FIZIOLOGIA SANGELUI

FIZIOLOGIA SANGELUI

Sangele impreuna cu lichidul interstitial, limfa, LCR, umoarea apoasa si lichidele seroaselor ( pleura, pericard, peritoneu, sinoviala ) constituie mediul intern al organismului.

FUNCTIILE SANGELUI

Sangele indeplineste diferite functii:

1)respiratorie -transporta oxigen si dioxid de carbon;

2)nutritiva -transporta substante nutritive;

3)excretorie -transporta metaboliti;

4)de termoreglare -transporta caldura;

5)protectie imunologica

6)mentine echilibrul acido-bazic;

7)coordonare -transporta hormoni;

PROPRIETATILE SANGELUI

1)culoarea -rosu aprins pentru sangele arterial;
 -rosu inchis pentru sangele venos

2)densitatea intre 1057-1067 (la barbat)

si 1051-1061 (la femeie);

3)temperatura este in medie de 36 grade Celsius;

4)vascozitatea : este data de fibrinogen si elementele figurate;

5)presiunile osmotica si coloid-osmotica- sunt date de nivelul sodiului si glucidelor, respectiv de nivelul proteinelor circulante. Au rol important in reglarea presiunilor din spatiul capilar si extracapilar si in reglarea circulatiei apei intre cele doua regiuni;

6)pH-ul este dat de concentratia ionilor de hidrogen. Valoarea normala este de 7,35-7,45 (usor alcalin). Este mentinut la valori normale de sistemele tampon plasmatice (H2CO3/NaHCO3=1/20) si eritrocitare (Hb ). Rezerva alcalina este reprezentata de bicarbonatul de sodiu (NaHCO3).

ELEMENTELE FIGURATE ALE SANGELUI
- alcatuiesc 46% din volumul total al sangelui
- reprezentate de : globule rosii, globule albe si trombocite
- plasma sangvina reprezinta 54% din volumul sangvin
- procesul de formare al elementelor figurate poarta numele de hematopoeza
- la adult elementele figurate se formeaza in: tesutul limfoid (ggl limfatici, splina, tract digestiv), tesutul medular (maduva oaselor) si sistemul reticulohistiocitar (celulele lui KUPFER)
- in tesutul limfoid iau nastere limfoblastii, cu forma finala limfocitele
- in maduva oaselor se formeaza; mieloblastii (forma adulta granulocitele),proeritroblastii (eritrocitele), megacarioblastii (trombocitele)
- din sistemul reticulohistiocitar se desprind monoblastii (monocitele)

Pentru explorarea elementelor figurate ale sangelui, se folosesc in practica o serie de determinari reunite sub numele de hemoleucograma si anume: numaratoarea erirocitelor, dozarea hemoglobinei, determinarea hematocritului, indicii eritrocitari, numaratoarea de leucocitesi formula leucocitara. Numaratoarea trombocitelor apare si ea pe acelasi buletin de analiza. Aceste masuratori se pot face atat din sangele venos recoltat pe anticoagulant cat si din sangele capilar.

Eritrocitul
Forma de lentila biconcava,privit lateral seamana cu un piscot (asigura un volum minim fata de suprafata) Diametrul microni grosimea microni
Stroma contine hemoglobina (80-90% din reziduul uscat); K+, Cl-, Mg+, Fe2+.

Eritrocitele prezinta urmatoarele proprietati:

1)plasticitate;
2)permeabilitate selectiva;
3)mentin echilibrul acido-bazic;
4)transporta oxigen si dioxid de carbon;
5)hemolizeaza (se distrug) si elibereaza hemoglobina;

Hematiile circulante reprezinta doar o etapa din viata acestor elemente

Durata medie de viata a hematiilor este de 120 zile. Ele sunt distruse in splina, ficat si maduva osoasa. Desi traiesc relativ putina vreme, numarul lor ramane constant.

Numarul hematiilor din sange este normal intre 4.500000-5.500000/ mm3

Numarul de eritrocite prezinta variatii in functie de presiunea partiala a oxigenului : creste la altitudine

( poliglobulia de altitudine ) si scade la mineri si in mediul subacvatic.

Poliglobulia se mai intalneste la nou-nascut ( se corecteaza printr-o hemoliza intensa la cateva zile dupa nastere = icterul nou-nascutului ) si in conditii de hipovolemie sau hipoxie.

Scaderea numarului de eritrocite asociata cu scaderea hemoglobinei se intalneste in boala numita anemie. Apare in conditii fiziologice prin hemodilutie in cazul ingestiei unei cantitati mari de apa si in conditii patologice prin : deficit de producere a hematiilor, pierdere sau hemoliza eritrocitara.

La exteriorul eritrocitelor sunt prinse diferite macromolecule glicoproteice (mucopolizaharidice) cu rol de antigene, numite aglutinogene (A,B,0).

In functie de tipul antigenelor intalnim grupele sanguine O(I), A(II), B(III), AB(IV), Rh(+), Rh(-).

In interior intalnim apa, hemoglobina (Hb, pigmentul respirator), dar nu exista organite celulare.

Hemoglobina este o feroproteina ce are 4 subunitati. Fiecare subunitate are un HEM (grupare prostetica) legata de un lant polipeptidic. Cele 4 lanturi formeaza globina. Globina este formata din 4 lanturi polipeptidice (alfa1, alfa2, beta1, beta2). Fiecare lant polipeptidic este legat de un hem. Fierul bivalent si un nucleu tetrapirolic formeaza hem-ul.

Hemul este format dintr-un atom de Fe2+ fixat in centrul unui nucleu tetrapirolic de protoporfirina. Fierul fiind in stare feroasa permite legarea labila a oxigenului( oxigenarea

Prin hemoglobina continuta , eritrocitul transporta oxigenul la tesuturi si preia o parte din dioxidul de carbon rezultat din arderile tisulare, asigurand functia de transport a gazelor respiratorii si fiind considerat un veritabil pulmon molecular .

La adultul normal, 100 g de hemoglobina contin 334 mg Fe si fiecare gram de hemoglobina poate fixa 1,34 cm3 de oxigen . In sange, Hb atinge concentratii de 16 g/dl pentru barbati si 14 g/dl la femei.

Hb reactioneaza cu oxigenul si formeaza oxihemoglobina (HbO2) care este principala forma de transport a oxigenului in sange. De asemenea, se poate combina cu dioxidul de carbon(CO2) si formeaza carbohemoglobina sau cu monoxidul de carbon(CO) si formeaza carboxihemoglobina.

Caracteristicile hemoglobinei reprezinta 80-90 %din reziduul uscat al eritrocitului
-in contact cu acidul clorhidric formeaza cristale caracteristice (cristalele lui Teichman .
-este o heteroproteina globina 4%hem)

-Hb. fixeaza oxigenul prin legaturi labile oxihemoglobina (transporta oxigenul de la plamani la tesuturi)
-Hb are o afinitate de 210 ori mai mare pentru CO decat pentru O2

Provenienta fierului din hemoglobina
in primele zile de viata, provine din depozitele formate in ficat in decursul vietii intrauterine
-la adult, fierul eliminat este inlocuit cu fierul continut in alimente.
-necesar zilnic = 5-20 mg.
-cant. totala din organism=5-6 g.(60-70 %in globulele rosii)
-in mucoasa intestinala fierul devine feric si se combina cu apoferitina dand nastere la feritina.Cand in mucoasa intestinala exista o cantitate suficienta de feritina, absorbtia Fe este oprita.Surplusul se elimina prin materiile fecale fara a fi absorbit.
-prin distrugerea hematiilor (intr-o secunda se distrug 7-10 mii de eritocite), se produc 8g globina, 27 mg Fe, 270 mg protoporfirina.
-protoporfirina se transforma in pigmentii biliari (biliverdina,bilirubina) care se elimina ca stercobilinogen si stercobilina.

ERITROPOIEZA

Sediul eritropoiezei este in maduva rosie a oaselor. Un organism adult are cam 1,5 Kg maduva rosie. Cantitatea variaza in functie de nevoia de oxigen a organismului. Cand aceste nevoi sunt reduse, o parte din maduva rosie intra in repaus, celulele se incarca cu lipide si maduva rosie se transforma in maduva galbena. Spre batranete, maduva galbena sufera un proces de transformare fibroasa si devine maduva cenusie Daca apar conditii care solicita eritropoieza ( efort repetat, viata la altitudine ) are loc un proces invers, de transformare a maduvei galbene in maduva rosie si o sporire corespunzatoare a eritropoiezei.
Intre maduva rosie si cea galbena exista tot timpul vietii un echilibru dinamic, controlat de sistemul neuroendocrin.
Maduva cenusie nu mai poate fi recuperata pentru hematopoieza.

Reglarea eritropoezei -cand exista o activitate eritropoetica crescuta, numarul hematiilor tinere ( reticulocite )cu resturi de nucleu,creste in sangele periferic.

eritropoieza se regleaza prin mecanisme neuroendocrine.

- centrii eritropoiezei sunt situati in diencefal, iar excitantul principal il reprezinta hipoxia

-hipoxia actioneaza si la nivelul rinichiului, care secreta in aceste conditii un factor eritropoietic. Acesta determina formarea in organism a eritropoietinei care actioneaza asupra celulei stem unipotente, eritroformatoare, determinand cresterea numarului de hematii

- desfasurarea normala a eritropoiezei necesita asigurarea de substante nutritive, vitamine ( B, C, acid folic ) si fier

-eritropoeza este stimulata si de tiroxina.

- in cazul unor deficiente de aprovizionare apare ANEMIA

HEMOLIZA

Prin hemoliza se intelege degradarea eritrocitelor cu eliberarea hemoglobinei. Hematiile au o durata de viata de aproximativ 120 de zile.

Hemoliza fiziologica se realizeaza in celulele macrofage ale sistemului reticulohistiocitar : splina cimitirul globulelor rosii , ficat ganglioni si maduva osoasa.

Hemoliza se mai poate realiza de asemenea prin interventia unor agenti fizici, chimici sau biologici.

Agenti fizici care pot determina hemoliza :

agitarea mecanica a sangelui

iradiere UV sau Roentgen

modificari bruste de temperatura, inghetare/dezghetare

pastrarea prelungita

Agentii chimici prin care se poate obtine hemoliza :

cloroform, alcool benzen

acizii, alcalii, sarurile metalelor grele

Sarurile biliare

Agentii biologici de hemoliza :

venin de insecte, toxine microbiene

hemolizine specifice care apar ca o consecinta a incompatibilitatii de grup sangvin

Rezistenta globulara a hematiilor

Rezistenta globulara a hematiilor reprezinta capacitatea hematiilor de a-si pastra integritatea in medii hipotone . Hemoliza se produce numai cand presiunea osmotica a mediului exterior este mai mica decat cea din interiorul hematiei.

Erirocitele normale, plasate in solutie izotona de NaCl 9 ( ser fiziologic ), pot fi mentinute ore. Intr-un mediu cu o concentratie scazuta de clorura de sodiu 7 , se incarca cu apa si elibereaza hemoglobina in exterior. In schimb, solutiile hipertone ( de exemplu NaCl 10 ) produc ratatinarea hematiilor.

Determinarea rezistentei globulare a hematiilor inseamna aflarea concentratiei solutiei NaCl in care hemoglobina incepe se paraseasca hematiile mai putin rezistente ( rezistenta minima ) si a concentratiei solutiei in care toate hematiile sunt lizate ( rezistenta maxima ). Hemoliza incepe la concentratia 0,46 0,42 % NaCl iar hemoliza totala are loc la concentratia de 0,38 0,34 % NaCl

Daca hemoliza initiala apare la concentratii mai mari de NaCl rezistenta osmotica este scazuta, iar daca apare la concentratii mai mici rezistenta este crescuta.

Scaderea rezistentei osmotice ( hemoliza initiala la 0,7 0,5 % NaCl ) se intalneste in anemia hemolitica ereditara ( sferocitoza ) si in anemiile dobandite

( intoxicatii cu benzen ).

Cresterea rezistentei osmotice apare in talasemie

( hemoliza initiala apare la concentratii mai mici De asemenea, rezistenta poate fi crescuta in hemoragii acute datorita rezistentei eritrocitelor tinere si uneori in anemia Birmer si in anemiile feriprive

VSH VITEZA DE SEDIMENTARE A HEMATIILOR

Sangele extras din circulatie, recoltat pe anticoagulant, se comporta ca o suspensie si se separa intr-o componenta pasmatica si o componenta celulara ( in care esentiale sunt heatiile ). Masurarea VSH-ului este un indicator al vitezei de separare a hematiilor din suspensie si depinde de anumite calitati ale eritrocitelor sau ale plasmei.

VSH-ul este considerat un test de disproteinemie, determinarea lui oferind informatii despre structura proteica a plasmei. Dintre proteinele plasmatice, albuminele si globulinele au proprietatea de a se absorbi pe suprafata hematiei. Cum raportul albumine/ globuline este in favoarea albuminelor ( 1,2 1,5 ) predominanta albuminelor pe suprafata hematiei contribuie la incarcarea lor electronegativa si generarea de forte de respingere electrostatica care maresc stabilitatea in suspensie ( se opun sedimentarii ).

Scaderea albuminelor plasmatice ( inanitie, insuficienta hepatica sau renala ) duce la accelerarea VSH-ului. Cresterea globulinelor plasmatice ( prin sinteza crescuta de imunoglobuline in septicemii de exemplu ) duce de asemenea la cresterea VSH-ului.