EDEMUL

EDEMUL

Edemul reprezinta acumularea de lichid in spatiul interstitial (intercelular si in cavitatile corpului). Edemul poate fi localizat sau generalizat (tumefierea difuza a tuturor tesuturilor si organelor sau anasarca). Acumularea de lichid in abdomen se numeste ascita; in cavitatea pleurala - hidrotorax; in pericard - hidropericard.

Transsudatul este lichid de edem care apare prin mecanisme pasive, de staza, si are un continut scazut in proteine (ultrafiltrat al plasmei cu densitatea mai mica de 1012 g/l). Exudatul este un edem inflamator bogat in proteine (peste 3%), cu proba Rivalta pozitiva.

Etiopatogenie:

a) cresterea presiunii hidrostatice:

a-1) scaderea intoarcerii venoase din: insuficienta cardiaca congestiva, fibrilatia atriala din stenoza mitrala, pericardita constrictiva, ciroza hepatica cu ascita, obstructia sau ingustarea venelor prin neoplazii tromboze, etc.;

a-2) vasodilatatie arteriala: in socul anafilactic, in edemul angioneurotic Quinke; in stari toxice (difterie, intoxicatii); in stari dishormonale (mixedem);

b) hipoproteinemii: sindromul nefrotic, ciroza hepatica, gastroenteropatii cu pierderi de proteine, etc.;

c) retentie de sodiu: creste ingestia de sodiu, scade functia renala, creste reabsorbtia tubulara de sodiu, etc.;

d) blocarea cailor limfatice determina limfedemul prin inflamatii; prin neoplazii, postchirurgical sau postiradiere; cea mai impresionanta cauza de obstruare a cailor limfatice este infectia parazitara denumita "filarioza", cand parazitii se fixeaza in ganglionii limfatici determinand fibroza si blocaj al cailor de drenaj: astfel apare un edem masiv, monstruos al membrelor inferioare si/sau al scrotului denumit "elefantiasis". Post chirurgical, dupa extirparea ganglionilor limfatici regionali in tumorile maligne, in scopul controlarii extinderii tumorii, apare limfedemul (de exp. la brat in cancerul de san operat). Absenta congenitala a limfaticelor (boala Milroy) determina un limfedem al extremitatilor.

Morfopatologia edemului:

a) edem subcutanat: lasa godeu la compresia pe un plan subiacent dur (pretibial); pentru a fi perceput clinic, lichidul trebuie sa fie in cantitate mare;

b) edemul din insuficienta cardiaca apare decliv, la nivelul membrelor inferioare (perimaleolar); in decubit dorsal este localizat presacrat; clinic este cianotic, rece, se extinde sub forma de ascita, de hidrotorax sau de hidropericard;

c) edemul din sindromul nefrotic este albicios, cald, debuteaza la pleoape si fata dar este prezent in toate regiunile corpului producand o crestere in greutate si volum a individului;

d) edemul pulmonar apare in insuficienta cardiaca stanga, soc, leziuni alveolare difuze, infectii, hipersensibilitati in care pulmonul este organul tinta; (localizarea strict pulmonara este prezenta initial, in bolile infectioase); clinic: lichid aerat (spumos), rozat, scurs din caile aeriene si din cavitatea bucala dupa deces; macroscopic: septurile apar ingrosate prin acumularea de lichid in jurul capilarelor, iar in alveole se gaseste un precipitat rozat, granular. Consecintele edemului pulmonar: afectarea functiei ventilatorii si favorizarea aparitiei infectiilor (bronhopneumonie hipostatica).

e) edemul cerebral poate fi localizat (in tumori, in jurul tumorilor, in abcese) sau generalizat (in encefalite, in crize de HTA, in traumatisme cerebrale); macroscopic: creierul este crescut in greutate, santurile sunt ingustate, girii sunt tumefiati, aplatizati; la sectiune cortexul este palid, mai gros decat in mod normal iar substanta alba este moale, gelatinoasa; ventriculii sunt comprimati. Microscopic se evidentiaza un aspect crifibriform (mici spatii in substanta nervoasa), lax prin cresterea spatiilor interfibrilare in substanta alba, spatiile Virchow-Robin (halou clar in jurul vaselor mici) se asociaza cu tumefierea neuronilor si a celulelor gliale. O perioada mai avansata apare in tumori sau in comele depasite cand se produce lichefactia creierului - magma. Consecinte: comprimarea substantei cerebrale in partea bulbului cu herniere in gaura occipitala.