grave , formand escare , cu necroza tesuturilor , distrugeri vasculare si o puternica vasodilatatie in dermul vecin , precum si cresterea temperaturii umorilor , cu modificari biologice ale substantelor din umori .

Din cele aratate privitor la puterea de patrundere a radiatiilor infrarosii prin tegument reies cateva concluzii practice:pentru a actiona asupra pielii se folosesc razele infrarosii cu lungimi de unda mari , iar pentru a activa in profunzime , se folosesc radiatiile cu lungime de unda mica , cuprinse intre 0,76 si 1,5 microni .In tesuturi , energia radianta se transforma in caldura . Cu ajutorul unor ace termoelectrice s-a stabilit ca iradierile tesuturilor cu infrarosii duc la cresteri ale temperaturilor tisulare ,care variaza cu lungimea de unda .

Limita de toleranta a tegumentului este de 43,8 grade pentru radiatiile infrarosii cu lungime de unda mica si merge pana la 45,5 grade pentru radiatiile infrarosii lungi ,ceea ce indica o actiune deosebita a acestor tipuri de radiatii , temperatura mai ridicata in cazul infrarosiilor lungi fiind explicata prin patrunderea lor in profunzime .

Radiatiile infrarosii actioneaza asupra circulatiei din derm , provocand o vasodilatatie subpapilara , intensificarea schimburilor dintre celule prin cresterea fenomenelor osmotice si cresterea debitului sanguin .

Radiatiile infrarosii au actiune si asupra nervilor cutanati.Activitatea nervoasa a pielii este stimulata de radiatiile infrarosii , iar durerile se calmeaza .

Radiatiile infrarosii activeaza glandele sudoripare .

Radiatiile infrarosii care patrund in profunzime in sistemul lacunar actioneaza asupra circulatiei si asupra sistemului nervos , ducand la modificari ale secretiilor glandulare si ale metabolizmului general .

Daca se asociaza infrarosiile si ultravioletele , variatiile metabolizmului sunt mai accentuate .Echilibrul acidobazic este de asemenea influentat .

Radiatiile infrarosii actioneaza circulatia din tegument , direct prin efectul caldurii pe care o provoaca , precum si circulatia profunda , fapt explicat printr-o serie de reflexe neurovegetative la distanta pe care le produce caldura prin excitarea zonelor simpatice profunde .

Radiatiile infrarosii aplicate in doze moderate au actiune la inceput excitanta asupra sistemului nervos , urmata de o faza de calmare ,de sedare prelungita , care poate sa ajunga chiar pana la somn .

Sub actiunea radiatiilor infrarosii scade cronaxia nervilor , iar contractilitatea musculara creste la temperaturi normale si scade la temperaturi ridicate peste 44 de grade .

APARATE PENTRU INFRAROSII

Sursele de radiatii infrarosii .

In afara de lumina solara , care este deosebit de bogata in radiatii infrarosii si care este utilizata in terapeutica sub forma asa-numitei helioterapii(terapie mixta cu radiatii infrarosii si ultraviolete) , in practica medicala au fost folosite o serie intreaga de aparate care produc radiatii infrarosii:lampi cu arc ,lampi cu descarcari in gaze , tuburi cu neon , lampi electrice cu incandescenta , radiatoare cu rezistente etc.Dintre toate aceste numeroase tipuri de aparate si lampi de infrarosii , cele mai folosite in prezent sunt lampile cu incandescenta si radiatoarele cu rezistente metalice .

Lampile cu incandescenta sunt lampi electrice cu filament de carbune sau filament metalic .Principiul de functionare a acestor lampio este deosebit de simplu , si anume:la trecerea curentului electric ,filamentul se incalzeste , devine incandescent si emite diferite radiatii luminoase .Spectrul de incandescenta contine aproximativ 95% radiatii rosii si infrarosii , iar in rest radiatii vizibile si foarte putine radiatii ultraviolete

Acestea din urma sunt absorbite de sticla becurilor care este sticla obijnuita .

Aplicatiile de radiatii infrarosii in terapeutica se pot face in doua moduri principale: in spatiu inchis , sub forma asanumitelor bai de lumina , proceduri intense termoterapice sau in spatiu deschis , in aer liber , sub forma asa-numitelor aplicatii de sollux .

Aparate pentru aplicatii de radiatii infrarosii in aer liber

Cel mai frecvent utilizate in practica medicala sunt lampile Solux ,vitalux si altele de acelasi tip , precum si radiatoarele cu infrarosii .Aplicatiile de radiatii infrarosii sub aceasta forma in spatiu deschis nu provoaca transpiratie , deoarece nu se actioneaza ca in cazul bailor de lumina si prin incalzirea aerului .La aceste aparate actioneaza asupra tegumentului numai radiatiile infrarosii directe , care sunt trimise de lampa sau reflectate de reflectorul lampii Sollux

In felul acesta se ridica temperatura locala a tagumentului iradiat , bolnavul avand senzatia de caldura progresiva , urmata de o roseata neuniforma in cazul expunerilor prelungite si chiar de pigmentatite .

Lampa Sollux este formata dintr-un bec cu filament de tungsten sau wolfram de putere diferita , la aparatele mici de 300-500 w, la aparatele mari , asa-numite Sollux mare , de 1000-1500-2000 w .

Lampa are , de asemenea , un reflector sferoid , care concentreaza radiatiile si le reflecta pe o suprafata rastransa , precum si un localizator , sub forma de trunchi de con , care are in portiunea lui distala un dispozitiv pentru interpunerea de filtre .

Tehnica de aplicare aq radiatiilor infrarosii in spatiu deschis cu ajutorul acestor aparate este relativ simpla .In prespcriptia medicului este trecuta durata tratamentului , distanta , intensitatea radiatiilor si regiunea asupra careia se aplica .Se descopera regiunea indicata , de exemplu toracele , se fixeaza lampa la distanta indicata indicata de asemenea e medic, cu reflectorul directionat in regiunea de aplicat , prin manevrarea diferitelor articulatii ale aparatului , dupa care se stabileste circuitul electric , aprinzandu-se lampa care incepe sa emita astfel radiatii infrarosii .Pe durata aplicatiei se supravegheaza bolnavul pentru ca sa nu se produca eventuale arsuri . Durata sedintelor este de 5- 15 minute , iar distanta obijnuita 40-60 cm .

Indicatiile terapeutice ale radiatiilor infrarosii .

Aplicatiile da radiatii infrarosi se pot face in spatiu deschis (sollux) sau in spatiu inchis(baile de lumina)

Indicatiile radiatiilor infrarosii in aer liber(sollux) sunt in primul rand , afectiunile locale insotite de edeme inflamatoare si staza superficiala , in care caldura are efect vasodilatator care face sa retrocedeze edemul .De exemplu:afectiunile inflamatoare ale pielii, furunculele ,foliculitele,plagile superficiale pe cale de cicatrizare etc.De asemnea sunt indicate ion afectiuni insotite de reactii inflamatoare ale tesuturilor interstitiale sau in celulite care insotesc numeroase stari patologice dureroase .Dintre acestea amintim sindroamele dureroase din spondiloza ,diferitele tipuri de nevralgii ,mialgii,tendinite , tenosinovite,artralgii , periartrite etc.Radiatiile infrarosii in spatiu deschis sunt indicate de asemenea in tulburari ale circulatiei periferice :cianoze ale extremitatilor , arterite obliterante insotite de tulburari trofice si racirea extremitatilor , acrocianoze etc .

Indicatiile bailor de lumina , proceduri care reprezinta in acelasi timp si o termoterapie de sudatie , sunt mult mai numeroase decat ale aplicatiilor de sollux , deoarece baile de lumina , atat cele locale , cat mai ales cele generale , sunt proceduri intense care solicita organismul .Dintre indicatiile bailor de lumina amintim:

-boli de metabolism incetinit :obezitate , hipotiroidie(fara interesarea inimi) , diabet , diatezeurice etc.

-boli reumatismale , indeosebi formele de reumatizm muscular, nevralgii ;

-intoxicatii cronice cu metale , sudatia intensa permitand eliminarea substantelor toxice;

-boli cronice si subacutre inflamatoare ale organelor genitale la femei :metroanexite , perimetrite etc.

boli cronice ale aparatului respirator :astmbronsic<bronsite cronice ,scleroemfizem pulmonar(bai de lumina superioare)

II.1.2. Efectele termice ale ultrasunetelor .

O parte din energia ultrasonica se transforma in interiorul mediului traversat de UUS in energie calorica.

Caldura obtinuta are 2 origini:

1-prin absorbtia energiei UUS de catre mediile neomogene ,cu degajare de caldura si amortizare a amplitudinilor vibratorii .

2-prin frictiune particulelor mediului cu o frecventa mare , care se intampla mai ales la nivelurile de separare a doua medii cu densitati diferite .

Efectul termic evident se remarca in special in mediile neomogene , deci si in corpul omenesc .

II.1.3. IMPACHETARILE .

Impachetarile sunt proceduri de termoterapie care constau din invelirea unei parti sau in intregime a corpului conform unei anumite tehnici .

In functie de tehnica de aplicare , impachetarile se impart in :impachetari umede , uscate , cu parafina ,cu namol si impachetari cu nisip .

a. IMPACHETARILE USCATE

Impachetarile uscate constau in invelirea unei parti intinse sau a corpului in intregime intr-o patura de lana , aplicata direct pe corp .Ele pot fi partiale sau complete .Cele mai folosite sunt cele complete .

Impachetarea uscata completa .

Materiale necesare:una canapea, una patura de lana de 220/250 cm sau 2 paturi obisnuite, hidrofoare, sticle cu apa calda , un cearceaf , una compresa pentru cap .

Tehnica de aplicare .

Impachetarile uscate se efectueaza numai cu patura care se aplica direct pe corp , fara cearceaf , in acelasi mod ca si la impachetarea umeda .

Durata procedurii este de aproximativ o ora si jumatate .Deoarece este o procedura de sudatie , putem sa marim retentia de caldura determinata prin impachetare , prin adaugarea pe partile laterale ale corpului , peste patura , de termofoare sau sticle cu apa calda.Daca vrem sa stimulam si mai mult sudatia , dam bolnavului in timpul impachetarii un pahar de apa rece .Impachetarea se termina todeauna cu o procedura de racire (spalare, dus sau baie rece de scurta durata) .

Impachetarea uscata este o procedura energica si de aceea bolnavul trebuie sa fie supravegheat in permanenta .In caz de aparitie a fenomenelor de ameteala , cefalee , palpitatii , neliniste, despachetam repede bolnavul si ii administram o procedura de racire;spalare,frictiune, compresa precordiala .

Mod de actiune .

Impachetarile uscate sunt proceduri cu actiune generala .Efectul lor terapeutic se datoreste elementului termic important realizat prin actiunea mecanica a paturii aplicata direct pe tegument , ca si prin retentia de caldura realizata de aceasta .

Aceste proceduri de sudatie cresc metabolismul ,maresc arderile ;sub influenta lor , pulsul si respiratia se accelereaza .

Indicatii : hipotiroidism , obezitate ,diateza cronica ,intoxicatii cronice ,reumatism cronic .

Contraindicatii:toate bolile casectizate acute sau cronice , tuberculoza , sindroame miocardice .[1]

b. IMPACHETAREA CU PARAFINA

Consta in aplicarea , conform unei anumite tehnici pe o regiune limitata de corp ,a parafinei topite .

Materilale necesare:canapea sau scaun , parafina alba de parchet , un vas pentru topit,tavi de tabla, pensule late de 8 cm , bucati de flanela,una patura,mansoane pentru articulatii mari,baie de apa ,resou,una galeata cu apa la temperatura camerei si un prosop .

Tehnica de aplicare .

Impachetarea cu parafina se aplica conform mai multor tehnici .Preferarea uneia sau alteia este determinata de forma regiunii asupra careia trebuie sa actionam .

Se ia o cantitate potrivita de parafina (aproximativ 150-200 gr) si se topeste intr-un vas la temperatura de 65-70 grade in asa fel ca sa mai ramana cateva bucati netopite , in scopul evitarii supraincalzirii .

Daca regiunea pe care dorim sa aplicam parafina este paroasa , se rade sau se unge cu ulei .

Cu ajutorul unei pensule late (8 cm) se pensuleaza regiunea interesata .Pentru a avea o temperatura constanta , vasul cu parafina se introduce intr-un vas mai mare cu apa fierbinte .Ca sa evitam senzatia neplacuta data de primul strat de parafina care este putin cam fierbinte , se sufla asupra regiunii , grabindu-se astfel solidificarea .Ulterior se poate continua pensularea , fara ca bolnavul sa mai acuze vreo senzatie neplacuta .Grosimea stratului este de 0,5-1 cm .Peste stratul de parafina se aplica bucati de vata sau flanela si apoi se acopera regiunea cu patura .

Durata impachetarii este de 20-60 minute .Inlaturarea parafinei se face cu usurinta din cauza transpiratie care are loc sub stratul de parafina .Procedura se termina cu o spalare la 20-22 grade .

Pentru articulatii(genunchi,cot) se pot folosi mansoane potrivite regiunii , legate deasupra si dedesubtul articulatiei ,prevazute cu un orificiu prin care se toarna , cu ajutorul unei palnii, parafina topita .Ele sunt confectionate din panza cauciucata si permit realizarea unui strat mai gros de parafina .Peste mansoane se aplica o flanela si apoi o patura conform tahnicii cunoscute .

Pentru maini si picioare se folosesc bail;e de parafina.Bolnavul introduce extremitatea pentru scurta vreme in parafina lichida , in care mai inoata bucati netopite .Se scoate apoi si se asteapta pana ce parafina s-a solidificat pe tegument.Se repeta manevra de 2-3 ori , introducandu-se de fiecare data pana la un nivel inferior precedentului .Cand temperatura devine suprtabila , extremitatea se lasa in parafina topita timpul indicat .

Pe articulatiile mici se pot aplica fesi parafinate .

Parafina se poate folosi de mai multe ori cu conditia sa se sterilizeze in prealabil la 110-120 grade timp de 10 min .

Inainte de sterilizare , parafina trebuie spalata bine si uscata ,evitandu-se urmele de apa din parafina , care ar provoca arsuri in timpul aplicarii pe tegument .

Deoarece parafina isi pierde din plasticitate dupa ce a fost incalzita de 2-3 ori , trebuie sa adaugam cam 20-25% parafina proaspata la cea intrebuintata .

Mod de actiune .

Impachetarea cu parafina are o actiune locala ,care se datoreste pe de o parte factorului termic , pe de o alta parte compresiunii vaselor superficiale .Ea provoaca o incalzire profunda su uniforma a tesuturilor .In timpul procedurii , suprafata pielii se incalzeste pana la 38-40 grade .La locul de aplicare se produce o hiperemie puternica si transpiratie abundenta .

Indicatii.Boli ale aparatului locomotor:contuzii,osteomielite cronice,artrite subacute si cronice, artrite infectioase si deformate .Boili ale aparatului digestiv , si glandelor anexe:hepatite cronice,periviscerite,boala ulceroasa, gastrite .Boli ale sistemului nervos periferic:nevralgii ,nevrite .Afectiuni ginecologice:anexite cronice .

Contraindicatii.Piodermite, eczeme ,tuberculoza ,neoformatii maligne, tendinte la hemoragii .

c. IMPACHETAREA CU NAMOL

Impachetarea cu namol consta in aplicarea pe o regiune limitata sau pe intreg corpul a namolului, incalzit la o anumita temperatura .

Materiale necesare:un pat sau o canapea , una patura,o panza impermeabila,un cerceaf ,una compresa,un dus , un termometru si un ceas semnalizator .

Tehnica de aplicare .Se aseaza patura pe pat ,peste acesta panza impermeabila , iar apoi deasupra cearceaful .Namolul pregatit la temperatura prescrisa se pune pe cerceaf intr-un strat de 2-3 cm .Bolnavul este invitat sa se aseze cu regiunea pe care vrem sa o impachetam peste acest strat .Se aplica repede namolul si pe fata anterioara si pe partile laterale ale regiunii .Se inveleste cu cearceaful , apoi cu materialul impermeabil si la urma cu patura .Se aplica o compresa rece la cap pentru evitarea congestiei cerebrale .

Temperatura la care se poate aplica namolul oscileaza intre 38 si 44 de grade .Durata impachetarii este intre 20 si 40 de minute .Dupa terminarea procedurii , bonavului I se aplica dus cald .

Modul de actiune a impachetarilor cu namol .

Potrivit parerii lui Aleksandrov ,mecanismul de actiune a namolurilor se datoresre mai multor factori si anume:excitarii nervilor cutanati de catre factorul termic,reactiilor reflectorii , formarii in piele de substante de tip H(histamina), cresterii permeabilitatii cutanate si actiuni specifice a substantelor resorbite in organism .

Indicatiile cele mai importante le constitue afectiunile aparatului locomotor si afectiunile ginecologice .

Dintre afectiunile aparatului locomotor beneficiaza:reumatismul secundar, reumatismul degenerativ ,celulitele , bursitele , mialgiile , sechelele rahitice , poliomielitice etc .

Dintre bolile aparatului genital beneficieaza afectiunile cronice inflamatoare uteroanexiale si sterilitatea

Contraindicatii.In afara de contraindicatiile generale mai sunt contraindicate formele reumatismale cu evolutie febrila , hipertensiunea si hipotensiunea arteriala , astmul bronsic , afectiunile renale .

d. UNGERILE CU NAMOL

Aceste proceduri sunt mult pracicate pe litoralul nostru , pe langa lacurile sarate din Transilvania si Campia Dunarii .

Tehnica de aplicare .Bolnavul complet dezbracat sta cateva minute la soare pana I se incalzeste pielea , apoi se unge cu namol proaspat complet sau partial .Se expune din nou la soare timp de 20-60de minute , pana cand namolul incepe sa se usuce .In acest interval de timp va purta o compresa rece pe frunte iar capul ii va fi aparat de soare cu o palarie sau umbrela .

Dupa aceasta va face o scurta baie in lac sau mare,se va sterge , se va imbraca si se va odihni la umbra sau intr-o camera , aproximativ o ora .

Modul de actiune

Ungerile cu namol isi bazeaza actiunea pe elementul termic alternant , rece la inceput , apoi cald , datorita incalziri namolului la soare si din nou rece , datorita baii din lac si reactiei vasculare la aceasta;al doilea element este reprezentat de actiunea specifica a substantelor resorbite in organism .

Sunt proceduri de calire , destul de solicitante si , ca atare, trebuie indicate cu precautie .

Indicatii:atrofii musculare dupa aparate gipsate , artroze neactivate , obezitate, hipotiroidism , psoriazis etc .

Contraindicatii :varsta inaintata , ateroscleroza , hipertensiune arteriala , afectiuni renale ,afectiuni reumatismale in faza activa etc .

e. IMPACHETAREA CU NISIP

Este o procedura de hidroterapie care consta in invelirea corpului cu nisip , la o anumita temperatura .

Materiale necesare :una cada ,instalatii specifice pentru incalzit nisipul , compresa pentru cap , galeata cu apa rece si prosop .

Tehnica de aplicare .Bolnavul asezat intr-o cada este acoperit partial sau total cu nisip incalzit la temperatura de 45-50 de grade .La cap I se aplica o compresa rece .Procedura dureaza 20-40 de minute si se termina cu o spalare la 20-22 de grade sau dus .

Mod de actiune .Factorii pe care sebazeaza actiunea acestei proceduri sunt :factorul termic si cel mecanic , realizat de iritatia pe care o provoaca firicelele de nisip pe tegument .

Procedura se incadreaza in categoria procedurilor termoterapice .Influenta asupra organismului este generala si asemanatoare cu a procedurilor hiperterme .

Indicatiile si contraindicatiile sunt identice cu ale acestora .

Nisipul absoarbe transpiratia care are loc .Pentru a putea fi reutilizat , se spala cu ajutorul unor instalatiispeciale .In lipsa acestora se arunca .

Impachetarile cu nisip se pot realiza , in locurile calduroase , pe malul marii sau al unui rau , cu nisip incalzit la soare .Dupa procedura se poate face o baie in mare sau in rau .

II.1.4.Baile

a.Baile cu apa

Baile sunt proceduri de hidroterapie care se practica cu apa ,simpla la diferite temperaturi sau cu apa la care se adauga diferite ingrediente .

Clasificare .Baile se clasifica pe mai multe criterii in functie de caracterul lor , se imparta in bai simple si bai medicinale ;ca temperatura ele se impart in :bai reci (sub 20 de grade)racoroase(intre 21 si 33 de grade ), indiferente (intre 34 si 35 de grade ) , calde (intre 36 si 40 de grade)si fierbinti(peste 40-45 de grade) .

In raport cu durata , baile se pot imparti in bai de scurta durata(pana la 5 minute), si bai de durata medie (intre 10 si 20 de minute)si bai de durata lunga (peste 20 de minute) .In legatura cu suprafata de corp interesata se impart in bai generale si partiale .

Baile indiferente (34 - 35C) au un efect sedativ, relaxant, avand o actiune de inviorare si tonifiere, de unde si indicatile acestora in tratarea  bolilor aparatului locomotor, nevrozelor, nevritelor, nevralgiilor, boala hipertonica in faza neurogena, aceasta fiind o procedura reconfortanta in starile de oboseala fizica,etc. Factorii pe care isi bazeaza actiunea baile de indiferenta sunt presiunea hidrostatica si, in mai mica masura factorul termic. Excitatia provocata de masa de apa asupra organismului se executa prin intermediul circulatiei cutanate si se traduce printr-o usoara accelerare a batailor inimii si o crestere a numarului de respiratii. [1]
- Baile sub temperatura de indiferenta (racoroase si reci)

.Tehnica de aplicare difera de la o persoana la alta .

Modul de actiune .Baile sub temperatura de indiferenta , sub 34 de grade racoroase (28-32 de gade)si reci (18-22 grade) , isi bazeaza actiunea pe factorul termic mai mult sau mai putin accentuat .

La intrarea bolnavului in baie , in contact cu apa rece , are loc un vasospasm cutanat, datorita caruia pierderile de caldura din organism diminueaza:concomitent creste tensiunea arteriala , bataile inimii devin mai intense si mai accelerate .Se produce o excitatie a sistemului nervos .

Urmeaza o a doua faza ,numita faza reactiva ,, care apare cu atat mai repede cu cat temperatura este mai scazuta .Vasele cutanate se dilata , facand sa apara , in felul acesta o hiperemie activa , care la randul ei determina o pierdere de caldura ;aceasta este cu atat mai intensa cu cat temperatura apei este mai coborata .

Pierderile de caldura stimuleaza metabolismul , intensificand producerea de caldura .Vasodilatatia face sa scada tensiunea arteriala si duce la rarirea contractiilor inimii .

Ca sa grabim aparitia fazei a doua , putem asocia baii reci o manevra mecanica , de exemplu frictiunea .

In hipotermie se folosesc unele manevre in aplicarea bailor reci si racoroase , care dau un caracter deosebit procedurii si modului ei de actiune .In sensul acesta vom deosebi:baile reci complete in cada, piscina sau bazin ;baie cu imersiune rece;baie cu apa curgatoare;baie cu valuri,halbbad (baie de jumatate)si baie cu peria .[1]

• la intrarea bolnavului in baie, in contact cu apa rece, are loc un vasospasm cutanat, motiv pentru care pierderile de caldura din organism diminueaza, creste TA, iar bataile inimii devin mai intense si mai accelerate. Se produce o excitatie a sistemul nervos;
• urmeaza apoi faza reactiva, care apare cu atat mai repede cu cat temperatura apei este mai scazuta. Vasele cutanate se dilata, rezultand o hiperemie activa, cu pierdere de caldura (cu atat mai intensa cu cat temperatura este mai coborata);

Pierderile de caldura stimuleaza metabolismul, intensificand producerea de caldura.
Vasodilatatia face sa scada TA si duce la rarirea contractiilor inimii.
Putem deosebi:

• baile reci complete in cada, piscina sau bazin (T<15C, 10-30-60 secunde) - se aplica de regula dupa o procedura termica, se recomanda bolnavului sa realizeze miscari repezi in timpul baii, iar la sfarsit sa se stearga rapid cu un cearceaf uscat si sa se frictioneze. Factorul termic este puternic excitant. [2, pag. 327]
• baie cu imersiune rece (Tapa = 15-18C) - 4 persoane apuca capetele cearceafului pe care este asezat bolnavul in decubit dorsal, il ridica si-l introduc in apa timp de 3-10 secunde, apoi aceeasi perioada de timp il tin deasupra apei, dupa care se reia aceasta operatie de 3-5 ori. La sfarsit, bolnavul este sters repede, invelit in patura si lasat sa se odihneasca. (Indicatii: boli infectioase cu febra, astenie nervoasa, dupa procedurile de termoterapie, ca procedura reconfortanta in starile de astenie fizica). [2, pag. 327]
• baie cu apa curgatoare;
• halbbad (baie de jumatate) (T=32C, 3-5minute) - are la baza actiunea excitantului rece, asociat cu a celui mecanic (frictiune, turnari de apa). Se umple vana cu apa pana la h=20-30 cm, apa trebuie sa acopere inferioara a bolnavului pana la ombilic; fizioterapeutul, cu ajutorul unui vas de 1-1 litri, face 10-15 turnari repezi asupra spatelui si umerilor bolnavului. Apoi se executa frictiuni rapide cu apa, pe spate si pe partile laterale ale toracelui (in directia: vertical, de sus in jos si invers). Se repeta manevra si asupra partii anterioare a corpului (abdomenul se frictioneaza circular in sensul evacuarii intestinale). Frictiunile se fac sub apa. [2, pag. 328]

- Baile peste temperatura de indiferenta (calde si fierbinti)

• provoaca reactii dermovasculare foarte importante;
• sub actiunea bailor calde generale are loc o vasodilatatie periferica insotita de accentuarea su accelerarea circulatiei, cresterea debitului sanguin;
• baile ce depasesc 40C au o actiune net excitanta asupra sistemului nervos, cardiovascular si asupra metabolismului;

b. Baile de namol

Sunt aplicatii generale de namol care se realizeaza in cazi .

Materiale necesare:2 cazi de lemn , faianta sau beton cu capacitate de 250 de litri , instalatie de dus , termometru , compresa pentru cap , ceas semnalizator , perna de cauciuc sau termofor cu apa rece .

Tehnica de aplicare .Se pregateste in una din cazi , prin amestec cu apa , namol intr-o concentratie care creste progresiv de la 10 la 25 %incalzit la temperatura de 36-44 grade, in functie de indicatie .

Bolnavul este invitat sa se aseze in baie .Durata procedurii este de 15-30-40 de minute .Cantitatea de namol din baie creste progresiv , in sensul ca bolnavul incepe cu o baie de jumatate , apoi trei sferturi si mai tarziu I se indica baia completa , regiunea precordiala ramanand descoperita .Capul se sprijina pe o perna de cauciuc sau termofor .In timpul procedurii , bolnavul are o compresa rece pe frunte .

Dupa terminarea baii , bolnavul face o baie de curatenie , dupa ce in prealabil s-a indepartat namolul , sau un dus cald de 37-38 grade .

Dupa procedura I se indica timp de 60 de minute odihna pe o canapea sau pat , intr-o camera special amenajata .

Modul de actiune este asemanator cu al impachetarilor cu namol , la care se mai adauga actiunea presiunii hidrostatice .Baile de namol sunt proceduri foarte solicitante si de aceea trebuie indicate cu prudenta si urmarite cu atentie .

Indicatiile si contraindicatiile sunt identice cu ale impachetarilor de namol .Se mai adauga la contraindicatii:varsta inaintata , starile de denutritie, convalescenta dupa anumite boli .

II.1.5. Sauna

Aceasta procedura termica se realizeaza in spatiu inchis.Aplicatia clasica originara se face in cabane de lemn de pin, in care suirsa de caldura o reprezinta pietre incinse peste care se toarna apa. In incinta se obtine o temperatura de 100 grade C in aerul uscat, gradientul termic spre organism find imens ( 60 grade C difereneta intre temperatura corpului si cea a mediului extern). Fluxul termic nu este mare - 1 grad C in 10 minute, nefind solicitanta. Aplicatia se completeaza prin turnare de apa peste pietrele incinse, producand astfel aburi care se evapora instantaneu. Dupa incheiere se aplica o imersiune in bazin cu apa rece(18-20 grade C).

Principalele scopuri si indicatii ale saunei sunt: calirea organismului, corectarea termoreglari deficitare, preincalzire la sportivi inainte de antrenament.

II.1.6. Baia cu aburi

Aceasta procedura, prin limitarea termolizei, are un aport de caldura semnificativ ( transpiratia nu se poate evapora in mediu umed).Se ajunge la o crestere a temperaturi corpului cu un grad la 15 minute. Baia cu aburi este intens hipertermica si diaforetica.

II.1.7. Baia cu aer cald

Cunoaste 2 faze de actiune:

in prima faza, transpiratia se evapora, crescand repede umiditatea aerului - efect hipertermic bland;

in faza a doua, evaporarea se reduce pana la anihilare si datorita cresterii umiditatii mediului se ajunge la un efect comparabil cu baia de aburi. [3]

Bibliografie:2. prof. Traian Dinculescu, Elena Berlescu, D. Constantinescu, N. Teleki, I. Tyercha - Balneofizioterapie - manual pentru scolile tehnice sanitare, Ed. Medicala Bucuresti, 1963 ; 1..Krausz Ludovic si Krausz Ludovic Tibor - Hidroterapie, Ed. Syryus Teka, Miercurea Ciuc, 2007; 3. Andrei Radulescu - Fizioterapie, Ed. Medicala Bucuresti 2002

II.        2. Proceduri de crioterapie

A. CRIOTERAPIA - GENERALITATI

A.1. DEFINITIE:

Crioterapia reprezinta aplicarea in scop terapeutic a frigului ( agentul termic rece). Numele ii vine de la grecescul Kryos care inseamna rece.

A.2. SCURT ISTORIC:

Inca din era glaciara, omul a folosit frigul in avantajul sau. Se pare ca crioterapia reprezinta una din primele metode din managementul durerii. Egiptenii foloseau recele pentru a trata traumatisme si inflamatii inca din anii 2500 i. Chr..

In bolnitele manastiresti o baie rece ca gheata era remediu atat pentru febrele rebele, cat si pentru linistirea spiritelor agitate.

Dominique Jean Larrey, legendarul chirurg al lui Napoleon, se folosea de frig pentru a usura amputatiile, in timpul istoricei retrageri de la Moscova.[1]

Kneipp recomanda apa rece in aplicatii pentru cresterea rezistentei fizice,stimularea sistemului imunitar si un psihic bun.

Scandinavii stiu ca nimic nu se compara cu o baie in fiordul inghetat dupa o portie buna de sauna. Procedurile alternante cald - rece stimuleaza imunitatea si fortifica organismul, avand effect benefic si asupra psihicului.

Intre ani 1845 si 1851, Dr. James Arnott din Brighton, Anglia, a descris beneficiile aplicatilor de rece in tratamentul a numeroase afectiuni, printre care durerile de cap si nevralgiile. Arnott folosea solutii saline ce contineau gheata zdrobita la temperatura de -18 pana la -24 grade C pentru a ingheta cancere de piele, cervix,san. El a observat reducerea in dimensiuni a tumorilor dupa aceste aplicatii, precum si o notabial reducere a durerii.[ 2] El a mers pana acolo incat a proiectat un dispozitiv pentru aplicatiile de rece, dispozitiv care a fost prezentat la Marea Expozitie de la Londra, in anul 1851.[3] Arnott a recunoscut efectul de amortire produs de frig si recomanda folosirea acestuia pentru anestezia pielii inainte de interventiile chirurgicale.

Von Linde din Germania produce prima forma comerciala de aer lichefiat in 1895-1896. Prima aplicatie medicala de aer lichefiat are loc in 1889, cand Campbell White (New York) trata herpes zoster, negi, epitelioma.

Dioxidul de carbon solidificat (zapada carbonica) (-78,5 grade C) a fost introdus in clinica de catre Dr. William Pusey din Chicago.

In 1918 se descriu pentru prima data efectele distructive ale temperaturilor extreme de scazute aplicate asupra ochiului (aplicatii de zapada carbonica).

Oxigenul lichid (-182,9 grade C) a intrat in uz in 1920.

In 1930, Lewis descopera fenomenul de "hunting response" - vasodilatatia brusca aparuta dupa o vasoconstrictie initiala , in timupl aplicarii locale intensive a ghetii.

In 1933, Deutschmann si Bietti folosesc crioterapia pentru tratarea retinei dezlipite.

Dupa al II-lea razboi mondial a devenit disponibil pe piata azotul lichid (-196 grade C).

Criochirurgia moderna incepe prin colaborarea unui medic - Irving Cooper, cu un inginer - Arnold Lee.Impreuna au construit o sonda criochirurgicala ( care este prototipul sondelor de azi).

In 1967 , Crisp foloseste prima oara crioterapia pentru distrugerea tesuturilor neoplazice intraepiteliale cervicale(ginecol.) [4]

In anii 1970, japonezul Jamouchi a propus pentru aplicatii locale si generale de crioterapie in domeniul recuperarii imersia in mediu gazos racit la -90 - 180 grade C. A fost o revolutie in crioterapie. Acum, se folosesc in crioterapie si aparatele moderne ce se bazeaza pe efectul termoelectric Peltier, si pe efectul electrotermomagnetic.[5]

A.3. DOMENII DE APLICATIE.

In acest moment crioterapia prezinta multiple domenii de aplicatie:

Dermatologie - pentru tratarea psoriazisului, a keratozei actinice, hiperplaziei sebacee, a cicatricelor keloide etc.[6.] precum si in microchirurgia dermatologica - la excizia de negi cu diverse localizari ( fara anestezie, cu durere slaba sau moderata, fara sa lase cicatrice) [7].

Cosmetica - datorita efectului de tonicizare a tenului, pentru reducerea ridurilor, precum si pentru stimularea cresterii parului - aplicatii punctiforme de azot lichid.

Chirurgia oftalmologica - criopexia retiniana e folosita pentru tratarea rupturilor de retina, pentru a distruge arii de retina ischemica si pentru a induce regresia neovascularizarii retinei.

Oncologie - crioablatia (targeted cryoablation therapy) se refera la aplicarea frigului extrem pentru a distruge tesuturi, inclusiv neoplazice. Temperaturile de -20 grade C distrug tumorile benigne, temperature de -40 grade C distrug tumori maligne cu diverse localizari : in sfera genitala (cervix, prostata), tumori renale,etc. aplicatia si stimuleaza sistemul imunitar spre distrugerea celulelor canceroase remanente.Interventiile sunt mai putin agresive si mai usor de suportat decat chirurgia clasica, organismul isi revine mai usor. Tesuturile se repara mai repede si fara cicatrice urate.

In marea chirurgie - pentru stoparea sangerarilor excesive si pentru reducerea valorilor functiilor vitale in interventiile de lunga durata pe cord.

In recuperare medicala si medicina sportiva - in tratarea durerilor pre si postoperatorii, a bolilor inflamatorii si degenerative ale aparatului locomotor, in afectiuni posttraumatice, in profilaxia edemelor - datorita efectului analgezic, antiinflamator si antispastic al aplicatiilor locale de agent termic rece, precum si in profilaxia primara si secundara a maladiilor reumatice si pentru intarirea sistemului imunitar si cresterea tonusului fizic si psihic - in aplicatiile generale de temperaturi scazute. Metoda de tratament usor de aplicat, cu putine contraindicatii si cu costuri minime, cu aplicabilitate din ce in ce mai larga.

B. CRIOTERAPIA IN FIZIOTERAPIE

B.1. MOD DE ACTIUNE:

Frigul actioneaza asupra tesuturilor, organelor, aparatelor si sistemelor precum si asupra organismului intreg prin racirea rapida (preluarea de caldura de la acestea) pe care o provoaca.

Exista patru modalitati prin care are loc schimbul de energie termica: evaporare, convectie, radiatie, conductie.

Transferul de energie termica se realizeaza mai rapid sau mai incet, in functie de temperatura pielii, cea a aplicatorului, conductivitatea termica specifica a agentului termoconductor, suprafata zonei de tratat, nivelul de irigatie sanguina al zonei.[8]

In aplicatiile de crioterapie, important este procesul de conductie, care se desfasoara dupa urmatoarea lege fizica :

Rata transferului de energie calorica (in calorii/sec.) = SA x K x (T1 - T2)

Grosimea tesutului

Unde:

SA = suprafata zonei de tratat

K = constanta de termoconductivitate a mediului (cal/sec/cm2 x grad C/cm)

T1= temperatura primului mediu (grade C)

T2= temperatura celui de-al doilea mediu (grade C)

Ca si constante de conductivitate termica avem:

Pentru aluminiu = 1,01

Pentru apa = 0,0014

Pentru aer =0,000057

Pentru grasime =0,0005

Pentru oase si muschi = 0,0011

Prin transferul de energie termica provocat, orientat spre exterioriul organismului, se obtin, in ordine cronologica:

Scaderea temperaturii pielii

Scaderea temperaturii tesuturilor subcutanate

Scaderea temperaturii intramusculare -folosind punga cu gheata dureaza 30 de minute pentru a obtine scaderea temperaturii cu 6,3 grade F intr-un muschi situat la o adancime de 1,6" (temperatura scazuta se poate mentine pana la 3 ore dupa incetarea aplicatiei)

Scaderea temperaturii intraarticulare (poate continua pana la 2 ore dupa incetarea aplicatiei, daca aceasta a fost suficient de intensa)

Toate aceste fenomene au loc in asa numita coaja a organismului. Miezul isi pastreaza temperatura in sfera restransa care asigura functionarea in bune conditii a reactilor metabolice si a functiilor vitale, chiar si in cazul aplicatiilor generale de crioterapie ( ne referim la domeniul recuperarii medicale si al medicinei sportive).[9]

Aceasta racire a cojii produce efecte biologice, fiziologice si terapeutice specifice.

B.2. EFECTE

B.2.1. EFECTE BIOLOGICE

Actiunea recelui asupra celulelor produce:

Scaderea vitezei reactiilor metabolice celulare - capacitatea de reactie chimica scade cu 50% la o reducere a temperaturii locale cu 10 grade C.

Modificarea fluiditatii solutilor intracelulare si intercelulare si, implicit, a vitezei schimburilor de substanta si informatie la acest nivel. [10]

Scaderea fluiditatii membranelor bistrat, cu modificarea calitatii acestora in ce priveste receptivitatea moleculelor proteice de membrana pentru molecule semnal (hormoni, neuropeptide) precum si in ce priveste comportamentul electric al acestora.

Scade viteza de conducere a impulsurilor nervoase, prin scaderea frecventei descarcarilor de impulsuri si prin cresterea perioadei refractare.

Scade capacitatea de mentinere a starii de contractie a fibrei musculare. [9]

B.2.2. EFECTE FIZIOLOGICE:

Atat aplicatiile locale cat si cele generale de crioterapie au efecte atat la nivel local cat si efecte sistemice, avand ca rezultat final modificarea starii de sanatate a intregului organism.

1. Efecte asupra sistemului circulator:

actionand asupra terminatiilor nervoase libere provoaca reflex contractia muschilor netezi din peretii vaselor sanguine si astfel determina vasoconstrictie.

creste afinitatea receptorilor adrenergici pentru norepinefrine determinand vasoconstrictie.

Se obtine astfel reducerea fluxului sanguine prin vasele de sange periferice si astfel reducerea sangerarilor si scade viteza formarii edemelor.

Reducerea fluxului sanguine spre periferie inseamna scaderea aportului de nutrienti si fagocite la acest nivel.

Maximum de vasoconstrictie la periferie se obtine la o temperature a pielii de 59 grade F.

La o expunere prelungita la temperatura sub 59 grade F se obtine vasodilatatie prin:

Inhibarea (prin scaderea vitezei de transmitere) impulsurilor nervoase cu rol de vasoconstrictie

Reflex axonal cu eliberare de substante de tip histamine.

Paralizia mecanismelor de tip contractil.

Acesta este un fenomen de hiperemie reactiva si a fost denumita 'hunting response',apare la aplicarea intensiva a ghetii - la 2-6 minute, la aplicatii cu temperaturi cuprinse intre -10 si +10 grade C; poate fi declansat pana la o temperature cutanata de 18 grade C.[11]

Maximum de vasodilatatie se obtine la 32 grade F.

Continuarea expunerii provoaca perioade alternand de vasoconstricite si vasodilatatie.

Temperatura tesutului nu va mai scade pana la sau sub temperatura vasoconstrictiei initiale

Scade presiunea intracapilara [9]

Se modifica pulsul si tensiunea arteriala - in functie de zona pe care se face aplicatia si de temperatura aplicata.

Creste vascozitatea sanguina.

2. Efecte asupra sistemului nervos:

Scade viteza de conducere a impulsurilor prin fibrele nervoase - in motoneuroni scade cu 1,84 m/s la scaderea temperaturii cu 1 grad C pe intervalul 36-23 grade C.; la 5 grade C (in tesut) se blocheaza transmiterea nervoasa.

Creste perioada refractara absoluta - mai ales la fibrele C lente, cu mai mult de 100 ms, concomitant cu scaderea frecventei impulsurilor.[12]

Hipotermia locala se instaleaza atat direct, cat si prin arcuri reflexe - reflexe axonale, reflexe segmentare, vasoconstrictie reflexa, interventia hipotalamusului posterior

E influentat circuitul reflex postganglionar simpatic.

Sunt activate mecanisme de poarta la nivel medular si supramedular.

Se modifica perceptia senzoriala de pe aria pe care se executa aplicatia - este modificata functionarea receptorilor algici polimodali.

Pe cale nervoasa si sanguina, hipotalamusul este instiintat de scaderea temperaturii.[13]

Se declanseaza fenomene tipice de termoreglare :

hipotermia locala e obtinuta ata direct cat si prin mecanisme reflexe care implica hipotalamusul posterior

termoreglarea se realizeaza prin mecanisme locale vasomotorii si prin intervetia unor mecanisme nervoase reflexe

daca suprafata de corp racita este suficient de mare apar tremuratura, frisonul.

Sistemul nervos vegetativ este si el influentat (via hipotalamus):

subiectii vagosimpaticotomizati au acomodarea la rece semnificativ diminuata.

Expunerea indelungata si repetata a regiunii faciale si a extremitatilor la frig duce la diminuarea tonusului simpatic si cresterea tonusului parasimpatic.[13]

Subiectii adaptati la rece prin aclimatizare prezinta toleranta deosebita la testul de "presiune la rece" ( daca introducem o mana in apa foarte rece - observam o crestere a tensiunii arteriale (atat sistolica cat si diastolica) si tahicardie; daca spalam fata cu apa foarte rece obtinem bradicardie - ambele fenomene prin SNV).[13]

3. Efecte asupra metabolismului

scade rata metabolismului tisular local - capacitatea de reactie chimica scade cu 50% la o reducere a temperaturii cu 10 grade C.[13]

scade viteza de circulatie a substantelor in si intre celule

scade activitatea enzimatica

scade aportul de substante nutritive si oxigen datorita vasoconstricitiei locale

scade sinteza si eliberarea de substante din celule - printre care se numara si substantele algogene de tip kinine (bradikinina) si cele care determina aparitia inflamatiilor (hisatmina si altele) [10].

4. Efectele asupra respiratiei

apar via mezencefal si hipotalamus.

o baie rece pe regiunea pectorala duce la cresterea frecventei miscarilor respiratorii (de pana la 8 ori), cresterea volumului de aer vehiculat ( de 3 ori si jumatate) si a consumului de oxigen( creste presiunea partiala a O2 in sange si scade P CO2).( fenomene sesizate de Priessnitz, Kneipp ).[13]

bronhodilatatie in aplicatiile generale.[12]

5. Efecte asupra sistemului endocrin

nu s-a gasit vreo influenta asupra ACTH, STH, prolactina

adrenalina ramane in sfera valorilor normale

nivelul noradrenalinei ceste la aplicatiile generale de crioterapie.[12]

creste receptivitatea membranelor celulare pentru norepinefrine.

Scade raspunsul vaselor sanguine si limfatice la catecolamine.

actiunea asupra hipotalamusului determina influentarea sistemului endocrin.[13]

6. Efecte asupra musculaturii

pe musculatura scheletica, in conditii de hipotermie, se obtine cresterea metabolismului local prin instalarea frisoanelor si prin vasodilatatia realizata.[13]

scaderea temperaturii locale duce la inhibarea activitatii gamma motoneuronilor si a fusurilor neuromusculare, ca urmare a reducerii schimburilor metabolice locale ( se observa un maxim de frecventa a descarcarilor la 31 grade C, dupa care aceasta scade progresiv odata cu scaderea temperaturii).

Dupa cateva minute de crioterapie se obtine o detonifiere notabila.[12]

Expunerea la rece creste forta contractiei musculare, probabil datorita:

Creste fluxului sanguine in muschi.

Efectului facilitator asupra motoneuronilor.

7. Efectul asupra articulatiilor

Temperature intraarticulara este strans corelata cu temperatura pielii; poate scadea cu 2-7 grade C in timpul aplicatiei.

Cresterea vascozitatii fluidelor intraarticulare si a tesuturilor racite poate determina o reducere temporara a mobilitatii articulare, cu scaderea dexteritatii manuale si a amplitudinii miscarilor.[9]

8. Efecte la distanta ale aplicatiilor locale se obtin prin intermediul unor reflexe vegetative si prin intermediul hipotalamusului:

La o aplicatie pe un membru se obtine si reducerea fluxului sanguine in membrul de partea opusa.[9]

La introducerea unei maini in apa rece - obtinem cresterea TA si a alurii ventriculare.

La spalarea fetei cu apa rece - obtinem scaderea valorilor pulsului.

Aplicarea de gheata pe trunchi si pe extremitati duce la o crestere semnificativa a ventilatiei pulmonare:

Intr-o prima faza- cu 20-100% - pe cai neuroreflexe datorita stimulilor ce actioneaza la nivel cutanat;

Reactie respiratorie secundara - datorita actiunii hipotalamusului stimulat pe cale sanguina

Durata de latenta pana la producerea efectelor este in functie de regiunea pe care are loc aplicatia:

Cea mai scurta la aplicatiile faciale (7s).

Cea mai lunga la aplicatiile pe picior (23s).[13]

La o aplicatie pe coapsa se obtin modificari de hemodinamica cerebrala.

Scade saturatia in oxigen la nivel cerebral cu pana la 10%.

Activitatea enzimei citocrom aa3 din lantul respirator se reduce cu 6,7%.

Creste viteza de circulatie a sangelui la nivel cerebral, cu pana la 3,9%.

La incetarea aplicatiei de gheata pe coapsa se observa o crestere semnificativa a saturatiei in oxigen ( de 16,9%) si a activitatii citocrom aa3 ( cu 9,7%), deci, o stimulare a activitatii la acest nivel.[14]

Din aceasta multitudine de efecte fiziologice rezulta cateva efecte terapeutice notabile.

B.2.3.EFECTE TERAPEUTICE

a.Efectele terapeutice ale aplicatiilor locale de crioterapie

efectul analgezic.

efectul miorelaxant - antispastic.

efectul antiinflamator.

efectul antiedematos.

efectul hemostatic.

efectul regenerativ.

1. Efectul analgezic :

la aplicatia de crioterapie (gheata 30 de minute)se obtine o racire a tesuturilor cu pana la 6,2 grade C (Trnavsky).Odata cu racirea tesuturilor se obtine si analgezia, prin cel putin doua mecanisme diferite:

in primele 3 minute de aplicatie - prin interventia unor mecanisme de poarta la diferite nivele ale nevraxului ( sinapse speciale la nivelul unor neuroni intercalari inhibitori din cornul posterior al maduvei spinarii, alti neuroni din substanta reticulata de la nivelul bulbului, al puntii, mezencefalului, precum si fenomene la nivel de diencefal - talamus, si la nivel cortical).[10] - hiperstimulare si activarea mecanismelor centrale de inhibare a durerii .[12]

Impulsurile nervoase, induse prin stimularea dureroasa, sunt influentate la nivelul maduvei spinarii de catre alte celule nervoase, care actineaza ca porti, impiedicand trecerea unui impuls,sau usurandu-i accesul.

Creierul nu este un receptor pasiv al durerii, ci poate influenta informatia primita, hotarand daca aceasta este suficient de importanta ca sa fie inregistrata.

Dr. Ronald Melzack

Punctul central al acestei teorii il constituie interneuronul din substanta gelatinoasa, caruia i s-a atribuit functia de poarta de control al durerii, prin modularea aferentei dureroase, inainte ca acestea sa influenteze mai departe transmiterea centrala a neuronilor din cornul posterior.

Acest neuron are efect inhibitor asupra fibrelor aferente (inhibitie presinaptica), efect amplificat de aferentele sosite prin fibrele cu diametru mare si inhibat de aferentele sosite prin fibrele cu diametru mic.

Descarcarile de la nivelul fibrelor C hiperpolarizeaza terminatiile fibrelor mielinice groase din acelasi corn posterior.

Nivelul de activitate in cele doua categorii de fibre aferente ar putea avea efecte antagoniste asupra frecventei de descarcare a setului de celule care formeaza originea sistemului spinotalamic transmitator al durerii.

Formele periferice de stimulare senzoriala producand cresterea frecventei descarcarilor in fibrele cu diametru mare, pot inchide poarta, inhiband sau modificand transmiterea centrala a stimulilor durerosi.[10]

Creste frecventa descarcarilor de impulsuri in fibrele A delta invadate de mesajele de la receptorii pentru rece - frecventa maxima de descarcare la temperaturi ale pielii cuprinse intre 22-25 grade C.

Primii sunt excitati receptorii dinamici (care sesizeaza viteza de variatie a temperaturii pielii - e suficienta o scadere a temperaturii cu 0,04 grade C timp de 3 secunde consecutive), apoi receptorii statici.

Sunt activati si receptorii presiunii mecanice.[10]

dupa primele minute de aplicatie receptorii pentru durere sunt deconectati prin modificarile produse de racire in metabolismul celular - inclusiv in ce priveste proprietatile membranei - si in ce priveste conductibilitatea nervoasa.[10]

prin rece intensiv e modificata functia polimodala a receptorilor pentru rece.[12]

prin racirea tesuturilor profunde se obtine anestezie la diferite niveluri.

Densitatea de nociceptori e relative mica in corpul muscular, din ce in ce mai mare, in ordine, in fascii, tendoane, capsule fibroase,articulare, ligamente, periost.[10]

Se activeaza circuitul reflex postganglionar simpatic.[12]

Odata cu miorelaxarea se obtine iesirea din circuitul vicios spasticitate - durere.

Scaderea metabolismului celular local reduce sinteza si eliberarea de substante producatoare de durere (bradikinina si altele) si inflamatie (tip histamine).[10]

2. Efectul miorelaxant - antispastic

Diminuarea reactiilor musculare tetanice prin reducerea activitatii terminatiilor nervoase axonale, a placii motorii, a intregului fus neuromuscular.

Scaderea vitezei de transmitere nervoasa la fibrele musculare.

Prelungirea duratei de relaxare musculara.

Diminuarea starii de excitabilitate musculara, reducerea reflexului stretch reflex.

Rata de descarcare a fusului neuromuscular descreste si spasticitatea musculara este astfel redusa.[16]

Exista o influenta reciproca intre spasticitatea musculara si iritatia nervoasa dureroasa de cauze diferite.[12]

3. Efectul antiinflamator

sunt inhibate sinteza, secretia si transportul substantelor mediatori ai inflamatiilor.

Zonele inflamate pe care se aplica rece raspund prin o reactie tisulara de reducere a inflamatiei net superioara fata de cele netratate cu rece, deoarece mecanismele histochimice produc efecte anatomoclinice.

In aplicatii de lunga durata, prin vasodilatatie reactiva se obtine mobilizarea din zona inflamatiei a lichidelor si produsilor de catabolism.

Diminuarea considerabila a temperaturii intraarticulare, prin crioterapie de lunga durata, determina o activitate crescuta a enzimelor in zona afectata, ceea ce conduce la o diminuare a inflamatiei elementelor cartilaginoase intraarticulare.[13]

4. Efectul antiedematos

Ideala ar fi aplicarea imediata de rece pe zona traumatizata.

La tratarea pielii cu agent criogen, creste permeabilitatea vaselor limfatice superficiale si astfel preluarea de lichide extracelulare din zona de tratat.

Vasoconstrictia reflexa previne extravazarea suplimentara, sub actiunea mediatorilor inflamatiei.[16]

5. Efectul hemostatic

Prin vasoconstrictia reflexa si prin cresterea vascozitatii sangelui se impiedica pierderea de sange.

Prin presiunea cu care e aplicata punga cu gheata se face hemostaza prin presiune.

6. Efectul regenerativ

Vasodilatatia reactiva stimuleaza metabolismul, prin cresterea aportului de oxigen si substante nutritive.

Prin jocul vasoconstricie - vasodilatatie se realizeaza un fel de gimnastica a tegumentului si a altor tesuturi, care activeaza si favorizeaza toate functiile tisulare, inclusiv pe cea de reconstructie.[17]

Efect optim se obtine prin aplicarea precoce a crioterapiei (la 24 - 48 de ore de la accident, interventie chirurgicala etc.). [16]

b. Aplicatiile generale de crioterapie au si ele efecte terapeutice specifice :

In aplicatile generale de crioterapie, temperatura miezului corpului uman ramane constanta, doar temperatura cojii scade simtitor.

Crioterapia produce congestie periferica periferica majora, cu o accelerare a functiilor metabolice si astfel accelerarea proceselor de vindecare.

Creste secretia de hormoni care au functia de a atenua inflamatiile si de a relaxa musculatura, laolalta cu disparitia durerilor, pentru mai multe ore.

La normotonici creste TA (sistolica si diastolica) cu pana la 10 mmHg, creste pulsul, creste presiunea partiala a O2 in sange(prin cresterea ventilatiei si a ofertei de oxigen).[12]

La iesirea din camera criogenica pacientul

Simte o caldura placuta in intreg corpul.Starea generala se imbunatateste.[12]

Se simte fericit, puternic si plin de energie.

Articulatiile sunt mult mai mobile..

Efectul pozitiv dureaza pana la 6 ore dupa aplicatia care dureaza maxim 3 minute.

Efectul imediat de racire a pielii si de dispartie a durerilor dureaza 5 minute, dar eliberarea de endorfine poate dura pana la cateva saptamani ( ca si efectul antiinflamator).[18]

Musculaura este relaxata (datorita efectului inhibitor asupra gamma motoneuronilor si a modificarii functionalitatii aparatului Golgi din fibrele musculare.

Se imbunatatesc performantele sistemului imunitar (creste numarul de limfocite T).

Nivelul anxietatii si al iritatiei nervoase scade considerabil.

Coordonarea motorie si orentarea in spatiu se imbunatatesc.

Procesele de luarea deciziilor se desfasoara mai eficient.

Creste precizia si forta activitatii fizice si intelectuale.

Revine controlul emotional.

Creste rezistenta la stress si oboseala.[19]

Expunerea prelungita si repetata la rece excesiv (relativ la capacitatea de suport a tesuturilor) poate da

c. efecte nedorite :

Hipopigmentatia, hiperpigmentatie, atrofia locala a pielii si a tesuturilor subcutanate.

Stimularea excesiva a fibrelor nervoase termoreceptoare nemielinizate C conduce la disfunctii simpatice nervoase regionale.

Nervii adiacenti intacti pot fi si ei afectati, conducand la aparitia unei noi surse de durere.[20]

Frigul excesiv poate provoca degeraturi, necroze, blocarea vindecarii plagilor, afectarea definitiva a nervilor mielinizati.

Criocamera poate provoca claustrofobie.[12]

Daca inca de la inceput crioterapia agraveaza durerea neuropatica preexistenta sau produce reactii vegetative neplacute - pusee de hipertensiune arteriala, se recomanda intreruperea tratamentului.

B.3. INDICATII SI CONTRAINDICATII.

B.3.1.INDICATII TERAPEUTICE ALE CRIOTERAPIEI

a. Indicatii ale aplicatiilor locale de crioterapie

inainte si dupa interventii chirurgicale

Preoperator - antiinflamator, analgetic.

Stari postoperatorii :

Faza I-a - de repaus : pentru analgezie,profilaxia edemelor.

Faza a II-a - de mobilizare : pt. analgezie, miorelaxare.

in traumatologia sportiva

in traumatisme : entorse, contuzii, rupturi musculare, fracturi inchise.

in stari posttraumatice : edeme, hematoame, contracturi, redori - aplicatii de pana la 10 minute ( faza de vasoconstrictie).permit reducerea fenomenelor patologice locale,facilitand introducerea precoce a kinetoterapiei.

Preoperator - se reduc hematoamele.

Postoperator - se reduce riscul sangerarilor - pe articulatiile traumatizate ale sportivilor - leziuni de meniscuri, ligamente, tendoane.

scade temperatura locala, scad semnificativ durerile, se amelioreaza redorile articulare,se micsoreaza perimetrul articular, creste forta de extensie a genunchiului.[ 22]

Trnavsky recomanda ca, in timpul aplicatiei pe o articulatie, pentru o mai buna uniformizare a temperaturii fluidelor intraarticulare, in faza de vasoconstrictie, pacientul sa execute miscari din articulatie; in faza de reincalzire, aceste miscari sunt excluse, daca dorim sa obtinem si sa mentinem analgezie si reducerea inflamatiilor;aplicatiile se fac la -23 grade C, timp de 30 de minute.[11]

Prevenirea / tratarea inflamatiilor si contracturilor aparute prin suprasolicitare:

Impachetare cu gheata a bratului aruncatorului dupa un joc.

Impachetare cu gheata pe tendonul lui Achile dupa o alergare prelungita.[9]

In starile posttraumatice autorii americani recomanda instalarea precoce (in primele ore de la traumatism) a terapiei RICE, ceea ce inseamna :

R = rest - odihna, reducerea la minimum necesar a mobilizarii zonei traumatizate in primele 48 de ore.

Ice = aplicatii de gheata pe zona traumatizata pentru 20 de minute, de 4 - 8 ori pe zi.

Compression = compresie - se pare ca impiedica formarea edemelor si a inflamatiilor.

Elevation = ridicarea si mentinerea in o pozitie deasupra nivelului inimii a zonei traumatizate.

afectiuni musculare

miozite,fibromialgii, sindroame miogelotice.

contracturi, traumatisme.

afectiuni reumatismale

articulare : artrite, artroze acutizate.

Poliartrita reumatoida -

se reduce intensitatea durerii, spasticitatea musculara si durata intepenelii matinale; inflamatiile si edemele se reduc; se imbunatateste starea functionala a segmentului afectat (criobaie 0-1 grad C, 5 minute zilnic,intre 8-10 a.m.,14 zile).[23];

multi pacienti cu artrite reumatoide neoperate sau operate prefera aplicatiile reci pentru ameliorarea durerilor articulare si redorilor articulare ( mecanismul de actiune ar fi diminuarea activitatii colagenului).[13]

periarticulare: periartrite, bursite, tenosinovite, sindroame algodistrofice.

afectiuni neurologice

nevralgii.

pareze usoare.

hipertonii de tip piramidal.

b. Indicatii ale aplicatiilor generale de crioterapie

afectiuni dermatologice

psoriazis.

alergii tegumentare.

afectiuni respiratorii

faringite , tonsilite cronice.

rinite alergice si vasomotorii.

Apnee in somn.[26]

Emfizem bronhopulmonar

Astm bronsic. [12]

afectiuni reumatismale

fibromialgiile. [18]

reumatism cronic degenerativ poliarticular

spondiloze

lombalgii, sciatalgii [12]

reumatism abarticular

medicina sportiva

pentru intarirea sistemului imunitar al sportivilor

pentru cresterea fortei sportivilor (autori rusi online)

pentru reducerea efectelor traumatismelor multiple.

terapie antistress

impotriva starilor de oboseala cronica

antidepresiv

regenerative (autori rusi online). [17],[18]

B.3.2. CONTRAINDICATII:

Nu se aplica pe ochi si pe proeminente osoase- poate produce necroze.[12]

Se evita aplicarea la copii.

Nu se aplica persoanelor care au crioalergie ( hemoliza la rece, urticarie la rece, crioglobulinemie (gelificarea proteinelor sanguine) [9]- care deseori e insotita de purpura (85%), artralgii (90%), neuropatii periferice (53%), sindrom Raynaud (38%), artrite (20%).[21]

Nu se aplica in caz de suferinte cutanate provocate de frig - aplicatiile pot provoca acumularea sanguina de substante din familia histaminelor ce pot produce eritem, tumefactie, prurit, tahicardie, hipotensiune arteriala.

A nu se aplica precordial - poate provoca dureri de tip anginos - posibil datorita vasoconstrictiei arterelor coronare.

A nu se aplica retroauricular - poate determina reactii vegetative neasteptate.[13]

A nu se aplica pe nervi periferici expusi pe zone slab vascularizate.

Nu se aplica persoanelor cu afectiuni renale, anexite, alte afectiuni abdominale inflamatorii.

Precautii in feocromocitom.

Nu se aplica persoanelor cu angina pectorala, tensiune oscilanta, pace maker.

Nu se aplica celor cu hemoglobinurie, anemie falciforma.

Nu se aplica persoanelor cu afectiuni circulatorii periferice:

Angionevroze - sindrom Raynaud

Arteriopatii

Ateroscleroza

Nu se aplica persoanelor inconstiente sau afazice, cu care nu se poate comunica.[13]

Nu se aplica celor cu acroscleroza, scleroderma si alte afectiuni insotite de fenomene distrofice tegumentare.

Nu se aplica persoanelor cu tulburari ale sensibilitatii termice si dureroase:

Disociatie siringomielica

Polinevritele din lepra, diabet.

Leziuni de corn posterior si ale comisurii cenusii - hematomielia.

Faza de debut a unor tumori intramedulare

Leziuni de cordon anterolateral (in compresiuni extramedulare, mielite, scleroza multipla,cordotomii)

Sindrom de hemisectiune medulara sau sectiune completa de maduva.

Leziuni bulbare laterale

Leziuni protuberantiale

Neuropatii toxice

Tulburari de sensibilitate post AVC. [10]

Programul de crioterapie generala trebuie precedat de de un control medical cu o evaluare completa a functiilor vitale si a reactivitatii.

B.4. DISPOZITIVE SI MOD DE APLICATIE

B.4.1. Dispozitive pentru aplicatii locale - mod de aplicare

bai partiale reci

cu apa rece de conducta - la circa 10 grade C.; 5 minute de imersie pentru redori articulare si 8-10 minute pentru contracturi muscular; urmata de kinetoterapie.[13]

Cu apa rece cu gheata fin maruntita - 30 de secunde - 20 de minute; urmata de kinetoterapie.[13]

Cu apa rece si sare - 1kg de sare la 5 l de apa, pregatim solutia cu o ora inainte de aplicatie, se introduce la frigider, la -3 grade C; 30 s. de imersie.mai multe scufundari - in total 5 minute; la intervale de timp se aplica kinetoterapie.[13]

comprese reci :

cu material textil imbibat cu apa cu gheata - frecvent schimbate, 15-30 de minute de aplicatie in total

comprese congelate - la -14 - -18 grade C; intre compresa si pielea pacientului exista un strat dublu de folie de plastic. Se foloseste apa cu sare pentru a asigura flexibilitate compresei.[13]

pungi reci :

saculeti din frotir umpluti cu gheata, aplicati pe supafata unsa cu ulei. 5 min., apoi kinetoterapie.

Punga de plastic cu silikagel - acoperita cu un prosop. Are flexibilitate mare prezinta adaptabilitate mare la configuratia specifica a zonei de

tratat. 5 minute de aplicatie.[12]

masajul cu gheata

pe zone reduse in dimensiuni

aplicatie :

Statica - mai scurta.

Dinamica - 5 -10 minut;.are avantajul ca stimuleaza permanent receptorii dinamici de rece, cat si mecanoreceptorii si presoreceptorii.[13]

spray-uri de racire

in cateva zeci de secunde realizeaza analgezie(kelen)

Poate fi utilizat atat in

Afectiuni locomotorii.

Colici (spasme dureroase ale musculaturii viscerale.[13]

tratamentul local cu aer rece

cu aparate tip Crioflow

temperaturile de -160 grade C, dupa 30 de secunde provoaca reducerea spasticitatii musculare (pe muschii paravertebrali, de ex.).[12]

dispozitive cu elemente termoelectrice Peltier.

Pacientul, in timpul aplicatiei, experimenteaza pe rand :

o senzatie neplacuta, poate chiar dureroasa.

senzatie de incalzire locala, cu durere evidenta, intepaturi.

durere puternica de scurta durata ( faza algica)

faza de amorteala - analgezie.

B.4.2. Dispozitive pentru aplicatii generale - mod de aplicare

Criocamera sau Polarium. Pacientul, in costum de baie, cu manusi si masca protectoare pentru fata si picioarele bine protejate, este introdus pentru 30 s. in precamera racita la -60 grade C, apoi in camera propriu-zisa, la -110 grade C, unde va petrece 2-3 minute, sub stricta supraveghere. In timpul aplicatiei, temperatura pielii scade abrupt pana la 12 grade C. Necesita pregatire fizica si psihica mai deosebita, dar se pare ca si efectele sunt pe masura.Se foloseste si pentru cresterea performantelor sportive. [18]

Vom prezenta pe scurt aparatul de crioterapie Kryotur 600, produs de TUR Elektromedizinelektronik GmbH Germania, un aparat ce serveste la obtinerea de energie frigorifica cu ajutorul unor module termoelectrice (elemente Peltier), usor de deplasat si cu care se face crioterapie dozata si controlata.

1. Aparatul are in componenta sa :

Componenta electrica.

Circuitele de racire :

Circuitul intern - din aparat.

Circuitul extern -dinspre pacient.

Aplicatorii :

Aparatul prezinta doi aplicatori:

capul frigorific pentru crioterapie cu temperaturi joase (aplicatii mobile de durata scurta cu temperaturi de pana la -10 grade C.) se foloseste pentru crioterapie simpla sau electrocrioterapie (in combinatie cu aparatul de electrostimulare STIMUTUR)

manseta frigorifica, cu racire treptata pana la temperatura de minim +12 grade C.

2. Parametrii de tratament se seteaza cu ajutorul tastelor :

temperatura : in domeniul -35grade C si +35 grade C, in functie de modul de lucru si aplicatorii folositi.

Durata tratamentului : intre 1 minut si 36 de ore, sau pe durata nedeterminata.

Modul de lucru :

Constant ( T ramane constanta, la valoarea aleasa, pe toata durata functionarii)

Interval ( racirea se face in intervale de timp cu pauze intre ele )

Biociclu ( racirea se face in cicluri : de la T minim la T maxim si inapoi si de la capat )

Racire si / sau congelare - cu aplicatorul metalic.

3. Diagramele de tratament cuprind :

Prezentarea valorilor nominale ale parametrilor setati prin afisare pe display.

Vizionarea valorilor setate in timpul tratamentului (nu pot fi modificate in acest timp).

Afisarea modului de lucru.

Senzorul de temperatura - afiseaza temperatura senzorului (temperatura aplicatorului si a pielii)

Programul modului de functionare :

Aparatul se testeaza inaintea inceperii aplicatiei.

Mesaje de eroare.

Cel mai important parametru este temperatura de racire. Puterea de racire a aparatului este de 30 W la manseta si 10 W la capul de racire.

Temperatura de racire depinde de :

Temperatura camerei.

Irigatia sanguina si metabolismul bazal al pacientului, strat adipos, zona de tratat.

Marimea suprafetei de tratat.

Aplicatorul folosit :

In cazul mansetei minim 12 grade C (aplicatie fixa)

In cazul caplui mobil :

-10 grade C la capul de racire.

-35 la capul de congelare.

B.5.3. AVANTAJELE CRIOTERAPIEI CU KRYOTUR 600

B.5.3.1.Avantaje generale :

Eficacitatea crioterapiei nu a fost contestata de nimeni din cei care au aplicat-o.

Este o modalitate de tratament care faciliteaza kinetoterapia si recuperarea medicala.[13]

Poate inlocui procedura de diatermie ( mai scumpa si cu efecte la distanta poate nedorite).[24]

Este o procedura ieftina, ce se poate aplica in conditii de ambulator, sau la domiciliul bolnavului, nefiind nevoie de cheltuieli de spitalizare

Permite pacientului sa ramana in mediul sau socio-familial, ii permite acestuia continuarea activitatilor zilnice si profesionale, avand si un impact psihologic pozitiv.

B.5.3.2. Avantajele fata de terapia medicamentoasa :

Obtinem o instalare rapida a efectului analgetic.

Evita efectele secundare ale medicamentelor.

Actioneaza direct asupra zonei afectate, evitand, in mare parte, efectele sistemice ale medicamentatiei.

Fiind un factor natural, prezent in mediul nostru in zona temperata, omul are modalitati naturale de reactie la acest tip de terapie, cu activarea functiilor generale ale organismului, obtinandu-se o imbunatatire a starii generale, cu cresterea tonusului fizic si psihic al pacientului.

B.5.3.3.Avantajele fata de celelalte modalitati de aplicare a crioterapiei :

Mentine o temperature constanta pe toata durata tratamentului.

Efectul de racire este continuu (la aplicatiile de gheata e intermitent).

Exista posibilitatea terapiei pe durata nelimitata ( si 24 de ore pe zi).

Exista posibilitatea modularii efectului de racire ( programele ritmic si biociclu)

In timpul tratamentului cunoastem in fiecare clipa valoarea nominala a temperaturii locale (datorita senzorului).

Este o aplicatie comoda (la toate celelalte neplacerile sunt inevitabile).

Aplicatorul fix se poate mula pe aproape orice zona si se poate fixa cu fasa elastica, ceea ce ii asigura mentinerea pozitiei pe zona de tratat pe toata durata tratamentului.

Prin senzatia de siguranta si confort, aplicatia de Kryotur are un efect benefic asupra psihicului pacientului.

B.5.3.4. CONCLUZII

Modalitate terapeutica in plin avant, crioterapia, probabil cea mai veche forma de management al durerii, cucereste noi domenii de aplicatie. Se experimenteaza in lume dispozitive intravasculare care sa permita controlul temperaturii corpului pacientilor din unitatile de terapie intensiva neurologica (Schmutzhard E., Engelhardt K., Beer R., Safety and Efficacy of a novel Intravascular Cooling Device to Control Body Temperature in Neurologic Intensive care Unit) [25]

Cercetarea continua si largirea plajei de aplicabilitate a crioterapiei ne va ajuta sa intelegem mai correct mecanismele prin care aceasta actioneaza si astfel, ne va face capabili sa folosim aceasta procedura importanta in modul cel mai sigur si benefic, pentru obtinerea recuperarii pacientilor nostri in timp cat mai scurt si cu minim de suferinta. Acest lucru este posibil in momentul in care exista colaborare stransa intre medici si echipa ce aplica tratamentele, atat pe cel medicamentos, cat si procedurile de fizioterapie: electro, hidro, foto, kineto si nu in ultimul rand termo- crioterapie.

C. BIBLIOGRAFIE

1. Larrey, D.J. Memoires de chirurgie militaire et companies. Philadelphia: Carey&Lea, 1832; 1812-7]

2.Arnott J. Practical illustrations of the remedial efficacy of a very low or anaesthetic temperature. I. In cancer. Lancet 1850;2: 257-259

3. Bird H., Arnott J. A pioneer in refrigeration. Anaesthesia 1949;4:10-17

4. Wendy Castro, M.H.S.,PATH, Julia Gage, M.P.H.,PAHO - Effectiveness, Safety, and Acceptability of Cryotherapy : A Systematic Literature Review ian. 2003 www.alliance-cxca.org]

5.Anatoli Freiman MD, Nathaniel Bougamin MD - History of Criotherapy, posted in 09/14/2005 on Medscape

6. Sadollah Shamsadini, MD - Cryotherapy as a treatment for Psoriazis. Dermatology Online Journal 11(2):21

7. Dr. Joe Glickman jr., MD - Biofreeze Cryotherapy. Medline

8. Raymond T. Kuwahara, MD. Cryotherapy on e medicine. 6 ian. 2003

9. John Green Ed.D.,Ph.D., Modalities.Cold (Cryotherapy - Heat Abstraction), available online

10.Teodorescu Exarcu. Fiziologia si fiziopatologia sistemului nervos. Ed. Med. 1978]

11.Trnavsky G.,kern H., Fessl L., Hertz H., Cryotherapy - Behavior of Joint Temperature during Ice Application - a basis for a practical use, Wien Klin Wochenschr. 23 nov. 1984; 96(22):832-717] [

12. Eberhard Conradi. Schmertz und Physiotherapie. Verlag Gesundheit Gmbh 1990 Berlin.

13. Andrei Radulescu si Elena Teodoreanu . Fizioterapie, Ed. Med. Bucuresti 2002

14. Doering Th.J. MD 2, Brix J. MD, Schneider B. PhD, Rimpler M. PhD. Cerebral Hemodynamics and Cerebral Metabolism During Cold and Warm Stress. Am. Journal of Physical Medicine and Rehabilitation, vol.75(6)nov.1996

15. Melzack R. Dr. The Gate Control Theory of Pain , on CHR Contributions online 1992

16. Hoar Erich, MD, Ice Therapy , www.sportkrankenhaus de - Ergebnisse- 12 htm

17. info@ cryotherapy.us

18. Simo Syrja Lainen Huippuky Lmahoitoa Haikossa http//en.wikipedia.org/wiki/cryotherapy]

19. info@golding.cz. Beskydy Rehabilitation Centre

20. Hooshang Hooshmand, MD,Masood Hashmi, MD, Eric M. Phillips. Cryotherapy can Cause Permanent Nerve Damage. Am. Journal of Pain Management vol.14 april 2004 pg 63-70

21. Bombardieri S., Ferri C., Cecchetti R. Mixed Cryoglobulinemia and Vasculitis . in Eurorheumatology. XI-th European Congress of Rheumatology, Athens Greece, 1987

22. Martin S.S., Spindler K.P.,Tarter J.W. Cryotherapy decrese intraarticular temperature after Knee Arthroscopy. Am. Journal of Sports Medicine 2001.may-june 29(3): 288-91]

23. Ivo Jajic, MD Zagreb. Cryotherapy in Rheumatoid Arthritis, in Eurorheumatology, XI-th European Congress of Rheumatology, Athens, Greece, 1987

24. Ade Goke, B.O.A., Gbeminiyi,M.O., Eficacy of Ice and Shortwave Diathermy in the Management of Osteoarthritis of the Knee, African Journal of Biomedical Research vol.7.no2.may 2004 pg.59-63

25. Carhuapoma Jr., Gupta K., Treatment of Refractary fever in the neurosciences Critical Care Unit Using a Novel, Water Circulation Cooling Device. J.of Neurosurgery and Anesthesiology 2003 oct.15(4): 313-8

26. Sergej D. Dorochov. https://www.kryopraxis.de ; Email: dorochov@kryopraxis.de

II. 3.Terapia contrastanta consta in aplicarea succesiva a factorilor termici cald si rece, cu efect de stimulare a circulatiei, a sistemului nervos de relatie si vegetativ, a sistemului endocrin, cresterea rezistentei organismului. Includem aici afuziunile alternante, dusurile alternante, baile de soare urmate de bai de mare sau lac, sauna urmata de baie rece, baia de namol calda urmata de dus rece, etc.

II. 4. Reguli de aplicare

a. Sala de termoterapie si dotarea ei .

In linii mari , o sectie de hidroterapie trebuie sa cuprinda :cabina pentru dezbracare , camere pentru diferite proceduri generale si partiale hidrice si termice .Este bine ca diferitele puncte de tratament in interiorul unei aceleasi camere sa fie separate prin pereti incompleti , pentru a crea bolnavului conditii cat mai bune de confort .Iluminatul trebuie sa fie foarte bun .Daca nu se poate realiza o buna lumina naturala , atunci vom pune lampi fluorescente pentru ca reactia dermovasculara sa fie vizibila .

Temperatura incaperilor de tratament trebuie sa fie de 22-23 de grade , iar a salii de dezbracat si eventual de odihna in policlinica trebuie sa fie de 20 de grade .In fiecare camera trebuie sa existe termometre .

Ventilatia incaperilor trebuie sa asigure un mediu favorabil .Umiditatea nu trebuie sa depaseasca 75% .

Alimentarea cu apa rece sau fierbinte trebuie sa fie in permanenta asigurata .

b. REGULI GENERALE ALE PRACTICIi TERMOTERAPICE

Pentru ca termoterapia sa realizeze maximum de efecte curative si profilactice , trebuie sa tinem seama in aplicarea ei de anumite reguli .

1 .Bolnavul va fi amanuntit examinat inainte de aplicarea oricarei proceduri de hidroterapie , chiar daca nu este la primul sau tratament .Aparitia pe parcurs a unor fenomene supraadaugate sau boli intercurente impun intreruperea curei , contrar insistentelor bolnavului care , de obicei , doreste sa o continue .

2 .Procedurile de hidroterapie nu vor fi aplicate imediat dupa mese abundente.Este bine ca bolnavul sa fi luat o gustare usoara cu cel putin 1/2 inainte de aplicarea procedurii .

3 .Procedurile mari se vor indica obligatoriu in orele de dimineata .

4 .Daca se vor aplica in cursul aceleasi dimineti 2 proceduri , este obligatoriu ca,intre ele , sa existe un interval liber de cel putin doua ore .

5 .Se va evita prescrierea unui mnumar prea mare de proceduri , pentru ca reactiile unei noi proceduri sa nu se suprapuna pe actiunea unei proceduri dejea administrate .

6 .Este contraindicat sa se aplice tratamente terapeutice mari dupa eforturi intelectuale si fizice importante , nopti nedormite , colici , stari de enervare etc .

7 .Aparitia menstruatiei este o indicatie de intrerupere totala a tratamentului hidroterapic in prima zi .In ziua a doua se pot indica proceduri partiale , care se refera la trunchi si membrele superioare .

8 .Inaintea procedurilor mari,bolnavul isi va goli vezica urinara si intestinul .

9 .Asistentul va putea sa adauge de la sine proceduri suplimentare , cum sunt frictiunea sau periatul , pentru a grabi aparitia reactiei dermovasculare .

In schimb nu-i va fi permis sa treaca din propie initiativa la excitanti mai puternici , deoarece el nu este suficent de bine informat asupra starii generala a bolvaului .

10 . Procedurile termoterapeutice reci nu se vor aplica bolnavilor cu tegumente reci , decat dupa o prealabila procedura de incalzire .

11. Dupa proceduriole calde si fierbinti si de sudatie este obligatoriu sa se aplice o scurta procedura de racire , pentru combaterea relaxarii si atoniei vasculare periferice determinata de caldura .

12. Dupa procedurile de hidroterapie este obligatoriu sa se faca stergerea tegumentului cu un cearceaf , incet sau energic , in functie de intentia de a atenua sau amplifica reactia .

13 .Asistentul trebuie sa respecte cu strictete indicatiile din prescriptia de tratament , in ceea ce priveste temperatura , durata , intensitatea , topografia procedurii si sa se aplice o tehnica corecta .

14 .Asistentul trebuie sa asigure bolnavul in timpul efectuarii tratamentului conditii omptime de cofort .Sa se evite discutiile nepotrivite , zgomotul ,mirosurile neplacute , asteptatul etc .

15 .Daca in timpul procedurii apare un accident - o intoleranta , asistentul trebuie sa explice bolnavului cauza celor intamplate si sa-i recastige increderea in terapia aplicata .

c. Metodologia si tehnica procedurilor termoterapice:

• Procedurile termoterapeutice reci nu se vor aplica la bolnavi cu tegumentele reci; la acesti bolnavi, reactia dermovasculara (hiperemia activa insotita de cresterea volumului sangelui circulant si incalzirea tegumentelor) nu se produce - este nevoie ca acestia sa realizeze miscari energice inainte de procedurile reci, sau sa le fie aplicate inainte scurte proceduri de incalzire (ex: frictiuni uscate);
• Inaintea procedurilor generale reci sau calde, bolnavii isi vor spala fata si le vor fi aplicate comprese reci pe cap si gat, pentru evitarea congestiei cerebrale si a congestiei retroactive, ce poate apare ca efect reflex hemodinamic;
• Dupa procedurile calde, fierbinti si de sudatie, se va aplica o scurta procedura de racire pentru combaterea relaxarii si atoniei vasculare periferice produse de caldura (dupa aceasta tonicizare a vaselor, bolnavul trebuie sa capete o senzatie de caldura placuta si reconfortare - daca acesta nu este obtinuta, se recomanda plimbare in aer liber);
• Stergerea bolnavului dupa terminarea procedurii trebuie considerata ca fiind parte integranta a acesteia, ea putand sa intareasca sau sa anuleze reactia hidroterapica; astfel: dupa procedurile reci, stergerea se face prin frictiuni puternice peste un cearceaf dur, incalzit in prealabil; iar la cei cu reactie dermo-vasculara foarte accentuata si sensibilitate mare a pielii, stergerea se face fara frictiune;
• In cazurile rare in care se indica sudatie intensa, dupa procedurile calde sau fierbinti, se aplica in continuarea acestora o impachetare uscata completa cu aplicarea compreselor reci pe cap - dupa impachetarea uscata se aplica procedura de racire, prin dusuri, spalare completa sau baie pe jumatate (persoanelor care suporta greu sudatia, in continuarea procedurii calde, li se va aplica o spalare completa sau un dus scurt rece pentru tonizarea vaselor si abea dupa aceasta se va aplica impachetarea uscata completa, iar apoi procedura finala de racire);
• Rolul principal in producerea efectului terapeutic, in orice cura termoterapica, il are, nu felul procedurii, ci, in primul rand, dozarea excitantilor, care trebuie sa fie cu atat mai mica, cu cat simptomele bolii sunt mai accentuate (dureri, tumefieri, subfebrilitati, agitatii, etc) - excitatiile prea slabe nu actioneaza nociv, dar nici nu produc efecte terapeutice, iar excitatiile prea tari, pot duce bolnavul in faza negativa a reactiei, cu acutizarea fenomenelor patologice generale si locale.

 

d. Asistentul .

Asistentul care lucreaza in sectia de hidrotermoterapie este figura cea mai importanta si cu rolul cel mai mare in bunul mers al acestei sectii si in reusita tratamentelor aplicate .

1 .Asistentul trebuie sa aiba o tinuta corespunzatoare :halat alb si boneta pe cap , sort de cauciuc pentru procedurile care necesita acest lucru .Barbatii trebuie sa poarte si pantaloni albi .In picioare pantofi de tenis .

2 . Asistentul trebuie sa vorbeasca politicos cu bolnavii, sa nu arate o figura plictisita sau enervata , atunci cand acestia ii cer lamuriri .

3 .Asistentul nu trebuie sa aiba discutii -indiferent de teme- cu colegi lui, in timpul lucrului .

Atributiile, competentele si responsabilitatile asistentului medical BFT in termoterapie

  A.  ATRIBUTII:

• asigurarea accesului si primirii pacientilor in baza de tratament;
• evaluarea starii fizice si psihice a pacientului pentru a stabili daca acesta este apt sau nu pentru tratamentul BFT in momentul respectiv;
• pregatirea fizica si psihica a pacientului pentru aplicarea cu atentie si strictete a procedurilor BFT specifice;
•  aplicarea propriu-zisa, cu operativitate si profesionalism, a procedurilor BFT, conform prescriptiei medicului;
• evaluarea  starii fizice si psihice a pacientului dupa fiecare procedura si la finalul sedintei de tratament, dar si la finalul seriei sedintelor de tratament;
• asigurarea circuitului intraspitalicesc al pacientului (de la, pana la si intre sectoarele bazei de tratament);
• stabilirea orarului procedurilor de tratament in vederea obtinerii unui efect optim benefic pentru pacient;
• supravegherea pacientului pe toata durata tratamentului urmarind modul de reactie al acestuia, raspunzand cu promtitudine la solicitarile pacientului si informand medicul si asistentul sef de sectie asupra  oricarei solicitari sau modificari, subiectiva/obiectiva, survenita in timpul tratamaentului;
• consemnarea procedurilor efectuate in fisa de tratament, asistentul medical BFT tine evidenta primara a acestora si intocmeste la sfarsitul fiecarei luni graficul de lucru;
• aplicarea cu operativitate si profesionalism a tehnicilor de prim ajutor (lipotimie, stop cardio-respirator, alte urgente medicale), precum si in caz de accidente (incendii, electrocutare, inec);
• pastrarea secretului profesional asupra identitatii si tratamentului (boala si ingrijire, conform legii si bunului simt);
• este atent la necesitatile particulare ale fiecarui pacient, incercand, pe cat posibil, satisfacerea acestora nediscriminativ pe criterii de sex, rasa, varsta, nationalitate, religie, handicap, nivel de trai, cultura si civilizatie;
• raspunde cu promtitudine la solicitarile pacientului, fiindu-i interzis sa pretinda sume de bani ori alte avantaje materiale;
• asigura pacientului educatie medico-sanitara, respectiv, invata pacientul:

-  cum sa se fereasca de posibilitatea contactarii infectiilor nosocomiale;
- masuri de igiena individuala si colectiva;
- masuri de profilaxie primara si secundara;
- proceduri BFT care pot fi efectuate la domiciliu, in siguranta.

• asigura pacientului un  microclimat optim (temperatura, umiditate, luminozitate, dezinfectie, dezinsectie, dezodorizare), o pozitie confortabila a pacientului si a segmentului de tratat in functie de afectiunile concurente si de dotarea bazei de tratament;
• supravegheaza si coordoneaza cadrele auxiliare (infirmiere, ingrijitoare, baiesite, brancardieri) la a caror instruire profesionala contribuie permanent;
• pastreaza, pregateste si controleaza starea de functionare a aparatului, semnaleaza orice defectiune in vederea remedierii, asigura masuri de securitate specifice sectiei (legate de utilizarea curentului electric, a apei, a caldurii, a luminii in diversele ei forme), dar si masuri de prevenire a incendiilor;
• verifica si selecteaza mostrele de produse corespunzatoare aparatelor de fizioterapie care exista in dotarea bazei de tratament.

B. COMPETENTE: asistentul medical de balneofizioterapie are competenta:

• de a aplica tehnicile de specialitate de electroterapie, fototerapie, hidroterapie, balneologie, kinetoterapie;
• de a realiza evaluarea starii fizice si psihice a pacientului inainte, in timpul si dupa terminarea procedurilor de tratament si de a actiona in consecinta, in acord cu necesitatile specifice;
• de a folosi aparatura de specialitate, de a o pastra in stare de functionare;
• de a asigura primul ajutor in caz de urgente medicale si accidente specifice bazei de tratament;
• de a asigura respectarea normelor de profilaxie a infectiilor nosocomiale;
• de a realiza educatie igienico-sanitara si medicala pacientului si/sau apartinatorilor acestuia, cadrelor auxiliare, asistentilor medicali BFT debutanti, elevilor si studentilor aflati in stagiu practic;
• de a asigura confortul psihic al pacientului, acestuia fiidu-i indusa o stare de bine absolut necesara evolutiei pozitive a tratamentului, care se realizeaza prin inlaturarea anxietatii, cresterea increderii in fortele proprii si in posibilitatea insanatosirii;
• de a-si spori performantele profesionale prin:
• studiu individual,
• participarea la forme organizate de instruire profesionala,
• participarea in colective de cercetare profesionala;
• de a poseda: comportament, conduita, tinuta, abilitati de comunicare, mod de exprimare adecvate in raport cu scopul urmarit (acela de a determina pacientul sa capete incredere in asistentul medical BFT si in procedurile efectuate de acesta).

C. RESPONSABILITATI: asistenta BFT

• raspunde de buna pastrare si utilizare a aparaturii, utilajelor si instrumentelor din dotare;
• raspunde de bunurile aflate in gestiune proprie, se preocupa de pastrarea acestora in conditii corespunzatoare;
• raspunde de aplicarea incorecta sau neglijenta in efectuarea tehnicilor de specialitate;
• controleaza si respecta normele de protectia muncii si masurile de paza contra incendiilor.