FARMACOLOGIE - DOZE SI UNITATI DE MASURA

FARMACOLOGIE - DOZE SI UNITATI DE MASURA

1. Dozele medicamentoase

Doza este cantitatea de medicament care produce un numit raspuns din partea organismului. Stabilirea dozelor este importanta la redactarea unei prescriptii, la instituirea unui tratament sau la experimentarea unei substante medicamentoase.

Stabilirea dozei depinde de varsta, greutatea si sexulbolnavului, farmacocinetica medicamentului, natura bolii precum si de factori mai deosebiti cum sunt obisnuinta, toleranta, eufomania sau idiosincrazia.

In functie de situatie (farmacoterapie sau experimentare farmacodinamica) deosebim mai multe tipuri de doze.

Dozele se pot clasifica dupa mai multe criterii.

1.1. In functie de efectul terapeutic

Doza minima terapeutica = cea mai mica cantitate de medicament care provoaca efecte terapeutice fara a provoca efecte toxice;

Doza toxica = cantitatea de medicament ce depaseste efectul terapeutic si la care apar fenomene secundare care primejduiesc functiile diverselor organe sau chiar a organismului intreg;

Doza letala = cantitatea de medicament care provoaca moartea individului la care s-a administrat substanta.

Intervalul cuprins intre doza minima terapeutica si doza maxima terapeutica se numeste latitudine terapeutica. Orice doza din acest interval produce un efect terapeutic la pacient. In cadrul latitudinii terapeutice exista o doza pe care o numim doza optima. Acasta nu este plasata neaparat la mijlocul intervalului intre doza terapeutica minima si cea maxima, in functie de substanta, ea putand fi mai apropiata de doza maxima sau minima.

Doza optima = cantitatea de medicament care provoaca efectele terapeutice cele mai bune.

1.2. In functie de administrare

Doza partiala (dp) = cantitatea de substanta pe care o primeste pacientul o singura data;

Doza zilnica (pro die) (dz) = cantitatea de substanta pe care o primeste pacientul intr-o singura zi si reprezinta suma dozelor partiala din 24 de ore; dz = dp x nr.dp/zi.

Doza totala (DT) = cantitatea totala de substanta pe care o primeste pacientul si reprezinta suma dozelor partiale de pe durata unui intreg tratament; DT = dz x nr. zile = dp x total dp.

Doza de atac = doza administrata la inceputul unui tratament pentru a obtine o concentratie mai mare la locul de actiune si reprezinta de regula 1/3 sau din doza totala;

Doza de intretinere = doza administrata pentru mentinerea unui efect terapeutic si a unei concentratii eficiente a medicamentului in organism;

Doza unica = doza administrata o singura data in tot tratamentul (ex. ceftriaxona 1g in doza unica pentru tratamentul gonoreeide prima infectie);

Doza de depozit = doza unica dar cu efect prelungit (zile, saptamani, luni) in functie de modul in care s-a conceput retardarea difuziunii substantei medicamentoase (ex. benzatin penicilina G - Moldamin - la interval de 7 zile).

Dozele maxime pentru o data si pentru 24 de ore pentru medicamentele admise oficial sunt prevazute in farmacopee.

1.3. In functie de varsta

1.3.1. Doza pentru copil

Exista anumite particularitati fiziologice ale organismului copilului care pot influenta farmacocinetica substantelor administrate:

aciditatea gastrica redusa, care poate determina o rata de absorbtie mare, ceea ce poate fi important in special pentru medicamnte cu un interval mic intre concentratia plasmatica maxima si doza toxica;

suprafata corporala mare comparativ cu greutatea, ceea ce determina o absorbtie foarte mare a substantelor administrate topic la nivelul tegumentelor, cu accentuarea efectelor adverse;

cantitatea scazuta de tesut gras, care se reflecta intr-un volum de distributie mic pentru substantele liposolubile;

legarea redusa de proteinele plasmatice, datorita unei concentratii mici a albuminelor plasmatice;

permeabilitate crescuta a barierelor biologice in special a celei hematoencefalice, astfel incat substantele patrund usor cu efecte adverse nervos centrale;

echipament enzimatic insuficient dezvoltat, iar metabolismul medicamentelor este uneori incomplet;

mecanisme de eliminare renala (filtrare, secretie, reabsorbtie) diminuate;

in plus exista tot mai multe studii care pun in discutie faptul ca sensibilitatea receptorilor este diferita la copil fata de adult, uneori fiind diminuata, chiar pana la disparitie, alteori se constata aparitia de efecte paradoxale la administrarea unor substante (ex. hiperkinezie la fenobarbital, sedare la amfetamine la copii hiperreactivi);

Trebuie insa retinut faptul ca sugarii si copiii nu sunt miniaturi ale adultului, iar dozele nu pot pur si simplu extrapolate de la adult la copil. Dozele in pediatrie se exprima cel mai frecvent pe greutate corporala (ex. 30 mg/kg corp), sau pe anumite intervale de varsta:

nou-nascut (in prima luna de viata);

sugar (pana la 1an);

intre 1 - 5 ani;

intre 6 12 ani.

Uneori varsta pacientului nu se specifica, mentionandu-se faptul ca este vorba de un copil, situatie in care considera ca acesta este sub 12 ani.

De regula, se recomanda ca dozarea medicamentelor in pediatrie sa se faca in functie de greutatea corporala sau varsta, ci in functie de suprafata corporala sau de toti acesti factori corelati, existand nomograme calcularea corecta a dozelor in pediatrie.

Mult mai corecta este calcularea dozei in functie de suprafata corporala, deoarece fenomenele fiziologice se coreleaza mult mai bine cu suprafata corporala. Avand in vedere ca pentru un adult de 70 kg suprafata corporala medie este de 1 m², aceasta valoare se va regasi in cadrul unei formule de calcul a dozei.

Formule de calcul ale suprafetei corporale (BSA)

BSA (m²) = greutatea (kg)^0,51456 x talia (cm)^0,42246 x 0, 02350 (Gehan E.A. et al.,1970)

BSA (m²) = greutatea (kg)^0,425 x talia (cm)^0,725 x 0,007184 (DuBois D. et al., 1916)

BSA (m²) = greutatea (kg)^0,5378 x talia (cm)^0,3964 x 0,024265 (Haycock G.B. et al., 1978)

BSA (m²) = [greutatea (kg) x talia (cm)]/3600 (Mosteller R.D., 1987)

BSA (m²) = [greutatea (lb) x talia (inch)]/3131 (Lam T.K. et al., 1988)

Se mai utilizeaza si alte formule, care permit calcularea dozei pornind de la doza adult (d_adult) si care tin seama de varsta (V) si /sau greutatea (G) copilului. Aceste formule trebuie utilizate cu mare precautie, deoarece raspunsul organismului la o anumita substanta nu este intotdeauna direct proportional cu varsta sau greutatea unui copil, raportat la dozele uzuale de la adult.

Exista situatii in care, la un copil sunt necesare doze mai mari de substanta pe kg corp, datorita faptului ca acesta prezinta o rata metabolica mai crescuta.

O alta problema importanta este aceea a calcularii dozei la un copil obez, la care poate sa rezulte o cantitate mult mai mare decat e necesar, uneori chiar periculoasa. In aceasta situatie la stabilirea dozei se va tine seama de greutatea ideala corespunzatoare taliei si varstei copilului.

De asemenea, doza de medicament pentru un copil variaza si cu formula de calcul utilizata.

Redau cateva dintre formulele de calcul ale dozelor la copil (d_copil):

d_copil = x d_adult  (regula lui Augsgerger)

d_copil = [G (kg) x d_adult ] / 75

d_copil = x d_adult (regula lui Augsgerger)

d_copil = [V (ani) x d_adult] / [V (ani) +12]

d_copil = (G (pounds) / 150) x d_adult (regula lui Clark)

d_copil = (V (ani) / 20) x d_adult (regula lui Dilling)

d_copil = [(suprafata coprorala (m²) x d_adult] / 1,8

Introducerea in terapeutica infantila (mai ales la sugari) a unui medicament nou, nu se face prin aplicarea standard a uneia dintre formulele de mai sus, ci cu extrema prudenta deoarece se pot produce accidente, chiar la dozele reiesite din calcul.

1.3.2. Doza pentru batrani

Doza pentru batrani (persoane de peste 60 ani), va fi mai mica decat pentru adult reprezentand aproximativ 1/3 sau din valoarea acesteia.

Alegerea dozei de medicament pentru varstnic trebuie sa se faca cu mare precautie, deoarece la aceasta varsta extrema prezinta anumite particularitati care pot influenta farmacocinetica unei substante administrate:

absorbtie redusa a substantelor datorata diminuarii fluxului sangvin in vasele de la nivelul intestinului si a intensificarii motilitatii gastrice;

reducerea greutatii si masei corporale cu cresterea procentului de tesut gras si consecutiv a volumului de distributie a substantelor liposolubile;

legarea redusa a substantelor pe proteinele plasmatice, ca urmare a scaderii albuminelor;

o serie de studii arata faptul ca la varstnici se produce prelungirea timpului de injumatatire pentru multe substante, care poate fi pusa mai curand pe seama cresterii volumului de distributie, decat a reducerii metabolismului;

rata redusa de metabolizare, determinata de afectarea functiei hepatice datorata varstei sau diferitelor stari patologice anterioare, abuzului de alcol sau de medicamente;

cea mai importanta repercursiune a varstei inaintate o reprezinta diminuarea clereanceului renal si, in consecinta, accentuarea efectului nefrotoxic al substantelor administrate. Important de remarcat este faptul ca, desi rata de filtrare glomerulara diminua cu varsta, acest fapt nu este reflectat in mod adecvat de nivelurile creatininei serice care raman mult timp in limite normale. Acest fapt este legat de productia unor cantitati relativ mici de creatinina endogena, consecutiv reducerii masei musculare la varstnic;

functia tubulara poate fi de asemenea alterata, situatie in care creatinina si uree plasmatica sunt crescute. In aceste conditii dozele de medicament administrate depind de clereance-ul de creatinina, existand nomograme care permit determinarea lor;

starile patologice asociate, pot modifica diferite faze ale farmacocineticii substantelor;

deloc de neglijat este medicatia pe care o primeste pacientul, in special cea cronica, care poate sa prezinte interactiuni multiple cu substantele administrate, cu aparitia de efecte adverse;

sistemul nervos central poate produce modificari imunologice, cu cresterea riscului de producere a reactiilor alergice.

1.4. Doze folosite in studiul experimental al medicamentelor

Doza eficace 50% = doza la care 50% din animale prezinta un anumit efect farmacodinamic (DE₅₀).

Doza letala minimala = doza la care 5% dintre animale mor (DL₀₅).

Doza letala medie = doza la care mor 50% dintre animale sau la care 50% dintre animale supravietuiesc (DL₅₀) dupa o administrare cronica.

Determinarea DL₅₀ reprezinta cel mai simplu tip de test de toxicitate al unei substante si, prezinta o serie de limite:

acest test masoara doar mortalitatea si nu si toxicitatea subletala;

DL₅₀ prezinta variatii largi intre specii si nu poate fi extrapolata in siguranta la om;

se masoara doar toxicitatea acuta, produsa de o singura doza de substanta si nu toxicitatea de lunga durata;

nu poate masura reactiile idiosincrazice (ce apar la doze foarte mici), care sunt considerate a fi mult mai relevante in practica decat toxicitatea la doze mari;

se constata variatii cronobiologice majore (raport 1 - 8 in functie de ora administrarii si de substanta).

Doza letala absoluta = doza la care 100% dintre anumale mor (DL₁₀₀).

Calcularea acestor doze se face prin tatonare, constand in administrarea unor doze diferite de substanta la mai multe loturi de animale, la care se urmareste fie efectul farmacodinamic, fie letalitatea. cAlculele se realizeaza cu ajutorul formulelor sau prin reprezentare grafica.

Raportul DL₅₀ / DE₅₀ este numit indice terapeutic (IT) sau factor relativ de securitate.

Indicele terapeutic ofera informatii privind limitele de siguranta in administrarea unei substante, prin directionarea atentiei spre importanta relatiei intre dozele eficace si cele toxice. Nu este un ghid de apreciere a sigurantei de folosire a unei substante in clinica, deoarece prezinta o serie de limite de care trebuie sa se tina seama:

DL₅₀ nu este un merker de toxicitate, deoarece se bazeaza pe mortalitatea animalelor;

DE₅₀ nu se defineste in mod obisnuit, ea fiind variabila in functie de efectul yrmarit (ex. analgezicele, trebuie date in doze diferite in functie de natura se severitatea durerii: ex. DE₅₀ de aspirina pentru ameliorarea unei cefalei de intensitate medie, este mult mai mica decat cea necesara in afectiuni reumatismale);

Nu are semnificatie in reactiile idiosincrazice.

Cand valoarea acestui raport depaseste cifra 10, substanta studiata poate fi utilizata in terapeutica, in doze medii, fara pericol. La un IT sub 10, substanta se va administra numai daca are efecte farmacodinamice nete si nu sunt alte preparate mai putin toxice. In acest caz administrarea cere o prudenta sporita. Raportul respectiv isi mentine valoarea numai in cazul in acre curbele, dupa care se stabilesc DE₅₀ si DL₅₀, sunt paralele.

Daca indicele terapeutic are valoare foarte mica (sub 3), substanta este foarte activa si doar in foarte putine cazuri va fi studiata in continuare, in special atunci cand nu exista alta substanta cu aceleasi efecte farmacodinamice, care sa fie mai putin toxica.

2. Unitati de masura utilizate la prepararea si administrarea medicamentelor

In functie de forma medicamentoase, de activitatea farmacodinamica si de toxicitatea substantelor ce sunt prescrise, se pot utiliza doua feluri de unitati de masura: unitati precise si unitati aproximative.

2.1. Unitati precise

Sunt folosite de catre farmacist la prepararea retetei.

Pentru masuratori precise se utilizeaza sistemul metric, care reprezinta un sistem zecimal utilizat in toata lumea stiintifica.

2.1.1. Pentru greutate, unitatea de referinta este gramul sau unitatea internationala. Toate cantitatile de medicament ce se vor scrie in reteta, in grame si nu in submultiplii sai (deci, corect se va scrie 0,008 g si nu 8 mg), sau in unitati internationale (100 000 UI).

Reguli:

toate cantitatile ce exprima grame sau unitati internationale se exprima folosind cifre arabe;

cantitatile mai mici ca unitatea, se exprima cu zecimale, fara sa fie permisa utilizarea fractiilor;

la scriere, cifrele ce exprima cantitatea, preced unitatea de masura.

1g = 10 dg = 100 cg = 1000 mg

1000 mg = 10000 mcg

Concentratiile solutiilor medicamentoase se pot exprima in procent de substanta activa (%) sau la 10^-3;

= 1g / 100ml [10mg /ml] 1%

= 500mg / 100ml [5mg / ml] 0 %

= 100mg / 100ml [1mg /ml] 0 %

= 20mg / 100ml [200μg / ml] 0 %

= 10mg / 100ml [100μg /ml] 0 %

Adnotarea "p" data de o cifra, semnifica numarul de parti de substanta in greutate (ex. pulberea Doveri contine: 1 p Pulbere Ipeca, 1 p Pulbere opium, 8 p Lactoza).

2.1.2. Unitati de masura pentru volum, sunt reprezentate de mililitru cu submultiplii sai si picatura.

pentru solutiile apoase 1ml = 1cm³ (cc);

un alt mod de a prescrie volume mici este picatura, dar aici trebuie tinut seama ca dimensiunile ei depind de lichidul respectiv, de greutatea specifica, de temperatira, de vascozitate si de marimea orificiului picatorului.

De aceea, pentru obtinerea unor picaturi de volum constant, se utilizeaza un dispozitiv standard numit picator oficinal, deoarece are dimensiuni bine stabilite (diametrul exterior de

mm). Acest picator oficinal trebuie se formeze 20 picaturi la 1ml apa distilata la temperatura de 15⁰C.

Reguli:

cantitatile care exprima volume se scriu pe reteta cu cifre romane (ex. X ml, XII picaturi);

in cazul picaturilor, daca numarul acestora depaseste 1g, se vor transforma picaturile in grame, utilizand zecimale daca este cazul;

daca numarul acestora este sub 1g, se scriu ca atare pe reteta cu cifre romane;

ex.: - doisprezece picaturi de tinctura se scriu: XII tinctura

- saizeci picaturi tinctura se scriu pe reteta: 1,2g.

2.2. Unitati aproximative

Sunt unitatile de masura pe care le foloseste pacientul la domiciliu pentru a-si administra singur medicamentele (in general pentru substante cu indice terapeutic mare, putin toxice, care nu necesita o dozare precisa).

2.3. Sistemul anglo-american unitati de masura

In sistemul anglo-american de masura se clasifica in:

metrice;

farmaceutice (apothecary);

la domiciliu, care coincid cu unitatile aproximative existente la noi (household);

Sistemul farmaceutic foloseste cel mai frecvent ca unitati de masura pentru greutate:

20 minims ("m") = 1 fluid scruple

3 fluid scruples ("sc") = 1 fluid dram (60 minims)

8 fluid drams = 1 fluid ounce

20 fluid ounces = 1 pint

8 pints ("pt") = 1 gallon (160 fluid ounces)

grain ("gr")  = 64,79891 mg

dram ("dr")  = 28,8

ounce ("oz")  = 31,10 g

pound ("lb")  = 373,242 g

Reguli:

daca unitatile de masura nu sunt abreviate, cantitatile se scriu cu cifre arabe (ex. 6 drams);

daca unitatile de masura sunt abreviate, cantitatile se scriu cu cifre romane, dupa simbolul unitatii de masura (ex. zece grain = gr X);

nu se folosesc zecimale, cantitatile mai mici decat unitatea scriindu-se sub forma de fractii, unitatea de masura precedand cantitatea (ex. grains 1/150);

cantitatile ce reprezinta jumatatea (1/2) se abreviaza cu "SS".

Unitatile de masura folosite de pacient la domiciliu

cantitatile de substanta se scriu cu cifre arabe, inaintea unitatii de masura(ex. sase picaturi = 6gtt).

1 cup = 240cc = 8oz

	Abrevieri - lingura = T - lingurita (tablespoon) = tsp - uncia = oz - cana = C - picatura = gtt