ERIZIPELUL

ERIZIPELUL

Erizipelul (eritros = rosu, pelle = piele, din limba greacǎ) este o dermitǎ contagioasǎ provocatǎ de streptococul hemolytic piogen. Acest este limfotrop si invadeazǎ limfaticele reticulare din derm. Afectiunea se caracterizeazǎ prin placard usor ridicat, deniveland pielea, de culoare rosie cǎrǎmizie si margini policiclice care se extinde zilnic, numit "burelet". In timp ce la periferie se extinde, iar culoarea placardului este rosie cǎrǎmizie, in centrul placardului eritemul se pǎleste. Acesta este semnul lui Millian.

Incubatia este scurtǎ, de la cateva ore la cateva zile, printr-un prurit (mancǎrime) si roseata tegumentului. In perioada de invazie a bolii semnele generale sunt zgomotoase: frison solemn, febrǎ 40- 41 grade, tahicardie, cefalee, curbaturǎ.

In perioada de stare, care dureazǎ 4- 6 zile, se produce maturatia placardului, urmatǎ de descuamarea furfuracee a tegumentului, cu aspect de tǎrate, incepand din centrul placardului. In acest moment semnele generale se estompeazǎ.

Dupǎ vindecarea erizipelului pot rǎmane sechele neplǎcute:

tegumente rosii cianotice sau pigmentate;

edem care uneori devine impresionant luand aspect de elefantiazis sau de pahidermie.

Formele clinice ale erizipelului:

erizipelul eritematos (rubeosum), descries mai sus, este cel mai frecvent;

erizipelul flictenular se caracterizeazǎ prin aparitia unor flictene, (bǎsicute) la nivelul placardului care se pot suprainfecta cu germeni saprofiti de pe tegumentele bolnavului;

erizipelul flegmenos sau supurat este o complicatie a formei flictenulare infectate;

erizipelul necrotic sau gangrenos este provocat de germeni foarte virulenti si de rezistenta scǎzutǎ a bolnavului, de obicei cu insuficientǎ venoasǎ sau limfaticǎ; aceastǎ formǎ clinicǎ este grevatǎ de sechelele cele mai grave;

erizipelul catamenial reprezintǎ o formǎ sacaietoare de erizipel, la femeie, cu recidive in perioadele menstruale.

Localizǎrile cele mai frecvente ale erizipelului sunt la nivelul gambelor, la bolnavii cu insuficientǎ venoasǎ (varice, insuficientǎ cardiacǎ), tromboflebite sau edeme. La nivelul fetei aspectul placardului eriziperoid este de " aripi de fluture ", iar inocularea este de obicei nazalǎ. O altǎ localizare apare la nivelul tegumentului scrotului si perineului.

Extinderea placardului se poate face in moduri diferite: in patǎ de ulei care se extinde spre periferie, eratic (rǎtǎcitor), in insule diverse, serpiginos (serpuitor), migratory (cand pǎleste in zona initialǎ apare in alt loc).

Tratamentul:

- profilactic:

izolarea bolnavilor cu erizipel pentru a evita contagiunea:

tratamentul corect al plǎgilor;

dispensarizarea bolnavilor expusi (varice, edem) ;

faringosept, strepsils pentru aseptizarea faringelui;

dezinfectante nazale;

igiena tegumentelor la bolnavii cu varice si limfedeme

- curativ:

spray- uri antiseptice (dioxiteracor) ;

solutii antiseptice locale (rivanol, acid boric) ;

pansamente sterile, in formele flegmonoase si necrotice;

penicilina G injectabilǎ - 2- 4. 000. 000 U. /4 ori/zi.

Erizipeloidul sau erizipelul zoonotic (boala Baker - Rosenbach). Este o boalǎ transmisǎ de un microb existent in solzii de peste si oase de la animalele infectate. Se localizeazǎ la maini si degete, in special la gospodine si la cei care transeazǎ carne de porc si peste. De aceea se mai numeste si "rujetul porcului" sau "boala menajerelor".

Are o incubatie de 1- 3 zile, placardul rosu cu tentǎ vanǎtǎ este mai putin dureros, dar are tendinta de a invada hipodermul (tesutul subcutanat). Tratamentul este asemǎnǎtor cu cel descries la erizipel.