OBIECTUL MEDICINEI INTERNE

OBIECTUL MEDICINEI INTERNE

Sub influenta unor agenti variati pot aparea diferite boli, diferite stari, patologice. Sa deosebesc o patologie medicala sau medicina interna si o patologie chirurgicala. Timjj indelungat, aceste doua principale ramuri ale medicinei erau practicate de aceleasi persoane. Abia in ultimele secole, mai exact la sfarsitul secolului al XVII-lea, prin cunoasterea anatomiei, prin precizarea agentilor patogeni si a conduitei terapeutice s-a facui deosebirea intre medicina interna si chirurgie.

Cu toate acestea, mult timp inca chirurgia nu a putut parasi pozitia sa de subordonare indicatiile terapeutice fiind date in continuare chirurgului de catre internist. Cu timpulj sub influenta progreselor realizate, patologia chirurgicala se desprinde total de patologia medicala, devenind discipline independente una fata de cealalta.

E greu de delimitat astazi obiectul medicinei interne de cel al chirurgiei, cele doua discipline avand numeroase zone de interferenta, de intrepatrundere. Se poate spune ca medicina interna se ocupa de afectiunile care nu justifica drept principal tratament mano] pere chirurgicale. in zilele noastre, numeroase afectiuni ale aparatelor respirator, cardio vascular, digestiv, ale sistemului nervos etc., sunt integral pasibile de tratamente chirui gicale.

Din cele de mai sus rezulta ca medicina interna si chirurgia se ocupa de bolii acelorasi aparate si sisteme, ceea ce le deosebeste fiind caracterul bolilor, forma clinici stadiul, dar mai ales tratamentul; astfel, un ulcer gastroduodenal este o afectiune de de meniul medicinei interne, dar cand se insoteste de perforatie devine o boala chirurgical: stenoza mitrala intra tot in sfera patologiei interne, dar in anumite imprejurari, in funct: de stadiul clinic etc., e susceptibila de interventia chirurgicala.

Indiferent de obiect si de sfera de cuprindere, medicina interna ramane fundamenti medicinei. Ca o consecinta fireasca a progreselor stiintelor medicale s-au desprins, c timpul, din medicina interna numeroase specialitati: neurologia, cardiologia, pediatrii bolile contagioase, reumatologia etc. Toate aceste discipline isi pastreaza legatura c medicina interna, folosind dealtfel aceleasi notiuni si principii de baza.