MODIFICARI HEMATOLOGICE SI BIOCHIMICE LA CAII DE SPORT DUPA ANTRENAMENTUL DE SCURTA SI RESPECTIV DE LUNGA DURATA

UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE si MEDICINA VETERINARA BUCURESTI

Facultatea de Medicina Veterinara

Catedra de Stiinte Preclinice

Disciplina de Fiziopatologie

MODIFICARI HEMATOLOGICE SI BIOCHIMICE

LA CAII DE SPORT DUPA ANTRENAMENTUL DE SCURTA

SI RESPECTIV DE LUNGA DURATA

C U P R I N S

1. INTRODUCERE.

I. GENERALITATI DESPRE CALUL DE SPORT.

1. Caracterizarea biologica a cabalinelor.

2. Utilizarea calului in echitatie (sportul hipic)

3. Particularitatile calului de sport.

4. Tehnologia de hranire si intretinere a calului de sport.

5. Practica dresajului, obstacolelor si probei complete.

II. CERCETARI PERSONALE.

1. Importanta profilului metabolic in aprecierea interiorului calului de

sport.

2. Material si metoda.

2.a. Prezentarea materialului cabalin de la Clubul Sportiv al

Armatei 'Steaua' Bucuresti

2.b. Modul de desfasurare a antrenamentului de scurta durata,

respectiv de lunga durata efectuat la C.S.A. Steaua

Bucuresti.

2.c. Tehnicile de laborator utilizate in efectuarea investigatiilor

hematologice si biochimice.

3. Rezultate si discutii.

4. Concluzii si recomandari.

5. Bibliografie

I N T R O D U C E R E

Odata cu dezvoltarea masinismului si introducerea mecanizarii in agricultura importanta cabalinelor a scazut simtitor. In prezent, datorita cerintelor sporite energetice si de combustibil, efectivul de cabaline trebuie sa ajunga la doua perechi de cai de tractiune la 100 ha teren agricol, dar diferentiat pe zone; incarcatura fiind mai redusa la ses si sporind pe masura ce creste altitudinea.

Ca tendinta pentru imbunatatirea calitativa a efectivelor de cai se urmareste perfectionarea raselor culturale pentru a deveni competitive la export si pentru imbunatatirea raselor locale; formarea unui cal bun pentru nevoile agriculturii; formarea unui cal bun pentru sportul hipic de performanta cu viteza ridicata, forta si aptitudini de saritor pentru a face fata concursurilor hipice internationale din ce in ce mai dificile.

Plecand de la cerinta formarii unui cal optim pentru sportul hipic, am considerat necesar efectuarea unor observatii asupra unor constante hematologice si biochimice la caii de sport dupa antrenamentul de scurta si, respectiv, lunga durata.

Pe aceasta cale tin sa aduc vii multumiri indrumatorului stiintific prof. dr. Curca Dumitru - care mi-a indrumat intreaga activitate si cu ocazia intocmirii prezentei lucrari de diploma.

I. GENERALITATI DESPRE CALUL DE SPORT.

1. Caracterizarea biologica a cabalinelor.

Pentru a reusi o fundamentare stiintifica a tehnologiei de crestere a cabalinelor trebuie cunoscute temeinic particularitatile biologice ale acestora.

Calul manifesta, fata de restul ecvideelor, un pronuntat poliformism si, in prezent, este reprezentat aproape exclusiv de rasele domestice naturale si culturale.

Originea calului, veche de peste 70 milioane de ani, a fost dovedita prin descoperiri zoologice, arheologice si geologice. Caii salbatici au aparut in hologen - cuaternar (9). L.Marcenac si colab. arata ca stramosii cailor au avut originea in America (ipoteza fiind bazata pe fosilele gasite in bazinul Mississippi), inregistrandu-se in timp 6 migratii, dar dupa W.Benton, in 1973, doar 3 directii de migrare principale. (9).

Caii salbatici au fost domesticiti cu circa 5-6000 de ani in urma, asupra lor actionand concomitent factori istorico-naturali si factori social-economici, considerandu-se ca actualii cai sunt aceiasi celor din grupa eurasiatica (25).

Caii actuali sunt, dupa cum am mai aratat, specia cea mai polimorfa dintre ecvidee. Talia variaza intre 60-180 cm., greutatea 100-800 kg, iar in privinta culorii apar culori simple, compuse, zonale, azonale sau baltate, iar ca aptitudini sunt 3 tipuri : pentru calarie, tractiune si samar.

Din punct de vedere al exteriorului se constata o conformatie armonioasa (cap proportionat si expresiv, urechui mici si mobile, gat relativ lung si coama dezvoltata lasata pe o parte sau pe ambele parti).

Conformatia este adaptata pentru locomotia terestra, determinata in special de cap si gat, care au o biomecanica favorabila deplasarii, de trunchiul suplu si aerodinamic, de membre lungi, solide terminate printr-un deget protejat de copita.

Aparatul digestiv este caracteristic ierbivorelor, cu un stomac relativ mic (10-15 l.), necompartimentat, avand orificiul cardia de forma unei cravate, ceea ce nu permite ca animalele sa vomite. Digestia se realizeaza numai in jumatatea posterioara, iar intestinul gros este lung, cu capacitate mare (120-160 l.), cu cecumul voluminos (35-40 l.). Ficatul este trilobat, fara vezica biliara.

Respiratia se realizeaza numai pe nas datorita dispozitiei valului palativ, care impiedica comunicarea gurii cu caile respiratorii.

Este o specie precoce, inteligenta, ocupand in seria animala locul al patrulea dupa elefant, maimuta si caine (W.Benton, 1973 (citat de 9), cu o sensibilitate deosebita, cu 'memorie' de lunga durata, avand tendinta de a-si forma obiceiuri greu de indepartat.

Animalele au simturile dezvoltate vad bine in intuneric si semiintuneric, aud si miros bine, iar simtul tactil este foarte puternic. Au temperamentul vioi, cu activitate nervoasa crescuta care le permite punerea in valoare a masei musculare si realizarea travaliului cu randament sporit si cu viteza mare (14).

Animalele au capacitate mare de adaptare la diferitele conditii de mediu.

2. Utilizarea calului in sportul hipic.

Erou a nenumarate legende si poeme de-a lungul mileniilor, unic mijloc de transport si de tractiune, instrument de lupta si cuceriri de-a lungul secolelor, calul, care si-a pierdut o mare parte din caracterul sau utilitar odata cu aparitia motorului isi pastreaza in continuare - in era reactoarelor - prestigiul sau nestirbit. (14, 19).

Echitatia a aparut ca urmare a necesitatii de a lupta calare dar, incepand cu secolul al XVI-lea, incepe sa se dezvolte arta echitatiei si preocupari in acest domeniu legate in special de materialul cabalin.

Caii folositi la echitatie, mai ales calul sport, trebuie sa aiba anumite caracteristici fizice si psihice care sa permita formarea unor reflexe conditionate pozitive, legate de natura miscarilor solicitate.

In ultima perioada a inceput sa se dezvolte, pe langa sportul hipic de performanta, o noua manifestare hipica sporitva si de agrement si anume calaria turistica dar care utilizeaza tot cabaline de sport.

Pe langa caracterul sportiv al echitatiei, aceasta are si o importanta practica datorita folosirii cailor de calarie pentru accesul in zonele premontane si montane unde in anumite perioade se poate ajunge mai greu (iarna sau in anotimpuri ploioase).

Uneori, echitatia este intrebuintata ca mijloc de recuperare medicala ca urmare a unor afectiuni ale aparatului locomotor : pareze, sechele de poliomielita, in unele deformatii fizice, diferite forme de scleroza.

3. Particularitatile calului de sport.

In alegerea unui cal pentru sportul hipic trebuie sa se tina seama de o serie de caracteristici legate nu doar de conformatie sau constitutie, de dezvoltarea corporala si a aparatului locomotor ci si de tipul de sistem nervos caruia ii apartine calul respectiv.

Caracteristicile fizice ale calului de sport sunt urmatoarele talia cel putin 160 cm, greutatea 500 kg, iar profilul corporal mezomorf. Capul mic, bine atasat la corp, cu directia oblica. Gatul lung, musculos, purtat oblic. Trunchiul bine dezvoltat cu greabanul inalt si prelungit, spinarea scurta si dreapta, salele simple scurte, musculoase, bine atasate. Crupa trebuie sa fie lunga, bine imbracate in musculatura si suficient de larga, iar ca pozitie se prefera oblica. Pieptul potrivit de larg si musculos, cu toracele adanc si profund pentru a avea o capacitate respiratorie destul de mare, abdomenul bine conturat. Membrele tebuie sa fie fine dar puternice, cu raze osoase lungi si bine orientate si cu o musculatura bine dezvoltata, fluierele scurte, articulatii lungi, uscate si suple. Tendoanele trebuie sa fie solide, curate, bine detasate, iar copitele sanatoase, aplomburile sa fie corecte pentru a asigura un mers degajat, elegant, cu aluri alungite necesare la toate sporturile calare. Constitutia robusta, impuls nervos pronuntat, tip de sistem nervos puternic, activ, echilibrat, sa fie sanatos, inteligent , supus, sa aiba memorie buna, curaj, vointa si hotarare (9).

In prezent, caii de sport folositi la noi in tara fac parte din una din rasele urmatoare : Pur Sange Arab, jumatatile de sange de tipul Hunterului Englez, Anglo-Arab, Ghidran, Furioso North-Star, Nonius, precum si Calul de Sport in curs de formare la Herghelia Jegalia, judetul Ialomita.

Rasa Pur Sange Englez se caracterizeaza printr-un inalt grad de specializare pentru sportul hipic si, mai ales, pentru viteza. A luat fiinta in Anglia unde formarea si perfectionarea ei a fost strans legata de conditiile de hipodrom. Rasa, ca atare, a inceput sa se plamadeasca din a doua jumatate a secolului al XVII-lea si s-a format pe baza materialului cabalin autohton care, de-a lungul timpului, a suferit influenta evidenta a cailor din Galia, a celor spanioli, germani, flamanzi, dar cu aportul substantial a 3 armasaru arabi considerati ca intemeietorii rasei si, din care, cel putin unul trebuie sa figureze in ascendenta rasei.

Totodata are la baza aplicarea unei selectii riguroase, cu o deosebita grija pentru asigurarea conditiilor optime de crestere, igiena si alimentatie, exercitiu si gimnastica functionala sustinuta real, prin mijloace tehnice si stiintifice subordonate scopului unic de specializare pentru viteza, devenind astazi cea mai perfectionata rasa.

Constitutia este fina sau fin-compacta, uneori chiar suprafina, format corporal inalt, temperament vioi si impresionabil, cu echilibru perfect in mers, demaraj rapid, iar in alura usoara capabil sa acopere distante mari fara effort.

In prezent, in tara noastra, rasa Pur Sange Englez se foloseste in probele de obstacole, dresaj si proba completa. Materialul cabalin provenind de la una din herghelii - Cislau sau Balc.

Calul romanesc de sport este o rasa in devenire, creata la herghelia Jegalia si in prezent utilizata tot mai frecvent la sport la noi in tara.

Tipul de constitutie predominant este cel robust si intr-o proportie mai redusa constitutia robusta-fina, fina-robusta si fina, iar temperamentul este vioi fara a fi nervos. Este un cal docil, usor de dresat si de folosit in concursurile hipice, rezistent la eforturi prelungite si la imbolnaviri. Calul de sport romanesc are aptitudini pentru calarie, cu precadere pentru obstacole.

Rasa Araba este una din cele mai vechi si mai celebre, reprezentand prin fondul genetic si rezistenta cat si prin armonia formelor corporale modelul (din punct de vedere zootehnic) al cailor de calarie.

Conformatia generala se remarca printr-o accenturata proportionalitate a intregului, printr-o favorabila imbinare a utilului cu frumosul si armonia. Constitutia este fina, cu temperament vioi, dar este de apreciat caracterul bland, docil, curajos si rezistenta remarcabila, la care se adauga pretentiile scazute fata de consitiile de mediu.

La noi, calul arab provine din herghelia mangalia si este folosit la una din cele 3 probe de calarie : obstacole, dresaj si proba completa.

O alta rasa, utilizata in sportul hipic, este varietatea Ghidran. Ca urmare a constributiei raselor Arabe si Pur Sange Englez, calul Ghidran intruneste insusirile ambelor rase, caracterizandu-se printr-un exterior elegant, gratios si corect proportionat, cu format dreptunghiular (dupa Bredow, la Mezohegyes in 1927), temperament vioi si constitutie fin robusta.

Aceste patru rase sunt predominant folosite in concursurile hipice la noi in tara, celelalte rase reprezentate de Nonius, Furioso North-Star si Lipitan, fiind mai putin prezente.

4. Tehnologia de hranire si intretinere a calului de sport.

Hranirea calului de sport trebuie facuta in functie de varsta, greutate corporala, stare de intretinere si de intensitatea antrenamentului sau greutatea cursei la care ia parte.

Fusajele trebuie sa fie in special de buna calitate. Fanul se da in cantitati de 5-7 kg/cap/zi, concentratele reprezentante de ovaz si doar in conditii de necesitate de orz, porumb, mazare, la jumatate din ratia de concentrate in cantitati de 4-6 kg/cap/zi. Toamna si iarna, sau in conditii de effort, ratia trebuie suplimentata cu morcovi in cantitati de 2-3 kg/zi/cap de animal.

Ratia trebuie completata cu saruri minerale, iar in iesle se pune un bulgar de sare.

Vara se introduce fusajul verde in cantitati de 5-10 kg., cu reducerea la 2-3 kg a fanului. Dintre furajele verzi sunt recomandate lucerna si trifoiul. Acestea se introduc treptat in hrana animalelor, in decurs de o saptamana.

In perioadele de efort, cantitatile se pot mari iar in perioadele de repaos se pot micsora (9).

Administrarea furajelor se face in 4 tainuri, in urmatoarea ordine

- primul tain, de ovaz, se administreaza dimineata cu 2 ore inainte de primul antrenament, reprezentand 1/6 din ratie. Nu se administreaza fan, sau acesta se da in cantitati foarte mici.

- al doilea tain, de concentrate, se da dupa terminarea antrenamentului pentru restabilirea (reechilibrarea) mecanismului fiziologic - 1/6 din ratia zilnica de fan si un terci format din 1 kg tarate si 100 g. faina de in.

- al treilea tain, la 4 ore dupa al doiklea, consta din administrarea a 1/3 din ratia de fan si 1/3 din cea de ovaz.

- al patrulea tain, la 3 ore dupa precedentul, consta in administrarea restului de ovaz si apoi a restului de fan.

Adapatul se face de cel putin trei ori pe zi - o data dimineata inaintea administrarii tainului de ovaz, la pranz si seara, tot inainte de administrarea concentratelor.

Vara si cand antrenamentul este mai intens, se va da apa de mai multe ori pe zi si cel putin o data seara intre orele 9-11. Nu se vor adapa caii inainte de iesirea la antrenament sau intoarcerea de la antrenament, cand sunt obositi si transmirati. Temperatura optima a apei trebuie sa fie de 7⁰ - 12⁰ C.

Cantitatea de apa necesara este de 2-3 kg pentru fiecare kg de substanta uscata consumata de animal, adica 20-25 kg zilnic.

Adapostirea trebuie sa se faca in grajduri curate, aerisite, fara curenti de aer, cu temperatura intre 9⁰ - 12⁰ C. Legarea se face fie la iesle si despartiti intre ei prin stanoage din lemn sau paravane, sau liberi in boze individuale. Bozele sau adaposturile de la paravane sunt pe doua randuri de-a lungul peretilor despartite printr-o alee centrala de serviciu, lata de aproximativ 3 m.

Marimea unei boxe este de 3,5 x 3,5 m., patrate sau dreptunghiulare.

Pe jos se pune asternut de paie, care trebuie sa fie in permanenta gros, uscat si curat.

Curatenia corporala a calului se face de doua ori/zi, cu o perie si tesala, cu pieptene din metal pentru coama si coada, un burete pentru ochi si nari, o scoaba mica din metal pentru curatatul copitei si o perie pentru unsul copitei.

Dupa un lucru indelungat pe terenuri desfundate se recomanda, mai ales in sezoanele calde, spalarea pe picioare pana la genunchi. Se recomanda ca atunci cand vremea permite, curatenia corporala sa se efectueze afara.

O importanta deosebita trebuie data ingrijirii copitei pentru a evita uscarea urmata de craparea cornului copitei. Cel putin o data pe saptamana, copita se unge cu unsoare de copita, cu caseina simpla sau cu caseina in amestec cu ceara. Periodic, la 5-6 saptamani copita trebuie curatata, iar la interval de 2 luni sa se execute potcovitul sau cand s-a pierdut una din potcoave.

Primenitul (curatatul) copitei consta in scoaterea potcoavei, curatirea si ajustarea cornului copitei si apoi baterea acelorasi potcoave la loc.

Daca este cazul, potcovitul poate avea si rol terapeutic pentru a inlatura anumite defecte care apar la amplomburi cu originea congenitala sau dobandita ca urmare a antrenamentelor.

5. Practica dresajului si antrenamentul cailor de sport de performanta.

In prezent, atat in tara noastra cat si pe plan mondial, se constata o crestere a importantei calului de sport. Ca urmare si tehnologia cresterii cabalinelor trebuie adaptata acestei orientari in care un rol de seama trebuie acordat dresajului si antrenamentului specific calului de sport. Aceste doua (metode) deziderate au ca rezultat realizarea de noi performante, dar care se datoreaza modificarilor morfo-functionale care se instaleaza.

Dupa Odaglia (citat de 21), antrenamentul consta in cresterea capacitatilor functionale care se obtin prin functia insasi si care pot sa se reflecteze asupra intregului organism sau doar asupra unor organe. In esenta, antrenamentul se bazeaza pe un proces sistematic de repetare a unor cantitati progresive, care reprezinta stimulul capabil se declanseze diferitele adaptari ale organismului.

Caii care dovedesc calitati si aptitudini deosebite pentru sport se supun dresajului incepand cu varsta de 4 ani. Dresajul sta la baza intregii activitati din aportul calare. Indiferent de ramura de calarie - dresaj, obstacole sau proba completa - calul trebuie dresat in prealsabil si pe tot parcursul activitatii lui sportive, fiind elementul care asigura atingerea scopului urmarit, dezvolta aptitudinile native ale animalului.

La baza dresajului stau reflexele conditionate create cu rabdare si persevenrenta in timpul antrenamentelor, cu deosebita grija pentru eliminarea reflexelor negative.

In practica dresajului se intalnesc doua faze si anume - deburajul si dresajul propriu-zis.

Deburajul dureaza aproximativ un an, dar este posibila scurtarea sau marirea perioadei in functie de fiecare individ, de calitatile lui sau progresia reflexelor conditionate. In aceasta faza se asigura dezvoltarea corporala a unui cal tanar, concomitent cu invatarea calului la sa si cu calaret.

Dezvoltarea fizica se face progresiv de la mersurile inferioare (pas) la cele superioare (trap, galop), de la alurile mici la cele alungite, deoarece fiecare mers are o anumita semnificatie (9)

- pasul dezvolta aparatul locomotor, il obisnuieste cu zabaluta

- trapul imbunatateste conditia fizica, dezvoltarea circulatiei, respiratiei si imprima ritmicitate miscarilor

- galopul dezvolta, cu precadere, suflul si constituie mijlocul cel mai eficient de gimnasticare a calului tanar.

Aceasta se realizeaza prin lucrul zilnic si prin asigurarea de conditii optime de hranire si ingrijire, corelate cu comportarea blanda fata de animal pentru a impiedica inrairea sau capatarea de deprinderi gresite greu de remediat ulterior.

Dresajul propriu-zis urmeaza deburajului si este necesar tuturor cailor, indiferent de ramura (dresaj, obstacole, proba completa). Se face individual cu mijloace adecvate fiecarui animal, in functie de starea de intretinere, temperament. Se va evita grabirea lucrului, deoarece acesta duce la formarea de reflexe negative. In aceasta perioada, pe langa lectiile de dresaj care vor castiga in amploare si greutate, se continua pregatirea fizica a calului.

Se incepe si pregatirea cailor pentru obstacole si pregatirea in teren variat pentru proba completa.

Pentru calul de sport, indiferent de genurile de calarie pentru care va fi destinat ulterior, acesta este foarte important sa participe cel putin o data la proba completa de calarie.

Pentru caii destinati probelor de obstacole si proba completa de calarie, se va realiza perfectionarea dresajului si va consta in executarea mersului la pas, trap sau galop 'ingramadit', mijlociu si alungit, a miscarilor cerute de dresajul elementar, precum si a schimbarilor de picior la galop.

Pentru caii destinati dresajului se va continua cu progresii mai complicate, avand ca obiectiv final invatarea miscarilor de inalta scoali de dresaj.

II. CERCETARI PERSONALE

1. Importanta profilului metabolic in aprecierea calului de sport.

Aprecierea capacitatii energetice, forta si viteza a calului de sport se realizeaza prin asocierea examenului exteriorului cu particularitatile histologice, fiziologice si biochimice a diverselor organe, tesuturi si umori.

Asocierea si completarea informatiilor obtinute prin examenul exteriorului cu elemente de interior asigura si faciliteaza intelegerea tipului constitutional a tuturor factorilor ce conditioneaza capacitatea energetica la cabaline.

Prin 'interior' (complexion) se defineste in mod uzual totalitatea particularitatilor histologice, fiziologice si biochimice a tuturor elementelor constitutive ale organismului (9, 14, 19, 25).

Pornind de la ideea ca nivelul la care se desfasoara procesele metabolice influenteaza in mod direct productia si sanatatea animalelor, J.M.Payne si colab. (1970), G.J.Rowlands (1974) (citat de 9) au atribuit noi valente indicilor sanguini, initiind 'testul profilului metabolic' prin corelarea valorilor unor parametri biochimici sanguini cu tipul si performantele de productie.

Alaturi de studiul profilului metabolic, un rol important revine aparatului cardio-circulator la care s-au investigat o serie de parametri - volemia, substanta uscata, elemente figurate, hemoglobinemia.

Cercetarile efectuate la Statiunea Zootehnica Experimentala din Georgia (S.U.A.) (citate de Al.Fortunescu, 1965) semnaleaza legatura dintre continutul de substanta uscata a sangelui si tipul morfoproductiv al animalului. Ele demonstreaza ca la caii de viteza cantitatea de substanta uscata din sange este mai mare (21,40 %) comparativ cu caii de povara la care continutul acesteia este mai scazut (18,33 %) (9).

Continutul in proteina, hemoglobina, numarul elementelor figurate din sange variaza, la cabaline, cu tipul morfo-functional, aptitudine, sex, rasa, insa sunt puternic influentate de starea fiziologica, effort, conditiile de alimentatie si variatiile mediului ambiant (9).

In functie de efort, E.Negrutiu si colab. au mentionat modificarile esentiale la sangele cailor de curse, astfel glicemia creste de la 94,60 % inainte de alergare la 139,10 % dupa alergare (9).

Cunoasterea modificarilor biochimice din timpul efortului da sugestii folositoare asupra posibilitatilor de travaliu al diferitelor animale cat si asupra mijloacelor de a spori la maximum aceste posibilitati (24).

In ceea ce priveste calul de sport, putini au fost autorii care s-au interesat de aceasta problema si datele raportate sunt uneori discordante, dat fiind ca, probabil, desi s-au operat asupra unor cai de curse nu a fost pe de-a-ntregul evaluat gradul lor de antrenament pe terenul de concurs (10).

2. Material si metoda.

2.a. Prezentarea materialului cabalin de la Clubul Sportiv al Armatei 'Steaua' Bucuresti.

Experimentele ce s-au efectuat au avut drept material sase cai din efectivul Echipei Hipice 'Steaua' Bucuresti. Acestia fac parte din totalul de 50-57 de cai existenti la C.S.A. Steaua' Bucuresti. Efectivul are exemplare din mai multe rase si anume : Pur Sange Englez, Calul Romanesc de Sport, Pur Sange Arab, varietatea Ghidran, Hanoveran

Animalele sunt tinute intr-un grajd format din doua compartimente cu legatura intre ele. In interior o alee centrala separa boxele si locurile (paravane) unde sunt intretinuti caii.

Constructia este de tip vechi, cu fundatia si peretii din caramida, cu ferestre simple pe ambii pereti longitudinali si doua usi din lemn, cate una pentru fiecare compartiment. Acoperisul este din tabla, iar la interior un tavan din scanduri care urmareste conformatia acoperisului, realizand o izolatie termica corespunzatoare si un volum mai mare de aer pe cap de animal.

Temperatura din interioor este dependenta de cea din exterior, fiderenta este mai putin semnificativa primavara si toamna si mai pronuntata vara si iarna, cand actioneaza si mai puternic asupra organismului cabalin. Umiditatea relativa din compartimentele adapostului are o evolutie relativ proprie fata de cea din exterior si de multe ori iarna are valori prea mari si actioneaza negativ asupra organismului (18).

Dupa aceiasi autori se constata o repartitie neuniforma a intensitatii luminii naturale pe paturi si in boxe, care se datoreste atat orientarii adapostului cat si amplasarii specifice a ferestrelor la inaltime mai mare, de altfel catacteristica acestor tipuri de adaposturi pentru cabaline.In boxe si la paravane se asigura un asternut bogat si uscat, format din paie.

In urma cercetarilor se constata ca actiunea microclimatului asupra animalelor, exprimata prin valorile constantelor sanguine nu poate fi absolutizata, deoarece acestea mai sunt influentate si de alti factori importanti (alimentatia si regimul de lucru), avand un rol important in modul in care au actionat animalele.

Alimentatia cailor se bazeaza pe concentrate - ovazul dat in cantitati de 6 kg/cap/zi - fibroase, reprezentate de fanul de lucerna in cantitati de 8 kg/cap/zi. Vara se mai administreaza si furaj verde, usor palit, si (sau) morcovi in cantitati de 1-2 kg/cap/zi. Administrarea furajelor se face de 5 ori pe zi.

Adaparea se face de 4 ori pe zi, dupa administrarea concentratelor, cu apa data la temperatura adapostului, la discretie. Vara se mai administreaza apa inca p data sau de doua ori pe zi.

Concentratele si apa nu se dau imediat inainte de antrenament, iar dupa antrenament la aproximativ o ora si jumatate, 2 ore.

Animalele sunt pansate zilnic, de doua ori, vara se efectueaza afara si o data la 1-2 saptamani, in zilele foarte calduroase se fac dusuri cu imbaierea generala a cailor.

La interval de 4-6 saptamani se face curatirea copitei, iar la aproximativ doua luni - sau in functie de necesitati, concursuri, plecari in strainatate - se face potcovirea.

Animalele folosite in experiment sunt reprezentate de 6 cai, 3 de rasa Pur Sange Englez si 3 din rasa Romanesc de Sport.

Nr. Numele Sexul Herghelia Rasa

1. MUST ♂ Jegalia Romanesc de Sport

2. JUR ♂ Cislau Pur Sange Englez

3. NORDIC ♂ Cislau Pur Sange Englez

4. BUJOR ♂ Cislau Pur Sange Englez

5. LEGENDA ♀ Jegalia Romanesc de Sport

2.b. Modul de desfasurare a antrenamentului de scurta durata, respectiv

de lunga durata, efectuat la Clubul Sportiv al Armatei 'Steaua' Buc.

Antrenamentul de scurta durata s-a desfasurat pe un teren nisipos, temperatura aerului fiind de -1⁰C, fara prezenta curentilor de aer puternici, in cursul iernii.

Efortul a constat intr-un antrenament la alonja (coarda), timp de 15 minute, animalele au mers in alura de trap.Al doilea experiment a constat intr-un antrenament de lunga durata, care s-a desfasurat in cursul verii.Conditiile de antrenament au fost reprezentate de un teren nisipos, temperatura aerului fiind de +18⁰ C, fara prezenta curentilor de aer.

Efortul a constat intr-un antrenament pentru consolidarea conditiei fizice in toate mersurile - 24 minute de pas, 25 minute de trap, 6 minute de galop. In cursul antrenamentului alurile de deplasare au alternat pentru a da posibilitate cabalinelor de a-si reveni, astfel - 5 minute pas, 10 minute trap, 3 minute pas, 5 minute trap, 3 minute pas, 5 minute trap, 3 minute pas, 5 minute trap, 5 minute pas, 3 minute galop, 5 minute pas si 3 minute galop. Aceasta alternare a fost necesara deoarece daca pasul este un mers fara effort din partea animalelor, trapul este mai obositor, iar galopul, desi este un mers natural al cabalinelor, totusi este cel mai obositor mers si nu trebuie prelungita perioada pe care se desfasoara, sau daca este necesar galopuil indelungat trebuie dat periodic repaos la pas sau doar la trap.

2.c. Tehnicile de laborator utilizate in efectuarea investigatiilor hemato-

logice si biochimice.

a. Determinarea cantitativa a eritrocitelor.

Aceasta s-a efectuat prin numararea directa a eritrocitelor intr-un volum de lichid izoton, utilizand pipeta Potain pentru eritrocite, lichidul de dilutie Marcano si hemocitometrul Burker-Turk. Determinarile s-au efectuat pe sange recoltat pe heparina, in aceeasi zi cand s-a facut recoltarea (22 si 26).

S-a utilizat formula

x = N x 10 x 400 x 200

80

unde : x = numarul de eritrocite / μl sange 400 = suprafata ( 400 patratele )

N = numarul de eritrocite gasite in cele 80 de patratele 200 = dilutia

10 = inaltimea camerei de masurat

Formula finala : x = N X

b.Determinarea hemoglobinei

S-a efectuat prin metoda standardizata pe plan international de catre Comitetul International de Standardizare in Hematologie (I.C.S.H.), care consta in determinarea Hb sub forma de cianmethemoglobina sau cianhemiglobina, pe cale fotometrica.Principiul metodei consta in idea ca ferocianura de K din solutia Drabkin oxideaza fierul feros din Hb in fier feric. Aceasta face ca toate tipurile de Hb sa treaca in methemoglobina sau hemiglobina, care, pe masura ce se formeaza, se combina cu ferocianura de K, trecand in cianmethemoglobina sau cianhemiglobina, derivatul hemiglobinic cel mai stabil. Se utilizeaza reactivul Drabkin ( fosfat monopotasic p.a.-0,14g, cianura de K p.a.-0.05g, fericianura de K p.a.-0,20g, apa bidistilata ad 1000 ml). Solutia se filtreaza, se pune in flacoane de sticla neutra, brune si etanse. Se pastreaza la frigider si poate fi folosita timp de 2 luni si chiar mai mult, daca se mentine pH-ul intre 7,2 si 7,5.

Tehnica de lucru: se pun intr-o eprubeta 5ml reactiv drabkin, peste care se adauga sange cu ajutorul unei pipete de Hb. Se omogenizeaza bine si dupa 20 min. de repaos, timp necesar pentru o hemoliza completa si tipurile de Hb sa fie transformate in cianhemiglobina. Se citeste la spectrofotometru in λ = 540 nm, fanta de 0,03 si cuve de 1 cm grosime, fata de apa distilata. S-a utillizat un standard pus la dispozitia noastra de Institutul de Hematologie, ce continea 14,15 g Hb/100 ml.

Formula de calcul:

unde : X = continut in hemoglobina a probei gHb/100 l sange

E_p = extinctia probei de cercetat

E_s = extinctia standard

C_s = concentratia standardului

c. Determinarea hematocritului

Este o constanta hematologica, precis deterinabila, cu o eroare de 1-2% executarea in laborator fiind simpla si rapida. Reprezinta exprimarea procentuala a raportului dintre masa eritrocitara si volumul sanguin sau altfel spus hematocritul este volumul eritrocitar procentual. Aceasta constanta ne da posibilitatea sa calculam unele constante eritrocitare derivate. Principiul care sta la baza determinarii hematocritului consta in recurgerea la separarea prin centrifugare a sangelui incoaguabil, deci a masei de eritrocitare de plasma si raportarea procentuala a primelor la volumul total al sangelui. S-a utilizat macrometoda Wintrobe-Romer, folosind tuburi cu diametrul de 2 mm, obtinute prin transformarea pipetelor Westergreen, scurtate la o lungime de 10,5 cm, unul din capete se inchide la flacara. Umplerea tuburilor s-a realizat cu ajutorul pipetelor Pasteur, iar centrifugarea la 3000 turatii pe minut, timp de 30 de minute. Daca tubul este gradat se citeste inaltimea coloanei de eritrocite in mm pe tub. Daca tubul este negradat, citirea se face masurand cu rigla sau cu hartia milimetrica. Se masoara intreaga coloana (S) si inaltimea coloanei de eritrocite (E) si apoi se calculeaza dupa formula:

d. Calcularea constantelor eritrocitare derivate

V.E.M., H.E.M., C.H.E.M

Acestea ne permit precizarea tipului morfologic de anemie (anemii, normocitare, macrocitare si microcitare) si cromic (anemii normocrome, hipecrome si hipocrome), dand uneori indicatii pretioase privind diagnosticul etiologic, evolutia si eficienta tratamentului. In plus, constantele eritrocitare derivate servesc si la controlul de calitate al examenelor de laborator, ele constituind asa numitele "teste replica".

V.E.M - volumul eritrocitar mediu - reprezinta volumul mediu de eritrocitare izolate. Se exprima in microni cubi, si se calculeaza dupa formula:

H.E.M - hemoglobina eritrocitara medie - reprezinta continutul mediu in hemoglobina al hematitei sau media hemoglobinei pe eritrocit. Aceasta constanta tinde sa inlocuiasca valoarea globulara sau indicele de culoare, se exprima in p.g hemoglobina/eritrocit si se calculeaza dupa formula:

C.H.E.M. - concentratia in hemoglobina eritrocitara medie - exprima raportul dintre cantitatea de hemoglobina si volumul eritrocitar, reprezentand cantitatea in grame hemoglobina la 100 ml eritrocite, calculandu-se dupa formula:

e. Determinarea cantitativa a leucocitelor

S-a efectuat prin numaratoarea directa a acestora intr-un volum cunoscut de lichid, amestecul efectuandu-se intr-o pipeta Potain pentru globule albe, iar numaratoarea intr-un hemocitopetru Burker-Turk, utiliyand urmatoarea formula de calcul:

unde: X = numarul de leucocite // ul sange

M = media leucocitelor numarate pe un patrat de 1 mm²

D = dilutia sangelui in pipeta Potain (1/20)

f. Determinarea proteinemiei

Din serul sanguin s-a efectuat, prin metoda Gornall (7)

Principiul metodei - proteinele si pepsidele dau cu ionul de cupru in solutie alcalina un complex de culoare violeta, asa zisa "reactie a biuretului". Rezultatele obtinute prin aceasta metoda sunt reproductibile si in acord cu metoda Kjejdahl.

Reactivi necesari: 1. Reactiv Gornall - sulfat de cupru. 5H₂O 1,5g + tartrat dublu de sodiu si potasiu (sarea Seignette) 6,0 g + hidroxid de sodiu 30 g + iodura de potasiu 1 g. totul ad. 1000 l apa bidistilata si se pastreaza in recipient din plastic bine inchis si la intuneric. 2. Solutie standard de proteina 5 g./dl. 3. Ser fiziologic.

Tehnica de lucru: intr-o eprubeta se pun 1,9 ml ser fiziologic si 0,1 ml ser sanguin peste care se adauga 8 ml reactiv Gornall, dupa agitare se lasa 30 minute in repaus la intuneric si apoi se fotometreaza la specrtofometrul VSU-2 G in lungime de unda de 540 nm, cuve de 1,00 cm grosime si fanta de 0,04. In paralel se pregateste o proba martor car contine 2 ml ser fiziologic si 8 ml reactiv Gornall. Proba standard contine 1,9 ml ser fiziologic plus 0,1 ml din solutia de proteina 5g/dl si 8 ml reactiv Gornall. Se face calculul si rezultatul se exprima in g/dl ser sanguin.

g. determinarea glucozei din sange

Metoda colorimetrica cu orto-tuluidina. Principiu: prin incalzirea in mediu acetic glucoza formeaza cu orto-toluidina un complex care se fotometreaza la 630 nm.

Reactivi necesari: 1. Acid tricloracetic 3%. 2. Reactiv irto-toluidina: se dizolva 1,5 g tiouree in 200 ml acid glacial incalzindu-se usor, se adauga 60 ml ortotoluidina, se amesteca si se aduce la 1000 ml cu acid acetic glacial. Se pastreaza in sticla bruna. 3. Solutie stoc standard de glucoza: se dizolva 1 g glucoza pura anhidra in 100 ml dintr-o solutie saturata de acid benzoic. Se poate pastra timp nelimitat. 4. Solutie standard de lucru: se dilueaza 1 ml solutia precedenta la 100 ml solutie saturata de acid benzoic. Solutia se pastreaza bine, dar se recomanda o reinnoire saptamanala pentru a reduce maximum modificarile care pot aparea produse de evaporare.

Tehnica de lucru: din sange recoltat proaspat pe un anticoagulant (florura de sodiu aproximativ 10 mg/ml de sange) se va lua , ml sange - dar nu mai tarziu de 2 ore de la prelevarea sa - care se amesteca cu 1,9 ml acid tricloracetic in fiole de centrifuga. Dupa 5 minute se centrifugheaza. Se pipeteaza 1 ml supernatant intr-o eprubeta uscata. In alta eprubeta se va pregati o proba in alb care va contine 1 ml apa distilata si un standard continand 1 ml solutia saturata de lucru (se dilueaza 1 ml din solutia stoc standard la 100 ml cu solutia saturata de acid benzoic). In fiecare din cele 3 eprubete se adauga cate 5 ml de reactiv orto-toluidina si se astupa. Eprubetele se agita. Se vor incalzi la baia de apa la temperatura de fierbere timp de 10 minute. Dupa incalzire eprubetele se vor scoate si se racesc prin tinerea lor la un jet de apa rece timp de 4 minute. Se va observa aparitia complexului colorat. Se citesc extinctiile de la probe standard comparativ cu proba in alb la lungimea de unda de 630 nm.

Pentru calcul se va folosi urmatoarea formula:

unde: x = mg glucoza 100 ml sange

E_p = extinctia probei

E_s = extinctia standard

Observatii: in cercetari se va folosi doar ortoluidina cat se poate de pura. Daca orto-toluidina este de culoare rosiatica se va dilua.

h. Determinarea ascorbinemiei

Aceasta s-a facut in conformitate cu indicatiile tehnice descrise de Roe J.H. si Kuether (20). Principiul care sta la baza acestei metode, consta in oxidarea acidului asorbic in acid dehidroascorbic. Acidul deshidroascorbic se cupleaza apoi cu 2-4 dinitrofenilhidrazina, formandu-se o osazona care se dizolva in acid sulfuric, iar extinctia solutiei colorate se citeste la spectrofotometrul VSU-2 G, utilizand cuve de 1 cm grosime, lungimea de unda 520 nm si fanta de 0,04.

Reactivi necesari: 1. Acid tricloracetic (Trichlofenilhidrazina zur Analyse Merk) 6 g/100 ml apa distilata. 2. Reactivi 2-4 dinitrofenilhidrazina (2-4 Dinitrophenylhydrazinum purum Loba-Chemie) 2 g/100 ml acid sulfuric 9N (o parte acid sulfuric cu densitatea 1,84 si 3 parti de apa distilata) la care se adauga 3 g tiouree (Thiocarbamidum purum Loba-Chemie). Reactivul se pastreaza in sticla de culoare bruna in frigider si poate fi utilizat timp de o luna. 3. Norit sau carbune animal activ 200 g carbune p.a se introduce intr-un balon de sticla peste care se adauga 1000 ml acid clorhidric 10% se incalzeste la fierbere, se raceste si se filtreaza la trompa. Carbunele se spala cu un litru de apa distilata, filtrandu-se din nou, dupa care se usuca in etuva la temperatura de 110-120⁰C (carboactivatis, Loba-Chemie). 4. Acid sulfuric 85% la 100 ml apa distilata. Se adauga 900 ml acid sulfuric (Scwefelsaure 95-97%, etwa 1,84 - zur Analyse Merk). 5. Quarzsand fur Analyse Riedel-Dehaen A.G). 6. Ascorbinsaure p.a Fluka A.G.

Tehnica de lucru: pentru determinarea acidului ascorbic din sangele total se introduc in eprubeta de centrifuga cu fund conic 8 ml. Acid tricloracetic 6% peste care se adauga treptat 2 ml sange recoltat pe anticoagulant (heparina). Se agita, se lasa in repaus 30 minute, dupa care se centrifugheaza 15 minute la 4000 turatii pe minut. Se recolteaza supernatantul in care se adauga 2 g Norit, se agita puternic 2-3 minute apoi se filtreaza prin hartie de filtru Whatman nr. 2 sau filtracido hydrochlorico et hydrofluorico extracta FILTRAK 390.

Intr-o eprubeta cu guler se pun 5 ml de filtrat, 1 ml reactiv 2-4 dinitrofenihidrazina cu tiouree, apoi se introduc in termostat pentru timp de 4 ore la temperatura de 37⁰C.

Eprubetele se scot si se introduc intr-un vas cu apa si gheata pentru racirea lor, dupa care se adauga picatura cu picatura 4 ml acid sulfuric 58%, agitandu-se continuu eprubeta. Se lasa la intuneric timp de 30 de minute pentru stabilizarea culorii dupa care se fotocolorimetraza. In paralel se pregateste un martor cu 5 ml acid tricloracetic 6% care se lucreaza la fel ca proba.

Pentru evitarea trasarii curbei etalon, la fiecare serie de probe, in conditiile utilizarii acelorlasi reactivi, s-a recurs la utilizarea unui singur standard care continea in 2,5 ml acid tricloracetic 6% o cantitate de 10 gama acid L-ascorbic, iar dupa citirea extinctiilor se calculeaza concentratia probei dupa urmatoarea formula:

unde: X = cantitatea de acid ascorbic in mg/100 ml sange total

E_p = extinctia probei

E_S = extinctia standardului

200 = factorul de multiplicare pentru a exprima la 100 ml

10 = cantitatea in gama de acid ascorbic luata in standard

1000 = pentru a exprima rezultatul in mg acid ascorbic

Exemplu: E_p = 0,112, E_s = 0,155

In cazul utilizarii a 2 g tesut proaspat majorat si adus la volumul final de 20 ml cu acid tricloracetic, formula de calcul este urmatoarea:

i. Determinarea piruvicemiei

Din sange total s-a facut, in conformitate cu indicatiile metodei Lou. Acidul piruvic da cu aldehida saliciclica in mediu puternic alcalin o corelatie portocalie care se fotocolorimetrizeaza.

Reactivi necesari: 1. TCA 12%. 2. Solutie hidroxid de potasiu 100g/60ml apa distilata. 3. Aldehida saliciclica 2% in alcool etilic 96%. 4. Solutie standard de acid piruvic (piruvat de sodiu) 0,01 mg/ml.

Tehnica de lucru. Din sange recoltat proaspat pe anticoagulant se iau 4ml + 4 TCA 12% intr-o fiola de centrifuga, se agita, se lasa in repaus, se centrifugheaza si apoi se filtreaza.

Se agita, se tine 10 minute in baia de apa la 37⁰C, se raceste repede si se fotocolorimetrizeaza la 470 nm., folosind cuve de 1 cm grosime, fanta 0,006 fata de blanc.

Datele obtinute se introduc in formula:

unde: X = mg acid piruvic la 100 ml sange

E_p = extinctia probei

E_S = extinctia standardului

0,01 = cantitatea de acid piruvic din standard

200 = factori de multiplicare pentru a exprima la 100 ml sange

j. Determinarea activitatii colinesterazice a serului, sau pseudocolinesteraza, colinesteraza nespecifica

S-a utilizat metoda cinetica Ellman si Colab, care se bazeaza pe hidroliza acetilcolinei in urma careia rezulta tioxcolina impreuna cu acidul ditiobis - nitrobenzenul formeaza un complex colorat care absoarbe la 405 nm. Activitatea enzimei se calculeaza din variatiile extinctiei pe timp de 30 secunde (12).

Reactivi necesari: 1. Solutie 5-5¢ - dithiobis - (2- nitrobenzoic acid) (Serva Heidelberg) 0,25 ml in tampon fosfat pH - 7,2 50 mM. S-a dizolvat 92,325 mM DTNB in 1000 ml tampon fosfat 50 mM preparat astfel:

Na₂HPO₄ . 12 H₂O ..........17,9070 g/1000 ml

KH₂PO₄ ............. 6,8046 g/1000 ml

2. Solutia de acetil-tiocolina 0,156 M in apa distilata

Tehnica de lucru: se utilizeaza ser nehemolizat, masuratorile facandu-se in cuva spectrofotometrului la temperatura mabianta de 20⁰C, fata de aer, folosind cuve de 1 cm grosime. Se pipeteaza in cuva careia i s-a aplicat capacul, se citeste imediat extinctia la 405 nM si fanta 0,04 apoi se repeta citirile la 30, 60, 90 secunde. Se calculeaza DE/30 secunde, care se inmulteste cu 23400 iar rezultatul se exprima in mU/ml (12).

K Determinarea testului de turbiditate cu sulfat de zinc

Se bazeaza pe priceperea serurilor care contin cantitati crescute de gamaglobuline deoarece la PH-ul de 7,4 incarcatura electrica si stabilitatea coloidala este mult mai scazuta decat a albuminelor serice, flocularea va fi cu atat mai exprimata cu cat raportul albumine/globuline va fi mai scazut. In acest sens s-au utilizat indicatiile tehnice ale testului descris de McEwan si colab. In 1970 (13) care se bazeaza pe observatiile lui Kunkel, ce detecteaza alterari concentratiei gamaglobulinelor din serul oamenilor suferinzi de maladii hepatici, evidentiata prin aparitia flocularii serului intr-o solutie tamponata de sulfat de zinc.

Reactivi necesari: 1. Solutie de sulfat de zinc preparata din 280 mg. ZnSo₄ 7H₂O in 1000 ml apa tridistilata, care inainte de intrebuintare se fierbe timp de 15 minute pentru a indeparta nu se mai utilizeaza solutia ramasa ulterior. 2. Standard sulfat de bariu, se prepara in conformitate cu indicatiile lui Shank si Hoagland (citat de 13), adaptate la acest test, pentru a da posibilitatea ca datele sa fie comparabile. Se prepara astfel: dintr-o solutie de BaCl₂. 2H₂O ce contine 1,15 mg in 100 ml apa distilata, se iau 3 ml si se pun intr-un balon cotat de 100 ml, se aduce la semn cu acid sulfuric 0,2 N operatiunea se face intr-un vas cu apa si gheata. Se agita si pastreaza in sticle de culoare bruna, fiind utilizata pentru etalonarea aparatului inainte de inceperea executarii testului de turbiditate cu sulfat de zinc.

Aceasta solutie de sulfat de bariu, astfel preparata, corespunde unei turbiditati de 20 unitati, fata de apa distilata, in cuva speciala pentru turbidimetrie cu grosimea de 0,5 cm.

Tehnica de lucru: in eprubetele mici se pun cate 6 ml din solutia de sulfat de zinc, se adauga 0,1 ml ser snaguin nehemolizat, aspirandu-se de 2-3 ori din solutia de sulfat de zinc in micropipeta pentru a antrena serul de pe peretii acesteia. Se astupa cu dop de cauciuc, se agita si apoi se introduce pentru o ora termostatul LP-22 reglat la 20⁰C. Dupa care se masoara turbiditatea la fotocolorimetrul Spekol 10 echipat cu instalatia TK si filtrul GVK 48 (albastru-verde, domeniul 440-520 nm). Cu ajutorul standarduluide sulfat de bariu se fixeaza indicatorul instrumentului de masura la diviziunea 50 pe transmisie, iar lumina incidenta avand lungimea de unda de 500 nM. Diviziunea "zero" se face cu apa distilata in aceste conditii se determina opalescenta data de serul sanguin in solutia de sulfat de zinc fata de opalescenta unei solutii de concentratie cunoscuta standardului corespunzator la 20 unitati turbidimetrice. Ca si colorimetria si in turbidimetrie se aplica legea Lambert Beer, grosimea straturilor opalescente fiind invers proportionala cu concentratiile lor.

3. Rezultate si discutii

Valorile constantelor eritrocitare directe si derivate la caii de sport, dupa antrenamentul de scurta durata, sunt redate in tabelul 2, prelucrarea statistica a datelor in tabelul 3, iar modificarile procentuale in graficul 1. Valorile constantelor oritrocitare directe si derivate la caii de sport antrenamentul de lunga durata sunt redate in tabelul 6, iar modificarile procentuale in graficul 3.

Valorile unor componente sanguine la caii de sport dupa antrenamentul de scurta durata sunt prezentate in tabelul 4, prelucrarea statistica a datelor in tabelul 5, iar modificarile procentuale in graficul 2. Valorile unor componente sanguine la caii de sport dupa antrenamentul de lunga durata sunt prezentate in tabelul 7, iar modificarile procentuale in graficul 4.

a. Numarul de eritrocite.

Din analiza datelor prezentate retzulta ca numarul de eritrocite consecutiv antrenamentului de scurta durata are o tendinta de crestere dar nesemnificativa statistic (P 0,05), in schimb dupa antrenamentul de lunga durata cresterea eritremiei este marcata si anume de 13,83%.