HEPATITA VIRALA C

1. DEFINITIE

VHC � e un virus ARN din familia Flavivirusuri si reprezinta cea mai obisnuita cauza a hepatitei cronice nealcoolice a ficatului.

2. ETIOLOGIE

- virusul hepatitei C, tip ARN, din familia Flaviviridae.

3. MANIFESTARILE PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC

Boala are raspandire universala, cu evolutie manifesta clinic, rara, cele mai multe infectii fiind inaparente (95%) si cu tendinta crescuta de evolutie spre cronicizare sau cancer hepatic.

Morbiditatea este greu de precizat, datorita numeroaselor infectii subclinice si a studiilor de prevalenta, tip screening, limitate.

4. DIAGNOSTIC POZITIV

4.1. DIAGNOSTIC CLINIC

            Infectia acuta

   infectie asimptomatica ;

   infectie simptomatica :

   forme anicterice

   forme usoare

   forme medii

   forme fulminante ( 1:1000 de cazuri)

Complicatii � anemie aplastica

            Infectia cronica  reprezinta 60-75 % din infectii.

-          bolnavi cu simptomatologie minora au in general doar fatigabilitate/ astenie marcata;

-          infectie clinic inaparenta, dar cu leziuni histologice progresive, insotite sau nu de cresterea transaminazelor sau de simptome minore;

-          infectie cronica rapid progresiva spre ciroza � frecventa la bolnavii cu transplant renal;

-          carcinom hepatocelular.

4.2. DIAGNOSTICUL DE LABORATOR

A. Diagnosticul serologic este folosit in mod uzual si presupune utilizarea a doua tipuri de teste si anume de depistare si de validare (confirmare).

   Teste de depistare ELISA permit detectarea anticorpilor specifici totali Ac HCV, dar nu poate diferentia infectia acuta de cea cronica,

   Teste de validare care utilizeaza tehnici de imuno-blotting-RIBA (Radio-immunoblot-assay).

            B. Tehnici pentru cercetarea ARN-HCV

   polymerase chain reaction;

   NASBA (Nucleic Acid Sequence Base Amplification);

   tehnici de hibridizare ARN pe suport solid urmat de amplificarea semnalului obtinut.

4.3. DATE EPIDEMIOLOGICE

Factorii epidemiologici principali

1. Sursa de infectie

   bolnavii cu forma clinic manifesta de hepatita acuta sau infectatii inaparent, contagiosi incepand cu 1-2 saptamani de la infectie, pana la aproximativ 12 saptamani, sau nelimitat la purtatorii cronici

   purtatorii de VHC, mai frecventi in categoria consumatorilor de droguri intravenoase, a politransfuzatilor, hemofilicilor, hemodializatilor, homosexualilor, infectatilor cu HIV.

2.   Transmiterea

   prin manevre sangerande medicale sau nemedicale, in special transfuzii

   sexuala

   prin coabitare, intrafamiliala sau in colectivitati inchise (prin inoculari oculte), mai redusa decat in cazul hepatitei B

3.   Receptivitate

   generala, mai mare pentru forme inaparente

4.   Imunitate

   in functie de evolutie, fie spre vindecare, fie spre cronicizare, anticorpii antiVHC, dispar sau persista in sange.

Profilaxie si combatere

1. Masuri fata de izvorul de infectie

   depistare: ancheta epidemiologica, clinic, examene de laborator

   izolarea cazurilor, obligatorie in spital

   declarare, ca hepatita nonA nonB, lunar

2. Masuri fata de caile de transmitere

   respectarea tehnicii aseptice la orice manevra sangeranda

   screening-ul donatorilor, utilizarea rationala a transfuziilor

   verificarea sangelui si a produselor de sange

   excluderea donatorilor periculosi (de profesie)

   selectarea plasmei de la maxim 5 donatori

3. Masuri fata de receptivi

   momentan, nu se dispune de un vaccin eficient pentru aceasta infectie.

ANGINE ACUTE STREPTOCOCICE

       DEFINITIE

   inflamatii ale faringelui si amigdalelor palatine

       ETIOLOGIE

   streptococul bhemolitic, grup A

       MANIFESTARILE PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC

Afectiunea are raspandire universala, cu evolutie endemica-sporadica, sau epidemica mai ales sub forma de focare familiale sau in colectivitati de copii prescolari si scolari mici. Incidenta la 100.000 locuitori, in tara noastra, s-a situat in ultimii ani in jurul valorii de 50, valoare care nu indica morbiditatea reala prin aceasta boala, datorita fie nediagnosticarii ei, fie neraportarii sau autotratamentului. Cazurile apar mai frecvent in sezonul rece al anului.

4. DIAGNOSTIC POZITIV

4.1. DIAGNOSTIC CLINIC

   Incubatia este de 2-4 zile.

   Debutul anginei este de obicei brusc, cu febra inalta, frison, cefalee, varsaturi. Examenul cavitatii bucale evidentiaza un eritem si edem al faringelui posterior, cu edem al luetei. Amigdalele sunt hipertrofiate, rosii si deseori acoperite cu un exudat purulent.

Angina foliculara

            Foliculii limfatici de la nivelul amigdalelor pot fi mult hipertrofiati, proeminand la suprafata amigdalelor.

Angina ulcero-necrotica

            In cazurile severe se produc mici ulceratii si necroze la nivelul amigdalelor sau inflamatii extinse ale amigdalelor si tesuturilor invecinate, adesea unilateral.

Angina pseudomembranoasa

             Depozitele purulente de la suprafata amigdalelor pot conflua, formand pseudomembrane.  Adenopatia regionala submaxilara si latero-cervicala este mereu prezenta. Bolnavii prezinta dureri spontane, agravate de deglutitie, disfagie, voce nazonata, tuse uscata.

4.2. DIAGNOSTICUL DE LABORATOR

   Se bazeaza pe evidentierea streptococului b-hemolitic de grup A in cultura din exudatul faringian;

   Hemograma arata leucocitoza cu neutrofilie;

   Testele serologice evidentiaza, dupa 2-3 saptamani, un titru crescut de anticorpi anticorpusculari si anti-enzime ( ASLO, anticorpi anti-M si anti - MAP).

4.3. DATE EPIDEMIOLOGICE

Factorii epidemiologici principali

1.       Izvorul de infectie

   bolnavii cu angina streptococica;

   infectati inaparent sau cu forme clinice atipice;

   purtatorii nazali sau faringieni de streptococ b hemolitic tip A, care sunt in medie 20% din populatie.

2.       Transmiterea

   aeriana, prin picaturi;

   indirecta, prin obiecte contaminate, sau pe cale digestiva, la copii (prin consum de lapte contaminat).

3.       Receptivitatea

   generala

4.       Imunitatea

   antibacteriana, specifica de tip, este labila

Profilaxie si combatere

1. Masuri fata de izvorul de infectie

   depistare: epidemiologic, clinic, laborator;

   declarare: numeric, lunar ;

Focarele cu 5 cazuri si peste, vor fi anuntate in ziua depistarii.

   izolare: la domiciliu, pana la disparitia semnelor clinice, eventual sterilizare bacteriologica.

In colectivitatile de copii, in care au aparut mai multe cazuri se face triaj epidemiologic zilnic, educatia sanitara a copiilor si a angajatilor privind modalitatile de transmitere, eventual control bacteriologic.

Purtatorii depistati in focar, vor fi tratati timp de 10 zile cu Penicilina V.

2. Masuri fata de caile de transmitere

   in caz de focar epidemic- dezinfectia obiectelor copiilor, respectarea normelor de igiena a colectivitatilor, aerisirea camerelor, interzicerea folosirii in comun a unor obiecte (pahare).

3. Masuri fata de receptivi

   profilaxie cu penicilina in colectivitati mici;

   supraveghere bacteriologica (exudat nazo-faringian) in colectivitatile de copii in care au aparut mai mult de 5 cazuri;

   daca portajul in colectivitate depaseste 5-8% - semnal de alarma.

5. TRATAMENT

             Se va utiliza schema uzuala de tratament antibiotic, cu penicilina sau macrolide (eritromicina, claritromicina, roxitromicina, azitromicina), dezinfectie nazo-faringiana, tratament simptomatic.