Nefritele

Nefritele

Nefritele constituie procese patologice de natura inflamatorie, cu manifestare la nivelul rinichiului.

Cauzele principale ale acestor reactii inflamatorii sunt:

-de natura toxica (furaje mucegaite, preparate pe baza de arsen si iod);

-de natura infectioasa (pesta, rujet, leptospiroza, salmoneloza etc.);

-de natura fizica (spasm reflex al vascularizatiei renale, sub efectul frigului);

-de natura alergica (autoimuna), de tipul hipersensibilizarii de tip III;

-de natura ischemica (tromboza renala, socul decompensat etc.).

Aceste manifestari inflamatorii, afecteaza structurile renale:

-glomerulare (glomerulita);

-glomerulare si tubulare (glomerulonefrite);

-interstitiale (nefrite interstitiale).

Reactia inflamatorie manifestata la nivelul parenchimului renal are drept consecinte:

-leziuni tisulare la nivelul epiteliilor:

-glomerular;

-tubular;

-obstructii tubulare, induse de detritusuri tisulare eliberate de la nivelul focarului inflamator;

-tumefactia spatiului interstitial (exudat si edem inflamator), care conduce la compresia glomerulilor si tubilor renali din vecinatate, determinand ischemie renala, care are consecinte autoagravante:

-amplificand hipoxia locala;

-stimuland sistemul renina-angiotensina-aldosteron si retentia apei si electrolitilor (hipertensiune arteriala, care poate conduce in conditii de cronicizare la hipertrofie cardiaca stanga si apoi insuficienta cardiaca);

Cauzele de mai sus, prin conduc la insuficienta renala parenchimatoasa, prin:

-diminuarea ultrafiltrarii glomerulare, urmare a:

-diminuarii numarului de glomeruli renali functionali (urmare a distrugerilor tisulare);

-cresterii presiunii hidrostatice a urinii din capsula Bowman (urmare a obstructiilor tubulare);

-diminuarea functiei de reabsorbtiei tubulare, consecinta a distrugerilor tisulare la nivel tubular, fapt concretizat prin eliminarea crescuta a:

-apei (poliurie, hipostenurie[1]);

-sodiului (amplificator al presiunii ormotice a urinei), fapt care conduce la amplificarea volumului de urina eliminat (poliurie, izostenurie[2]);

-diminuarea fluxului de urina prin structurile tubulare ale nefronilor, urmare a:

-obstructiilor tubulare;

-retrodifuziei ultrafiltratului glomerular (trecerea componentelor acestuia in spatiul interstitial, urmare a cresterii presiunii hidrostatice a urinii din capsula Bowman).

Manifestarile clinice ale nefritelor sunt marcate de:

-modificarea volumului de urina eliminat, putandu-se constata:

-oligurie sau anurie, consecutiv alterarilor glomerulare sau obstructiilor tubulare, care au drept consecinte:

-retentie hidroelectrolitica;

-acidoza metabolica;

-retentie azotata (uremie);

-poliurie, consecutiv alterarilor tubulare si compromiterii functiei de reabsorbtie tubulara;

-prezenta in urina a unor componente patologice:

-proteine (proteinurie);

-hematii (hematurie de origine renala);

-leucocite;

-cilindrii urinari (sediment organizat) cu potential obstructiv, alcatuit din: proteine, elemente celulare[3], amiloid, bilirubina, hemoglobina, proteine anormale etc.;

-edem renal (de tip nefritic) cu etiologie datorata amplificarii presiunii osmotice a lichidului interstitial (retentia sodiului);

-insuficienta renala, cu cortegiul de manifestari specifice.

Tabloul clinic al nefritelor, cu referire la volumul de urina eliminat si tipul proteinuriei, este influentat de:

-localizarea predominanta a procesului inflamator, factor care presupune:

-in conditiile prevalentei localizarii glomerulare, care favorizeaza:

-oliguria (disfunctie ultrafiltranta);

-proteinurie, caracterizata de prezenta in urina a proteinelor cu greutate moleculara > 40.000, care in conditiile integritatii membranei filtrante glomerulare nu reusesc sa o traverseze;

-in conditiile prevalentei localizarii tubulare, care favorizeaza:

-poliuria (disfunctie reabsorbtiva);

-proteinurie, caracterizata de prezenta abundenta in urina a proteinelor cu greutate moleculara < 40.000 care altfel, in conditiile integritatii functionale a tubilor renali, sunt partial absorbite;

-gradul de obliterare a cailor urinare (dificultate de drenaj al urinei), prin:

-detritusuri;

-compresiune externa (nefrita interstitiala).

Evolutia nefritelor, in conditiile cronicizarii acestora, este caracterizata de amplificarea proliferarii fibroblastelor (tesutul interstitial), conjunctura care conduce la diminuarea suprafetei ultrafiltrante glomerulare, prin:

-comprimarea structurilor glomerulare si tubulare;

-sclerozarea glomerurilor si tubilor renali.