MICTIUNEA

MICTIUNEA

Urina elaborata de rinichi ajunge prin tubii colectori la nivelul papilelor, umple calicele si bazinetul, apoi prin contractia acestora, este eliminata in ureter. Prin unde de contractie urina este transportata de-a lungul ureterului pana in vezica urinara.

Vezica urinara

Este un organ cavitar muscular in care se acumuleaza urina intre mictiuni. Urina, descarcata in jeturi prin cele doua orificii ureterale, nu poate reflua in uretere din cauza ca acestea au un traiect oblic in peretele vezical si nici nu poate curge prin uretra, deoarece colul vezical este prevazut cu doua sfinctere, unul neted, involuntar care inconjoara inceputul uretrei si celalalt striat, controlat voluntar.

Vezica urinara are proprietatea de a-si mari capacitatea in timpul umplerii, fara modificari importante ale tensiunii peretilor si ale presiunii

intravezicale. Aceasta proprietate, denumita plasticitate, este rezultatul unei adaptari a tonusului musculaturii vezicale la cresterea continutului.

Inregistrarea presiunii intravezicale a aratat ca, dupa o usoara crestere initiala la primele jeturi de urina, presiunea inregistreza un platou in tot timpul umplerii vezicale pana la volumul de 300-400 ml, cand are loc o crestere brusca a presiunii si este declansata mictiunea reflexa cand imprejurarile permit.

Prima senzatie de plenitudine vezicala este perceputa la un volum de 100-150ml, la 150-200ml este resimtita prima dorinta de mictionare, iar peste capacitatea fiziologica vezicala (250-400ml) apar contractii puternice ale musculaturii peretelui vezical, care determina senzatia necesitatii imperioase de a urina.

Mictiunea este rezultatul unor reflexe declansate de distensia peretilor vezicali. Impulsurile aferente sunt transmise unui centru lombar (simpatic), de unde se descarca impulsuri eferente care, prin fibrele postganglionare ce se alatura fibrelor hipogastrice, inhiba contractiile, relaxeaza muschii vezicali si intaresc tonusul sfincterului neted al colului vezical.

Concomitent distensia vezicala declanseaza impulsuri care ajunse la maduva pe calea nervilor rusinosi sunt conduse apoi pe cai aferente nespecifice spre centrii nervosi superiori, ajungand pana la nivelul scoartei cerebrale, determinand senzatia necesitati de a urina.

Daca mictiunea nu este posibila, impulsurile pornite de la cortex, prin centrii medulari, inhibǎ tonusul muschiului vezical, concomitent maresc tonusul sfincterului extern, marind continenta vezicala. Daca conditiile permit, are loc mictiunea.

Reflexul mictiunii este declansat de distensia vezicala, impulsurile ajung pe fibre aferente din nervii pelvici la un centru sacrat parasimpatic al mictiunii, de unde se descarca impulsuri care tot prin fibre al nervilor pelvici produc contractia musculaturii vezicii si relaxarea sfincterului intern al colului vezical. Concomitent are loc relaxarea voluntara a sfincterului extern striat si urina incepe sa se evacueze din vezica.

Procesul evacuarii este ajutat de contractia musculaturii abdominale si a diafragmului care, determinand cresterea presiunii intraabdominale, comprima vezica. Reflexul medular al mictiunii este controlat de numerosi centrii supramedulari cu rol excitator sau inhibitor.