INFECTIA INTRASPITALICEASCA

INFECTIA INTRASPITALICEASCA

Infectiile intraspitalicesti mai poarta si alte denumiri cu aceeasi semnificatie, dintre care mentionam: infectii interioare, infectii nozocomiale, infectii iatrogene, infectii incrucisate ('cross infections') sau suprainfectii spitalicesti.

Ele reprezinta acele infectii aparute la bolnavi care au fost internati pentru alte cauze de boala si au fost contractate in spitale.

Hospitalismul este un termen cu o intelegere mai larga a infectiilor intraspitalicesti care cuprinde, pe langa acestea si alte influente negative pe care le are spitalizarea asupra bolnavilor internati: traume psihice, produse de depersonalizare (bolnavul isi pierde personalitatea devenind un simplu 'caz').

Frecventa infectiilor intraspitalicesti este mult mai mare decat cea aparenta, fiind comparata cu un 'iceberg' in care se vad numai cazurile foarte grave, scapand altele mai numeroase provocate de un sondaj, un examen genital, un tratament cu antibiotice, etc. In aceste cazuri, icterul, infectia urinara, micoza, trichomoniaza, etc, aparand acasa, la un oarecare timp dupa externare.

Sursele din care provin infectiile intraspitalicesti sunt numeroase. Ele se pot schematiza in felul urmator.

Purtatori de germeni aparent sanatosi din randul personalului medico- sanitar, elevilor si studentilor veniti in practica si vizitatorilor.

Bolnavii din salon, internati pentru cauze diverse chirurgical si care pot fi purtatori de boli grave ca: hepatita, febra tifoida, gripa, SIDA si altele.

Insotitorii bolnavilor internati care ies si intra in spital putand aduce cu ei cei mai variati germeni (gripa).

Instrumentar sau alte solutii injectabile contaminate datorita nerespectarii regulilor de asepsie.

Lenjeria intima si de pat, saltelele si paturile fiind mai greu de dezinfectat.

Aeroflora din saloane la care nu s- a executat dezinfectia ciclica obligatorie.

Dezinfectia incorecta a plostilor, urinarelor, tavitelor renale, veselei si tacamurilor.

Efectuarea incorecta a unor tehnici chirurgicale cum sunt: injectiile, perfuziile, cateterele prelungite, care pot provoca infectii locale sau generale (hepatita epidemica, SIDA s. a).

Efectuarea unor sondaje urinare infectante prin toaleta incompleta a organelor genitale murdare, lipsa de manusi sterile sau sonde sterilizate incomplet.

Aglomeratia in saloane, sali de pansamente, sali de asteptare.

Lipsa de saloane septice pentru izolarea bolnavilor cu supuratii si dezinfectia incorecta a blocurilor operatorii si salilor de tratamente.

Circuite deficitare in spital care permit intersectarea hranei cu rufele murdare, bolnavii si apartinatorii, datorita lipsei de lifturi sau de personal care le deservesc.

Rezistenta scazuta a unor bolnavi cu afectiuni care le micsoreaza puterea de aparare contra infectiilor (afectiuni imuno- depresoare).

Tratamente cu substante imuno-depresoare (citostatice, iradieri terapeutice sau corticoterapii).

Abuz de antibiotice care selecteaza flora microbiana cea mai virulenta, strica echilibrul biologic si favorizeaza aparitia micozelor (candidoze).

Consecintele infectiilor intraspitalicesti sunt numeroase dar ele se pot sintetiza in patru categorii:

cresterea duratei de spitalizare in mod nejustificat. De exemplu, un bolnav operat de hernie care ar fi trebuit sa paraseasca spitalul in 4- 5 zile, va ocupa un pat de spital cateva saptamani pentru tratarea unei eventuale supuratii a plagii;

cresterea cheltuielilor de spitalizare la care se adauga antibioticele, pansamentele, sau alte tratamente impuse de complicatia survenita;

responsabilitatea morala pe care o analizeaza Colegiul Medicilor sau Colegiul Cadrelor Medii Sanitare;

responsabilitatea penala care conduce la procese neplacute si se pot solda cu despagubiri sau pensii viajere.

Prevenirea si combaterea infectiilor intraspitalicesti consta in descoperirea surselor si eliminarea acestora. In acest scop se organizeaza in institutiile sanitare Comitetul de Combatere a Infectiilor Intraspitelicesti si Comitetul D. D. D. Din Comitetul de Combatere a Infectiilor Intraspitali- cesti fac parte directorul spitalului sau unitatii sanitare si sefii de sectii sau servicii, impreuna cu asistentele sefe. Acestia au de fapt si responsabilita- tea principala in cazul depistarii unor infectii intraspitalicesti care au la baza lipsa de organizare sau neglijenta. Nucleul D. D. D. are sarcina de a efectua dezinfectiile, dezinsectiile si deratizarile pe baza unui plan de actiune ciclica.

Dintre masurile de prevenire si combatere, fac parte:

controlul riguros al modului in care se efectueaza asepsia instrumentarului si materialelor sanitare;

dezinfectia ciclica obligatorie a blocului operatoriu, salilor de tratamente si saloanelor;

respectarea circuitelor corecte pentru bolnavi, alimente, rufe curate si rufe murdare, etc;

purtarea uniformei reglementare si comportamentul igienic al personalului bolnavilor si apartinatorilor, precum si a elevilor si studentilor care fac stagii in unitatile sanitare;

efectuarea controalelor periodice pentru depistarea purtatorilor de germeni la personalul medico- sanitar, elevi, studenti si apartinatorilor bolnavilor

educatia sanitara a bolnavilor, apartinatorilor si vizitatorilor care intra in unitatile sanitare.