INCIZIA CHIRURGICALA

INCIZIA CHIRURGICALA

Definitie: sectionarea unui tesut, printr- o taietura lineara, in scopul ajungerii la o colectie de puroi, la un organ, o tumora etc. Inciziile poarta diverse denumiri, dupa organul incizat, la care, se adauga terminatia "tomie" (greceste) = taietura sau incizie. Astfel:

▪ laparotomia sau celiotomia este incizia prin care se deschide abdomenul si cavitatea peritoneala;

▪ toracotomia este incizia prin care se deschide cavitatea toracica;

▪ pleurotomia este deschiderea cavitatii pleurale;

▪ craniotomia este deschiderea cavitatii craniene, prin trepanatie;

▪ colpotomia este deschiderea peritoneului, prin vagin;

▪ gastrotomia, ileostomia, cistotomia inseamna incizia stomacului, intestinului, vezicii;

Inciziile sunt operatorii si se practica, cu ajutorul bisturiului de metal, bisturiul electric sau bisturiul cu laser. Incizia unei cavitati supurative (abces) se face in scopul evacuarii cantitatii de puroi. Regulile inciziei sunt:

▪ asepsie riguroasa a tegumentelor sau mucoaselor, din zona operatorie;

▪ anestezia locala, rahidiana sau generala;

▪ cunoasterea perfecta a formatiunilor anatomice, din zona.

Inciziile pot fi: drepte, curbe, in U, in baioneta, etc., ele pot purta diverse denumiri: Pfannenstiel, Kocher, Mac Burney, Sprengel, Jalaguier, etc. Ele se pot practica: vertical, median, paramedian sau pararectal. De asemenea, se pot practica transverlsal (Sprengel).

Excizia

Definitie: este o incizie, mai complexa, care inconjoara o zona si prin care, extirpa tesutul sau segmente din organ: cicatrici, tatuaje, tumorete ale pielii.

Extirparile sau rezectiile de organe sau tumori poarta sufixul - ectomie. Astfel, extirparea stomacului poarta numele de gastrectomie, a intestinului enterectomie s. a.: apendicectomie, colectomie, amigdalectomie etc.

Atunci, cand un organ cavitar incizat este fixat la perete, formand o gura, se numeste stomie. Astfel, gastrostomia, cistostomia, enterostomia, cecostomia. Anusul contranaturii se numeste, dupa ansa folosita, pentru exteriorizare: cecostomie, transverstomie, sigmoidostomie.

Contraincizia reprezinta, o alta incizie, efectuata, la o oarecare distanta, de incizia principala. Se foloseste, in scop de drenaj, al unor abcese sau al unor cavitati, cum sunt: toracele, abdomenul s. a.

Drenajurile se fac, in scopuri diverse:

scurgerea puroiului sau secretiilor ;

spalaturi, ale cavitatilor ;

pentru urmarirea proceselor evolutive, din interiorul cavitatilor, ca un "ochi" al chirurgului, in timpul evolutiei postoperatorii.

Drenajurile se fac, cu diverse mijloace:

▪ tuburi de cauciuc sau de plastic, cu orificii laterale;

▪ lame de cauciuc sau fire de setolina, pentru drenaje, mai putin cantitative ;

▪ mese de tifon, pentru tamponarea, unor zone in care hemoragia nu a putut fi stapanita ;

▪ drenul Mikulicz, format din mai multe mese puse intr- un sac de tifon, in situatii speciale, cand trebuie tamponate zone mai largi de tesuturi ;

▪ drenajul inchis numit Beclère pentru evitarea pneumotoraxului postoperator, la bolnavii cu toractomie ;

▪ drenajul aspirativ, numit Redon, folosit pentru cavitati localizate in tesuturi si care au tendinta atona.

SUTURA sau cusatura reprezinta refacerea anatomica a straturilor incizate sau a plagilor accidentale. Cicatrizarea supla si rapida este dependenta de sutura corecta, plan cu plan sau in straturi anatomice. Se realizeaza, cu ajutorul unor ace, de forme diverse: lungi, curbe (Hagedorn) in care se pun diverse fire de sutura. Firele de sutura sunt:

rezorbabile- catgut, confectionat din intestine de oaie, cu grosimi incepand de la 000 (cele mai subtiri) catre 0 si apoi numerotate de la 1 la 6, cele mai groase; mai rar, din coada de sobolan;

nerezorbabile, confectionate din bumbac, relon, nylon, matase, setolina, par de cal; ele sunt dimensionate, incepand, cu cele groase, de la 1, catre 10, cele mai subtiri.

Se mai pot folosi agrafele de metal, aliaje de argint, pentru sutura pielii.

Se pot folosi, agrafe speciale, pentru suturi vasculare (tantal).

Exista aparate de sutura mecanica (Gudov) care scurteaza timpul de sutura, de ex. in chirurgia vasculara sau a grefelor de organe.

CAUTERIZAREA reprezinta distrugerea tesuturilor normale sau patologice, prin agenti fizici sau chimici. Procedeele sunt diferite:

termocauterul, foloseste cauterizarea prin caldura, prin intermediul unei anse incandescente;

electrocauterul foloseste electricitatea, pentru disocierea tesuturilor sau arderea lor; bisturiul electric realizeaza, odata cu incizia si hemostaza vaselor mici, creand o bariera importanta, prin coagularea albuminelor, in operatiile septice sau oncologice; prin electrocoagulare se realizeaza- hemostaza care inlatura catgutul necesar pentru ligaturi si scurteaza mult, timpul oparatiei;

criocauterul utilizeaza cauterizarea prin frig; mai frecvent folosita in dermatologie, sub forma de zapada carbonica, prin utilizarea bioxidului de carbon si a unor instilatii speciale;

cauterizarea chimica utilizeaze acidul azotic, clorhidric sau nitratul de argint, sub forma de solutii sau creioane de nitrat, pentru extirparea unor mici tumorete sau cicatrici cheloide; in stomatologie, se foloseste clorura de zinc;

Laser- ul este, tot mai frecvent folosit, in scop terapeutic, de investigatii sau sub forma de bisturiu cu laser.

LASER- UL in medicina.

Lumina amplificata prin emisie stimulata a radiatiei este cunoscuta, sub numele de L. A. S. E. R. (Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation) ; este o unda electromagnetica care se poate propaga prin aer, corpuri lichide si corpuri solide.

Radiatiile electromagnetice pot produce modificari, in interiorul atomilor, in sensul cedarii sau primirii de energie. Aceste schimburi de energie, dintre atomi si radiatiile electromagnetice, se fac, prin intermediul fotonilor. Energia unui foton este conditionata, de frcventa undei electromagnetice. Schimbul de fotoni, intre unda electromagnetica si atomi, determina modificari, pe orbitele electronilor care se invartesc, in jurul nucleului. Nucleul atomului este alcatuit dintr-un numar de protoni care au sarcina pozitiva si care sunt, in numar egal, cu cel al electronilor de pe orbitele sale.

Cand atomul absoarbe un foton, primeste energie si trece "in stare excitata". Intr- un interval anumit, atomul excitat revine la starea sa initiala prin emiterea unui foton, identic cu cel initial, avand aceeasi faza si lungime de unda. Daca, la intrare, a existat un foton, la iesire, vor fi doi. Cand acesti doi fotoni intalnesc doi atomi excitati vor da nastere, la patru fotoni, apoi la 16 s. a. Acest fenomen, poarta numele "amplificare a luminii" de unde deriva si denumirea de laser. Fenomenul a fost descoperit de Einstein, in 1917. Prima aplicare in practica a laserului a avut loc, abia, in 1951 si este datorata lui C. H. Townes. Priul sistem laser a fost realizat de T. H. Maiman. Materialele din care se poate emite lumina laser, sub influenta efectului fascicolelor excitante, pot fi diverse.

Laserele moderne sunt echipate cu cristale dopate in care atomii proprii sunt inlocuiti cu atomi de alta natura. Spre ex., cristale de aluminiu dopate cu ion de crom. Alte laser- uri, folosesc substante lichide sau gazoase: CO₂, heliu- neon, argon- cripton.

Laser- ul foloseste instalatii speciale pentru generarea si amplificarea radiatiilor electromagnetice, din domeniul vizibil, bazate pe emisia stimulata a radiatiei. Ele produc fascicole monocromatice paralele, foarte intense care concentreaza energia corespunzatoare unor temperaturi inalte, ce pot ajunge la zeci de mii de grade. Aceste instalatii sunt amplificatoare de radiatii electromagnetice vizibile, foarte inguste si intense care au mare directivitate. Ele sunt utilizate in domenii variate, cum sunt, fizica nucleara, telecomunicatiile, metalurgia si medicina.

In Romania, laser- ul, cel mai intalnit, utilizeaza bioxidul de carbon. El se foloseste in oftalmologie, nourochirurgie, dermatologie, ORL, stomatologie si patrunde, treptat si in chirurgia generala. Fascicolul laser cu directie rectilinie si fixa este folosit in chirurgia de suprafata. Exista si aparate, mai sofisticate, care permit utilizarea si in chirurgia endocavitara.

Puterea de actiune a laserului este reglabila. Se incepe cu puterile mici care nu cresc, in functie de necesitati, evitand, in acest fel distrugerile insulare inutile. Laser- ul cu CO₂ emite raze, in infrarosu. Bisturiul cu laser enite un fascicol luminos care este absorbit, de apa din tesuturi. Vaporizarea si coagularea tesuturilor divin vizibile, la microscop (bisturiul laser, de microscop).

Fascicolul laser produce, asupra tesutului viu, efecte termice, mecanice si fotochimice. Energia fotonica, absorbita de tesutul viu, este transformata, in caldura. La locul aplicarii, caldura nu are decat un efect stmulator, al metabolismului celular. Dar, la temperaturi de 70 grade C, incepe coagularea proteinelor, fapt ce duce la hemostaza vaselor sangvine mai mici, de 1 mm. Cand temperatura ajunge la 100 grade, celula face explozie si se evaporeaza. Din fericire, acest efect este strict localizat, deoarece fascicolul laser are dimensiuni foarte mici. In acest fel, bisturiul laser nu produce decat necroze foarte mici, incomparabil mai mici de catcele produse de bisturiul electric sau bisturiul metalic. Aceasta prezinta un avantaj net pentru procesul de cicatrizare postoperatorie. De asemenea, procesul inflamator este minim si, deci, si durerea postoperatorie lipseste, aproape cu desavarsire.

La 400- 500 grade C, celulele sunt distruse, prin carbonizare. De aci, indicatia laserului in cazul distrugerilor de tumori mari, inoperabile cere produc diverse tulburari prin compresiune, ca un tratement paliativ.

Efectul mecanic devine intens, cand laser- ul emite impulsuri ultrascurte, care produc, in plasma celulara, temperaturi si presiuni mari ce pot duce la distrugerea celulelor.

Efectul fotochimic se obtine prin injectare, in organism, de produse fotosensibilizante care sunt captate, preferential, de catre celulele canceroase. In acest moment, celulele canceroase capata o culoare deosebita fata de tesuturile din jur, putand fi atacate, preferential.

Puterea laser- ului consta in cantitatea de energie emisa si durata expunerii. O emisie, cu putere slaba dar cu o durata mai lunga de expunere, cifrata la cateva secunde, produce coagularea proteinelor si hemostaza vasculara. Dar, caldura care se degaja se propaga la tesuturile vecine pe care le poate leza. In schimb, o emisie foarte puternica dar cu o durata foarte scurta, evita acest neajuns, localizandu- se numai la nivelul celulelor care trebuia sa fie tratate.

Operatie cu laser se fac, sub anestezie. Terapia cu laser se extinde, din ce in ce mai mult, In numeroase specialitati medicale. Astfel, investigatiile de finete, pentru traumatisme, care nu pot fi vizibile, prin alte mijloace, se pot evidentia, cu ajutorul laserul- ui.

Datorita efectelor nocive, asupra tesuturilor oculare, atat medicul cat si bolnavul, se protejeaza, cu ochelari speciali. Instrumentarul folosit trebuie sa fie mat, pentru a evita reflectarea fascicolelor laser. Se evita halogenii si oxigenul concentrat care pot sa provoace accidente.

Avantajele, utilizarii laser- ului, sunt numeroase:

prin coagulare rapida, asigura o chirurgie nesangerand;

▪ prin traumatismele minime, ale bisturiului laser, cicatrizarea este rapida, putand permite externarea bolnavului, dupa 24- 48 ore de la operatie;

▪ inflamatia plagilor sidurerea postoperatorie sunt minime;

▪ se reduc cheltuielile, pentru tratamentul postoperator;

se obtin recuperari si reinsertii sociale, mai rapide, ale bolnavului.