CLASIFICAREA INFLAMATIILOR

CLASIFICAREA INFLAMATIILOR

1. Clasificarea din punct de vedere etiologic este improprie pentru ca exista o mare varietate de agenti inflamatori care determina procese inflamatorii asemenea, raspunsul gazdei find, in general, lipsit de .specificitate. Dupa acest criteriu sunt descrise:

a) inflamatii nespecifice (leziunile sunt asemenea indiferent de agentul etiologic)

b) inflamatii specifice (aspectele macro- si microscopice difera pentru agentii etiologici, realizand un tablou caracteristic util pentru diagnostic, nefiind nevoie de a evidentia agentul cauzal: tbc, sifilis, inflamatii virale, rabie, citomegalovirus, herpes, inflamatii microbiene-tularemie, bruceloza).

Pentru a intelege mecanismele bolilor infectioase trebuie luate in consideratie proprietatile virulente ale organismului agresor si raspunsul gazdei la agentul infectios.

Categorii de agenti infectiosi

1. Virusii sunt organisme obligatoriu intracelulare, contin ADN si ADN intr-o capsida proteica cilindrica sau sferica, inconjurata de un bistrat lipidic (anvelopa). Produc boli acute (raceli, viroze respiratorii, gripa) cu latenta indelungata si reactivare pe termen lung (herpes virus) sau boli cronice (virusul hepatitic B, HIV).

2. Bacteriofagele si plasmidele sunt elemente genetic mobile care contin factori virulenti bacterieni (adezine, toxine, rezistenta antibiotica).

3. Bacteriile nu au nuclei dar au pereti celulari rigizi continand doua straturi fosfolipidice (speciile gram-negativ) sau un strat fosfolipidic (cele gram-pozitiv). Ele sunt cauze majore a unor boli infectioase severe. Cresc extraceular (Pneumococ) sau intracelular (Myacobacterium, tbc). Persoanele normele au 1012 bacterii pe piele, inclusiv Staphylococcus epidermis si Propioxilbacterium acnes si 1014 bacterii in tractul gastro-intestinal, din care 99,9% sunt anaerobe.

4. Chlamidia, Rickettsia si Mycoplasma sunt similare bacteriilor dar lipsesc anumite structuri (perete celular-mycoplasme) sau capacitati metabolice (sinteza ATP- chlamidii ).

Chlamidiile produc infectii genitourinare, conjunctivite si/sau infectii respiratorii la nou nascut.

Rickettsia este transmisa prin insecte, vectori incluzand paduchii (tifos epidemic), capuse (febra punctiforma a stancilor montane, febra Q) si produc vasculite hemoragice, pneumonii, hepatita (febra Q) sau encefalite (RMSF).

Mycoplasma este localizata pe suprafata celulelor epiteliale si produce pneumonii atipice sau uretrite nongonococice.

5. Ciupercile. Peretele celular este gros, bogat in ergosterol si cresc sub forma de spori sau hife. La persoanele sanatoase fungii produc infectii superficiale (piciorul atletilor datorita micozei tinea), abcese (sporotrichosa) sau granuloame (coccidioides, histoplasma, blastomyces). La gazdele imunocompromise fungii oportunisti (Candida, Aspergillus si Mucor mycosis) produc infectii sistemice cu necroza tisulara, hemoragii, ocluzii vasculare. La bolnavii cu SIDA organismele oportuniste de tipul fungilor (ex. Pneumocystis carinii) produc pneumonie letala.

6. Protozoarele sunt unice, nucleate, cu membrana plasmatica pliabila si organite citoplasmatice complexe.

Trichomonas vaginalis este transmisibila sexual. Protozoarele intestinale (Entamoeba histolytica, Giardia-Lambria) devin infectioase cand sunt inghitite. Protozoarele purtate prin sange (Plasmodium, Leishmania) sunt transmise prin insecte care aspira sange.

7. Helmintii sunt organisme multicelulare bine diferentiate, cu ciclu de viata complex. Boala este grava in functie de numarul organismelor infectante. Nematodele infecteaza intestinul (Ascaris, Strongyloides) sau tesuturile (Filaria, Trichinella).

Cestodele sunt segmentate si se dezvolta in intestin sau formeaza chisti tisulari (cisticerci si hydatide).

Cel mai important trematod (schistosom) se gaseste in sange.

8. Ectoparazitii sunt artropodele (paduchii, capusele, puricii) care ataca si traiesc in piele. Pot fi vectori pentru alte patogene (ex. boala Lyme este data de o spirocheta transmisa prin capuse).

2. Clasificarea din punct de vedere al evolutiei

1. Inflamatii acute. Sunt de la inceput sub actiune microbiana. Infiltratul inflamator este format din PMN-uri, fibrina. Evolutia este scurta, se termina de obicei cu "restitutio ad integrum" lar puroiul poate fi expulzat, se desica (cade crusta), poate fi limitat de o membrana (abces), sau poate persista (sechestru in poliomelita).

2. Inflamatii subacute. Clinic aspectul este mai sters. Infiltratul inflamator este format din PMN-uri, limfocite, plasmocite. Poate avea acest aspect de la inceput sau se transforma in inflamatie purulenta. De exemplu: epididimita gonococica (initial este o uretrita, apoi o inflamatie a epididimului care nu are de obicei importanta clinica) prezinta asociere de PMN-uri si plasmocite; salpingitele (probabil gonococice) au spre extremitatea distala infiltrat predominant acut iar proximal o predominanta cronica, cu plasmocite; infiltratiile micotice se asociaza de obicei cu infiltrat de tip subacut.

3. Inflamatii cronice. Infiltratul inflamator este format din limfocite, plasmocite, histiocite, macrofage, celule epitelioide, celule gigante de corp strain, multinucleate. Simptomatologia clinica este mult redusa, evolutia este indelungata.

Pot exista zone de necroza (care pot fi caracteristice: cazeum in tbc, goma in sifilis); are loc o proliferare a tesutului conjunctivo-vascular (proliferare granulomatoasa asemanatoare mugurilor) care prin maturizare se transforma in tesut conjunctiv-fibros - cicatrice. De exemplu nefrita interstitiala este o inflamatie cronica sau in bronsita cronica apare si o metaplazie epiteliala si o proliferare a corionului cu elemente celulare infiltrate (dubla proliferare). Inflamatia cronica se termina prin tesut fibros dens de scleroza; de exemplu ciroza (lobulatie anormala hepatica) sau in cadrul inflamatiei productive tuberculoase, micii ncduli tbc de pe seroasa peritoneala, se sclerozeaza.

Consecintele inflamatiei cronice sunt exemplificate in felul urmator: procesul de necroza se elimina si zona sufera un proces de scleroza; la nivelul ficatului prezenta de gome sifilitice da aspectul de "ficat legat in sfori", la nivelul corticosuprarenalei scleroza, dupa eliminarea de cazeum, distruge parenchimul cu aparitia bolii Adisson; dupa infectii gonococice apar stenoze cu aspect moniliform pe canalul deferent si stricturi ureterale; ulcerul cicatrizat da stomacului aspectul clepsidra, si fibroze prin proliferarea endarterelor predominant in testicul.

3. Clasificare din punct de vedere morfologic

1. Inflamatii predominant exudative. Predomina exudatul cu PMN-uri; evolutia este acuta; etiologia predominant bacteriana, nespecifica.

2. Inflamatii predominant alterative. Predomina leziunile distrofice, alterative, necrozanta; evolutia poate fi acuta, subacuta, cronica.

Etiologia:inflamatii nespecifice si specifice grave.

3. Inflamatii predominant proliferative. Predomina tesutul de granulatie, avand o evolutie cronica nespecifica sau cu specificitate limitata sau inflamatie cronica de corp strain, specifica.

4. Nomenclatura. Sufixul "-ita" denumeste o inflamatie acuta; sufixui ,"-oza" denumeste o inflamatie cronica dar si o distrofie pura (miocardoza). Mai exista termeni consacrati mai putin corecti, dar larg utilizati: angina, pneumonie, pleurezie, rinita, furuncul, abces, flegmon, empiem.