MISCARILE CORPULUI OMENESC Sl PRINCIPIILE ECONOMIEI DE MISCARI

MISCARILE CORPULUI OMENESC Sl PRINCIPIILE ECONOMIEI DE MISCARI

In activitatea profesionala, executantul efectueaza frecvent miscari de: flexie, extensie, adductie, abductie, supinatie si pronatie. In marea majoritate a cazurilor aceste miscari sunt efectuate incorect, ceea ce duce la o risipa de energie la aparitia prematura a oboselii fizice.

1. Forta maxima

Avand in vedere efectul sistemului de parghie si de sumare a activita ii muschilor, ergonomia face unele recomandari referitoare la usurarea efortului si la modul corect de executare a miscarilor mai sus enuntate, astfel:

- mana isi poate exercita forta maxima intr-o miscare de rotatie spre interior atunci cand pozitia sa de rotatie este deschisa spre exterior (supinatie);

- mana isi poate exercita forta maxima intr-o miscare de rotatie spre exterior atunci cand pozitia sa de pornire este intoarsa spre interior (in pronatie);

- intr-o extensie a articulatiei cotului, forta maxima va fi realizata daca in pozitia de pornire membrul este foarte flexat;

- intr-o flexiune a antebratului (mana deschisa) forta maxima corespunde unui unghi de 90 al articulatiei cotului (efectul sistemului de parghie);

- in pozitia asezat, forta de impingere a mainilor este maxima cand articula ia cotului formeaza un unghi de 150 - 160 si cand punctul de aplicare a fortei se gaseste la circa 70 cm in fata spatarului;

- in pozitia asezat, forta de tractiune a mainilor este inferioara fortei de impingere (in ipoteza ca spatele si reazemele pentru picioare sunt corect plasate). Forta maxima corespunde atunci pozitiei in extensiune a bratelor si unui punct de aplicatie situat la 20-25 cm deasupra scaunului;

- in pozitia asezat, forta maxima asupra unei parghii se exercita cand punctul de aplicare se gaseste la o inaltime intermediara intre umar si cot. In pozi ia ortostatica, punctul de aplicatie trebuie sa se gaseasca la inaltimea umarului.

- in pozitia ortostatica, forta de tractiune care poate fi exercitata este superioara fortei de impingere; pentru miscarile paralele planului frontal al corpului, se pot exercita, insa, forte categoric mai ridicate prin impingere decat prin tragere;

- in pozitia asezat, apasarea pe pedale este maxima cand unghiul de articulatie al genunchiului este de 160, iar cel al articulatiei piciorului este de 120

2. Clasele de miscari

Miscarile de flexie, extensie, adductie, abduc ie, supinatie si pronatie, pot fi efectuate din diferite puncte de articulatie ale corpului. Astfel ca aceste miscari dupa gradul lor de dificultate, dupa lungime si dupa masa musculara, pot fi grupate in cinci categorii (sau clase), asa cum rezulta din tabelul 6.

Tabelul

Categoriile (clasele) de miscari ale executantului

Ca regula generala, miscarile sunt cu atat mai obositoare, mai lente si mai imprecise, cu cat ele angajeaza mase musculare mai importante si cu cat creste lungimea lor.

Astfel, miscarile din clasele I-III se caracterizeaza printr-un mare grad de precizie, datorita antrenarii de mase musculare scazute si segmente de lungimi scurte; sunt cele mai avantajoase din punctul de vedere al economiei de energie.

In aceasta categorie de miscari, oboseala musculara apare cu intarziere. Miscarile din clasele IV-V se caracterizeaza printr-o precizie scazuta, antreneaza mase musculare mari si segmente lungi ale corpului. Aceste miscari se efectueaza cu mare consum de energie musculara, fapt ce determina instalarea rapida a oboselii musculare.

In functie de zona in care se desfasoara, miscarile pot fi grupate in doua mari categorii:

miscari din zona normala de munca (clasele I-III);

miscari din zona maxima de munca (clasele IV-V).

3. Principii si reguli ale economiei miscarilor

Putem spune ca risipa de energie datorata modului in care sunt efectuate miscarile, este cauza principala a oboselii si uzurii executantului. Acest lucru a fost observat foarte repede, fapt ce a determinat concentrarea specialistilor asupra problemei economiei miscarilor si elaborarii unor reguli si principii ale lor.

Primele principii sunt formulate inca la inceputul secolului al XX-lea de catre Frank Gilbreth. Aceste principii au fost completate de Ralph M. Barnes, care publica in 1940 lucrarea sa Motion am Time Study. In aceasta lucrare apar 22 de principii ale economiei miscarii, recunoscute si astazi.

Principiile economiei miscarilor sunt incadrate in urmatoarele grupe:

principii ale economiei miscarilor aplicabile corpului omenesc;

principii ale economiei miscarilor aplicabile in organizarea locului de munca;

principii ale economiei miscarilor aplicabile in proiectarea sculelor si a echipamentului industrial.

a. Principii ale economiei miscarilor aplicabile corpului omenesc

- Mainile sa inceapa si sa termine miscarile in acelasi timp. Acest principiu urmareste inlaturarea tendintei de a folosi mana stanga pentru tinerea obiectului muncii, in timp ce mana dreapta actioneaza asupra lui. Deosebirile de efort, intre mana stanga (efort static) si mana dreapta (efort dinamic), influenteaza viteza, respectiv ritmul de lucru. Tinerea obiectului muncii de catre un dispozitiv de fixare permite ambelor maini sa activeze simultan.

- Miscarile mainilor si bratelor sa fie simultane, in sens opus si simetrice. Acest principiu corespunde constructiei anatomice a corpului, pe baza simetriei si a echilibrului. Aceste miscari sunt precise si se desfasoara cu viteza mare, deoarece echilibrul corpului nu este tulburat. Atat sistemul nervos care coordoneaza aceste miscari, cat si aparatul locomotor nu sunt solicitate in mod deosebit. Miscarile nesimetrice modifica centrul de greutate, produc incordari musculare de sens opus sau chiar deplasari ale greutatii corpului in sens opus, pentru mentinerea echilibrului. Desi aceste acte se produc in mod reflex, ele au caracterul unor factori perturbatori care influenteaza negativ viteza miscarii.

- Miscarile mainilor si ale corpului sa se limiteze la clasele cele mai joase. Miscarile din clasele I-III, antrenand segmente corporale mici, cu un consum mic de energie, sunt mai putin obositoare, mai rapide si mai precise. Aceste clase sunt specifice zonei normale.

Miscarile din clasele IV-V sunt mai lungi, fapt ce impune numeroase implicatii de ordin, fiziologic, dar si de ordin economic.

Implicatiile de ordin fiziologic se caracterizeaza printr-un consum inutil de energie, ca urmare a solicitarii unor mari mase musculare: muschii toracelui si ai spatelui. In plus, prin repetate aplecari in fata este afectata coloana vertebrala, atat in ceea ce priveste structura sa osoasa, cat si centrii nervosi care se afla in canalul medular.

Implicatiile de ordin economic se materializeaza in prelungirea timpului de executie si in scaderea calitatii muncii.

- Momentul fortei sa fie folosit in ajutorul muncitorului si sa fie redus la minimum daca el trebuie sa fie depasit de efortul muscular. Momentul fortei reprezinta produsul dintre greutatea care se deplaseaza si viteza sa de miscare. In munca industriala, greutatea totala deplasata este de cele mai multe ori suma urmatoarelor, componente: greutatea materialului deplasat, greutatea uneltelor sau a dispozitivelor deplasate, si greutatea partii corpului care se deplaseaza. Adesea este posibil sa se foloseasca momentul fortei mainii, al materialului si al uneltei pentru a efectua o munca utila.

Cand este nevoie sa se forteze ceva sau sa se aplice o lovitura puternica, miscarile si materialul muncitorului sa fie organizate in asa fel incat lovitura sa fie efectuata, in masura posibilului, in momentul in care ea atinge cantitatea de miscare maxima. Cantitatea de miscare trebuia sa fie redusa ia minimum atunci cand ea trebuie sa fie realizata printr-un efort muscular.

- Miscarile curbe, continue si line ale mainilor sunt preferabile miscarilor rectilinii, cu schimbari bruste de directie si unghiuri ascutite. Miscarea curba este

miscarea naturala a mainii, corespunzator constructiei sale anatomice, respectiv rotirea ei cu pivot in una din articulatiile sale. In procesul muncii este preferabila o astfel de miscare coordonata de centrii nervosi ai automatismului, intrucat se poate efectua cu precizie si cu viteza mare, deci cu productivitate sporita.

Miscarile in linie dreapta, chiar si atunci cand sunt continue, sunt mai obositoare decat cele curbe, fiind necesara o incordare mai mare a atentiei. Cu atat mai mult cand sunt discontinue, insotite de schimbari de directie si de nivel, Din acelasi motiv, astfel de miscari nu sunt recomandabile.

Miscarile balistice sunt mai rapide, mai usoare si mai precise decat miscarile cu restrictii (opriri) sau "controlate". Miscarile balistice sunt miscari curbe, cu pivotul in articulatia umarului sau a cotului si, mai rar, in aceea a mainii sau a degetelor. Aceste miscari se caracterizeaza prin cursul lor natural, continuu, determinat de activitatea libera a muschiului (care se contracta), care nu este contracarata de un muschi opus, limitator. Din aceasta cauza, sunt mai rapide si mai precise decat cele cu restrictii sau controlate. In procesele de munca, daca sunt repetitive, miscarile balistice sunt coordonate de catre centri nervosi ai automatismului, executandu-se cu grad de control scazut, cu viteza mare si cu eficienta economica ridicata.

Munca sa fie in asa fel organizata incat sa permita un ritm usor si natural. Ritmul natural exprima dispozitia de munca a fiecarui individ, dispozitie determinata de constitutia fizica, de caracteristicile psihice si de starea sanatatii. in conditii de sanatate relativa, fiecare om adopta ritmul sau propriu, care ii da senzatia de placere si de confort.

Cursivitatea naturala a miscarilor. Miscarile succesive trebuie sa fie legate in asa fel incat sa permita sa se treaca usor de la o miscare la alta, fiecare dintre ele terminandu-se cu o pozitie care sa favorizeze inceperea miscarii urmatoare. Acest fapt favorizeaza mentinerea ritmului de munca prin evitarea accelerarii la sfarsitul unei miscari, urmand ca dupa aceea sa se treaca la accelerare in miscarea urmatoare.

Efectuarea miscarilor in directia utilizarii fortei gravitationale. Gravitatia este printre putinele surse de energie care nu costa nimic pentru a o produce, iar valorificarea ei reclama cheltuieli foarte reduse. Astfel ca, forta de gravitatie usureaza efortul muncitorului daca acesta exercita o miscare in sensul ei. De aceea, este recomandabil sa se recurga la astfel de miscari ori de cate ori este posibil, fiind si mai eficiente din punct de vedere economic. Miscarile in contrasensul gravitatiei solicita mai mult efort, sunt mai obositoare si cu productivitate inferioara.

Fixarile ochilor sa fie, pe cat posibil, cat mai putine si de durate cat mai scurte. Activitatea ochilor se intensifica in momentele in care miscarea se executa cu retinere, intrucat nu este perfect insusita sau din cauza unor elemente imprevizibile. In aceste conditii, ochii fixeaza anumite detalii necesare pentru asigurarea preciziei executarii miscarii. In timp, fixarea ochilor se traduce prin incetinirea miscarii precedente.

b. Principii ale economiei miscarii aplicabile organizarii locului de munca.

Pe suprafata de lucru sa se mentina numai materialele si sculele care se utilizeaza in ziua respectiva. S-a constatat ca marea majoritate a executantilor manifesta tendinta de a depozita pe suprafata de lucru, cantitatile de materiale si scule care depasesc cu mult necesitatile unei zile de lucru.

Dezavantajul principal al acestei depozitari este suprasolicitarea sistemului nervos. Orice obiect in plus pe suprafata de lucru constituie un factor perturbator.

Sculele si materialele sa aiba un loc definit si permanent. Acest principiu duce la formarea obisnuintei in executarea miscarilor de apucare, de punere la loc in

mod automat, rapid si precis, fara controlul vederii sau alt control mintal.

Sculele, materialele si verificatoarele sa fie plasate aproape de punctul de utilizare. Asezarea corecta a acestor obiecte este in fata muncitorului, aprope de corp (in zona de munca normala), pentru a putea fi folosite cu miscari din clasele I-III.

Cutiile si containerele de alimentare prin gravitatie sa ofere materialele aproape de punctul de utilizare. Folosirea gravitatiei la apropierea materialelor si pieselor de punctul de utilizare, presupune proiectarea acestor cutii si containere cu fund inclinat, astfel incat continutul sa alunece catre partea inferioara, de unde sa poata fi apucata fiecare piesa cu multa usurinta.

Degajarea locului de munca de materiale si semifabricate prin cadere libera  sa se faca oriunde este posibil. Aplicarea acestui principiu urmareste eliberarea mainilor de activitatea de degajare a locului de munca de materiale si semifabricate. Mainile devenite libere pot incepe ciclul urmator, fara nici o intrerupere mentinand ritmul de munca.

Materialele si sculele sa fie astfel plasate incat sa permita cea mai buna succesiune a miscarilor. Acest principiu urmareste eliminarea miscarilor in gol.

Sa se asigure conditii corespunzatoare de lucru. Un iluminat bun constituie prima cerinta pentru o percepere vizuala satisfacatoare. Claritatea vederii materialelor, sculelor, a organelor de comanda constituie mediul vizual de siguranta. Vederea neclara genereaza nesiguranta, miscarile executandu-se cu ezitari, cu eforturi de concentrare a vederii pentru distingerea unor detalii necesare, ceea ce oboseste organul vizual si incetineste ritmul de lucru, respectiv lungeste durata de executie.

Inaltimea locului de munca si a scaunului sa fie astfel stabilita incat alternarea pozitiei ortostatice cu pozitia sezand sa fie usor de rezolvat. Aceasta alternare permite odihnirea grupelor de muschi solicitate si imbunatatirea circulatie sanguine. Oricare din cele doua pozitii, daca este adoptata o perioada prea lunga de timp devine obositoare. De aceea, alternarea pozitiilor de munca este favorabila atat mentinerii sanatatii, cat si ritmului sustinut de munca.

Sa se asigure fiecarui muncitor un scaun ergonomic si cu o inaltime care sa-i permita o pozitie corecta in munca. Scaunul constituie un element component al confortului de lucru, care vine in contact direct cu corpul muncitorului. Cand acesta foloseste scaunul trebuie sa simta o crestere a gradului de confort si nu invers. Scaunul nu trebuie sa aduca in sfera constientului preocupari care sa-i sustraga atentia executantului de la activitatea principala, de exemplu, grija de mentinere a echilibrului, jena circulatiei sangelui in membrele inferioare, eforturi excesive ale coloanei vertebrale prin adoptarea unei pozitii vicioase de munca. Atunci cand vorbim despre pozitia sezand corecta, trebuie sa subiniem necesitatea mentinerii corpului in pozitia dreapta intre sold si gat, nepermitandu-i sa se flexeze ori sa se incline din mijloc. Orice pozitie care permite acesta inclinare diminueaza vitalitatea individului prin micsorarea oxigenarii sangelui, ca urmare a diminuarii ventilatiei pulmonare.

c. Principii ale economiei miscarii in proiectarea sculelor si a echipamentului industrial.

- Mainile sa fie degajate, de orice activitate care ar putea fi efectuata mai avantajos de un instrument, de un dispozitiv de fixare sau de un dispozitiv actionat cu piciorul. Preluarea de catre membrele inferioare a unor sarcini efectuate cu mainile. Recurgand la pedale, trebuie sa tina seama sa nu apara noi factori perturbatori, de exemplu, efortul static prelungit, pentru mentinerea apasata cu forta a pedalei sau tulburari de circulatie. De aceea, pedalele trebuie sa fie concepute in legatura cu un sistem de resorturi puternice sau cu un motor de actionare.

Actionarea prin pedale poate fi folosita nu numai pentru dispozitive, ci si in cazul unor unelte, respectandu-se acelasi principiu al economiei de energie musculara.

Doua sau mai multe scule sa fie combinate, ori de cate ori este posibil. Aplicarea acestui principiu urmareste evitarea unor miscari de lasare a unei scule si de luare a alteia, intre doua operatii succesive. Este mai usor sa se modifice pozitia de lucru a sculei pe care muncitorul o are in mana, decat sa o lase si sa ia scula urmatoare.

Sculele si materialele sa fie prepozitionate ori de cate ori este posibil. Acest principiu aduce in plus cerinta prepozitionarii lor, adica plasarea intr-un loc predeterminat, in asa mod incat atunci cand vor fi folosite, sa poata fi apucate in pozitia in care vor fi utilizate.

In cazurile in care fiecare deget executa o miscare specifica (asa ca in dactilografiere), sarcina sa fie repartizata potrivit capacitatilor specifice ale degetelor. Acest principiu isi gaseste aplicarea acolo unde predomina miscarile

din clasele I si II.

Parghiile, manivelele si rotile de mana sa fie amplasate in astfel de pozitii incat muncitorul sa le poata manipula cu cat mai mica schimbare a pozitiei corpului si cu cel mai mare avantaj economic. Aplicarea acestui principiu prezinta o mare importanta in proiectarea masinilor si instalatiilor, deoarece ulterior este foarte greu, iar uneori chiar imposibil, sa se schimbe pozitia vreunui organ de comanda al masinii. De aceea, la proiectare trebuie sa se tina seama de principalele caracteristici antropometrice ale muncitorilor care ar utiliza masina respectiva, precum si de pozitia de lucru. Principala cerinta a acestui principiu este aceea de a se evita modificarea pozitiei normale de lucru prin actionarea masinii pentru organele de comanda respective.