PANSAMENTE SI BANDAJE

PANSAMENTE

In sens strict, pansamentul chirurgical = actul prin care se realizeaza si se mentine asepsia unei plagi, in scopul cicatrizarii ei.

In sens larg, pansamentul reprezinta totalitatea mijloacelor si metodelor care realizeaza protectia unui tesut sau organ fata de actiunea agresiva a diversilor agenti; vezi si pansament gastric (administrarea unor medicamente cu rol protector asupra mucoasei gastrice), pansament antiinflamator (aplicarea unor comprese umede peste o regiune inflamata).

Pentru a efectua un pansament chirurgical sunt necesare:

- cunostinte de asepsie-antisepsie,

- cunostinte de mica chirurgie,

- cunostinte de biologie a plagii.

Materiale necesare:

Substante antiseptice (rol: sa realizeze curatirea si dezinfectia plagii si a tegumentelor din jur):

- alcool

- tinctura de iod

- apa oxigenata

- cloramina

- betadina

- acid boric, etc..

Materiale care realizeaza protectia plagii (proprietati generale: sa fie usoare, sa nu fie iritante pentru tegumente, sa se poata steriliza, sa aiba putere absorbanta, sa se opuna patrunderii germenilor din afara, sa realizeze o compresiune elastica a plagii):

- comprese din tifon (panza rara de bumbac): capacitate de absorbtie mai mica decat a vatei;

- vata hidrofila (bumbac prelucrat si degresat)

Mijloace de fixare:

- galifix (mastisol) = solutie de colofoniu (sacaz);

- leucoplast (se aplica pe tegument ras si degresat; este impermeabil pentru aer);

- bandaj (realizeaza "infasarea" chirurgicala).

Instrumentar chirurgical.

Alte materiale:

- benzina, neofalina, eter, acetona: realizeaza degresarea tegumentului (necesare pentru indepartarea galifix-ului de pe tegument);

- unguente: protectia tegumentelor din jurul unei plagi secretante;

CUTADEN: ihtiol 1.5 g, oxid de zinc 15 g, oxid de titan 6 g, extract de Hamamelis 0.13 g, tetraborat de sodiu 0.1 g, excipienti ad 100 g; indicatii: eczeme uscate, dermatite iritative (eriteme fesiere, fisuri ale pielii, degeraturi, arsuri superficiale limitate); mod de administrare: aplicatii locale pe piele, de 2-3 ori pe zi, in conditii de asepsie a leziunii.

DERMAZIN (FLAMMAZINE): sulfadiazina; indicatii: arsuri infectate, rani suprainfectate, inclusiv escare si rani adanci netratate; mod de administrare: aplicatii locale de 1-2 ori pe zi in strat de 2‑4 mm.

JECOLAN: oleum jecoris 40 g, lanolina 17 g, vaselina ad 100 g; indicatii: dermite uscate, plagi atone, ulcere varicoase, arsuri de gradul I, degeraturi; mod de administrare: aplicare locala, de 1-2 ori pe zi.

JECOZINC: oleum jecoris 12 g, oxid de zinc 38 g, talc 4 g, lanolina 12 g, vaselina ad 100 g.

TETRACICLINA, etc..

- mesa: banda sterila de tifon utilizata cel mai frecvent in scop hemostatic, dar si pentru a permite eliminarea secretiilor dintr-o plaga sau cavitate in care este introdusa mesa;

- aleze ( l'aise = a se simti bine) = bucati mari de panza cu dublu rol: solidarizare a unei regiuni operatorii (plaga operatorie abdominala mare la pacient obez, etc.) + protectie a rufariei de pat.

Conditiile unui bun pansament:

- sa fie facut in conditii aseptice;

- sa fie absorbant;

- sa fie protector;

- sa nu fie dureros;

- sa fie schimbat la timp.

Tehnica efectuarii unui pansament → mai multi timpi:

pregatirea medicului pentru pansament (manusi sterile, servire de catre asistenta cu instrumentele necesare);

dezlipirea vechiului pansament, indepartarea vechiului pansament (cu blandete, eventual dupa umezire cu eter sau alcool, respectiv cu apa oxigenata sau permanganat de potasiu);

curatirea tegumentelor din jurul plagii, centrifug → tampon de vata sterila imbibat cu eter (pentru degresare);

dezinfectarea pielii din jur cu alcool sau tinctura de iod;

tratamentul plagii → in functie de natura sa si momentul evolutiei:

- plagi operatorii cu evolutie aseptica: nu necesita tratament special, in afara de scoaterea tuburilor de dren, a firelor sau agrafelor;

- plagi secretante: necesita curatire (spalare cu jet de solutie antiseptica, excizie a tesuturilor mortificate),

- evacuare a colectiilor (seroame, hematoame): scoatere a 1-2 fire de ata, intepare a cicatricei cu un stilet butonat;

- colectii purulente: deschidere larga, drenare cu tuburi;

- plagi accidentale: curatare de resturi vestimentare sau telurice, debridare, regularizare, lavaj antiseptic, eventual suturare;

protectia plagii: stratul de comprese trebuie sa depaseasca marginile plagii, iar grosimea sa nu fie mai mare de 1-2 comprese (pentru a realiza o buna capilaritate);

fixarea pansamentului: galifix, leucoplast, fesi.

Tipuri de pansamente:

pansament protector: pe plagi care nu secreta si nu sunt drenate;

pansament absorbant: pe plagi drenate sau secretante;

pansament compresiv: pe plagi sangerande (scop hemostatic), pentru imobilizarea unei regiuni, pentru reducerea unei cavitati superficiale dupa punctionare; se realizeaza fixare cu fesi in cadrul unui bandaj;

pansament ocluziv: pentru plagi insotite de leziuni osoase (acoperire a plagii cu comprese si vata, peste care se aplica un aparat gipsat).

BANDAJE

Fasa = banda de tifon, panza sau tesatura elastica, de latime si lungime diferita in functie de regiunea pe care o acopera si intinderea pansamentului; in general, latimea unei fesi trebuie sa fie aproximativ egala cu diametrul regiunii pe care o infasa (5-20 cm).

Indicatii:

- fixare a pansamentului in regiuni in care substantele adezive nu isi ating scopul (extremitati, regiune cefalica, plagi periarticulare);

- fixarea pansamentelor unor plagi usoare situate in regiuni supuse traumatismelor in timpul activitatii (mana, picior);

- efectuarea unui pansament compresiv;

- imobilizare temporara a unor traumatisme ale membrelor (entorse, luxatii, fracturi).

Principii:

- punctul de plecare si de terminare trebuie sa fie la distanta de plaga;

- la membre, infasarea se incepe de obicei de la extremitate spre radacina (in sensul circulatiei de intoarcere); distal (mana, picior) se incepe dinspre proximal spre distal (prin benzi de fixare);

- sa acopere in intregime pansamentul;

- sa fie elastica (sa nu jeneze circulatia) → pe traiectul vaselor mari se aseaza peste un strat de vata;

- sa nu produca dureri (pretejarea zonelor iritate si a nervilor → sa nu fie comprimate exagerat);

- sa permita miscarile articulatiilor peste care trece.

Tehnica infasarii:

- aplicarea se face cu ambele maini: se tine sulul de fasa in mana dreapta, prins intre police si cele patru degete, iar capatul initial se prinde cu mana stanga);

- primul tur de fasa se trece circular, la 10-15 cm de plaga, fiind acoperit in totalitate de al doilea tur (pentru fixare);

- urmatoarele ture se trag oblic, avand grija sa acopere jumatate din zona precedenta; modul de trecere poate fi diferit (oblic, in evantai, etc.);

- dupa terminarea infasarii, se trag din nou 1-2 ture circulare, iar capatul terminal se fixeaza la bandaj prin innodare sau lipire cu leucoplast.

Infasarea chirurgicala (bandajul) = metoda de fixare a unui pansament la nivelul unei plagi (eventual compresiva) sau de imobilizare temporara a unei fracturi, luxatii sau entorse; se realizeaza cu ajutorul unei fase = o banda de tifon, panza, alta tesatura elastica sau chiar hartie speciala cu proprietati elastice si absorbante, a carei latime se recomanda a fi aproximativ egala cu cu diametrul regiunii care se infasa (exceptie degetele); se descriu mai multe modalitati de infasare:

- infasare circulara: rapida si simpla,

este indicata in regiuni cilindrice

(cap, gat, torace, abdomen, brat);

- infasare in spirala: este indicata la

membre, in regiuni tronconice si

pe suprafete intinse;

- infasare in evantai: este indicata in

cazul fixarii pansamentului in jurul

articulatiilor cotului si genunchiu-

lui;

- infasare rasfranta: este indicata in

aceleasi regiuni ca infasarea in spi-

rala, fiind mai etansa;

- infasare "in spic de grau" ("spi-

ca"): se aplica la radacina mem-

brelor sau in cazul pansamentului

compresiv dupa amputatia de san

la femei;

- infasare in forma de : este indicata

in plagile mainii, in plagile periarti-

culare si in entorsele articulatiei

tibio-tarsiene

- infasare recurenta: indicata pentru acoperirea bonturilor de amputatie, la membre, la nivelul calotei craniene (se executa cu 2-3 fese).

Tipuri de infasare pe regiuni:

a) la nivelul calotei craniene: capelina (boneta), mitra lui Hippocrat, etc.;

b) la nivelul fetei: prastia (in regiunea nazala), capastrul (in regiunea barbiei);

c) la nivelul orbitelor: monoclul, binoclul;

c) la nivelul toracelui: infasarea circulara,

spica sanului, bandajul Desault, banda-

jul Velpeau, esarfa lui J. L. Petit (cu

basmale in 3 sau 4 colturi);

d) la nivelul umarului si axilei: bandaj in

8 (Watson-Jones), in spica sau cu bas-

esarfa lui J.L.Petit (cu 4 colturi, cu 3 colturi)

ma (cravata biaxilara a lui Mayor);

e) la nivelul degetelor: infasare circulara,

infasare in 8, spica;

f) in regiunea inghinala: spica inghino-

femurala unilaterala sau bilaterala;

g) pansamentele scrotului: bandaj in T,

suspensor, etc.;

h) in regiunea perineala si anala: bandaj

in T;

i) bontul de amputatie: infasare recurenta

cu o fasa sau 2 fase, etc.

j) in regiunea piciorului: infasare in 8,

etc..