Hepatita

Hepatita

Una dintre cele mai comune boli hepatice este hepatita, o inflamație a ficatului. Hepatita poate fi cauzata de expunere prelungita le diferite medicamente sau droguri, de boli autoimune sau infecții virale. Dar, hepatitele, in cele mai multe situații sunt cauzate de viruși.

Hepatita poate fi acuta sau cronica.

Hepatita acuta: evolueaza in mai puțin de 3 luni și are numeroase cauze. Cele mai frecvente sunt virale. Hepatita toxica și cea medicamentoasa pot fi cauzate de administrarea de antibiotice, antituberculoase, paracetamol sau hormoni.

Hepatita acuta alcoolica se aseamana cu hepatita acuta toxica. Acest tip de hepatita poate necesita transferul pacientului la reanimare atunci cand exista semne asociate de insuficiența hepatica.

Hepatitele acute bacteriene sau parazitare apar ca urmare a unor afecțiuni cum este tuberculoza. Aceasta se vindeca rapid in mod obișnuit, dupa prescrierea antibioticului potrivit.

O hepatita este numita cronica atunci caand evolueaza pe o durata mai mare de 6 luni. Cauzele sunt aceleași cu ale hepatitelor acute, iar simptomele acestora se regasesc și hepatita cronica.

Tratamentul vizeaza mai ales simptomele și reechilibrarea nutriționala. Gravitatea hepatitelor cronice este legata de posibilitatea apariției cu timpul a unei insuficiențe hepatice ireversibile (tulburari de coagulare sangvina, encefalopatie hepatica, acidoza metabolica și o hipertensiune portala). Aceasta evoluție este cauzata de constituirea unei ciroze. Cirozele pot sa evolueze spre hepatocarcinom (cancer al ficatului).

Hepatita acuta virala: este o boala infecțioasa, transmisibila, sub forma de epidemii sau chiar pandemii, produsa de virusuri extrem de mici, care patrund in organism pe cale digestiva sau parenterala, provocand imbolnavire generala a organismului, in special a ficatului.

Deoarece sunt mai multe virusuri care produc hepatita (A, B, C, D, E, G), exista mai multe tipuri de hepatita virala, cel mai des intalnite fiind hepatita A, hepatita B și hepatita C.

Hepatita virala acuta evolueaza de obicei in trei faze: preicterica, icterica și de rezoluție.

v     Faza preicterica are o durata de 3 - 4 zile, pana la 2 saptamani. Semnele apar pe un fond de stare alterata: astenie, insomnie, cefalee, tulburari dispeptice, stare subfebrila.

În urma anlizelor de laborator se observa o urobilinogenurie și creșterea transaminazelor.

În unele cazuri, boala se oprește in acest stadiu, fara apariția icterului.

v     Faza icterului este caracterizata de atenuarea sau dispariția simptomelor din faza preicterica și apariția icterului. Revine apetitul, dispare starea subfebrila, urina devine hipercroma, scaunele ușor decolorate, scade diureza. Pruritul si bradicardia - semne al creșterii sarurilor biliare in sange - sunt moderate, persistand doar in formele de icter prelungit.

În medie, icterul persista 4 saptamani, dar in unele forma ușoara poate dura cateva zile.

În urma analizelor de laborator se constata o bilirubinemie crescuta, transaminazi și gama globuline crescute.

v     Faza de rezoluție se caracterizeaza prin dispariția icterului, a asteniei și a imbunatațirii starii genrale. Analizele de laborator pun in evidența normalizarea bilirubinemiei și a urobilinogenuriei.

Hepatita anicterica (fara icter): absența icterului face ca acesta sa fie mai greu de recunoscut, insa existența unor tulburari digestive, stare de oboseala, somnolența, sugereaza medicului diagnosticul de hepatita. Probele de laborator au aici o importanța majora, uneori fiind singurele care ajuta la descoperirea bolii. La copii, formele anicterice, reprezinta 50-90% din totalul cazurilor de hepatita.

Hepatita virala A este determinata de virusul hepatic A (HVA) o particula extrem de mica (27-35 mm). Acest virus se gasește in scaunul bolnavului cu hepatita și se transmite in general pe cale digestiva. În mod excepțional, se poate gasi și in sangele bolnavului.

O particularitate a hepatitei virale A o constituie ponderea modesta a formelor cu manifestare clinica tipica evidenta, comparativ cu numarul mare al infecțiilor asimptomatice cu virus hepatitic A, sau al celor cu simptome foarte sarace și atipice.

Hepatita A, epidemica ("boala mainilor murdare"), poate produce simptome infecțioase gerenale, digestive, hepatice, insoțite sau nu de icter. Virusul A se afla in organism in perioada acuta a bolii, se elimina prin materii fecale in ultima parte a incubației, in perioada preicterica. O buna igiena practicata și vaccinarea sunt masuri eficace de prevenire a hepatitei de tip A.

Hepatita virala B este provocata de virusul hepatitic B (HVB) și are in prezent o evoluție endemica.

VHB poate determina o gama larga de manifestari ale infecției, incepand cu infecția inaparenta, continuand cu hepatita acuta și ajungand la infecția persistenta din hepatita cronica sau ciroza hepatica.

Perioada de incubație variaza intre 45 și 180 de zile și se caracterizeaza prin infecțiozitatea sangelui, prezența virusului putand fi depistata in circulația sangvina incepand cu ziua 6 - 10 de la momentul infectarii. Boala se transmite prin sange și netratata poate evolua spre hepatita cronica și cancer hepatic, afecțiuni ai caror tratament este cu mult mai costisitor decaat prevenirea și tratamentul din faza incipienta, soluția ultima fiind transplantul hepatic.

Hepatita virala C este provocata de virusul hepatic C (VHC). Este o infecție virala care se transmite prin sange infectat. Netratata, hepatita C conduce la viroza și cancer de ficat. Tratamentul hepatitei C a inregistrat progrese majore in ultimii 10 ani. Astazi, noile metode de terapie permit tratarea cu succes a 50% - 80% din cei infectați.