Lepra

Lepra

Lepra este o boalǎ infectioasǎ produsǎ de Mycobacterium leprae sau bacilul Hansen. Lepra este cunoscutǎ inca din antichitate ca fiind una dintre cele mai cumplite boli. Lepra are o evolutie endemicǎ in anumite zone ale lumii (Africa Ecuatorialǎ - 4 milioane, India - 3,5 milioane). In tǎrile dezvoltate nu se gǎsesc decat cazuri sporadice, cand boala este adusǎ de turisti.

Sursa de contaminare este reprezentata de bolnavii cu lepra, principalul produs de diseminare fiind secretia nazala: prin stranut, tuse, vorbire. Bacilul Hansen este secretat si in leziunile cutanate ulcerate, in saliva, materiile fecale, urina, secretie vaginala, lichid spermatic. Bacilii Hansen raman viabili cateva zile in mediul ambiant in praf, pe imbracaminte si obiecte. Poarta obisnuita de intrare este reprezentate de mucoasa nazo-faringiana. Riscul cel mai mare de infectie il au copiii sub 5 ani, adultii malnutriti, cu conditii precare de igiena, ce traiesc in   aglomeratiile umane.

Contagiozitatea leprei este foarte scǎzutǎ. Contaminarea este strans legata de contactul direct si indelungat intre cei ce raspandesc boala si cei susceptibili. Perioada de incubatie este lunga, in medie de 3-5 ani, dar cu limite mai largi intre 2 si 15 ani.

Lepra debuteaza cu semne prodromale nespecifice: febra intermitenta sau subfebrilitate, mialgii, artralgii, nevralgii, epistaxis repetat. Starea generala se altereaza progresiv.

Exista doua forme clinice principale (polare) de lepra:

Lepra lepromatoasa este forma mai grava, cu contagiozitate crescuta, ce afecteazǎ indivizii cu rezistentǎ scǎzutǎ la boalǎ. Clinic se manifesta prin lepride plane sau papuloase, dar indeosebi prin noduli sau placarde difuze. Leproamele, leziuni caracteristice acestei forme, sunt reprezentate de noduli reliefati, rosietic-aramii sau bruni, nedurerosi, de consistenta ferma. Localizarea de electie o repezinta fata: fruntea, sprancenele, spatiile intersprancenoase, nasul, buzele, urechile, realizand aspectul de facies leonin. In evolutie leproamele pot ulcera devenind foarte contagioase. Pielea este uscatǎ, fǎrǎ sudoratie datorita distrugerii glandelor sudoripare. Evolueazǎ cu pusee periodice de agravare si extindere a leziunilor si lasǎ importante mutilatii cutanate, osoase si viscerale. Evolutia este grava fiind letala in 1-5 ani in lipsa tratamentului.

Lepra tuberculoida este forma mai blanda de lepra, cu contagiozitate mai redusa. Clinic, la nivel cutanat, se caracterizeaza prin lepride, noduli emisferici izolati (leproame) sau placarde proeminente sau infiltrate, de coloratie rosie-violacee, avand periferia micropapuloasa sau nodulara si evolutie excentrica. Leziunile cutanate sunt anestezice prin pierderea sensibilitatii nervoase. Manifestarile nervoase sunt precoce, constante si importante. Sunt afectati nervul sciatic popliteu extern, nervul cubital si nervii plexului cervical, De asemenea se asociaza atrofii musculare (ghiara cubitala), tulburari trofice (mal perforant plantar) sau mutilari.

Diagnostic

Diagnosticul se stabileste pe baza frotiului din ulceratiile cutanate colorat Ziehl-Nielsen, pe intradermoreactia la lepromina (reactia Mitsuda), examenului histopatologic al unui fragment de biopsie cutanata sau nervoasa. Intradermoreactia la lepromina este un test destinat sa aprecieze rezistenta organismului fata de infectia cu bacilul Hansen. Testul este negativ la nou- nascut si in general la persoanele din regiuni indemne la lepra. Intradermoreactia la lepromina este intens pozitiva in lepra tuberculoida, rezistenta fiind satisfacatoare fata de infectie, si este negativa in lepra lepromatoasa bolnavii neavand capacitatea de aparare.

Tratament

In tratamentul leprei se folosesc: rifampicina (cea mai activa impotriva bacilului Hansen), dapsona, etionamida sau clofazimina. Tratament se intinde pe o perioada de minim 6 luni in lepra tuberculoida si de minim 2 ani in lepra lepromatoasa, dar mai sigur pana la negativarea examenelor bacteriologice (practic toatǎ viata).