Fizioterapia si recuperarea dupa traumatisme locoregionale: contuzii, fracturi. Prezentarea mijloacelor si modalitatilor fizioterapeutice, clasificare, particularitati terapeutice. (1 ora)

Leziunile traumatice ale partilor moi, orofaciale reprezinta ansamblul tulburarilor locale si generale rezultate prin actiunea violenta a unui agent traumatizant. Intereseaza pielea si mucouasa precum si elementele caracteristice zonei (sistem muscular, glande salivare, canal lacrimal, nerv facial, etc.). In functie de integritatea mucuasei sau tegumentelor, traumatismele partilor moi se impar in 2 categori distincte din punct de vedere simptomatic, evolutiv si terapeutic: leziuni traumatice inchise si leziuni traumatice deschise.

Leziunile traumatice inchise ale partilor moi se numesc contuzi. Contuziile pot fi superficiale, profunde sau mixte si se manifesta clinic sub forma de echimoza, hematom, serom, stupoare musculara (contuzie musculara), sdrobire musculara. Tratamentul acestora consta in aplicarea imediata de comrese umede reci pentru a provoca vazoconstrictia si a diminua edemul si sangerarea intratisulara. Daca contuzia are caracter extensiv se aplica un pansament compresiv uscat sau umed.

Leziunile traumatice ale partilor noi sunt solutii de continuitate tegumentara sau a mucuasei si constau in escoriatie (zgarietura, abraziunea) si plagi.

Fracturile mandibulei.

Prin forma si functiile sale mandibula este expusa traumatismelor soldate cu fracturi. Cauzele care produc solutia de continuitate osoasa pot fi traumatice, patologice si chirulgicale. In cursul traumatismelor oromaxilofaciale pot fi interesate partile moi perimandibulare, scheletul osos si centrii de crestere, dintii si parodontiul, articulatia temporomandibulara. Vindecarea fracturilor mandibulare se poate face direct fara calus (este mai rapida si se numeste videcare primara) si indirecta prin formare de calus (este mai lenta si se numeste vindecare secundara). Durata imobilizarii mandibulomaxilare pentru fracturile de mandibula este variabila in fucntie de varsta si de complexitatea cazului clinic: pentru copii este de 3-4 saptamani, pentru adulti este de 4-6 saptamani, iar pentru varsnici si cei cu complicatii este de 6-8 saptamani. Tratamentul functional are ca obiectiv principal recuperarea functionala a articulatiei temporomandibulare. Exercitiile de antrenament muscular sau de reedcare a miscarilor mandibulei sunt de lunga durata, saptamani, luni, in functie de forma clinica a fracturii. Ele se fac zilnic sau de cateva ori pe zi in sedinte de cate 20-40 min, dupa ce s-a obtinut relaxarea musculara prin masaje, aplicarea de comprese sau infrarosii. Exercitiile pasive sunt realizate cu ajutorul clemelor de rufe pe durata a 10-15 minute. Ele sunt urmate de exercitii active, de protractie, diductie, inchidere,deschidere rectilinie. Se executa 10-20 de exercitii mentinand fiecare contractie cate 8-10 secunde. Miscarea de baza este protractia in directia contralaterala partii fracturate (fracturile apofizei condiliene).

Fracturile de masiv facial.

Aceste fracturi se mai numesc si fracturi ale maxilarului sau fracturi ale etajului mijlociu ale fetei. Leziunile traumatice antreneaza 3 elemente anatomice participante ale focarului de fractura: partile moi, scheletul osos, dintii si parodontiul marginal.

Traumatismele dentoparodontale.

Leziunile dentoparodonale sunt printre cele mai comune afectiuni traumatice orale. Leziunile dentare pot consta in afectiuni ale structurii dure cu sau fara interesarea camerei pulpare, cu sau fara afectarea parodontala. Clasificarea cuprinde: fracturi coronale, fracturi radiculare si luxatii.