Kinetoterapia in afectiunile neurologice

Kinetoterapia in afectiunile neurologice

Probe pentru care se determina deficitele motorii piramidale:

1).Pentru membrele superioare:

Proba bratelor intinse: ii cerem pacientului sa mentina membrele superioare cu bratul in flexie 90⁰, cotul in extensie si antebratul in supinatie. In cazul unei pareze, membrul superior respectiv coboara lent, antebratul respectiv pronandu-se.

2).Pentru membrele inferioare:

Proba Barre: pacientul in decubit ventral, cu genunchii indoiti, gambele flectate la 90⁰ pe coapsa; in cazul unei pareze unilaterale, gamba oscileaza si coboara incet spre planul patului.

Proba Mingazzini: pacientul in decubit dorsal, cu soldul si genunchii flectati la 90⁰; daca exista un deficit motor, pe partea respectiva membrul inferior incepe sa oscileze si sa cada.

Proba Vasilescu este o proba dinamica; pacientul este in decubit dorsal, cu mebrele inferioare extinse; ii cerem sa duca genunchii rapid la piept; pe partea afectata, membrul inferior ramane in urma membrului inferior sanatos, chiar poate avea greutati in ridicarea de pe planul patului.

Examinarea coordonarii

Examinarea coordonarii cuprinde 2 parti:

A).Coordonarea echilibratorie, respectiv echilibrul static si dinamic.

B).Coordonarea neechilibratorie, adica coordonarea miscarii membrelor.

Anatomie si fiziologie: in realizarea coordonarii intervin mai multe structuri:

q       Caile sensibilitatii proprioceptive: sunt reprezentate de fasciculele spino-cerebeloase sau Flechsig si Gowers, care conduc sensibilitatea proprioceptiva inconstient si de caile spino-bulbare sau Goll si Burdach, care conduc sensibilitatea proprioceptiva constienta. Prin ambele sunt conduse informatii specifice de la nivelul proprioceptorilor catre cerebel si catre cortexul cerebral. Trimit informatii legate de pozitia corpului si a segmentelor sale si de miscarile efectuate de acestea.

q       Cerebelul intervine in coordonare prin toate cele 3 portiuni filogenetice ale sale:

-arhicerebelul intervine in realizarea echilibrului prin conexiunile sale aferente si eferente cu caile vestibulare si cu nucleii vestibulari;

-paleocerebelul este conectat aferent cu maduva prin fasciculele spinocerebeloase si trimite eferent tot spre maduva fasciculul cerebelorubrospinal; rolul sau este impreuna cu nucleul rosu mezencefalic in realizarea tonusului muscular;

-neocerebelul este conectat in dublu sens cu cortexul; primeste fibre aferente corticopontocerebeloase si trimite eferente cerebelorubrotalamocortical; rolul lui este in realizarea miscarilor fine, precise.

q       Analizatorul vestibular are rol in informarea scoartei in legatura cu pozitia capului si corpului in cele 3 planuri si miscarile efectuate in spatiu.

q       Analizatorul vizual percepe modificarile in spatiu ale raporturilor dintre corp si mediul inconjurator. In acest mod el contribuie la mentinerea echilibrului si la realizarea miscarilor de finete. El poate suplini tulburarile datorate leziunilor vestibulare sau leziunii proprioceptive constiente sau nu.

q       Cortexul intervine in coordonare prin 2 portiuni:

-portiunea corticala a analizatorului motor situata in circumvolutiunea parietala ascendenta, unde se proiecteaza sensibilitatea proprioceptiva constienta;

-circumvolutiunea centrala ascendenta unde exista aria motorie primara reprezentand originea cailor voluntare motorii piramidale.

q         Caile motorii piramidale si extrapiramidale: asupra miscarii se exercita un control dublu:

-controlul volitional direct sau corticospinal permite o reglare precisa a activitatii musculare; dezavantajul este ca solicita intreaga atentie a individului pe tot parcursul desfasurarii activitatii respective; alt dezavantaj al reglarii volitionale este viteza limitata cu care se realizeaza miscarea respectiva, fiind necesara parcurgerea obligatorie a mai multor etape; pe masura exersarii miscarii, coordonarea se imbunatateste si cu timpul nu mai solicita toata atentia indreptata catre miscare;

-controlul automat extrapiramidal: odata invatata, miscarea va trece sub controlul automat extrapiramidal; se realizeaza in acest mod o serie de "pattern-uri" de activitate neuromusculara.

Cu cat se dezvolta mai multe engrame motorii simple, cu atat pattern-urile vor fi mai complexe, mai perfectionate. Antrenamentul coordonarii necesita dezvoltarea progresiva a inhibitiei selective. Acest proces consta in inhibarea iradierii impulsului in afara caii care trebuie activata.

A).Examinarea coordonarii echilibrului:

1).Examinarea echilibrului static: cuprinde 2 parti:

a).Examinarea atitudinii in repaus, in pat: se observa pozitia pacientului in pat, notandu-se eventualele atitudini patologice-"cocos de pusca", soldul semiflectat si ABD (coxalgie);

b).Examinarea echilibrului in ortostatism: ii cerem pacientului sa se ridice in ortostatism (daca poate); se observa pozitia corpului ca intreg si pozitia diferitelor segmente notandu-se atitudinile patologice caracteristice si eventualele deficiente ale coloanei, ale trunchiului;

-i se cere pacientului sa mentina ortostatismul cu picioarele lipite, pe varfuri, pe calcaie, cu un picior in fata celuilalt; daca poate mentine pozitiile respective se noteaza deviatiile existente si i se cere sa execute din nou aceste pozitii, dar cu ochii inchisi;

-se executa proba Romberg-i se cere pacientului sa mentina ortostatismul cu picioarele lipite si cu ochii deschisi; daca poate mentine pozitia, i se cere sa inchida ochii. Se intalnesc 3 situatii: in leziunile cerebeloase inchiderea ochilor nu amplifica tulburarile de echilibru existente cu ochii deschisi; in leziunile vestibulare pacientul cade lent de partea leziunii; in leziunile cailor proprioceptive constiente (se mai numesc si leziuni tabetice) pacientul cade brusc dupa inchiderea ochilor.

2).Examinarea echilibrului dinamic (mersul): se cerceteaza cerandu-i pacientului sa mearga cu ochii deschisi inainte si inapoi, in cerc, pe o linie trasata pe podea, pe varfuri, pe calcaie, cu un picior exact in fata celuilalt. Daca le poate executa, i se cere sa le execute cu ochii inchisi.

Tipuri patologice de mers specifice in afectiunile neurologice:

q       Mersul cosit apare la pacientii cu hemiplegie spastica datorata spasticitatii extensorilor membrului inferior afectat si paraliziei flexorilor genunchiului si gleznei. Pentru a deplasa membrul inferior afectat, pacientul va avansa prin miscari efectuate din articulatia soldului. Poate apare si bilateral in unele paraplegii (daca paraplegia este grava, pacientul nu se poate deplasa).

q       Mersul forfecat apare in boala Little, denumita si biplegie spastica infantila; soldul este in semiflexie, ADD o rotatie interna, genunchiul in semiflexie, piciorul in eguin; in timpul mersului genunchii se freaca.

q       Mersul stepat apare in paralizia de sciatic popliteu extern. Piciorul "cade" balant din cauza paraliziei musculaturii din loja antero-externa a gambei; pentru a nu lovi solul cu piciorul, pacientul trebuie sa faca o flexie mai mare a soldului si genunchiului in mers.

q       Mersul talonat apare in leziuni ale cailor sensibilitatii profunde; pacientul nu apreciaza corect nivelul la care trebuie sa ridice piciorul si flecteaza genunchii mai mult decat este necesar; el loveste solul cu calcaiul si merge cu privirea.

q       Mersul dansant apare datorita miscarilor involuntare, lente si bizare in afectiunea numita atetoza. Alta varianta este mersul topait, care apare in coree, datorita miscarilor involuntare bruste, rapide.

q       Mersul din boala Parkinson este un mers cu pasi mici, cu corpul inclinat mult anterior, ca si cum ar fugi dupa centrul de greutate.

q       Mersul ebrios (vine de la ebrietate) apare la pacientii cu afectiuni cerebeloase. Este un mers cu baza larga de sustinere, cu bratele departate de corp care oscileaza.

q       Mersul de rata apare in miopatii. Este un mers leganat datorita atrofiei musculaturii lombare si a centurii pelvine. In stadiile avansate ale miopatiei apar retractiile tendoanelor si se spune ca pacientul merge galinaceu.