Mononucleoza infectioasa

Mononucleoza infectioasa

Definitie

Este o boala acuta infectioasa si contagioasa produsa de virusul Ebstein Barr si caracterizata printr-o evolutie benigna cu febra, angina si adenopatii la care se pot asocia si alte manifestari: hepatomegalie, icter, exantem maculo-papulos.

Etiologie

Virusul Ebstein Barr, este un herpes virus ADN. In zonele tropicale virusul determina sarcomul Burkitt, ce afecteaza sistemul limfatic cervico-facial cu invazie osoasa. Acelasi virus determina in zonele temperate mononucleoza infectioasa. Persistenta virusului in celulele mucoasei faringiene pare responsabila de evolutia catre carcinom nazofaringian intalnit in Extremul Orient. Ipoteza ca ar favoriza si alte evolutii ulterioare catre limfopatii maligne nu este elucidata.

Epidemiologie

Rezervorul de infectie este strict uman prin bolnavii cu forma de infectie acuta sau nu.

Contagiozitatea acestora nu este bine cunoscuta, in ceea ce priveste durata, incepe in ultimele zile ale fazei de incubatie si se extinde si in faza de stare (14-21 zile).

Receptivitatea este generala. Bolnavul elimina virusul prin saliva, necesitand contact foarte apropiat, prin sarut (boala "sarutului"). Cei mai afectati sunt copiii mari si adolescentii.

Patogenie

Virusul se multiplica in celulele mucoasei faringiene. De aici, prin viremie invadeaza organismul, infectand secundar si limfocitele de tip B. In aceste celule virusul nu se multiplica, dar afiseaza antigenele proprii submembranar, transformand celulele purtatoare in celule tinta impotriva carora se vor mobiliza limfocitele T. Atat limfocitele T cat si B sufera procese de hiperplazie si modificari morfologice responsabile pentru aspectul particular al leucogramei. Afectarea celulelor B va determina si eliberarea pasiva. Policlonala de imunoglobuline nespecifice - care explica pozitivarea reactiei serologice Paul Bunell - Hanganutiu - Davidson (cu anticorpi heterofili) utila in diagnosticul de laborator al bolii.

Concomitent se vor forma si anticorpi specifici impotriva antigenelor proprii virusului cu valoare diagnostica mare.

Tablou clinic

Copiii mici dezvolta infectii inaparente, posibile si la varste mai avansate.

Incubatia: variabila intre minimum 3 zile si peste 30 de zile.

Debutul insidios si rapid progresiv imbracand tabloul unei angine febrile. Starea generala influentata, curbatura, cefalee, astenie, inapetenta. Treptat apar si adenopatiile subangulomandibulare, laterocervicale, axilare. Ganglionii sunt mariti fara edem sau periadenita, in general nedurerosi. Examenul faringelui vizualizeaza o angina de aspect eritematos, iar in aproximativ 30-40% din cazuri se poate constata o angina cu depozite purulente, confluente in false membrane ce acopera amigdalele putand fi extinse si pe lueta si pilierii faringieni. Se mai pot pune in evidenta:

• splenomegalie, moale, nedureroasa, friabila
• hepatomegalie, moale, nedureroasa, sindrom de citoliza si icter (hepatita mononucleozica)
• exantem maculo-papulos cu aspect rujeoliform sau urticarian ce apare mai ales in cazurile tratate cu ampicilina
• enantem (pete hemoragice pe mucoasa palatala)
• edeme palpebrale tranzitorii necaracteristice.

Evolutia este variabila in timp. Dupa 10-14 zile de la debut febra scade, iar celelalte semne se atenueaza.

Forme clinice

Se accepta faptul ca cea mai mare frecventa o au cazurile de infectie inaparenta sau cu forme clinice necaracteristice, ramase fara diagnostic, existand si forme medii si severe.

Diagnostic

Diagnosticul pozitiv este sugerat de datele clinice (febra, angina, hipertrofii ganglionare, hepatosplenomegalie) si se confirma pe urmatoarele date de laborator:

1. tabloul morfologic sangvin caracteristic: limfocite si monocite in proportie de peste 50%, dintre care limfocite si monocite "atipice" in prportie de 20% care persista cel putin 10 zile.
2. anticorpii eterofili in ser fata de hematiile unor animale (testul Paul Bunell), apare precoce si persista cateva saptamani. Anticorpii eterofili exista uneori in serul sangvin la persosane normale si apar de asemenea in boala serului, survenita dupa administrarea de ser de cal. Pentru a deosebi acesti anticorpi eterofili de cei din mononucleoza infectioasa se practica testul Davidsohn. Pentru a fi semnificativ, titrul anticorpilor trebuie sa fie de cel putin 1/32 ori si sa creasca ulterior.
3. anticorpii fata de virusul EB apar in sangele tuturor bolnavilor de MI si servesc pentru diagnosticul specific al bolii. Anticorpi IgG fata de antigenul capsidic (IgG-VCA) si anticporpi IgM fata de antigenul capsidic (EBV-IgM), indica o infectie acuta. Tehnica ELISA si IFI.

Diagnostic diferential

In primul rand se face cu sindromul mononucleozic intalnit in: infectia CMV, hepatita acuta virala, toxoplasmoza, limfocitoza infectioasa, rubeola, limfoame, leucemii, angina difterica, leptospiroza, angina Plaut-Vincent, luesul.

Prognostic

Este de obicei favorabil. Uneori convalescenta este trenanta cu astenie prelungita.

Complicatii

1. Hematologice: anemii hemolitice (mecanism autoimun), purpura trombocitopenica, agranulocitoza.
2. Cardiace: miocardita (modificari EKG discrete si trecatoare), pericardita.
3. Neurologice: meningita limfocitara, encefalita, mielita, sindromul cerebelos, singromul Guillain-Barre, paralizii faciale, convulsii, mononevrite multiple, psihoze, demielinizale progresiva.

Tratament

Se recomanda repaus la pat si izolare 10-14 zile, dieta este larga, menajandu-se ficatul, este necesara o igiena atenta a cavitatii bucale.

Nu exista tratament etiologic.

Tratamentul este simptomatic, patogenic si de combatere asupra infectiilor bacteriene. Se administreaza antitermice si antiinfalamtorii nesteroidiene.

In cazurile severe (febra inalta, adenopatii, hepatita), complicatii nervoase, hematologice, se recurge la tratament corticosteroidian.

Pentru suprainfectiile bacteriene (strepto-stafilococice) se recurge la: Penicilina, Eritromicina, Lincomicina.

Dat fiind friabilitatea splinei se recomanda precautie in convalescenta si evitarea eforturilor fizice.

Profilaxie

Nu exista nicio metoda de profilaxie. Se recomanda izolarea cazurilor si cercetarea contactilor. Boala face parte din lista bolilor de declarare obligatorie. Pentru viitor se prevede realizarea unui vaccin, cu o componenta antigenica a membranei virusului EB.