Diagnostic si terapie prin acupunctura

Diagnostic si terapie prin acupunctura

Acupunctura este o metoda de diagnostic si terapie neconventionala care se bazeaza pe relatiile continue, energetice si informationale, intre organismul uman si mediul inconjurator. Schimburile energetice cu mediul au loc si la nivelul pielii, care constituie o interfata aflata in corelatie stransa cu sistemul nervos. La nivelul pielii au fost detectate cca. 120 de puncte active de acupunctura cu importanta practica, dispuse pe 14 meridiane longitudinale. Dintre acestea, 12 sunt perechi si doua sunt trasee impare. Fiecare meridian este conectat functional si energetic la cate un organ principal din organism.

Dupa conceptia medicinii traditionale chinezesti, care este adoptata azi de numeroase scoli medicale, starea de sanatate este data de echilibrul dintre doua principii antagonice, denumite Yang si Yin. Principiul, respectiv energia Yang, reprezinta lumina, actiunea viguroasa, caldura, miscarea concentrica; in antiteza, principiul Yin confera intuneric, fragilitate, miscare divergenta. In organismul uman, cele doua entitati isi transfera reciproc energie in ritm circadian si in perioade egale de timp. Dezechilibrele energetice intre Yin si Yang, la nivelul unui anumit meridian (organ), constituie motivul primar al perturbarii fiziologiei diferitelor organe sau sisteme functionale, respectiv cauza bolii.

Acupunctura compenseaza dezechilibrele energetice pozitive sau negative aferente unui anumit organ, pe principiul actiunii inverse: aport energetic organului aflat in deficit, dispersie energetica in situatia contrara. In diagnostic se detecteaza punctele de acupunctura si starea lor energetica, iar pe partea de terapie se stimuleaza punctele active aflate pe meridianul corespunzator organului cu functionare anormala. In conditii patologice, punctele active prezinta o sensibilitate dureroasa la presiune, temperatura locala marita, iradiaza in infrarosu, au circulatie sanguina sau vasodilatatie crescute. Principiul detectarii punctelor active este sesizarea diferentelor de rezistenta electrica dintre punctul respectiv si zona invecinata. Actiunea terapeutica este in functie de felul si durata aplicarii stimulului, faza din bioritm in care se afla organul stimulat, precum si de parametrii functionali ai punctelor active.

Daca traditional se foloseste stimularea mecanica de presiune cu ace metalice, electroacupunctura face apel la curentul continuu sau cel alternativ avand diverse forme de unda (Figura 4.4). Drept energii stimulatoare se pot utiliza ultrasunetele, campul magnetic, lumina (laserul), ultravioletele sau energia mecanica sub forma presopuncturii.

Folosirea curentului continuu presupune plasarea punctelor Yang la anod si a celor Yin la catodul sursei de alimentare. Polarizarea limitata a tesuturilor, adancimea de patrundere mai mare, modificarea pragurilor de excitabilitate, sunt cateva efecte ale folosirii curentului alternativ sinusoidal, dreptunghiular, liniar variabil sau a semnalelor modulate in amplitudine sau frecventa. In general, polaritatea pozitiva a impulsurilor are efect tonifiant, pe cand cea negativa - de dispersie energetica.

Forma de unda cea mai potrivita, statistic, terapiei prin acupunctura este data de un impuls pozitiv urmat de o exponentiala negativa (Figura 4.4(a)). Efectul tonifiant se obtine folosind frecvente de repetitie joase, sub 10 Hz; pentru domeniul 20 . 300 Hz actiunea este analgezica; frecventele de 1 . 20 kHz au efect asupra pragului de sensibilitate al nervilor motorii si senzitivi iar frecventele inalte (> 5oo kHz) au actiune termica.