PERIOADA BATRANETII - Regresia biologica

PERIOADA BATRANETII

Regresia biologica

Perioada de batranete aduce cu sine numeroase schimbari importante in modul in care individul se percepe pe sine si lumea din jur respectiv au loc schimbari in viata profesionala, in relatiile cu familia si prietenii. Unele din aceste schimbari au loc intr-o perioada specifica de timp si necesita o adaptare imediata.

In contemporaneitate, indivizii aflati in perioada de trecere spre batranete sunt in general intr-o stare psiho-afectiva mai buna, intr-o conditie de sanatate superioara si cu o siguranta financiara mai buna decat generatiile anterioare. Ei tind sa semene mai mult cu adultii de varsta mijlocie decat cu cei batrani. De exemplu, majoritatea indivi-zilor intre 65 si 75 de ani sunt intr-o conditie de sanatate, asema-natoare celor de varsta mijlocie cu toate ca unele abilitati sunt afectate evident, dar totusi sunt capabili de o buna functionare.

Imbatranirea este un proces biologic complex determinat ge-netic si modulat de mediu. Conform Merck Manual of Geriatrics, capitolul despre biologia procesului de imbatranire, imbatranirea este un proces ce implica schimbari graduale si spontane conducand spre maturare prin varstele copilariei si pubertatii pana in perioada de adult tanar dupa care are loc un declin pana la varsta adulta mijlocie si marea batranete. Imbatranirea este greu de definit altfel decat pe baze operationale sau in baza continuumului cronologic (varsta indivi-dului). Dar varsta nu spune nimic despre bazele sistemice sau genetice ale imbatranirii. Ceea ce este comun acceptat este ca sistemul endocrin este in mare masura responsabil de procesul de imbatranire fiind cel care regleaza depozitele de grasime, masa musculara si rezistenta, masa osoasa, metabolismul, greutatea corporala si starea de bine psiho-afectiva. Unele manifestari ale procesului de imbatranire sunt legate de efectele declinului hormonal. Scade productia de estrogen la femei (menopauza) si cea de testosteron (andropauza) la barbati ("Journal of the American Medical Association", January 22, 1992). In ansamblu, se produc o serie de modificari biochimice (hormonale), trofice, de consistenta si functionale, ale structurilor biologice ale organismului. De asemenea, datorita antrenarii sociale si active mai reduse, se produc restructurari ale caracteristicilor personalitatii si o modificare de stare a diferitelor functii psihice, a constiintei si dina-micii vietii interioare.

Ca urmare a modificarilor hormonale scade energia instinctelor (scaderea libidoului) si a eficientei adaptarii, dupa ce in finalul fazelor adulte a avut loc anularea capacitatii de procreare. Imbatranirea fizio-logica, spre deosebire de imbatranirea patologica, se realizeaza fara seisme prea evidente, dat fiind faptul ca organismul antreneaza rezer-vele compensatorii si parcurge forme de echilibre proprii extrem de complexe (U. Schiopu, E. Verza, 1997, p. 349).

Se declanseaza procesul de incaruntire (acromotrihie), incepe pierderea sau rarirea parului mai ales in zona boltei craniului. Parul grizonat poate aparea si inainte de 40 de ani, dar devine evident spre varsta de 50 de ani mai ales la tample si in zona occipitala.

Imbatranirea musculara si a scheletului este pronuntata si masurabila dupa 50 de ani, ea fiind una din cauzele altor schimbari in totalitatea organismului. Corpul in intregime trece printr-un proces de scadere a procentului apei din organism. Acesta este unul din cele mai importante efecte ale imbatranirii. Scaderea apei din organism este drastica, de la 80% cat detine ea in perioadele de tinerete la 60% in perioada batranetii. Consecintele imediate sunt legate de pierderi ale masei musculare, aceasta avand un continut ridicat de apa. Pierderea cantitativa a fluidelor din corp face de exemplu ca medicamentele ce se dizolva in organism sa capete o concentratie mai mare. Scaderea apei la nivelul tesuturilor este probabil responsabila si de schimbarile metabolice si coreleaza cu decaderea si alte sisteme organice.

Miscarile devin treptat mai greoaie, mai lipsite de suplete. Scaderea elasticitatii miscarilor si a capacitatii de efort fizic este determinata de diminuarea mobilitatii articulatiilor, de atrofierea lor, dar si de scaderea masei musculare.

Forta musculara si densitatea oaselor scade dupa 40 de ani, densitatea oaselor atinge un nivel de maxim in jurul varstei de 25 pana la 30 de ani dupa care apare o descrestere cu un procent de 1% pe an. Forta musculara scade si ea dupa varsta de 25 de ani cu o rata de 10% de la 25 pana la 50 de ani. De-a lungul vietii, un individ poate pierde pana la 40% din masa musculara si capacitatea functionala a sistemului muscular care implica scaderea nivelului energetic al persoanelor in varsta. Metabolismul calciului este de asemenea afectat si, in consecinta, au loc decalcifieri care determina modificari de tinuta, postura, pierderea danturii.

Dupa 55 de ani la nivelul inimii are loc o incidenta mai mare infarctului miocardic, si competitiv, lezarea arterelor coronariene (care hranesc inima). In perioadele adulte, bataile inimii sunt de 72 pe minut cu crestere la efort, excitare, teama, dar dupa 55 de ani bataile inimii devin mai slabe si neregulate (U. Schiopu, E. Verza, 1997). Aparatul respirator functioneaza mai slab, in principal sunt afectati plamanii datorita scaderii apei din organism si datorita pierderii elasticitatii tesuturilor. Respiratia este mai superficiala, oxigenarea intregului organism este diminuata si apar des imbolnaviri care se pot repede agrava.

Scade durata generala a somnului cu deosebire a celui paradoxal care favorizeaza, stocarea de informatii si, in genere, invatarea. Apar din ce in ce mai des insomniile. Pe parcursul zilei se simte din cand in cand o anume stare de oboseala care-i face pe batrani sa simta nevoia repausului (U.Schiopu, E.Verza,1997). Deprecierea analizatorilor conduce la o prelucrare deficitara a informatiei, respectiv vederea devine mai slaba, scade capacitatea de a diferentia obiectele mai mici, scade sensibilitatea de diferentiere a culorilor. Scaderea auzului este o alta caracteristica des intalnita la varsta a treia. Diminuarile de auz si de vedere pot fi compensate cu proteze auditive si ochelari. O data cu varsta scade sensibilitatea la durere si capacitatea de diferentiere gustativa. Spitalizarea si solicitarea de ingrijire medicala este din ce in ce mai frecventa dupa 65 de ani.

Probleme de natura psiho-afectiva si comportamentala

Perioada batranetii este si cea in care creste numarul neuronilor care ies din functie, iar greutatea creierului scade si ca urmare scade si mobilitatea proceselor de excitatie si inhibitie si creste latenta emiterii de raspunsuri la excitanti complecsi. In declinul functiilor psihice un rol major il joaca diminuarea functionalitatii SNC incepand cu scleroza celulelor din receptori. Degradarea sistemului nervos este legata si de reducerea capacitatii organismului de a satisface cerintele de irigare, oxigenare si alimentare a creierului.

Modificarile intelectuale sunt mai putin accentuate decat schimbarile fizice sau senzoriale. Descreste functionalitatea intelec-tuala mai ales dupa 70 de ani si ca urmare a modificarilor structurale ale sistemului nervos. Se diminueaza memoria de scurta durata, iar memoria de lunga durata se pastreaza mai bine. Scade interesul pentru activitati noi si se diminueaza cel pentru activitatile obisnuite, are loc scaderea capacitatii de concentrare a atentiei si sunt afectate mai ales, activitatile intelectuale care cer viteza de reactie.

Schimbarile de natura fiziologica au un impact real asupra starii si sanatatii psihice. Pe de o parte fragilizarea biologica aduce cu sine sentimentul de incapacitate ceea ce produce schimbari majore in imaginea de sine a persoanelor varstnice, iar pe de alta parte imba-tranirea sistemului neurohormonal produce alte schimbari ale manierei de reactie la mediul familial si social, apar noi scheme de adaptare si noi maniere de rezolvare a problemelor.

Pe scala evenimentelor celor mai stresante, pierderea parte-nerului de viata are un scor foarte ridicat indiferent de varsta persoanei care traverseaza aceasta situatie. Cu cat persoana este mai invarsta insa adaptarea la noua situatie de viata este mai dificila si cu atat pare sa fie mai dureroasa si mai plina de consecinte pentru starea psiho-fizica a individului (B.F. Skinner si M.E. Vaughan, WW. Norton &co, 1983). Problema cu care se confrunta partenerul ramas in viata este singuratatea chiar daca acesta are suportul si compania familiei si prietenilor. Sotul ramas singur pierde o sursa primara de suport mate-rial, de ajutor in activitatile zilnice, de companie si de asemenea pierde si un partener sexual. In timp ce majoritatea indivizilor se adapteaza pierderii partenerului, dupa o perioada de durere un numar de semnificativ de persoane vaduve experimenteaza o depresie de lunga durata. Aceasta depresie rezulta nu doar din pierderea partenerului, ci si datorita altor pierderi ce sunt frecvente in perioada batranetii. In anii batranetii depresia apare din episoade scurte de tristete. Melancolia sau pierderea brusca a energiei poate evolua spre o serioasa si indelungata conditie depresiva. Caracteristicile acestei depresii include o durere continua, lipsa de interes, lipsa de speranta, reducerea incre-derii in sine, o evaluare deformata a prezentului si viitorului. Persoanele varstnice depresive se confrunta deseori cu dificultatea in a lua decizii si devin mai incete in gandire, mod de a vorbi si miscari. Unii indivizi totusi traiesc un nivel inalt de activitate gasind ca este foarte dificil sa se mai odihneasca sau sa ramana tacuti.

Simptomele psihice ale depresiei ar putea include pierderea apetitului, pierderea in greutate, oboseala severa, lipsa de somn, constipatia sau diareea. Creste tensiunea si anxietatea care poate contri-bui la construirea unor stari de agitatie. Unii indivizi pot traversa unele probleme psihice deoarece refuza tristetea sau deprimarea. Depresia severa este deseori acompaniata de ganduri de suicid. Suicidul poate aparea in anii batranetii ca urmare a evenimentelor stresante cum ar fi pensionarea, vaduvia, bolile sau sentimentul esecurilor anterioare (B.H Shulman si R. Berman, 1988). Depresia nu caracterizeaza imbatranirea, familia si prietenii unui varstnic depresiv este bine sa apeleze la ajutor de specialitate. Unii varstnici devin suspiciosi asupra persoanelor si evenimentelor ce se petrec in jurul lor. Ei ar putea dezvolta explicatii false sau ireale asupra lucrurilor care se intampla cu ei. Pierderea increderii in ceilalti este intr-un fel mai frecventa la persoanele care au dificultati privind auzul, au vederea mai scazuta si se confrunta cu pierderi severe de memorie. Acestea se pot intampla datorita faptului ca ei nu mai au incredere in propriile lor simturi sau ganduri, astfel incat ei gasesc ca este foarte dificil sa aiba incredere in ceilalti.

Perioada batranetii aducand cu sine numeroase probleme de sanatate centreaza adultul in varsta pe propriul corp si disfunctiile asociate imbatranirii. Ei au o lista lunga de plangeri privind sanatatea. Aceasta reactie este foarte frecventa, dar preocuparea excesiva privind sanatatea conduce la instalarea reactiilor ipohondrice.

Batranetea este perioada in care memoria este real si sever afectata. Deseori se asociaza cu boli de tipul Parkinson, Alzheimer, arterioscleroza cerebrala (B.H. Shulman si R. Berman, 1988).

Procesul imbatranirii include transformari fiziologice biochimice si comportamentale, declinul psihic fiind conditionat de o serie de factori de natura subiectiva, de natura fiziologica, precum si de conditiile de mediu, de mostenirea genetica si de rezistenta SNC, in concluzie, imbatranirea se desfasoara gradual si difera de la o persoana la alta.

Stadiile perioadei de batranete

Stadiile perioadei de batranete pot fi: de trecere spre batranete 65/75 ani, batranetea medie 75/85 ani, marea batranete dupa 85 ani (U. Schiopu, E. Verza, 1997). In literatura de specialitate americana sunt enumerate doua mari stadii: perioada batranetii timpurii (de la 65 la 75 de ani) si batranetea tarzie dupa 75 de ani. Perioada de trecere este cea in care are loc retragerea oficiala din viata activa si ca urmare are loc micsorarea subidentitatii profesionale. Ramane esentiala sub-identitatea maritala, iar in expansiune se afla subidentitatea parentala datorita aparitiei nepotilor. In perioada batranetii propriu-zise are loc contractarea subidentitatii parentale, subidentitatea sociala ramane res-transa ca urmare a reducerii mobilitatii si creste frecventa mortalitatii.

Longevitatea sau marea batranete este caracterizata de restruc-turari ale personalitatii si o modificare de stare a diferitelor functii psihice, a constiintei si dinamicii vietii interioare. In functie de gradul de participare la viata sociala se poate stabili si o "varsta sociala" sau biosociala ce inglobeaza sintetic caracteristicile varstelor biologice, psihologice si sociale (U. Schiopu, E. Verza, 1997).

Problematica retragerii din viata activa

Pensionarea este incheierea perioadei oficiale de munca si un moment major in viata tuturor indivizilor. Aceasta este vazuta de cei mai multi autori drept o perioada de ajustari cruciale. Pentru cei mai multi adulti aflati la varsta pensionarii profesia era cea care oferea cele mai multe ancore pentru existenta si cele mai multe scopuri pentru viata. Viata individului pentru decade intregi era organizata in functie de orarul de lucru. Retragerea din viata activa este momentul in care adultii se vad confruntati cu problema organizarii personale si inde-Spendente a programului.

Este mult mai usor pentru aceia care au obisnuinta activitatilor comunitare sau a activitatilor de timp liber, dar pentru acei care nu au dezvoltat interese in afara profesiunii, pensionarea poate fi intam-pinata cu mare dificultate. De asemenea pentru femeile care au fost casnice poate fi dificila retragerea din activitate a sotului caci el se va afla acasa, adica in "spatiul de lucru" al femeii si aceasta necesita de asemenea unele adaptari. O alta problema a pensionarii este dificul-tatea legata de micsorarea venitului cu implicatii asupra planurilor de viata, a organizarii de zi cu zi a activitatilor.

Noi roluri in familie

Copiii adulti ai persoanelor in varsta continua in linii mari relatiile stabilite pana in aceasta perioada in aproape aceeasi maniera ca in anii precedenti. Problemele pot sa inceapa atunci cand batranii experimenteaza primele serioase limitari fizice. Foarte adesea copiii persoanelor in varsta, in intentia lor de a fi de ajutor si de a purta de grija parintilor batrani, incearca sa ia decizii in locul parintilor lor cand in fapt batranii sunt foarte capabili inca sa decida pentru ei insisi. Aceasta problema se accentueaza din ce in ce mai mult pe parcursul anilor batranetii.

Aparitia nepotilor este o alta mare schimbare in configuratia familiei pentru persoanele varstnice. Conform U.S. Census Bureau, in 1997 foarte multi bunici aveau in ingrijire nepoti. Fenomenul tinde sa fie unul in crestere, caci in 1970 numarul de copii crescuti de bunici depasea cu putin 2 milioane pe cand in 1997 el atingea aproape 4 milioane. Rolul bunicilor in cresterea nepotilor a fost extins si in Romania si tinde sa se mentina la acelasi nivel. Creste de asemenea si perioada pentru care bunicii sunt investiti cu acest rol. Conform acelorasi statistici, bunicii care au in ingrijire nepoti au mai putin de 65 de ani, jumatate din bunici au varste cuprinse intre 50 si 64 de ani si doar 19% au peste 65 de ani. Statisticile prezinta motivele pentru care bunicii americani au in ingrijire nepoti printre care: moartea parintilor, somajul acestora, abuzul de droguri sau medicamente, copiii nascuti de mame adolescente, violenta familiala, SIDA. In Romania principalul motiv pare sa fie situatia economica si predo-minanta familiilor in care ambii parinti sunt angajati.

Daca pana acum problema aparitiei nepotilor era discutata la varsta adulta mijlocie datorita cresterii varstei mamei la primul copil (in Romania varsta medie la prima nastere a crescut, comparativ cu anul 1998, cu 1,8 ani, fiind in 1999 de 25,3 ani - cf. INS-38/2000) varsta la care adultii devin bunici, tinde sa creasca si ea.

Bunicii care au in ingrijire nepoti fac fata unei multitudini de provocari pe toate palierele propriei vieti atunci cand isi asuma acest rol. Ei sunt expusi la probleme de natura psihologica si emotionala. Bunicii care au in grija nepoti tind sa neglijeze problemele lor psihice si de sanatate deoarece ei acorda prioritate nevoilor nepotilor lor. Autorii vorbesc chiar de stiluri de interactiune bunici - nepoti; Neugarten and Weinstein identifica cinci maniere de interactiune: formal, cautator de distractie, substitut parental, rezervor de intelep-ciune, si bunicul distant; Weibel-Orlando au identificat, de asemenea, cinci stiluri de interactiune: distant, ritual, fictiv, de supraveghere si de conservare a culturii. Majoritatea autorilor accepta ideea conform careia bunicii au un rol important in cresterea, ingrijirea si educatie nepotilor fie ca acestia sunt sau nu in ingrijirea lor. Bunicii isi influenteaza nepotii atat direct, cat si indirect. Influentele directe sunt cele fata in fata, iar influentele indirecte sunt cele printr-o terta parte a interactiunii. Alte surse acorda bunicilor roluri similare ca cele amintite cu mici diferente: tampon in reducerea stresului in interac-tiunea cu familia, cei care stau de paza, cei care arbitreaza si participa la verdict asupra situatiilor, cei care pastreaza traditiile familiei, cei care acorda suport, fie emotional, fie material (Sanders, G. & Trygstad, D., 1989). Un sondaj american arata care sunt interactiunile predominante intre bunici si nepotii lor: jocuri si glume, banii de buzunar, discutii asupra momentului cand nepotii vor creste mari, sfaturi, discutii legate de problemele intampinate de nepoti, activitati legate de religie, disciplina, activitati de invatare, mai ales a unor jocuri sau dezvoltarea unor deprinderi, privitul impreuna la televizor, discutii asupra divergentelor pe care nepotii le au cu parintii. Toate acestea arata ca legatura intergenerationala reflecta o inalta valoare a gradului de coeziune familiala.