Litiaza biliara

Litiaza biliara

Litiaza biliara este o afecțiune provocata de dezvoltarea unor calculi biliari in vezicula sau in caile intra sau extrahepatice. Prezența acestor calculi poate sa nu se manifeste clinic, sau poate fi insoțita de o simptomatologie zgomotoasa.

Frecvența este mare: la populația adulta, 10 - 15% dintre, femei.

În procesul de formare a calculilor biliari intervin o serie de factori. Factorii endocrini sunt printre cei mai importanți. Frecvența superioara la femei, perioada de graviditate, favorizanta pentru formarea calculilor (hipercolesterolemia in sarcina), faptul ca menopauza fiziologica sau chirurgicala este urmata deseori de apariția litiazei, demonstreaza rolul glandelor cu secreție interna in aceasta afecțiune.

Printre factorii de teren care intervin activ in apariția litiazei biliare, se pot enumera: diabetul, obezitatea, guta, litiaza renala, astmul bronșic, unele forme de reumatism.

Factorii favorizanți sunt: sedentarismul, abuzul de grasimi și proteine, surmenajul, traumele psihice, constipația, mesele neregulate, infecții intestinale, mai ales infecții ale cailor biliare.

Procesul de formare a calculilor biliari razulta din actiunea unui mecanism complex, la care participa interacțiunea mai multor factori: fizico-chimici, metabolici, factorul staza (oprirea sau incetinirea sangelui ori a secrețiilor interne in unele parți ale organismului) și infecțiile.

Factorii fizico-chimici și metabolici determina modificari ale componenților bilei, cu perturbarea stabilitații ei coloidale. Cand apar dereglari in metabolismul hepatic, se modifica concentrația da saruri biliare și de fosfolipide, scazand concentrația lor in bila. Pe de alta parte, hipercolesterolemia rezultata dintr-o dieta bogata in lipide, va modifica concentrația colesterolului in bila.

Scaderea raportului saruri biliare/colesterol creeaza premise pentru precipitarea colesterolului, a bilirubinei și a calciului.

Factorul staza este necesar și el in procesul de litogeneza. Staza poate fi realizata prin obstrucții cistice sau oddiene, prin atonie veziculara, prin variante anatomice ale aparatului excretor biliar sau prin microstaze create de modificari distrofice (colesteroloza, colecistoza). Sarcina este și ea un factor de faza.

Factorii infecțioși concura la formarea calculilor biliari modificand compoziția chimica și pH-ul bilei infectate. Ca rezultat al proceselor inflamatorii, vor aparea detritusuri celulare și mucus, care, impreuna cu microorganismele, vor forma materialul necesar pentru matricea calcului.

Calculii biliari sunt formați materie proteica peste care se depun colesterol sau saruri, sau ambele, ceea se face sa avem mai multe tipuri de calculi biliari: calculi de colesterol, calculi de bilirubinat de calciu sau de carbonat de calciu, calculi mixti.

În ceea ce privește simptomatologia, litiaza biliara exista de cele mai multe ori fara nici o manifestare clinica. Alteori insa, boala evolueaza cu manifestari latente sau zgomotoase.

Forma latenta a litiazei biliare se manifesta prin senzație de plenitudine și jena dureroasa la nivelul hipocondrului drept, mai ales dupa efort, oboseala sau abateri de la regimul alimentar. Pot aparea și tulburari intestinale, arsuri epigastrice, grețuri, gust amar, balonari.

Colica biliara este manifestarea zgomotoasa a litiazei biliare. Este cauzata de contracții spastice reflexe ale veziculei sau ale cailor biliare. Declanșarea crizei este favorizata de alimentație, oboseala fizica, stari nervoase, emoții puternice, suparari sau frig. De obicei colica apare brusc, la cateva ore dupa masa, in special dupa masa de seara, noaptea. Principalul simptom il constituie durerea puternica situata la nivelul ficatului, sub coastele di partea dreapta. Bolnavul este agitat, are transpirații și extremitațile se pot raci. Durerea este deseori insoțita de varsaturi, sub icter și febra, care poate fi insoțita și de frisoane; urina devine hipercronma.

Primul ajutor are ca scop calmarea durerii și scurtarea crizei biliare. Bolnavul este sfatuit sa stea in pat, rezemat de perne, cu genunchii indoiți pe abdomen. Daca se banuiește prezența unui calcul se recomanda comprese si cataplasme calde pe regiunea durereosa. În cazul colecistitei (colica insoțita de febra), se aplica pe locul dureros comprese reci sau gheața.

Tratamentul colicii biliare este medical. Medicamentele folosite sunt antispastice (Scobutil, Foladon, Fobenal, Papaverina). Rezultate bune se obțin cu perfuzii de Procaina in soluții glucozate și cu adaos de atropina și papaverina. Dupa calmare se recomanda evacuarea intestinului prin clisme ușoare.

Tratamentul litiazei biliare in afara colicilor este medical și chirurgical.

Medicamentele folosite sunt antispastice mai ușoare (Lizadon, Scobutil, Foladon), eventual cu adaosuri de tranchilizante (hidroxizin, meprobamat).

Colagogele și colereticele (Anghirol, Colebil, Fiobilin, Rowachol, ulei de masline, ceaiuri medicinale: hepatice, de sunatoare) se vor administra in perioadele de liniște. În caz de constipație persistenta se pot administra laxative neiritante.

Antibiotice nu se prescriu decat daca apar semne de infecție. Tratamentul care urmarește dizolvarea calculilor se face cu acid chenodeoxicolic sau/și acid ursodeoxicolic și combinații ale acestora (Chenav, Lithofalk, Ursofalk). Se administreaza 500-1000 mg/zi (4-8 capsule), in trei prize sau in priza unica, seara la culcare, timp indelungat (6 luni-2ani). Tratamentul chirurgical este recomandat in toate formele de litiaza biliara, atat din cauza riscului mare ai complicațiilor pe care aceasta le poate genera la nivelul cailor biliare, ficatului, pancreasului și tubului digestiv, cat și din cauza evoluției, in cele mai multe cazuri, spre cancer al veziculei biliare.