Guta Hiperuricemie - EXISTA RISCUL DE GUTA LA CULTURISTI?

Guta

Definitie

Guta este o patologie din grupul bolilor metabolice heterogene, care se manifesta prin reactie inflamatorie locala la depunerea tisulara a cristalelor de urati.

Sinonime - podagra

Clasificarea

A. Guta primara

1. Idiopatica (99%) - excretie urinara normala; excretie urinara scazuta;

2. Defecte metabolice specifice, mai putin de l % - PP ribo-P- sintetaza hiperaciva; Deficit de hipoxaninguanin-fosforibosil-transferaza.

B. Guta secundara

1. Deficit de glucozo-6-fosfataza.

2. Hemoliza cronica: maladii eritroide, mieloide, limfoide.

3. Mecanisme renale.

Forme clinice - metabolica, renala si mixta.

Generalitati: de obicei debuteaza la 35-50 ani, dar este intalnita si in tinerete si chiar in copilarie. Mai des sunt afectati barbatii raportul intre sexe 30:1. La femei survine mai frecvent dupa instalarea menopauzei, in perioada reproductiva are o evolutie grava.

Sistemele afectate: musculo-scheletal, endocrin, pielorenal.

Factori favorizanti: predispunere ereditara, factori alimentari, defecte genetice, hiperproductie de acid uric, hipoexcretie de urati, unele medicamente - aminofilina, cofeina, diazepamul, etambutolul, metildopa, corticosteroizii, salicilatii, pirazinamida, vitaminele B12 si C, citostaticele, diureticele, radioterapie.

Factori predispozanti: traumatisme, supraraciri, mers indelungat, alcoolizare, surmenaj psihic, mese copioase.

Etiologie

Hiperuricemie in combinatie cu diferiti factori de influenta (ereditari, farmacologici, dietetici)

1. Hiperuricemie rezultata de producerea excesiva de acid uric - 10% (enzimopatii, neoplazii, boli mieloprolifcrative si limfoproliferative, anemii hemolitice, psoriaz, obezitate, catabolismul nucleotidelor purinice sporit, ingestie de purine crescuta).

2. Hiperuricemie produsa de hipoexcretia acidului uric - 90% (boli renale - nefropatii primare, polichistoze, maladii cronice renale, hipertensiune arteriala; post prelungit; statutul metabolic anormal - deshidratare, restrictii saline, cetonemii, hiperlactacidemie, acidoza diabetica, eclampsii, sindromul Bartter; endocrinopatii - hiperparatiroidism, hipotiroidism, diabetul insipid; factori medicamentosi diuretici, supradozari de salicilati, etanol, etambutol, pirazinamida, levodopa, metoxiflurane, abuz de laxative; altele - sarcoidoza, radioterapia, sindromul Down).

Semne clinice

1. Hiperuricemie asimptomatica

- uratii serici depasesc limita de solubilitate a uratilor monosodici in ser (6,0 mg/dl pentru femei si 7,0 mg/dl pentru barbati);

- se intalneste frecvent la 20-30 de ani, inainte de primul atac gutos.

2. Artrita gutoasa acuta

- atacul initial este monoarticular, in 90% de cazuri se afecteaza articulatia metatarso-falangiana a halucelui, apoi urmeaza afectarea uneia din articulatii talocrurala, calcaneana, genunchiul, mina, falangele mainii, cotul;

- la 6% din pacienti accesul gutos inaugurat poate fi poliarticular, dar antecedentele gutei sunt intotdeauna prezente;

- atacul incepe brusc, frecvent noaptea, poate fi prezenta febra, durerea este de intensitate mare;

- articulatiile afectate sunt fierbinti, tumefiate si extrem de dureroase; pielea lucioasa, violacee;

- descuamarea pieii poate surveni la rezolvarea inflamatiei;

- evolutia gutei poate fi diferita: atacuri minime, care pot dura cateva ore si atacuri serioase cu durata de cateva saptamani;

- pot fi induse de traume, alcoolizare, medicamente, stress subit, stari acute etc.

3. Guta intercritica

- prezinta perioade asimptomatice intre atacuri;

- episodul II poate nu surveni sau aparea peste multi ani;

- atacurile ulterioare sunt mai frecvente, mai severe, de durata mai mare, cu afectarea mai multor articulatii.

4. Guta cronica tofacee

- toful este un corp cronic strain, de fapt un granulom inconjurat de cristale de urati;

- el prezinta corelatia cu gradul de hiperuricemie si durata bolii. Se intalnesc la 50% din pacientii tratati inadecvat.

- ei apar mai des in sinovia subcondrala, in tendoane si burse, apoi crescand - proemina, ulterior apar si in alte articulatii, pe valvele cardiace sau coardele vocale;

- guta tofacee este intotdeauna dureroasa, dar mai poate cauza crispatii si disfunctii articulare cu diformizarea celei din urma;

- uneori tofii elimina materiale alb calcinoase, rareori poate surveni supuratia lor.

5. Boli renale

- nefrolitiaze;

- nefropatii acute cu urati.

Examenul radiologic

- Este de valoare minima in atacul initial al gutei;

- In cazul gutei tofacee aspectele radiologice sunt caracterisctice prin deformatii in halebarda a epifizelor si 'piciorul in tepi de arici';

- Asimetrie poliartropatica;

- Eroziuni gutoase brusc definite cu scleroza marginala si margini neintrerupte;

- Erodari osoase intra- sau/si periarticulare centrale sau marginale;

- Osteoartroza.

Diagnostic diferential - artrita septica, artrita psoriatica, artrita traumatica, artrita luietica, artrita reumatoida, artrita degenerativa, pseudoguta, celulita, tromboflebita, reumatism articular acut, sindromul Reiter, osteoartroza, sarcoidoza, spondiloartropatii.

Regim dietetic

In perioada acuta a bolii doar dieta este insuficienta, se exclud produsele bogate in purine: carne grasa, ficat, bulioane, rosii, vin, bere, sprote, ciuperci, peste; de limitat sarea de bucatarie; este contraindicata dieta prin foame;

Profilaxia

- Instruirea igieno-sanitara a pacientilor.

- Promovarea modului sanatos de viata.

- Educarea culturii alimentare (instructiuni privind alimentele ingerate).

- Terapia medicamentoasa profilactica consta in administrarea AINS (daca nu sunt contraindicatii), a colchicinei (se suporta bine, reactii adverse mai incidente - diareea, fenomene dispeptice, cefalee).

Complicatii - deformarea articulatiilor, complicatii renale - rinichiul gutos, nefropatii gutoase, infectarea procesului gutos.

Pronostic - depinde de afectarea concomitenta a sistemelor cardiovascular si renal, de evolutia bolii, de regimul alimentar respectat de pacient.

Diverse conditii asociate - boli micloproliferative, boli limfoproliferative, etilism cronic, hiperlipidemia, obezitate, hipertensiunea arteriala, diabet zaharat, ateroscleroza, urolitiaza.

Factori de varsta - pediatrici: este rar intalnita, se identifica guta secundara; geriatrici: de obicei dupa administrarea medicamentelor

Hiperuricemie - Guta

Boala in care exista o cantitate prea mare de acidului uric din sange.

Ce este acidul uric

Este ultimul produs al degradarii unor substante care sunt facute de organism sau care intra in organism prin alimentatie

Cand creste acidul uric in sange

- ori se face prea mult acid uric;
- ori acidul uric nu este suficient eliminat;
- ori amandoua conditii impreuna

Ce se intampla cand este prea mult acid uric in sange

Productia prea mare de acid uric sau scaderea eliminarii acestuia prin rinichi, are ca rezultat acumularea de acid uric in organism
- acidul uric se poate depune in rinichi. Asa se formeaza pietrele din urati - calculi renali - litiaza renala
- acidul uric se mai poate depune in piele sau articulatii

Ce simte cel care are mai mult acid uric in organism

Sunt 4 stadii in care evolueaza boala

1. - Hiperuricemie asimptomatica
- nu se simte nimic, "se vede" doar la analize ca ai acidul uric mare;
2. - Artrita acuta
- apar dureri la unele articulatii.
Articulatia care este cel mai frecvent afectata este articulatia degetului mare.

Durerile apar in plina stare de sanatate; te si miri ca te doare, cand tu te stiai sanatos si nici macar nu ai facut un efort deosebit.
De obicei articulatia degetului mare se umfla peste noaspte si dimineata te trezesti cu tot degetul mare inrosit, cald si care te doare (inainte medicii spuneau ca te trezesti la strigatul cocosului)
Astfel de crize dureroase se repeta cam la doi ani
Asemenea dureri mai pot aparea la glezna, genunchi, pumn, degetele mainii, cot.
Unele persoane au inainte de durerile acestea mari, scurte si ocazionale dureiri de articulatii ca arsuri sau jena.

3. - Perioada intercritica
- este starea dintre crizele dureroase.
La pacientii care nu sunt tratati, crizele dureroase sunt mai frecvente

4. - Guta cronica tofacee
- este consecinta acumularii acidului uric in organism. Se formeaza "tofi gutosi" (acumulari de acid uric - ca niste granule - seminte de floarea soarelui)
Intervalul de la prima criza si pana la formarea de tofi este in medie10 ani (daca bolnavul nu se trateaza)

IMPORTANT!!!

Nefropatia cu acid uric - toti bolnavii cu guta au aceasta complicatie
Calculii urinari - formati numai din acid uric sunt radiotransparenti, adica nu se "vad" la radiografie, dar se pot "vedea" la ecografie (vezi litiaza urinara - link catre litiaza utrinara)

Atentie !

Este adevarat ca daca mananci multa carne, in special carne tanara (cum este carnea de pui) , acidul uric din sange poate sa creasca.
Iata de ce in trecut, aceasta boala se spunea ca este boala boiereasca, pentru ca ei mancau carne (taranii nu prea mancau carne).
Dar asta nu se intampla la toti oamenii, ci numai la unele persoane care au 'predispozitie' catre asa ceva.
Boala asta (guta) intra in categoria 'boli de metabolism', asa ca 'nu se prea poate tine in frau' numai daca ti regim.
Daca 'ai ai vazut' ca ai acid uric mare in sange, pentru a sti ce sa faci mergi si intreaba-l pe

Medicul de Familie
EXISTA RISCUL DE GUTA LA CULTURISTI?

Guta este una dintre cele mai frecvente forme de artrita, adica de inflamatie a unor articulatii. Este de fapt o boala a intregului organism, provocata de cresterea nivelului de acid uric, care la nivelul articulatiilor provoaca inflamatie, edem (umflare) si durere.

Acidul uric este produsul final al catabolizarii purinelor din corp si a celor din alimentatie. Purinele sunt structuri proteice care intra in compozitia acizilor nucleici, deci sunt "caramizile" ce formeaza AND-ul. Practic, purinele exista in toate alimentele de origine animala, in special carnea si organele.Problema cu acidul uric este ca acesta nu poate fi metabolizat, ci trebuie eliminat ca atare.

Guta apare fie atunci cand ficatul produce in exces acid uric, fie cand alimentatia este bogata in carne rosie si exista un exces de acid uric ce nu poate fi eliminat prin filtrare renala. In ambele situatii se instaleaza hiperuricemia. In timp, acidul uric cristalizeaza la nivelul articular, in special la nivelul articulatiei metatarso-falangiene (adica degetul mare de la picior) si la nivelul gleznei.Pe langa cauzele de natura genetica si excesul de alimente de origine animala, obezitatea, consumul de cantitati mari de alcool, unele medicamente pot fi cauze de guta.

Asa cum spuneam, simptomele cele mai frecvente ale gutei sunt inflamatia, edemul si durerea articulara, ce apare in special la mobilizare. Manifestarile pot aparea la 2-3 articulatii simultan, insa de obicei afecteaza cate o articulatie pe rand.Exista pozibilitatea ca dupa primul atac de guta, pacientul sa beneficieze de o perioada fara manifestari, care dureaza si 5-10 ani.O alta manifestare a gutei sunt tofii gutosi, adica niste depuneri de acid uric sub piele, in special la nivelul pavilionului urechii, degete, mana, corzi vocale, inima.

Sa vorbim despre prevenirea gutei si mai ales daca exista un risc pentru culturisti.

Trebuie retinut ca alimentele cele mai bogate in purine sunt sardelele, momitele, carnea, sunca, molustele, ficatul, dar oricare dintre aceste alimente, prin fierbere pierd in jur de 50% din purine pentru ca acestea trec in apa.Pe de alta parte, alimentele ce nu contin purine sunt produsele din faina, ou, grasimile, lactatele, dulciurile, fructele, sucurile de fructe.Concentratele proteice sunt obtinute prin procedee termice, deci mare parte din purine sunt degradate, ca ca nu mai vorbim de faptul ca materia prima este reprezentata de lapte, oua, soia si nu carne sau organe.

Deci dupa parerea mea, aceste concentrate proteice nu prezinta riscul de producere a gutei.

Pentru o persoana care are deja guta nu ar fi indicat sa foloseasca caoncentrate proteice, iar aportul general de proteine trebuie limitat la 70-80 g/zi, stiut fiind ca o dieta bogata in proteine induce o crestere a sintezei purinelor in organism. De asemenea, excesul ponderal trebuie rezolvat, iar consumul de alcool se va intrerupe

Guta este o boala metabolica in care se produce in exces acid uric. Acesta nu se elimina prin urina, asa cum este normal, ci se depune, sub forma de urati, in articulatiii sau in alte parti ale corpului.

Cauze:
Anomalia caracteristica a bolnavilor de guta este cresterea concentratiei de acid uric in singe (hiperuricemie). Aceasta apare fie din cauza unei productii crescute de acid uric in organism, fie a unei eliminari scazute prin rinichi. Acidul uric este un produs rezultat din metabolismul proteinelor, excesul putindu-se explica printr-un aport exagerat de carne si viscere (bogate in nucleoproteine). La producerea acestei stari poate contribui dereglarea unor verigi metabolice, care explica de ce in conditii alimentare similare numai unii dintre bolnavi pot prezenta acid uric in exces in singe.

Daca
Te-ai saturat sa mergi la doctor si vrei sa incerci o cura sau dieta naturista. . .
Cauti o reteta, un remediu sau un tratament naturist. . .
Te intereseaza avantajele terapiilor naturiste (apiterapie, argiloterapie, balneoterapie, reflexoterapie, etc.) . . .
Vrei sa afli mai multe amanunte despre proprietatile terapeutice ale legumelor, fructelor, cerealelor si plantelor medicinale . . .

Comanda acum CD-ul 'Medicina naturista' si vei gasi:

catalogul complet al plantelor medicinale (448 imagini si descrieri)

dictionarul terapiilor complementare (acupunctura, bioplasmoterapia, hipnoterapia, meloterapia, silvoterapia, etc.)

o colectie cu sute de retete, remedii naturiste si leacuri populare

o baza de date continand tratamente naturiste, tehnici orientale, etc.

in total, zeci de carti electronice, sute de articole diverse si pagini web continand mii de pagini cu informatii diverse, utile si interesante

 Cuprinsul CD-ului 'Medicina naturista' este disponibil online
Pentru a vedea o scurta descriere a fiecarei carti, precum si cuprinsul acesteia, da un click pe legaturile respective.
Aici, gasesti mai multe informatii despre acest CD.

Factori de risc:
In producerea acestor anomalii, pe linga aportul exagerat de carne (nucleoproteine) au rol si alti factori si anume: - supraalimentatia (in general) - consumul de alcool - sedentarismul Multi dintre cei care au guta sint obezi, mari consumatori de carne si bauturi alcoolice, sedentari. Se poate afirma astfel ca guta este rezultatul nerespectarii regulilor de viata rationala, in special de alimentatie rationala. Un rol important are si ereditatea, guta aparind cu frecventa mai mare in anumite familii. In cadrul acestor familii, la unii membri se constata o tendinta marcata de a avea acid uric in exces in singe si apar crizele tipice de guta.
Tipuri:
Exista o guta primara (primitiva) cu caracter familial, ereditar, si o guta secundara, care poate apare in boli diferite (in boli ale singelui, in boli endocrine, in boli de piele, cum ar fi psoriazisul, in boli profesionale, cum ar fi saturnismul). Adesea, se asociaza cu obezitatea si diabetul zaharat. Guta are doua modalitati evolutive: acuta si cronica. O perioada de 5-10 ani sau chiar mai mult, boala evolueaza sub forma unor crize acute; dupa aceasta perioada de timp, pe prim plan se situeaza manifestarile cronice ale gutei.

Simptome:
Criza acuta de guta Prima criza de guta poate sa apara in plina sanatate: bolnavul se culca in conditii normale, este trezit brusc din somn, in timpul noptii, de dureri de mare intensitate (violente) aparute in articulatia degetului mare de la picior. In scurt timp, aceasta articulatie se umfla (tumefiaza) si se inroseste, pielea devine intinsa, stralucitoare, iar durerea este insuportabila. Inflamatia articulatiei si a tesuturilor din jur este atit de pronuntata, incit unii bolnavi cred ca au o infectie si incep sa ia antibiotice din proprie initiativa. Brusc, spre dimineata durerile scad putin, dar se intensifica in cursul noptii urmatoare. In citeva zile, fenomenele articulare dispar complet cu o senzatie de mincarime si descuamare a regiunii. In lipsa unui tratament, o asemenea criza poate dura 8-10 zile sau mai mult. Rareori, criza dureaza 2-3 saptamini. Recidivele pot apare dupa luni sau ani. Cu trecerea anilor, crizele acute de guta devin tot mai frecvente si afecteaza si alte articulatii. Pot fi afectate gleznele, genunchii, articulatiile mici ale degetelor miinii, coatelor. Criza poate fi insotita de febra, astenie, lipsa poftei de mincare. In cazul multor bolnavi, se pot deosebi unii factori ce intervin in declansarea crizelor acute de guta: cel mai des este vorba de un exces alimentar, de o masa copioasa, la care se consuma mult vin, sau alt alcool. Uneori, poate interveni un efort fizic, un traumatisam, o emotie puternica. Manifestarile cronice de guta Acestea apar dupa mai multi ani de evolutie, dupa repetarea mai multor criza acute. Sint determinate de depunerea uratilor in piele, articulatii si rinichi. Apar niste proeminente linga articulatii (tofi gutosi), care pot fi observate in regiunea pavilionului urechii, sub forma unor noduli proeminenti, alb galbui. Noduli asemanatori pot aparea si la nivelul degetelor miinii, coatelor, tendoanelor Achile. In stadiul cronic, articulatiile sint inflamate, deformate si dureroase. Sint afectate, in special, articulatiile degetelor miinii. De asemenea, tot in stadiul cronic, prin eliminarea unei cantitati mari de urati prin rinichi, are loc o incrustare a acestuia (nefropatia gutoasa) si o depunere sub forma de pietre (calculi) in bazinet si in caile urinare. In general, evolutia bolii renale este spre insuficienta renala, iar pietrele renale migreaza, producind dureri intense, cunoscute sub numele de colici renale.
Diagnostic:
Bolnavul cu crize acute de guta solicita de regula ajutorul medical. In urma consultului, medicul poate solicita si unele analize de laborator, din care una este esentiala, si anume dozarea acidului uric in singe, cind se constata o importanta cresterea a acestuia. De asemenea, are importanta si examenul radiologic, care pune in evidenta chisturi osoase, precum si nodulii ososi (tofii gutosi).

Tratament:
Acesta se face atit in formele acute, cit si in cele cronice. Pentru ca, in timpul crizelor acute, durerile sint violente si insuportabile, trebuie instituit cu promptitudine un tratament eficace. Exista medicamente care amelioreaza suferinta bolnavului in 24-48 de ore. Aceste medicamente combat doar inflamatia, in timp ce fondul metabolic nu este influentat. Medicamentele care influenteaza fondul metabolic favorizeaza eliminarea urinara a acidului uric, scazind implicit concentratia sa sanguina sau impiedica sinteza acidului uric. Medicamentele de acest gen se administreaza timp indelungat. Se recomanda consumul de lichide multe (2 litri in 24 de ore). Dieta impune evitarea cafelei, ciocolatei, carnii de animal tinar. Bolnavii trebuie sa evite bauturile alcoolice si nu trebuie sa slabeasca brusc, desi lupta impotriva obezitatii este necesara.

Preventie:
Deoarece se cunosc cauzele gutei este posibila prevenirea ei, in primul rind prin masuri igieno-dietetice, printr-o viata rationala. Se recomanda evitarea supraalimentatiei, nu numai cu carne si viscere, ci si cu grasimi. Se recomanda, de asemenea, evitarea alcoolului. In cazul celor obezi, se recomanda regim hipocaloric, pentru revenirea catre greutatea ideala. Se recomanda, de asemenea, evitarea sedentarismului. Cei care au profesii sedentare, trebuie sa aiba o activitate fizica zilnica, prin practicarea gimnasticii, a mersului pe jos, a crosului, a jocurilor sportive. Factorul ereditar creeaza o predispozitie la guta, dar prin aplicara cu strictete a masurilor igieno-dietetice este perfect posibila evitarea aparitiei bolii.
Statistici:
Guta este intilnita cu mare predominanta la sexul masculin (90% dintre bolnavii cu guta sint barbati). Boala apare de obicei dupa virsta de 40-50 de ani si foarte rar inaintea virstei de 20 de ani.

Simptome

Sub denumirea de guta, in antichitate, erau cuprinse toate manifestarile reumatice. Pana in secolul al XVII-lea era considerata o tulburare a umorilor (diateze) traduse prin dureri articulare (podagra). Tot podagra au descris cronicarii nostri suferintele de picioare ale lui Stefan cel Mare. Guta se datoreaza depunerilor de urati (saruri ale acidului uric) la nivelul articulatiilor in tesuturile osoase si in cele moi (tendoane, cartilagii, teci musculare si in rinichi). Este boala varstei mature (35-55 de ani) si loveste mai ales barbatii, la femei fiind foarte rara.
Accesul de guta incepe cu durere violenta la degetul mare al piciorului, de obicei noaptea si mai ales iarna, dureaza pana dimineata cand dispare tot asa cum a aparut. in timpul puseului dureros degetul are aspectul unei inflamatii locale, este eritematos (rosiatic), cald, pielea este lucioasa si este deosebit de sensibil la orice atingere. Crizele se pot repeta in noptile urmatoare, fiind insotite de febra, astenie si lipsa poftei de mancare. Cateva zile de tratament sunt suficiente pentru ca simptomele atat de neplacute ale acceselor de guta sa dispara.

Daca insa cauzele se mentin (aceeasi alimentatie, lipsa efortului fizic - factor stimulator al imbunatatirii metabolismului organismului, nivelul ridicat al acidului uric in sange cat si lipsa tratamentului specific) guta se cronicizeaza. in situatia cronicizarii gutei, accesele sunt mai putin violente, intinse la mai multe incheieturi (genunchi, glezne, coloana cervicala, maini), fara febra si stare de rau generalizata, cu durata lunga. Semnul cel mai important al gutei cronice il constituie aparitia tofilor gutosi, depuneri de saruri de acid uric in articulatii si in jurul lor, stramband si deformand degetele. Daca un tof gutos se sparge, este intepat sau incizat, apare continutul sau, o materie groasa, albicioasa, grunjoasa, care poate fi confundat cu puroiul ranilor sau articulatiilor infectate. Dar continutul tofului gutos nu este infectat. Vindecarea tofului gutos operat este greoaie intrucat toate tesuturile locale sunt afectate, invadate de sarurile acidului uric.

Tratamentul gutei

Trebuie urmarita periodic uricemia (nivelul acidului uric in sange) si trebuiesc luate masurile alimentare de mai sus. Cand valorile depasesc pragul normalitatii, se vor administra medicamente specifice.
Trebuie abordat un stil de viata sportiv, cu exercitii fizice rationale, mers, sporturi adaptate varstei si combaterea sedentarismului. Acest lucru va imbunatatii metabolismul organismului, permitand o mai buna si completa eliminare a deseurilor, printre care si acidul uric.
Tratamentul medicamentos al acceselor gutoase cu medicamente specifice si eficiente cum ar fi: colchicina, comprimate de 0,5 sau 1 mg luate in doza de 1 mg/zi, seara, timp de 2-6 luni. in crizele acute gutoase se incepe tratamentul cu 1 mg de colchicina, apoi se iau cate 0,5 mg la interval de 3 ore. in raport cu nivelul uricemiei, se administreaza alopurinol comprimate de 100 mg in doza de 3 comprimate pe zi.

Tratament naturist:

- Se recomanda ceaiurile depurative, diuretice sau chiar diureticele usoare.
- Se face infuzie din una din urmatoarele plante: frunze de frasin, frunze de mesteacan, coada calului, troscot, rizomi de pir medicinal, radacina de iarba mare, radacina de osul iepurelui, fructe de catina. Se ia 1-2 linguri de planta la o cana de apa, se beau 1-3 cani pe zi.
- Rp. 1 - 20 gr flori de soc, 20 gr flori de tei, 30 gr frunze de mesteacan, 30 gr frunze de urzica, se i 1 lingurita amestec de plante la o cana de apa, se beau 2-3 cani pe zi, timp de 1 luna.
- Rp. 2 - 30 gr frunze de mesteacan, 30 gr radacina de osul iepurelui, 30 gr macese, 10 gr fructe de ienupar, o lingura la o cana de apa, se beau 1-2 cani pe zi timp de 2 saptamani.
- Rp. 3 - 15 gr flori de levantica, 25 gr flori de soc, 15 gr sunatoare, 15 gr radacina de brusture, 20 gr rizomi de pir medicinal, 10 gr fructe de ienupar, o lingura la o cana de apa, se beau la pranz 1-2 cani de infuzie calda, timp de 2 saptamani.

GUTA

Guta este o boala metabolica, de nutritie, in care se aduna in exces acidul uric in sange. Apare ca o deficienta de metabolizare in ficat si de eliminare a sa prin rinichi-urina in conditiile unei alimentatii bogate in aceasta substanta. In mod normal acidul uric se gaseste in cantitati mici in sange, mai corect spus in plasma. Plasma este un lichid galbui care formeaza mai mult de jumatate din masa sanguina. Ea contine 90% apa, restul fiind reprezentat de materii proteice, intre care fibrinogenul cu rol important in coagularea sangelui, zaharuri (1 gr la litru in mod normal), saruri, intre care clorura de sodiu este cea mai importanta, grasimi (in special colesterol), diversi hormoni, substante secretate de globulele albe si produse de reziduu al metabolismului intre care ureea (0,2-0,4 gr/l), acid uric (1,5-4 mg/dl) si saruri amoniacale. Guta apare adesea pe un teren mostenit care presupune incetinirea proceselor de transformare pana la capat ale acidului uric din sange si eliminarea lui din cauza ficatului si rinichiului.
Simptome
Sub denumirea de guta, in antichitate, erau cuprinse toate manifestarile reumatice. Pana in secolul al XVII-lea era considerata o tulburare a umorilor (diateze) traduse prin dureri articulare (podagra). Tot podagra au descris cronicarii nostri suferintele de picioare ale lui Stefan cel Mare. Guta se datoreaza depunerilor de urati (saruri ale acidului uric) la nivelul articulatiilor in tesuturile osoase si in cele moi (tendoane, cartilagii, teci musculare si in rinichi). Este boala varstei mature (35-55 de ani) si loveste mai ales barbatii, la femei fiind foarte rara.
Accesul de guta incepe cu durere violenta la degetul mare al piciorului, de obicei noaptea si mai ales iarna, dureaza pana dimineata cand dispare tot asa cum a aparut. In timpul puseului dureros degetul are aspectul unei inflamatii locale, este eritematos (rosiatic), cald, pielea este lucioasa si este deosebit de sensibil la orice atingere. Crizele se pot repeta in noptile urmatoare, fiind insotite de febra, astenie si lipsa poftei de mancare. Cateva zile de tratament sunt suficiente pentru ca simptomele atat de neplacute ale acceselor de guta sa dispara. Daca insa cauzele se mentin (aceeasi alimentatie, lipsa efortului fizic - factor stimulator al imbunatatirii metabolismului organismului, nivelul ridicat al acidului uric in sange cat si lipsa tratamentului specific) guta se cronicizeaza. In situatia cronicizarii gutei, accesele sunt mai putin violente, intinse la mai multe incheieturi (genunchi, glezne, coloana cervicala, maini), fara febra si stare de rau generalizata, cu durata lunga. Semnul cel mai important al gutei cronice il constituie aparitia tofilor gutosi, depuneri de saruri de acid uric in articulatii si in jurul lor, stramband si deformand degetele. Daca un tof gutos se sparge, este intepat sau incizat, apare continutul sau, o materie groasa, albicioasa, grunjoasa, care poate fi confundat cu puroiul ranilor sau articulatiilor infectate. Dar continutul tofului gutos nu este infectat. Vindecarea tofului gutos operat este greoaie intrucat toate tesuturile locale sunt afectate, invadate de sarurile acidului uric.
Tratamentul gutei

Trebuie urmarita periodic uricemia (nivelul acidului uric in sange) si trebuiesc luate masurile alimentare de mai sus. Cand valorile depasesc pragul normalitatii, se vor administra medicamente specifice.
Trebuie abordat un stil de viata sportiv, cu exercitii fizice rationale, mers, sporturi adaptate varstei si combaterea sedentarismului. Acest lucru va imbunatatii metabolismul organismului, permitand o mai buna si completa eliminare a deseurilor, printre care si acidul uric.
Tratamentul medicamentos al acceselor gutoase cu medicamente specifice si eficiente cum ar fi: colchicina, comprimate de 0,5 sau 1 mg luate in doza de 1 mg/zi, seara, timp de 2-6 luni. In crizele acute gutoase se incepe tratamentul cu 1 mg de colchicina, apoi se iau cate 0,5 mg la interval de 3 ore. In raport cu nivelul uricemiei, se administreaza alopurinol comprimate de 100 mg in doza de 3 comprimate pe zi.
Tratament naturist:
- Se recomanda ceaiurile depurative, diuretice sau chiar diureticele usoare.
- Se face infuzie din una din urmatoarele plante: frunze de frasin, frunze de mesteacan, coada calului, troscot, rizomi de pir medicinal, radacina de iarba mare, radacina de osul iepurelui, fructe de catina. Se ia 1-2 linguri de planta la o cana de apa, se beau 1-3 cani pe zi.
- Rp. 1 - 20 gr flori de soc, 20 gr flori de tei, 30 gr frunze de mesteacan, 30 gr frunze de urzica, se i 1 lingurita amestec de plante la o cana de apa, se beau 2-3 cani pe zi, timp de 1 luna.
- Rp. 2 - 30 gr frunze de mesteacan, 30 gr radacina de osul iepurelui, 30 gr macese, 10 gr fructe de ienupar, o lingura la o cana de apa, se beau 1-2 cani pe zi timp de 2 saptamani.
- Rp. 3 - 15 gr flori de levantica, 25 gr flori de soc, 15 gr sunatoare, 15 gr radacina de brusture, 20 gr rizomi de pir medicinal, 10 gr fructe de ienupar, o lingura la o cana de apa, se beau la pranz 1-2 cani de infuzie calda, timp de 2 saptamani

Guta - afectiunea in care articulatiile "iau foc"

Bolnavii au probleme mai ales in sezonul rece

Temperaturile scazute favorizeaza aparitia atacului de guta, o boala care afecteaza articulatiile mainilor si ale picioarelor. Acestea se umfla, se inrosesc si devin foarte dureroase. Cand boala se agraveaza, pot fi cuprinse toate articulatiile. Printre factorii care determina aparitia gutei se numara mostenirea genetica, tulburarile in metabolismul acidului uric (n.r. - acid care se depune sub forma de cristale la nivelul articulatiilor), prezenta obezitatii sau a bolilor renale, consumul mare de cafea si alcool, ori efortul muscular intens. "Si folosirea in exces a medicamentelor precum diureticele duce la agravarea bolii", afirma dr. Tiberiu Mogos, nutritionist la Spitalul de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice "N. Paulescu" din Bucuresti.

Crizele se accentueaza noaptea

Inaintea unui atac de guta, pacientii se simt obositi, sunt irascibili, urineaza frecvent, au frisoane si dureri la nivelul articulatiilor. "Perioada maxima a crizei se manifesta noaptea. Este momentul in care scade pragul sensibilitatii dureroase, iar mecanismele de protectie ale organismului sunt slabite", mai afirma dr. Mogos. Pacientii descriu durerile din timpul atacului de guta ca pe niste arsuri puternice la nivelul articulatiilor, insotite de febra si frisoane moderate.
Daca bolnavii nu urmeaza tratament cu medicamente care dizolva sarurile de acid uric, acumulate in articulatii, si produse antiinflamatorii, atacul de guta se poate repeta dupa un interval de 2-3 saptamani. Pentru vindecare, pacientii trebuie sa urmeze si o DIETA din care sa elimine alimentele care favorizeaza formarea acidului uric, cum ar fi ficatul, rinichii, creierul, molustele, crustaceele, ciupercile, carnea de vita sau miel.
"Multa atentie si in perioada Sarbatorilor, deoarece alimente precum toba, piftia, capatana de vita, precum si cele a caror prospetime este indoielnica, precipita instalarea atacului de guta", completeaza dr. Mogos.
Boala debuteaza la 35-40 de ani, dar este intalnita si la tineri. Se poate complica prin deformarea articulatiilor, dar si prin aparitia unor boli de rinichi. Surplusul de acid uric este implicat si in aparitia calculilor (pietrelor) si formelor severe de reumatism, care pot afecta inima si vasele de sange.

Un regim bogat in lichide rareste accesele de guta

ALIMENTE RECOMANDATE:
- laptele, branzeturile nesarate, carnea si pestele fierte, paine alba, legumele si fructele, mai putin cele oleaginoase - alune, nuci, migdale
ALIMENTE DE EVITAT:
- carnea de pui, miel, vitel, organele, mezelurile, supele de carne, oase, sparanghelul, conopida, varza, spanacul, ciocolata, mazarea, fasolea, pestele (sardele, heringi, crap, somn), prajiturile cu crema, foietajele
IN PERIOADELE DE CRIZA:
Mancarea va fi preparata prin fierbere, fara sare, fara grasimi, iar cantitatea de lichide va fi mai mare

Poate iti vine sa crezi sau nu, insa exista diete care pe langa faptul ca te ajuta sa slabesti iti redau energia si tonicitatea pierduta. Prin aportul de proteine, vitamine si minerale aceasta dieta iti va ajuta organismul sa lucreze si nu il va obosi. Dieta energizanta poate fi tinuta de la minim 1 saptamana pana la 1 luna de zile.
Rezultate: - 2 kg / saptamana
Recomandari: multe lichide
Tratamente corporale: impachetari slabire in Tunelul cu Infrarosii

Luni
Mic dejun- ENERGIE
- 1 felie paine integrala cu miere de albine
- un bol fulgi de porumb
- 1 ceai verde cu lamiae

Pranz- CALCIU si PROTEINE
- o cutie branza de vaci degresata
- o salata de rosii
- 0 chifla graham

Cina- PROTEINE si VITAMNIE
- peste la gratar cu orez fiert
- o salata de legume
- 1 fruct la alegere

Marti:
Mic dejun- CALCIU si PROTEINE
- 1 iaurt degresat
- 1 bol cereale
- 1 cana de ceai verde

Pranz- PROTEINE si MINERALE
- un piept de pui la gratar cu un cartof mare fiert in coaja
- 1 salata de cruditati cu suc de lamiae si ulei de masline

Cina- ENERGIE
- paste simple cu sos de rosii
- 2 fructe la alegere

Miercuri:
Mic dejun- CALCIU si PROTEINE
- 1 iaurt degresat
- 1 fruct la alegere
- un bol fulgi de porumb

Pranz- ENERGIE si VITAMINE
- paste cu legume
- 1 salata de cruditati cu suc de lamiae si ulei de masline

Cina- PROTEINE
- peste cu orez fiert
- 2 fructe la alegere

Joi:
Mic dejun- CALCIU si VITAMINE
- 1 iaurt degresat
- 1 fruct la alegere
- 1 ceai de plante

Pranz- ENERGIE
- paste cu sos de rosii
- 1 salata de cruditati cu suc de lamiae si ulei de masline

Cina- PROTEINE si MINERALE
- peste fiert cu orez fiert
- 1 bol de morcovi rasi si un mar

Vineri:
Mic dejun- CALCIU si PROTENIE
- o cutie branza de vaci degresata
- o chifla
- un ceai de plante

Pranz- PROTEINE si VITAMINE
- un piept de curcan la gratar
- o salata de rosii
- o chifla graham

Cina- ENERGIE si MINERALE
- un bol orez fiert cu legume (rosii, ardei gras, morcovi, vinete, ceapa etc.)
- salata de fructe

Sambata:
Mic dejun- CALCIU si PROTEINE
- 1 iaurt degresat
- un fresh de grapefruit

Pranz- PROTEINE si VITAMINE
- pipet de pui la gratar
- un bol legume fierte
- 1 fruct la alegere

Cina- ENERGIE
- paste cu sos de rosii
- 2 fructe la alegere

Guta

 Guta este o patologie din grupul bolilor metabolice heterogene, care se manifesta prin reactie inflamatorie locala la depunerea tisulara a cristalelor de urati. Aceasta boala se datoreaza unor tulburari in metabolismul acidului uric, ale carui valori in sange cresc. Se depune in articulatii, mai ales la degetele mari de la maini si picioare. Aceste depuneri se fac sub forma unor cristale.
In faza acuta a bolii, articulatiile se umfla, se inrosesc si devin foarte dureroase.
Puseul acut se poate permanentiza, imbracand forma cronica, cand boala cuprinde toate articulatiile, iar sub piele apar depozite de urati de sodiu si de calciu, care se pot ulcera.
Cauzele principale favorizante ale bolii sunt obezitatea, consumul exagerat de alcool si cafea si bolile renale.

A. Guta primara
1. Idiopatica (99%) - excretie urinara normala; excretie urinara scazuta;
2. Defecte metabolice specifice, mai putin de l % - PP ribo-P- sintetaza hiperaciva; Deficit de hipoxaninguanin-fosforibosil-transferaza.
B. Guta secundara
1. Deficit de glucozo-6-fosfataza.
2. Hemoliza cronica: maladii eritroide, mieloide, limfoide.
3. Mecanisme renale.
Diagnostic diferential - artrita septica, artrita psoriatica, artrita traumatica, artrita luietica, artrita reumatoida, artrita degenerativa, pseudoguta, celulita, tromboflebita, reumatism articular acut, sindromul Reiter, osteoartroza, sarcoidoza, spondiloartropatii.

Produse naturale recomandate in guta:

Guta
Ortopedie-reumatologie
06 Aprilie 2006 (15:28)

Generalitati

Guta este o forma de artrita (inflamatia articulatiilor), caracterizata prin episoade dureroase secundare inflamatiei articulatiilor. Boala este caracterizata prin durere, edem, roseata si caldura locala (inflamatie) precum si prin impotenta functionala a articulatiei. Fara tratamentul corespunzator, guta este o boala care prezinta recurente (acutizari) frecvente care pot cauza leziuni severe ale articulatiilor, tendoanelor sau a altor tesuturi. Guta este o boala mai frecventa in randul populatiei de sex masculin.

Cauze

Cauza principala a gutei este hiperuricemia (excesul de acid uric in sange). Hiperuricemia este deseori asimptomatica si nu cauzeaza complicatii, majoritatea persoanelor cu nivel crescut sanghin al acidului uric nu dezvolta niciodata guta. Nu este cunoscuta cauza exacta a hiperuricemiei, insa s-au idendificat recent diferiti factori heredo-colaterali (genetici) incriminati in aparitia acesteia. Cand nivelul acidului uric are valori foarte mari, acesta poate forma cristale de urat care se depun apoi la nivelul articulatiior. Se pot identifica diferiti factori incriminati in etiologia bolii si anume: 
Afectiuni legate de dieta si greutatea corporala: 
- obezitatea 
- ingestie moderata sau cronica de alcool, in special bere 
- dieta bogata in carne si fructe de mare (bogate in purine) 
- diete cu continut caloric mic 
Medicamente care pot sa creasca concentratia sangina a acidului uric: 
- tratament cronic cu aspirina sau produse care contin niacin (acid nicotinic) 
- diureticele (medicamente care elimina excesul de apa si sare de la nivelul organismului) 
- chimioterapia (medicamente folosite in tratamentul cancerului, provoaca moartea rapida a celulelor maligne) 
- imunosupresoare (medicamente care scad imunitatea organismului), ca de exemplu ciclosporina, folosita in profilaxia rejetului de grefa dupa transplant de organ 
Boli cronice, grave, precum: 
- boli care asociaza scadere rapida in greutate sau pacienti care au scazut in greutate secundar unor modificari drastice in dieta sau datorita folosirii anumitor tratamente 
- boala renala cronica 
- hipertensiunea arteriala 
- afectiuni care asociaza un turnover celular (ciclul celular) accelerat, precum psoriazisul (afectiune dermatologica), mielomul multiplu (forma de tumora maligna a maduvei sanghine), anemia hemolitica (moartea rapida a celuler rosii din sange, prin distrugere acestora), sau tumori 
- saturnismul (intoxicatia cu plumb)
- hipotiroidismul (afectiune a glandei tiroide caracterizata prin deficitul hormonilor secretati la acest nivel).
Afectiuni genetice caracterizate prin niveluri crescute a acidului uric. Persoanele cu sindrom Kelley-Seegmiller sau sindrom Lesch-Nyhan, au un deficit partial sau uneori complet al enzimei care mentine echilibrul adecvat al acidului uric.
        
Simptome

Boala propriu zisa apare dupa ani de zile in care cristalele de acid uric se depun la nivelul articulatiilor si tesuturilor invecinate. Guta prezinta urmatoarele simptome:
- cresterea temperaturii locale, durere, edem si sensibilitate crescuta la nivelul articulatiei (de obicei articulatia degetului mare de la picior, denumit si haluce).
- durere nocturna intensa, uneori pacientul nu suporta nici atingerea articulatiei cu cearceaful
- disconfort care se intensifica pe parcursul noptii, ca apoi sa cedeze in intensitate pe parcursul urmatoarelor 2-7 zile
- prurit tegumentar (mancarime a pielii) si exfolierea pielii aparuta dupa remitarea atacului de guta
Alte simptome, pot sa includa:
- culoare rosie-vinetie a tegumentului in regiunea articulatiei afectate, asemanatoare unei infectii tegumentare locale
- febra
- limitarea miscarilor normale a articulatiei (redoare)

Simptomele gutei pot varia, astfel incat:
- simptomele pot recidiva (reaparea) dupa o boala intercurenta sau dupa o interventie chirurgicala
- unele persoane nu prezinta atacuri recurente de guta, dar pot dezvolta o forma cronica a bolii. Guta cronica este o forma mai putin dureroasa care apare la adulti si este deseori confundata cu alte forme de artrita
- primele simptome ale gutei pot fi nodulii (tofii gutosi), cu localizare la nivelul mainilor, coatelor sau urechilor. Acesti noduli nu sunt insa caracteristici atacului de guta.
In momentul in care apar simptomele gutei, acidul uric gasit in exces in circulatia sanghina, s-a depozitat sub forma cristalelor de acid uric la nivelul articulatiilor. Halucele (degetul mare de la picior), este cel mai adesea afectat, insa pot fi atinse si alte articulatii precum articulatiile piciorului, articulatia mainii, a genunchiului, degetelor sau a coatelor. Poate de asemenea sa apara inflamatia lichidului articular (bursei), cel mai adesea la nivelul cotului (bursita olecraniana) sau a genunchiului (bursita prepatelara).
Trebuie sa se retina ca exista multe alte afectiuni care au simptome asemanatoare cu guta. Simptome ale gutei precum caldura locala, durerea, edemul si sensibilitatea crecuta la nivelul articulatiei, se pot regasi si in alte afectiuni. Dintre afectiunile cu simptome asemanatoare gutei, amintim:
- artrita reumatoida, care insa afecteaza preponderent articulatiile mici ale degetelor, umerilor si bazinului, spre deosebire de guta care debuteaza de cele mai multe ori la nivelul degetului mare de la picior (haluce)
- osteoartrita, a carei simptome includ durere, redoare (intepenirea, imposibilitaea efectuarii miscarilor normale), sensibilitate crescuta, aparute la nivelul mainilor, bazinului, genunchilor sau picioarelor
- osteomielita, este o infectie mult mai rara decat guta si consta in infectia microbiana a osului si tesuturilor periarticulare. Tratamentul osteomielitei necesita tratament antibiotic parenteral si spitalizare. Osteomielita apare secundar urmatoarelor afectiuni predispozante:
       - tratament imunosupresor
       - infectia HIV
       - diabet zaharat
       - pneumonie bacteriana recenta
       - infectie cutanata sau renala
       - proteza osoasa sau a unei articulatii
       - febra
- pseudoguta este o afectiune in care se pot identifica depozite articulare de calciu. Pseudoguta poate prezenta simptome precum, edem, durere a unor articulatii mari precum articulatiile genunchiului sau a coatelor. Aceasta afectiune apare in special in randul adultilor si varstnicilor.
- artrita septica acuta, este o afectiune infectioasa grava, cauzata de infectia bacteriana a unei articulatii.

Evolutie

Guta apare dupa ani de zile in care persoana prezinta niveluri serice crescute de acid uric, timp in care cristalele acidului uric se depun la nivelul articulatiilor si tesuturilor adiacente. Un atac de guta debuteaza deseori pe parcursul noptii, cand durerea articulara moderata incepe sa se intensifice. Un atac tipic de guta prezinta urmatoarele simptome: durere, edem, roseata si caldura locala (inflamatie) a unei articulatii, in special la picior (haluce). Dupa un interval de cateva zile, simptomele cedeaza sau chiar dispar.
- atacurile de intensitate medie pot sa cedeze dupa un interval de cateva ore pana la 1-2 zile. Aceste atacuri sunt deseori diagnosticate ca tendinite (inflamatii ale tendoanelor, de cele mai multe ori postraumatice) sau luxatii.
- atacurile severe pot dura chiar si cateva saptamani, cu sensibilitate persistenta pana la o luna
- atacurile sunt deseori recidivante (reapar) si apar la un interval de 6 luni si 2 ani dupa primul atac. In lipsa tratamentului adecvat, atacurile de guta pot deveni tot mai frecvente, cu toate ca exista pacienti care nu mai dezvolta recidive niciodata.
Exista 4 stadii evolutive a bolii:
Stadiul 1: hiperuricemia asimptomatica
 - niveluri serice crescute de acid uric, dar fara simptome clinice caracteristice gutei
 - hiperuricemia (nivel crescut de acid uric in sange), poate sa ramana asimptomatica permanent, simptomele caracteristice gutei fiind absente pe tot parcursul vietii.
Stadiul 2: artrita gutoasa acuta
- cristalele de acid uric incep sa se acumuleze la nivelul lichidului articular, de obicei la nivelul unei articulatii (articulatia degetului mare de la picior). Apare de asemenea un raspuns inflamator generalizat al organismului - atacul gutos
- degetul mare de la picior este locul de electie al atacului de guta, dar acesta poate aparea si la nivelul altor articulatii, precum incheietura mainii, a genunchilor sau a degetelor
- intre 10-25% dintre persoanele cu guta, dezvolta litiaza renala (pietre la rinichi)
- intre 10-40% dintre persoanle cu guta si care au si litiaza renala secundara hiperuciduriei, prezinta o colica renala inaintea atacului propriu zis de guta
- odata cu terminarea atacului gutos, simptomele articulare se remit in decurs de cateva zile, dar pot reaparea pana la un interval de 2 ani de la atacul initial.
Stadiul 3: intervalul gutos asimptomatic
In marea majoritate a cazurilor, pacientii cu guta care au suferit un atac initial, au sanse mari sa devolte recurente la un anumit interval de timp.
- intervalul dintre atacurile recurente de guta este deseori asimptomatic
- persoanele care prezinta atacuri frecvente, care s-au inmultit in ultima perioada, prezinta de asemenea si intensificarea simptomelor articulare, care devin mult mai severe si dureaza de asemenea mai mult.
Stadiul 4: guta tofica cronica
Daca evolutia gutei este caracterizata prin intervale asimptomatice si recidive dureroase, care insa cedeaza fara tratament si care se repeta intr-un interval mai mare de 10 ani, este posibil ca guta sa devina o afectiune cronica si sa afecteze astfel mai multe articulatii. Este posibil ca o data cu evolutia bolii, perioadele asimptomatice sa se scurteze, sau chiar sa dispara. Acest stadiu al gutei poate fi usor confundat cu alte artrite, cel mai adesea cu osteoartrita.
- in acest stadiu, acidul uric formeaza noduli duri, calcarosi sau nisiposi (tofi gutosi). Tofii gutosi sunt localizati imediat sub tegumente si sunt identificati sub forma unor depozite dure si mobile. Pielea inconjuratoare poate fi subtiata sau inrosita. In unele cazuri, tofii care sunt localizati imediat sub piele, pot fi identificati prin culoarea lor galbuie, caracteristica
- la inceput tofii gutosi sunt identificati la nivelul coatelor, degetelor de la picioare sau la nivelul radacinii urechii
- daca guta nu este tratata, tofii pot aparea la nivelul pavilionului urechii, precum si la nivelul articulatiilor si tesuturilor adiacente (burse, ligamente si tendoane), cauzand diferite simptome, precum durere, edem, roseata si caldura locala (semnele caracterisice inflamatiei). Este posibila de asemenea aparitia leziunilor distructive osoase si ale cartilajului, cu impotenta functionala asociata
- datorita tratamentului eficient, care este inceput intr-un stadiu incipient, acest stadiu este relativ rar intalnit in clinica

Factori de risc

Cauza principala a gutei este concentratia mare a acidului uric sanghin (hiperuricemie). Urmatorii factori sunt considerati de risc in aparitia bolii, fie prin favorizarea hiperuricemiei, fie prin cresterea susceptibilitatii articulare la depunerea cristalelor de acid uric:
- sexul masculin
- istoria familiala pozitiva pentru guta
- obezitatea
- consumul moderat - excesiv de alcool
- dieta alimentara bogata in carne sau produse alimentare de origine marina (au un continut ridicat in purine)
- tratamentul cronic cu diuretice (medicamente care elimina excesul de apa si sare din organism, folosite deseori in bolile cardiace, renale si in hipertensiunea arteriala)
- utilizarea cronica a aspirinei (1-2 comprimate pe zi)
- episoade frecvente de deshidratare
- boli intercurente sau boli infectioase acute
- intoxicatia cu plumb (saturnism), cel mai adesea accidental
- diete cu continut caloric foarte mic (cure)
- leziuni articulare sau periarticulare
 
Guta si afectiunile asociate acesteia

Exista o serie e afectiuni care apar mai frecvent la persoanele diagnosticate cu guta, decat la restul populatiei sanatoase, cu toate ca nu exista studii medicale concludente care sa fi dovedit clar acest lucru. Se crede ca guta are factori de risc comuni cu alte afectiuni (obezitatea, hipertensiunea arteriala si hipertrigliceridemia). Acesti factori sunt de asemenea factori de risc pentru anumite afectiuni, precum:
- diabetul zaharat
- bolile renale
- arterioscleroza (ingrosarea arterelor)
- boala cardica.

Consultul de specialitate

Este necesar un consult medical de specialitate atunci cand apar urmatoarele simptome:
- durere severa, rapid instalata, la nivelul unei articulatii
- articulatie edematiata, cu tegument cald si rosiatic.

Expectativa vigilenta

Durerea si disconfortul aparute odata cu atacul de guta, pot fi atenuate prin administrarea antiinflamatoriilor nonsteroidiene (AINS) si prin repaus fizic corespunzator, pana la disparitia simptomelor. Este utila de asemenea utilizarea compreselor calde sau a ridicarii membrului afectat.
Cu toate ca si aspirina este un medicament antiinflamator, nu este utilizat in atacul de guta. Aspirina poate chiar agrava evolutia gutei prin schimbarea brusca a concentratiei serice de acid uric.
Consultul medical de specialitate este necesar chiar si dupa atenuarea durerii cauzate de atacul de guta. Acidul uric acumulat la nivelul articulatiilor poate irita tesuturile periarticulare si poate produce leziuni grave, distructive la acest nivel. Medicul specialist poate prescrie medicamente care pot scadea nivelul acidului uric in sange si sa se previna astfel de complicatii neplacute.

Medicii specialisti recomandati

Urmatorii specialisti pot diagnostica si trata guta:
- medicul de familie
- medicul generalist (medicul de medicina interna)
- medicul reumatolog
- ortopedul.

Investigatii

Singura metoda prin care se obtine diagnosticul de certitudine in guta, este aspiratia de lichid articular (artrocenteza), test care poate identifica cristalele de acid uric de la acest nivel. Cu toate acestea in cazul pacientilor care au articulatii edematiate, cu tegumente calde si rosiatice (in special articulatia degetului mare de la picior), nu este intotdeauna posibila artrocenteza diagnostica, astfel ca in acest caz este suficienta demonstrarea nivelulilor mari de acid uric in sange, pentru formularea diagnosticului.
Urmatoarele investigatii sunt utile pentru stabilirea diagnosticului de guta:
- istoricul medical si examenul clinic general
- teste care pot masura nivelul acidului uric in sange
- teste care pot masura nivelul acidului uric in urina
Diagnosticul gutei in stadiile tardive, se poate realiza prin radiografierea extremitatilor (maini si picioare). Aceasta metoda nu este utila in stadiile incipiente ale gutei, cand nu exista modificari radiologice articulare. In stadiile tardive ale gutei se pot identifica tofii gutosi (noduli duri, nisiposi), in zonele articulare si periarticulare. Durerea intensa caracteristica atacurilor recurente de guta, indeamna pacientul la consult medical de specialitate, cu mult inaintea aparitiei modificarilor articulare caracteristice stadiului tardiv al bolii. Radiografia extremitatilor este utila in diagnosticul diferential al gutei cu alte artrite.

Tratament - Generalitati

Scopul tratamentului in guta este reducerea rapida a disconfortului si durerii, precum si profilaxia recidivelor atacurilor de guta si a complicatiilor care pot aparea la nivel articular sau renal. Tratamentul include mai multe etape care pot preveni atacurile recurente de guta si complicatiile acesteia.

Tratamentul initial

Tratamentul gutei foloseste medicamente care atenueaza simptomele si care elimina cauzele bolii. Tratamentul specific pentru guta depinde de stadiul bolii, pentru ca tratamentul atacului de guta este diferit de profilaxia recidivelor.
Pentru diminuarea durerii, edemului, rosetii si caldurii locale (inflamatie), caracteristice atacului de guta, se recomanda administrarea de:
- antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), precum ibuprofenul, naproxenul sau indometacinul. Este recomandata evitarea aspirinei pentru ca aceasta poate schimba brusc nivelurile acidului uric si poate agrava simptomele.
- colchicina
- corticosteroizi
- ACTH
Pentru prevenirea atacurilor recurente de guta se pot administra anumite medicamente care scad concentratia acidului uric in sange:
- agenti  care grabesc eliminarea renala a acidului uric
- allopurinol, care scade productia acidului uric endogen (la nivelul organismului)
- colchicina este deseori prescrisa de medicul specialist pentru a prevenii recurentele in prima luna de tratament.
Pentru prevenirea atacurilor recurente, sunt recomandate urmatoarele:
- scaderea in greutate (in cazul pacientilor cu guta, supraponderali) si mentinerea unei greutati normale. Este utila in acest scop adoptarea unei diete hipolipemiante (cu putine grasimi). Cu toate acestea, o dieta cu un continut caloric mic, poate creste concentratia acidului uric in sange si poate declansa un eventual atac de guta.
- evitarea consumului de alcool, pentru ca acesta inhiba eliminarea renala a acidului uric, facilitand astfel acumularea acestuia la nivelul organismului. Berea, care are un continut ridicat in purine, poate fi considerata mai nociva decat alte tipuri de alcool.
- evitarea dietelor bogate in carne si a dietelor cu produse marine (alimente bogate in purine), care pot creste concentratia acidului uric in sange
- administrarea anumitor medicamente poate scadea eliminarea renala a acidului uric cu facilitatea acumularii acestuia la nivelul organismului. Acestea includ medicatia diuretica (care elimina excesul de apa si sare de la nivelul organismului), adimistrarea de niacin sau aspirina. Este important ca orice pacient cu guta sa consulte un specialist inaintea utilizarii unor tratamente medicamentoase complementare
- exercitiul fizic regulat si evitarea sedentarismului.
Majoritatea pacientilor cu guta necesita administrarea medicatiei care scade nivelul acidului uric in sange. Unele persoane pot sa-si controleze nivelurile de acid uric prin mentinerea unei greutati normale, adoptarea unei diete corespunzatoare si evitarea consumului de alcool si a medicamentelor care cresc concentratia acidului uric in sange sau scad eliminarea renala a acestuia.
In cazul pacientilor cu guta care nu au simptome, dar au niveluri crescute de acid uric in sange, nu necesita tratament specific. Trebuie retinut insa ca pacientii cu acid uric extrem de crescut in sange trebuie investigati pentru a identifica eventualele leziuni renale sau articulare. Nivelul acidului uric trebuie monitorizat de medicul de familie pana la revenirea la normal a concentratiei acestuia.

Tratamentul de intretinere

Orice persoana cu guta care a avut un atac si care nu urmeaza nici un tratament, are un risc mare sa dezvolte atacuri recurente de guta si in viitor. Telul tratamentului de intretinere este acela de a scadea acidul uric din sange si de a preveni atacurile recurente. Este importanta de asemenea identificarea cauzei care a determinat un nivel crescut de acid uric (hiperuricemia). Medicul specialist va evalua starea generala de sanatate a pacientului si va stabilii tratamentul corespunzator fiecarui caz in parte. Evitarea unor factori precum consumul de alcool, dieta necorespunzatoare, sedentarismul si obezitatea, pot scadea riscul aparitiei gutei si a recidivelor atacurilor acesteia.

Pentru diminuarea durerii, edemului, rosetii si caldurii locale (inflamatie), caracteristice atacului de guta, se recomanda administrarea de:
- antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), precum ibuprofenul, naproxenul sau indometacinul. Este recomandata evitarea aspirinei pentru ca aceasta poate schimba brusc nivelurile acidului uric si poate agrava simptomele.
- colchicina
- corticosteroizi
- ACTH
Pentru prevenirea atacurilor recurente de guta se pot administra anumite medicamente care scad concentratia acidului uric in sange:
- agenti  care grabesc eliminarea renala a acidului uric
- allopurinol, care scade productia acidului uric endogen (la nivelul organismului)
- colchicina, este deseori prescrisa de medicul specialist pentru a prevenii recurentele in prima luna de tratament.

Tratamentul in cazul agravarii bolii

Guta este de obicei tratata cu succes prin administrarea medicatiei care diminueaza simptomele si care scade nivelul acidului uric in sange. Daca guta nu este tratata timp de 10 ani, putem spune ca aceasta devine o boala cronica (simptome cronice, recidivante), care poate afecta ireversibil articulatiile sau rinichiul. Cristalele de acid uric se acumuleaza intraarticular si periarticular sub forma unor noduli duri, denumiti tofi gutosi. Tratamentul stadiului tardiv al gutei include administrarea obligatorie a medicatiei specifice.
Pentru diminuarea durerii, edemului, rosetii si caldurii locale (inflamatie), caracteristice atacului de guta, se recomanda administrarea de:
- antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), precum ibuprofenul, naproxenul sau indometacinul. Este recomandata evitarea aspirinei pentru ca aceasta poate schimba brusc nivelurile acidului uric si poate agrava simptomele.
- colchicina
- corticosteroizi
- ACTH
Pentru prevenirea atacurilor recurente de guta se pot administra anumite medicamente care scad concentratia acidului uric in sange:
- agenti  care grabesc eliminarea renala a acidului uric
- allopurinol, care scade productia acidului uric endogen (la nivelul organismului)
- colchicina, este deseori prescrisa de medicul specialist pentru a prevenii recurentele in prima luna de tratament.
Tratamentul pentru eliminarea tofilor gutosi include administrarea allopurinolului, care poate scadea dimensiunea tofilor, pana la disparitia acestora.
In cazuri rare este necesara realizarea unei interventii chirurgicale in cazul tofilor care poate cauza diformitati.

De retinut!

Este important ca dupa un atac de guta sa se consulte un medic specialist care poate sa identifice cauzele care au dus la aparitia gutei. Acesta va realiza de asemenea si o evaluare a sanatatii generale si va identifica factorii de risc pentru guta, precum stilul de viata necorespunzator, unele afectiuni sau administrarea unor medicamente. Majoritatea specialistilor vor astepta 2-4 saptamani de la debutul atacului de guta, pana sa inceapa administrarea medicatiei specifice pentru guta. Este recomandata aceasta abordare, deoarece administrarea precoce a medicatiei poate determina dislocarea depozitelor de acid uric din alte zone ale organismului, cu cresterea nivelului seric de acid uric si agravarea simptomelor.
In cazul in care inflamatia articulara este accentuata si este situata la nivelul unei articulatii mari, medicul specialist poate efectua o aspiratie evacuatorie care poate astfel diminua simptomele.
Majoritatea persoanelor afla ca au niveluri crescute ale acidului uric doar dupa primul atac de guta, cu toate acestea este importanta monitorizarea bolii pentru a prevenii recurentele si complicatiile tardive.

Profilaxia

Profilaxia gutei are o importanta mai mica, deoarece majoritatea persoanelor sunt asimptomatice pana la primul atac de guta. Se recomanda umatoarele:
- administrarea corecta si regulata a tratamentului specific pentru guta, pentru a preveni recurentele acesteia
- scaderea in greutate
- abordarea unui stil de viata sanatos, cu o dieta corespunzatoare si exercitiu fizic regulat.

Tratament ambulator (la domiciliu)

Guta este o boala inflamatorie a articulatiilor, care apare dupa ani de zile in care pacientul are o concentratie sanghina crescuta de acid uric. Acidul uric se depoziteaza la nivelul articulatiilor si este responsabil de simptomele specifice bolii. Pacientii diagnosticati cu guta, necesita urmatoarele:
- diminuare disconfortului si dureri cauzate de atacul de guta
- repaus al articulatiei pana la terminarea atacului (peste 24 de ore dupa disparitia durerii)
- ridicare segmentului afectat
- aplicarea locala a unei comprese calde. Daca acest lucru nu ajuta se poate incerca aplicare locala a unei pungi cu gheata.
- administrarea de antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), cu evitarea aspirinei care poate inrautatii simptomatologia

Prevenirea recurentelor

- scaderea in greutate si mentinerea unei greutati normale precum si evitarea unor diete necorespunzatoare in special hipocalorice
- diminuarea consumului de alcool care scade eliminarea renala a acidului uric si in special a berii care are un continut crescut in purine
- evitarea dietelor predominant proteice si a alimentelor de origine marina
- evitarea anumitor medicamente  care scad eliminarea renala a acidului uric sau cresc concentratia acestuia la nivel sangvin
- mainile si picioarele reci pot precipita aparitia atacului de guta, de aceea este importanta protejarea acestuia in perioadele reci

Modificarea factorilor de risc

- mentinerea unei greutati normale
- exercitiu fizic corespunzator
- evitarea dietelor hiperproteice si a produselor alimentare de origine marina
- necesitatea unui consult medical de specialitate in cazul suspiciunii intoxicatiei cu plumb in special in cazul persoanelor predispuse la acest fel de intoxicatie
Este important administrarea medicatiei hipouricemiante (probenecid sau allopurinol) pentru evitarea recurentelor atacurilor de guta. Nu trebuie sa se uite insa ca aceste medicamente nu se administreaza decat odata cu atenuarea simptomelor caracteristice atacurilor de guta.
S-a crezut ca guta este secundara consumului excesiv de alcool si a dietelor excesive. Cu toate ca anumite alimente si consumul de alcool pot declansa cresteri a nivelului seric de acid uric, aceste obiceiuri nu cauzeaza guta. Boala este secundara productiei excesive de acid uric endogen (secundara unor tulburari metabolice) sau a eliminarii renale scazute a acestuia.

Optiuni de medicamente

Tratamentul medicamentos al gutei este impartit in doua categorii. Din prima categorie fac parte medicamentele care atenuaza simptomele secundare atacului de guta: durere, edem, roseata si caldura locala (inflamatie). Odata cu atenuarea simptomelor (dupa 2-4 saptamani) este administrata medicamentatia specifica capabila sa scada concentratia acidului uric sangvin si sa previna atacurile recurente de guta.
Medicatia care are ca si scop scaderea acidului uric seric nu se administreaza decat odata cu disparitia atacului de guta. Administarea acestuia in timpul atacului poate agrava simptomatologia prin mobilizarea rezervelor de acid uric din alte regiuni ale organismului.
Durata tratamentului medicamentos depinde in primul rand de severitatea si frecventa atacurilor recurente, precum si de valorile acidului uric in sange. Cu cat sunt atacurile mai frecvente si valorile acidului uric in sange mai ridicate, este necesara administrarea unui medicament de durata.

Tratamentul atacului de guta

Este posibil ca atacul de guta sa survina pe parcursul administrarii medicatiei specifice hipouricemiante, in acest caz nu este indicata oprirea tratamentului pe durata atacului.
In cazul pacientilor cu guta carora li s-a prescris un tratament specific (probenecid sau allopurinol), dar care nu au urmat tratamentul, au un risc mare de recidiva a simptomelor. In acest caz nu este recomandata administrarea medicamentatiei decat dupa remiterea atacului.
De retinut!

Simptomele atacului de guta cedeaza de obicei in aproximativ 24 de ore de la initierea tratamentului.
- pentru combaterea atacului de guta, medicul va prescrie doza maxima admisa de medicament, pentru obtinerea unui rezultat rapid, urmand ca apoi, sa scada dozele odata cu disparitia simptomelor.
- AINS (antiinflamatoriile nonsteroidiene), in afara aspirinei, sunt folosite frecvent in tratamentul atacului de guta
- deoarece majoritatea medicamentelor folosite in scaderea concentratiei acidului uric sanghin sunt asociate cu diferite reactii adverse, folosirea acestora necesita confirmarea diagnosticului de guta si monitorizare pe tot parcursul folosirii lor
- aspirina nu trebuie folosita niciodata ca si tratament antialgic (impotriva durerii), deoarece aceasta scade eliminarea renala a acidului uric si mentine crescut nivelul seric al acidului uric
- atacul de guta aparut la un pacient varstnic poate dura mai mult si poate fi de asemenea mai grav.
Unele persoane diagnosticate cu guta au o evolutie nefavorabila pentru ca nu urmeaza tratamentul adecvat. Cu toate ca tratamentul medicamentos hipouricemiant poate dura toata viata, unii pacienti sunt asimptomatici si au tendinta sa intrerupa tratamentul, favorizand astfel recidivele bolii. Deseori dupa intreruperea tratamentului, pacientul este asimptomatic o buna perioada de timp, ca apoi sa apara un nou atac de guta. Fara tratament, atacurile de guta au tendinta sa fie mai grave (mai dureroase si cu tendinta la complicatii) dar si de durata mai lunga decat atacurile precedente. Exista mai multe studii medicale care au ca si scop descoperirea unor noi tratamente pentru guta. Noile medicamente tind sa fie mai eficiente si cu mai putine efecte secundare:
- losartanul, este un medicament folosit in tratamentul hipertensiunii arteriale, face parte din clasa medicamentelor care inhiba enzima de conversie a angiotensinei si are de asemenea si efect hipouricemiant (scade nivelul acidului uric in sange)
- fenofibratul, este un medicament care este folosit in tratamentul hipolipemiant (scade grasimile din sange, trigliceridele si lipidele cu densitate mica). Fenofibratul are de asemenea ca si efect si eliminarea renala accentuata a acidului uric, scazand astfel nivelul seric al acestuia.
- oxidaza urica pegilata, este un produs farmaceutic aflat deocamdata in studiu, care are capacitatea de a scadea nivelurile serice da acid uric, prin transformarea acestuia in molecule usor absorbabile

Tratamentul chirurgical

Guta este de obicei tratata cu succes prin eliminarea cauzelor predispozante precum si prin administrarea tratamentului medicamentos corespunzator. Daca evolutia bolii a depasit 10 ani si nu s-a efectuat nici un tratament, este posibil ca acidul uric sa se fi acumulat la nivelul articulatiilor sub forma cristalelor de acid uric (tofi gutosi). Daca acesti noduli devin durerosi, produc deformarea articulara si tratametul medicamentos nu reuseste micsorarea lor este recomandat tratamentul chirurgical de corectare (excizia chirurgicala a tofilor).

Alte tratamente

Cu toate ca nu s-a dovedit stiintific, metodele de terapie complementara pot fi folosite in tratamentul simptomelor asociate cu guta, astfel incat:
- ciresele si unele plante ('ghiara diavolului'), pot fi folosite ca remedii naturiste antiinflamatorii
- acidul eicosapentaenoic (EPA), folosit in cantitati mari, poate reduce inflamatia cronica asociata gutei. Nu s-au efectuat deocamdata studii medicale care sa demonstreze efectul antiinflamator al acestuia pe parcursul atacului de guta
- acidul folic, este util in tratamentul gutei deoarece acesta inhiba enzima necesara metabolismului acidului uric (nedemostrat clinic, doar teoretic).

In anotimpul rece, guta ii sacaie si mai mult pe bolnavi. De obicei, boala debuteaza prin crize dureroase ce se localizeaza la articulatii. Totusi, primul semnal ca este vorba de guta il constata medicul, cand durerea se localizeaza la degetul mare de la picior.

Boala ii afecteaza, adesea, pe barbatii care au depasit varsta de 50 de ani. Se intalneste insa si la femei sau la barbati mult mai tineri.

Afectiunea se datoreaza dereglarilor din metabolismul proteinelor; ca urmare se depune acidul uric si apar crizele.

Pentru combaterea lor, bolnavul trebuie sa nu consume alimente care contribuie la cresterea acidului uric: carne rosie (porc, vitel, miel, vanat), organe (ficat, creier, inima, rinichi, limba), fructe de mare, alcool (bere, vin), peste gras (sardina, hering), legume (cartofi, vinete, rosii). Desi nu s-a gasit remediul de vindecare, exista terapii care amelioreaza boala.

Nutritionistii recomanda cura de fructe: lamai, capsuni, afine, coacaze, struguri, pere, masline. Usturoiul nu trebuie sa lipseasca din dieta, de asemenea infuziile de urzica, frasin, coada calului, troscot, papadie, fructe de catina, pedicuta sau decoct din fructe de porumbar, ienupar si radacina de hrean. Carnea de peste, bogata in acizi grasi Omega-3, cum ar fi tonul, so- monul, macroul, amelioreaza durerile.

Veninul de albine

Veninul de albine se foloseste inca de pe vremea lui Hipocrat'

- D-le dr. Stefan Stangaciu, sunteti unul dintre putinii medici alopati care utilizeaza cu predilectie medicina naturista in tratament. Cum se explica acest lucru?
- Pasiunea mea pentru medicina naturista este foarte veche: inca din primul an de facultate am avut aceasta 'chemare'.?Imi petreceam mai tot timpul liber prin biblioteci, studiind terapiile orientale, carti de fitoterapie si apiterapie. Mi-am dat seama atunci ca nu trebuie sa merg, in calitate de medic, pe liniile oarecum rigide ale scolii medicale clasice, ci trebuie sa am intotdeauna la indemana si alte metode terapeutice. Dupa terminarea facultatii, in 1995, am profesat ca medic militar generalist in unitati ale Marinei Militare. In 1990 mi-am luat competenta in acupunctura si m-am specializat - ca sa spun asa - in alte metode ale medicinei naturiste: fitoterapie, apiterapie, yoga medicala, iridologie diagnostica si terapeutica etc. Tot atunci am absolvit ciclul I de homeopatie. In 1991 am avut sansa extraordinara sa lucrez la Centrul de Apiterapie din Bucuresti. Acolo exista un colectiv de specialisti de renume international, de la care am invatat foarte multe lucruri utile, ceea ce m-a determinat sa pun accent pe apiterapie in metodele terapeutice pe care le utilizez. Dorind sa-mi pun cunostintele acumulate la dispozitia bolnavilor, am infiintat cabinetul 'Medicina Naturii' din Constanta, unde imbinam in prezent toate aceste terapii, cu rezultate foarte bune.

- Intr-un interviu precedent, cititorii revistei noastre au facut cunostinta cu metoda dvs. de tratare a cancerului cu ajutorul intepaturilor de albine. Aceeasi terapie originala pare sa dea rezultate si in tratarea reumatismului. Ce ne puteti spune in acest sens?
- Reumatismul este o boala caracterizata prin inflamarea si degenerarea articulatiilor. Exista minimum 40 de forme diferite de reumatism: poliartrita, spondilartrita ankilopoietica (boala Bechterew), artrita urica (guta), artroze, spondiloze etc. Una dintre cauzele aparitiei reumatismului este legata de
prezenta in organism a unor bacterii, de exemplu streptococul beta-hemolitic. O alta cauza este data de tulburarea functionarii sistemului imunitar. Totusi, principalul factor cauzator al reumatismului, din punctul de vedere al medicinei naturiste, este insuficienta circulatie sangvina in zona articulatiilor si prezenta in sange a unor reziduuri greu solubile, care se depoziteaza in timp in articulatii. Insuficienta hranire si oxigenare a articulatiilor, adaugata la otravirea lor lenta (prin imposibilitatea eliminarii substantelor reziduale), duce la aparitia unei game foarte variate de simptome, printre care cele mai frecvente sunt durerile chinuitoare, precum si imposibilitatea executarii unor miscari ale articulatiilor. Un alt simptom tipic este sensibilitatea la frig si la umezeala, precum si senzatia de frig prezenta in articulatii sau chiar in tot corpul (senzatia de 'frig in oase'). Bolnavii au frecvent tulburari ale circulatiei sangvine si o slaba functionare a glandelor endocrine, in special a glandelor suprarenale si a tiroidei.

- Ce v-a determinat sa extindeti apiterapia in tratamentul reumatismului?
- Este cunoscut de mult timp faptul ca apicultorii nu se imbolnavesc de reumatism. Acest lucru a fost verificat si in mod stiintific, prin sute de studii. Unul dintre acestea, realizat cu ajutorul a peste 2000 de apicultori din SUA, a demonstrat ca dintre toate bolile existente, reumatismul este cel mai rar intalnit la un apicultor. De altfel, apicultorii au o sanatate mult mai puternica, sunt mult mai robusti, mai energici, au o circulatie a sangelui mai buna si traiesc mai mult decat restul populatiei. Un organism sanatos are nevoie, pentru a functiona perfect, de foarte multi factori si elemente. Dintre acestea, hrana si o buna circulatie a sangelui sunt cele mai importante. Fiecare dintre miliardele de celule ale corpului nostru, inclusiv cele prezente in articulatii, au nevoie de diferite substante pentru a functiona perfect: aminoacizi (in special cei esentiali), glucide, vitamine (in special vitaminele C si E), grasimi (in special nesaturate), oligoelemente, enzime etc. Produsele apicole sunt extrem de bogate in toate aceste substante. Oxigenul, fara de care viata nu poate exista, este transportat cu mai mare eficienta atunci cand se administreaza un alt produs faimos - veninul de albine.

Produsele apicole sunt utilizate inca din zorii omenirii. Mierea, propolisul, polenul, pastura, laptisorul de matca si ceara sunt descrise nu numai in Biblie sau Coran, ci si in alte sute de documente importante ale Antichitatii. Hipocrat, parintele medicinei, recomanda in urma cu peste 2000 de ani folosirea veninului de albine in tratamentul reumatismului. Istoria mentioneaza ca regele Carol cel Mare, celebrul cuceritor din secolul al VIII-lea, a fost vindecat in mod miraculos de guta cu ajutorul intepaturilor de albine. In secolul trecut, medicul austriac Filip Terc a tratat peste o mie de pacienti prin aceeasi metoda. In anul 1935, medicul american de origine ungara Bodog Beck a emis pentru prima data ipoteza ca majoritatea formelor de reumatism, cancer sau boli degenerative au drept cauza primara tulburarile circulatorii generale sau locale. Cartea sa, 'Bee Venom Therapy' ('Terapia cu venin de albine'), publicata in 1935, este inca si azi o adevarata 'biblie' a terapiei cu venin de albine. Dr. Beck a avut succese uimitoare in tratamentul reumatismului cu ajutorul veninului de albine, administrat sub forma de injectii. In tara noastra, dr. Alexandru Partheniu (1915-1991) poate fi considerat parintele apiterapiei (in special a terapiei cu venin de albine), studiile sale fiind recunoscute in mediile de specialitate internationale.

- In ce consta tratamentul antireumatic pe care il recomandati bolnavilor?

In cadrul tratamentelor aplicate de-a lungul anilor, mi-am dat seama ca numai terapia cu intepaturi de albine nu este suficienta, deci trebuie facuta o terapie combinata, mergandu-se intotdeauna pe cauzalitate. Noi le facem tuturor pacientilor diagnosticul acupunctural si ayurvedic, apeland de multe ori si la homeopatie. Tratamentul incepe printr-o cura de dezintoxicare (post alimentar, cure de plante medicinale sub forma de ceai), care stimuleaza functionarea rinichilor, a ficatului si a plamanilor. Utilizam in tratament plante medicinale cu efect antiinflamator si regenerator, cum ar fi: scoarta de salcie, coada-calului, paducel, salvie, radacina de brusture, extract de ardei iute, frunze de afin, muguri si scoarta de plop, frunze de rozmarin, seminte de mustar, urzica vie etc. Dupa aceasta 'spalare' a organismului, se face ameliorarea functiilor organelor interne (prin fitoterapie si apiterapie). Se realizeaza apoi hranirea si regenerarea celulelor din organism (printr-o alimentatie foarte proaspata, biologica, bogata in aminoacizi, vitamine, enzime etc.). Urmatoarea faza a tratamentului este presopunctura cu unguent de venin de albine, realizandu-se o ameliorare a circulatiei sangvine si energetice pe meridianele de acupunctura. Daca reumatismul nu cedeaza la aceste metode terapeutice blande, folosim acupunctura si numai apoi utilizam veninul de albine. Tratamentul se face initial cu venin de albine in forma injectabila, cu cresterea dozei progresiv, pana la obisnuirea organismului. Dupa aceasta se poate face apipunctura, deci tratamentul direct cu intepaturi de albine. Tot tratamentul descris se face strict individualizat, sub control medical.

- Cum se aplica concret terapia cu venin de albine?
- Se incepe intotdeauna treptat, de o maniera cat mai blanda, prin utilizarea initiala a unui excelent unguent pe baza de venin de albine: 'Apireven'. Acest unguent da rezultate maxime atunci cand se stimuleaza cu ajutorul lui si zonele reflexogene ale corpului, cunoscute de specialistii in presopunctura. Daca afectiunea nu se amelioreaza in mod semnificativ, se trece la terapia cu venin sub forma de injectii, care se aplica intradermic sau subcutan, in mare majoritate pe punctele de acupunctura. Daca nici aceasta metoda nu da rezultate majore, atunci se trece la terapia propriu-zisa cu intepaturi de albine, organismul pacientilor fiind deja imunizat prin tratamentele anterioare. In cazul apipuncturii, aplicam serii de 10-12 sedinte lunar. Intre serii, pacientii trebuie sa faca presopunctura cu unguent Apireven, care contine venin de albine. Pe toata durata tratamentului, pacientii trebuie sa respecte anumite reguli de alimentatie (o dieta cat mai saraca in zahar - dusmanul nr. 1 al articulatiilor, cat mai putine proteine animale - deci carne si produse din carne; laptele dulce si branzeturile trebuie evitate, avand efect negativ in reumatism; sarea trebuie redusa cat mai mult sau eliminata total din alimentatie) si de viata (sa renunte la tutun, alcool, cafea etc.). Pe langa aceste terapii, pacientii pot beneficia si de curele balneo-fizioterapeutice cu namol terapeutic, de exemplu cu extraordinarul namol de la Techirghiol. Combinandu-se toate aceste metode, sansele de vindecare sunt mult mai mari.
- Cat dureaza tratamentul?
- Depinde de fiecare pacient in parte. Se stie ca afectiunile cu o vechime mai mica se vindeca mai repede. Este un lucru normal. O boala de lunga durata deregleaza mai multe organe, mai multe sisteme si necesita un tratament mai indelungat. In cazul reumatismului, tratamentul dureaza circa 5-6 luni. Statistica noastra a evidentiat faptul ca peste 70% din totalul pacientilor cu reumatism s-au vindecat prin aceste terapii combinate, nemaiavand nevoie ulterior de alte tratamente.

- Care sunt avantajele tratamentului cu venin de albine?
- Eficienta acestui tratament consta in faptul ca exista o rata infima de recidiva a bolii reumatice. Totodata, durerile se reduc foarte mult chiar de la primele sedinte, cunoscandu-se efectul analgezic si antiinflamator al veninului de albine. De asemenea, nu este nevoie de spitalizare sau medicamente si nu exista practic reactii adverse. Poate doar o potentiala alergie la venin, pentru care se face un test alergic inainte de inceperea tratamentului. Dintr-o cazuistica de aproximativ 15.000 de pacienti, am avut doar sapte cazuri de bolnavi alergici la veninul de albine