Insuficienta cardiaca

Insuficienta cardiaca

Insuficienta cardiaca este starea care se instaleaza la majoritatea bolnavilor suferind de boli cardiovasculare (si altele), stare in care capacitatea inimii de a asigura circulatia sangelui devine insuficienta fata de nevoile de baza sau, dupa caz, de necesitatile suplimentare ale organismului. In cazul existentei unor boli pulmonare cronice (scleroemfizem, astm bronsic s.a.), se ajunge la o insuficienta prin 'cord pulmonar'.

Ce bolnavi pot ajunge la insuficienta cardiaca? In mod obisnuit insuficienta cardiaca apare la persoanele cu tensiune arteriala mult ridicata, la cele cu angina pectorala si cu ateroscleroza, indiferent de localizarea ei, in boli de inima reumatice, in cancer si leucemie, colagenoze (lupus, poliartrita reumatoida), in infectii la inima (endocardita, miocardita, pericardita), infarct miocardic, boli de sange si anemii severe, gusa sau sarcina toxica, aport exagerat de sare, deficit de vitamina B (in ultimii ani, a fost pusa in evidenta prezenta insuficientei cardiace congestive in cazul bautorilor de bere, la care boala se produce prin scaderea acuta a vitaminei B, singurul tratament salvator fiind administrarea injectabila a acestei vitamine). Trebuie aratat ca starea de insuficienta cardiaca congestiva poate aparea chiar si la copil, in primele luni de viata, din varii motive (mai ales stari infectioase febrile ori malformatii cardiovasculare congenitale). Toate aceste situatii cauzeaza scaderea fortei de contractie a inimii, in asa masura incat ea nu mai poate asigura sangele necesar metabolismului tesuturilor. De ce este necesar sa fie cunoscute cat mai multe detalii despre insuficienta cardiaca? Pentru ca in toate bolile mentionate drept cauze ale aparitiei insuficientei cardiace, aceasta din urma este cauza cea mai frecventa de intrerupere a 'firului' vietii.

Sa cunoastem semnele bolii: ð Dispneea de efort este perceputa ca o senzatie mai accentuata de lipsa de aer si o dificultate evidenta in respiratie, bolnavul devenind dispneic in timpul unui efort ce putea fi efectuat inainte fara nici o greutate, explicatia fiind acumularea unei mari cantitati de sange si lichid in plamani (staza). Pe masura ce staza pulmonara se accentueaza, respiratia devine mai grea la eforturi din ce in ce mai mici, devenind permanenta, persistand si cand bolnavul se afla in repaus ori culcat. In timpul somnului, bolnavul se trezeste cu 'sete de aer', fiind obligat sa se aseze pe marginea patului ori sa se ridice in picioare pentru a putea respira. In aceasta situatie, cel mai adesea este prezenta si o tuse chinuitoare, respiratiile devenind zgomotoase, suieratoare, caracteristice asa-numitului 'astm cardiac' (deosebit ca tratament de astmul bronsic). Daca nu se intervine cu prime masuri de remediere, tusea si greutatea in respiratie pot progresa pana la stadiul cel mai grav al insuficientei cardiace: edemul pulmonar acut, stare in care plamanii sunt coplesiti de sangele pe care inima nu-l mai poate prelua. Bolnavul in aceasta stare devine palid sau cianotic (vanat), transpira puternic, respira horcait, tuseste si expectoreaza o flegma alb-spumoasa ori roz-sangerie. Accesul poate ceda la tratament, dar se ajunge si la soc si deces. Important de retinut este faptul ca oboseala si starea de slabiciune provocate de efort sunt simptome precoce ale bolii, care dispar prompt la repaus, momentul cel mai optim pentru un consult medical. ð Lipsa urinei ziua (oligurie) este inlocuita cu urina abundenta in cursul noptii (nicturie). ð Pierderea apetitului, balonarea sau durerea la ficat se datoreaza congestiei hepatice si a organelor abdominale. ð Durerea de cap, starea de slabiciune sau tulburarile mintale sunt manifestari intalnite in cazurile grave. ð Umflarea si pulsatiile venelor de la baza gatului (venele jugulare) in timpul respiratiei. ð Edemele la membrele inferioare, determinate de insuficienta cardiaca, pot ceda la inceput, in timpul noptii, iar mai tarziu, in cursul agravarii bolii, devin permanente. ð Racirea extremitatilor si cianoza se datoreaza reducerii fluxului sanguin periferic.

Cum poate evolua boala? Raspunsul depinde de o multitudine de factori, din care se citeaza varsta de peste 70 de ani, severitatea insuficientei cardiace, marimea infarctului miocardic, gravitatea tulburarii frecventei si ritmului cardiac, prezenta trombozei si a emboliei cerebrale, pulmonare ori aparitia infectiei la plamani. Insuficienta cardiaca de gravitate medie (prezenta congestiei pulmonare pe mai putin de jumatate din aria plamanilor) evolueaza favorabil, totul depinzand de modul de organizare a ingrijirii bolnavului si de mijloacele terapeutice folosite, mortalitatea fiind intre 20 si 70 din cazuri.

Ce trebuie intreprins - urgent - la aparitia primelor semne de insuficienta cardiaca. Masurile terapeutice au drept scop cresterea fortei si eficientei contractiei muschiului inimii (miocardul), reducerea consumului de oxigen si a retinerii de sare si lichide in organism. Bolnavului ii revine o responsabilitate importanta in tratamentul bolii sale, deoarece aceasta este de lunga durata si cuprinde restrictii ale dietei si activitatilor fizice. Principiile generale de tratament, asa cum sunt expuse, sa fie aplicate riguros, tinand cont de factorii ce au cauzat boala (mentionati la inceputul articolului) sau de aceia care au grabit insuficienta cardiaca (infectii respiratorii, surmenaj fizic, alimentatie bogata in sare, anemie, hipertiroidism netratat, mese abundente si obiceiul de culcare imediata cu stomacul incarcat, efort sexual neconcordant cu starea reala de sanatate, sarcina cu edeme, obiceiul de a consuma mari cantitati de bere care priveaza miocardul de vitamina B indispensabila contractiei sale, stari febrile - convulsive, mai ales la copilul mic s.a). ð Repausul nocturn total, in fotoliu ori pe scaun, cu capul pe masa, este o masura pe care am aplicat-o cu rezultate exceptionale. Nu trebuie sa ingrijoreze umflarea picioarelor, fiind o modalitate sigura de diminuare a congestiei plamanilor, de usurare a activitatii inimii, chiar in cazuri de edem pulmonar acut la persoane de peste 70 si chiar de 90 de ani (fara administrarea de medicamente diuretice sau digitalice). Foarte importanta este masurarea cantitatii de urina eliminata in 24 de ore. Tinand cont de volumul ei, sa fie consumata la fel de multa apa cat cea eliminata, adaugand un plus de 500-600 ml. Aceste doua masuri, corect efectuate, asigura diminuarea stazei pulmonare si in cateva zile, dezumflarea picioarelor. ð De mare importanta este pastrarea calmului, a linistii sufletesti, de inlaturare a anxietatii prin efort spiritual, de apelare la increderea ca vindecarea este sigura. ð Durerea, daca este prezenta, se combate cu Algocalmin, Piafen, de preferat fiole administrate oral ori injectabil. ð Aparitia unui 'cordon' dureros pe o vena la un membru inferior (tromboflebita) necesita compresii permanente cu apa rece, cateva zile la rand si, la fel, administrarea de medicamente contra durerii. ð Masurarea de 2-3 ori pe zi a temperaturii corpului poate surprinde aparitia din timp a unei infectii, mai ales pulmonare sau urinare, fapt ce necesita administrarea unui antibiotic. Repet insa: diminuarea stazei pulmonare, prin adoptarea pozitiei sezand (deci nu culcat) cateva zile si nopti, inlatura o astfel de complicatie. ð Dieta. In faza critica, se rezuma numai la sucuri de fructe si legume usor indulcite (se vor evita cele conservate), apoi, odata cu ameliorarea starii generale, se vor administra 4-6 mese mici, cu alimente neiritante, cu continut redus de sare. Gradul de restrictie al sarii depinde de severitatea insuficientei cardiace, de starea rinichilor, de marimea edemelor. Totusi, restrictia nu trebuie sa fie atat de severa incat sa duca la refuzul mancarii. ð Medicamentele folosite urmaresc, alaturi de masurile de mai sus, sa amelioreze sindromul 'insuficientei de pompa'. Digitala, folosita de 200 de ani, suscita multe discutii ce privesc riscurile toxice (chiar in absenta infarctului), tulburarea circulatiei in peritoneu si intestine (in faza acuta se recomanda folosirea preparatelor injectabile, dar mare atentie: sa se tina cont daca bolnavul a luat Digitala anterior). Diureticele, mai ales cele cu efect rapid (Furosemidul injectat intra-venos, cu actiune in 30 de minute), prezinta si ele neajunsuri legate de pierderea de potasiu (aritmii grave ale inimii). Clorura de potasiu, administrata suplimentar, poate - la randul ei - sa provoace leziuni la intestinul subtire, asa ca este de preferat compensarea deficitului prin dieta (100 g banana contin 400 mg potasiu, prunele si caisele uscate - 1700 mg, smochinele ori curmalele - 800 mg potasiu), motiv pentru a sublinia faptul ca alimentatia nu trebuie neglijata la un bolnav de inima. Se vor evita medicamentele ce obosesc inima. Mare atentie la asocierile daunatoare (Rezerpina, Calciu, tranchilizante, sulfamide antidiabetice, Fenobarbital, Fenilbutazona s.a.), efectele secundare aparand mai ales la bolnavii de peste 60 de ani, si constand in aritmii, greturi, varsaturi, cefalee, tulburari care de obicei dispar la 1-3 zile de la intreruperea administrarii medicamentului incriminat. Durerile trebuie calmate cu Algocalmin, Piafen sau Fortral injectabil.

Tratamentul insuficientei cardiace la copilul mic se face numai la spital. Orice copil mic care respira greu, devine palid ori vanat, trebuie dus de urgenta la spital. Organele lui sunt nu numai mici, dar sunt si insuficient dezvoltate, fapt de care nu prea se tine seama, cand se dau tot felul de ceaiuri si medicamente.

In situatii aflate la limita gravitatii sunt necesare tratamente pe masura: oxigenoterapie, intubatie traheala, respiratie asistata mecanic, resuscitare cardiaca, defibrilare prin socuri electrice, hemodializa s.a., tratamente ce pot fi efectuate numai in serviciile de terapie intensiva din spitale special dotate.