POLIHANDICAPATI CU SURDO-CECITATE

POLIHANDICAPATI CU SURDO-CECITATE

Asocierea orbirii cu surditatea ca handicapuri de baza, fundamentale, determina instaurarea unei personalitati ale carei raporturi cu lumea inconjuratoare sunt grav perturbate.

In acest caz avem afectati trei analizatiri esentiali pentru relatiile cu mediul inconjurator ale individului:

vizual;

auditiv;

verbo-motor - care implica realizarea vorbirii.

In aceasta situatie in procesul de recuperare ne putem baza doar pe cei trei analizatori ramasi intacti:

a) tactil (motor);

b) olfactiv;

c) gustativ.

Aceasta situatie este rezultatul faptului ca dupa pierderea vederii si a auzului se perturba grav si vorbirea. In acest caz este important daca restaurarea polihandicapului a avut loc inainte sau dupa varsta de 5-6 ani - cand se considera ca procesul limbajului este consolidat.

Pierderea perceperii sunetelor prin intermediul auzului, conduce in final la instaurarea absentei vorbirii -mutitate. Explicarea acestei situatii rezida in faptul ca, deficientul nu mai percepe sunetele, deci nu-si mai poate controla pronuntia prin efectul de feed-back (conexiune inversa).

ETIOLOGIE

Cauzele se pot grupa in doua categorii:

• Cauze comune - caracteristice pentru fiecare handicap in parte, sunt aceleasi care duc la instalarea handicapului vizual si cel de auz.
• Cauze specifice - care au incidenta mai mare in instalarea dublei deficiente, adica a polihandicapului. Enumeram:
1. boli infectioase si contagioase si intoxicatiile, febra tifoida, rubeola, scarlatina, meningita, encefalita si excesul de antibiotice traditionale: streptomicina, neomicinacanomina cu derivatele ei.

2. traumatismele petrecute in copilaria timpurie 0-3 ani. Acestea pot afecta zonele centrale ale proiectiei sau zonele periferice ale analizatorului respectiv.

ASPECTE SI PROBLEME PSIHOLOGICE

Frecvent in faza initiala la copil se instaleaza una dintre deficiente, urmata dupa cealalta. Aceasta nu exclude posibilitatea aparitiei simultane a deficientelor.

Depistarea acestora este dificila in copilaria timpurie 0-3 ani, deoarece atunci mai rezista anumite resturi de vedere sau auz, care nu permit familiei sa constate in timp util situatia si sa se adreseze specialistilor pentru evaluare → interventia timpurie este inca deficitara.

Instaurarea acestui tip de handicap determina o profunda deteriorare a personalitatii individului.

Problemele psihologice intime au fost descrise cu lux de amanunte de catre doua oarbe-surdo-mute celebre: Hellen Keller (U.S.A.) si Olga Skorohodova (Rusia), ce au folosit in descriere metoda introspectiei.

Amandoua devin oarbe si surde in urma unor meningite, in perioada prescolara, prima la 2 ani, iar cealta la 5 ani. Amandoua ai facut studii superioare, au scris proza si poezie de calitate, fiind productive pe plan intelectual si literar.

Hellen Keller a publicat cartea intitulata "Memorii", iar Olga Skorohodova cartea intitulata "Cum percep lumea exterioara", lucrare tradusa si in limba romana.

In aceste lucrari au descris amanuntit:

1. modul in care s-au dezvoltat din punct de vedere psihic;
2. etapele educatiei speciale de care au beneficiat. (metoda folosita este cea a introspectiei)

si au prezentat aspecte legate de:

3. modalitatile de percepere si de relationare cu mediul;
4. contactul cu obiectele;
5. formarea reprezentarilor si imaginilor;
6. formarea simbolurilor si a comunicarii verbale.

Performantele pe care le-au realizat cele doua, se datoreaza faptului, ca procesul de recuperare a fost inceput extrem de timpuriu in ambele cazuri - perioada prescolara.

Din punct de vedere psihologic, relatiile de cunoastere ale orbului surdo-mut sunt ingustate atat, datorita, nefunctionarii celor trei analizatori de baza, dar si imposibilitatii folosirii analizatorului tactil si miscarii inainte de educare.

Procesul de socializare si educare se realizeaza la inceput cu facilitarea trebuintelor biologice si vegetative. Obiectele cu care deficientul isi asigura hranirea si autonomia personala, se transforma treptat in excitanti conditionati ce capata semnificatia intaririi conditionate. Celelate obiecte, cu care deficientul

nu vine in contact, ies inafara interesului sau, si in acest mod se formeaza reflexul de orientate. Acest reflex se bazeaza la orbii surdo-muti pe aparitia unui stimul nou si pe stimulii cunoscuti anterior care au determinat satisfacerea trebuintelor biologice elementare. La orbul surdo-mut, spre deosebire de normal, reflexul de orientare nu apare decat pe baza intaririi neconditionate a semnalului (reactia la diverse obiecte folosite in viata cotidiana, implicate in autoservire: tacamuri, farfurii, hrana etc.

Rezulta, ca reflexul de orientare, la aceeasi categorie de polihandicapati, este determinat nu de noutatea excitantului, ci de asemanarea lui cu excitantii care au fost intariti anterior.

Dupa elaborarea reflexului conditionat la stimulii anteriori, se elaboreaza reflexul de orientare ca baza a intereselor de cunoastere ce trebuie elaborate la acesti deficienti. In acest fel, reflexul de orientare se deplaseaza sub o forma superioara de orientare investigare, de la satisfacerea trebuintelor superioare de cunoastere si explorare a mediului inconjurator.

Elaborarea perceptiei si constituirea reprezentarii imaginilor obiectelor, se realizeaza pe baza activitatilor terapeutice.

Sub influenta educarii organizate in etape, in timp indelungat se structureaza reprezentarile si perceptiile. Acestea se largesc de la obiecte de stricta satisfacere a trebuintelor, la obiecte si actiuni cu semnificatii diverse (obiecte casnice, jucarii, imbdracaminte, mobila, mers si orientare in spatiu).

Elaborarea la polihandicapatul orb, surdo-mut a reprezentarilor obiectelor percepute anterior, pune probleme psihologice deosebite. Se pune problema, daca, ingustarea receptiei la un singur analizator esential, cel tactil-motor, tipul informatiilor receptionate si prelucrate de acesta, asigura constituirea imaginii care sa corespunda in mod real obiectului perceput. La individul cu vedere normala, se constituie o dominanta vizuala, care integreaza si subsumeaza informatiile provenite de la ceilalti analizatori.

La polihandicapatul orb surdo-mut ramane in activitate un singur canal principal de receptie si de structura a imaginii si anume, analizatorul tactil-motor. In acesta situatie, analizatorul tactil si motricitatea integreaza datele provenite de la ceilalti analizatori valizi: vibrator, olfactiv, gustativ.In acest mod se structureaza o dominanta specifica in care componentele se ierarhizeaza dupa componenta tactil-motorie.

Imaginea rezultata, desi oarecum independenta fata de perceptie, nu se instraineaza de esenta obiectului, ci corespunde acestuia, deoarece calea fundamentala de cunoastere la aceasta categorie de handicapati consta in faza initiala intr-o confruntare intuitiva cu obiectul.

Tactul si miscarea dispun de elementele compensatorii, incat reprezentarea elaborata pe aceste cai, se apropie de capacitatea adaptativa a vazului, ele constituind in dezvoltarea omului rezerve compensatorii refolosite pentru cazul in care vazul nu ar fi afectat.

In acest sens, cercetarile dovedesc ca praguri senzoriale scazute, se inregistreaza cel mai adesea la orbii surdo-muti care si-au pierdut simturile din frageda pruncie.

Exemplu (modalitate de compensare):Un subiect care si-a pierdut pe langa auz, vorbire si mirosul, ramanad numai cu analizatorul tactil si cu motricitatea neafectata. Acesta a demonstrat ca pragul sau de sensibilitate tactila era mai ridicat la miros, fata de persoanele cu analizatorul olfactiv neafectat.

Cercetarile au demonstrat, ca in situatia in care se distrug cei trei analizatori principali, se structureaza diferit primul sistem de semnalizare, per ansamlu. Acest fapt are drept consecinta structurarea in mod diferit si cel de-al doilea sistem de semnalizare, intr-o forma originala, diferita de cea a omului normal.

Acest lucru presupune elaborarea unor noi mecanisme functionale, care unesc pipaitul cu vorbirea. Mana devine organ de receptie si in acelasi timp de transmitere. Comunicarea cerbala se desfasoara prin pipait si miscare simbolica (dactilemele), si gandirea prin imagini ale vorbirii gestuale. In acest mod, polihandicapatul orb surdo-mut este introdus in formele lingvistice general umane, de gandire si comunicare.

Cunoasterea la nivelul celui de-al doilea sistem de semnalizare prezinta dificultati, deoarece toate procesele gandirii au o baza mai putin diferentiata pe analizatirii primului sistem de semnalizare.

Daca, scoarta cerebrala si centrii subcorticali nu sunt lezati, miscarea si tactul se dovedesc a fii surse suficiente de aferentatie, capabile sa asigure pe cai noi si originale modalitati de adaptare compensatorii.

Perceptia la orbii surdo-muti

Cercetarile arata ca adaptarea psihologica a perceptiei la orbii surdo-muti pentru a sesiza obiectele si fenomenele se bazeaza pe cateva elemente net diferite de cele ale persoanei normale. Aceste elemente tin de factori obiectivi si subiectivi.

Factori obiectivi:

• modificarile de temperatura din mediu;
• variatia curentilor de aer si ale undelor reflectate de golurile si suprafetele compacte ale obiectelor.

Factori subiectivi:

• starea de oboseala a subiectului are un rol deosebit asupra claritatii perceptiei;
• perceptia este de natura bifactiala si limitele obiectului in spatiu prin participarea la acest proces a ambelor emisfere cerebrale.

Olga Skorohodova in "Cum percep lumea exterioara", pag 25, arata cu privire la aceste aspecte urmatoarele:

"Nu simt absolut deloc cu ochii, doar daca trec printr-un spatiu, care nu este ocupat de nici un fel de obiecte plasate mai sus de capul meu (sau intru pe usa deschisa) am pe fata senzatia de parca m-as afla sub actiunea luminii.

Este interesant, faptul ca acesta senzatie nu este intotdeauna la fel in timpul unei dureri de cap sau al unei stari generale proaste sau al oboselii, ea este atat de slaba incat nu simt intotdeuna spatiul liber.

In timpul unei stari psihice si fizice bune, senzatia temperaturii inconjuratoare, a miscarii aerului si a spatiului liber se intensifica si mi se pare din nou ca simt putina lumina, insa nu cu ochii, ci cu toata fata."

Se poate concluziona ca la orbii surdo-muti, perceptia devine mai slaba si eronata pentru acele obiecte si fenomene care nu sunt in campul atentiei, in timp ce obiectele din campul atentiei se percep cu mult mai clar (campul clar al constiintei).

O. Skorohodova declara de altfel ca "Atunci cand atentia mi- e concentrata asupra unui lucru oarecare, percep mai prost cele ce se petrec in jurul meu".

In functie de caracteristicile individuale si din punct de vedere al conduitei adoptate, orbii surdo-muti se impart in doua categorii,:

1. o prima categorie manifesta in pipairea obiectului o atitudine activa;
2. a doua categorie manifesta o atitudine inerta, pasiva. In acest caz este necesar sa se dezvolte miscarile de pipait activ, dezvoltandu-se totodata constiinta existentei obiectului.

Spatiul este perceput de orbul auzitor prin refelexele sonre. Aceste reflexe se refera la ecoul provenit din de la sali, piete, strazi, trotuare, aglomerari urbane ce produc senzatia de spatialitate.

La normali perceptia excitatiilor complexe se realizeaza prin intermediul tuturor analizatorilor. Aerul este intotdeauna accesibil perceptiei datorita prezentei unor elemente ce tin de: miscare, directia miscarii, temperatura, prezenta unor mirosuri s.a.. exista un asa numit ecou aerian - alaturi de ecoul sonor - ce poate capata forme/aspecte diferite. Spre exemplu poate fi "un val de aer starnit de un tramvai sau de o masina, care a trecut in viteza", o rabufnire de vant reflectata de peretii inalti ai unei case sau de curentii de aer abia perceptibili, care sunt reflectati de case, de ferestre deschise etc.

O. Skorohodova arata ca "din aceste senzatii abia perceptibile se formeaza treptat o reprezentare completa despre lumea inconjuratoare".

Importanta tactului creste prin asocierea acestuia cu senzatiile vibratorii si cu senzatiile de miscare, care pot fi percepute de orbul surdo-mut prin cele mai diferite zone ale organismului in contactul lor cu lumea exterioara (obrazul, mana, piciorul).

In elaborarea reprezentarii spatiului si a topografiei spatiale in deplasare

1. tactul,
2. miscarea,
3. vibratiile 

participa ca dominante, schematizand detaliile si modeland imaginile orientative, practice.

Reprezentarea spatiului in intuneric (care pentru omul normal este greu de accesibil, in special in locuri necunoscute) reprezinta pentru orbul surdo-mut elementul sau in care devine calauza pentru vazatori. In aceasta situatie la orbul surdo-mut are loc o adaptare functionala a tactului, a miscarii si a vibratiilor, diferita de cea care se produce la normali - a caror dominanta este axata pe specificul vizual.

O. Skorohodova arata ca "mainile si picioarele inlocuiesc partial vazul si auzul"; in acest mod ea simte cu usurinta cea mai mica inclinatie a solului, daca merge pe strada sau in parc. Astfel se asigura recunoasterea apropierii de capatul sau de inceputul trotuarului.

Receptia rezonatorie

Exemplu: La un concert pe muzica de Chopin, O. Skorohodova, tinandu-si in mana o bereta de foetru a simtit inca de la primele sunete ale pianului ca acestea se transmit prin aer, se lovesc de bereta si aceasta vibreaza. Ea declara ca toata seara a tinut bereta in mana si simtea cand incepea sa se cante la pian. In momentele in care punea bereta pe genunchi si isi lua mainile de pe ea, simtea sunetele mult mai prost.

Marea capacitate de receptie rezonatorie de care dispune orbul surdo-mut prin analizatorul vibrator asigura receptia unor frecvente si intensitati ale sunetului si ale zgomotelor, determinand analize si sinteze diferite de ale vazatorilor.

Din punct de vedere al operatiilor gandirii conceptuale si a proceselor psihice superioare, elaborarea semnificatiei si structurilor conceptuale, depinde, in special, de

1. experienta anterioara;
2. fondul aperceptiv;
3. cultura insusita de fiecare deficient in parte.

In sfarsit, o mare importanta prezinta momentul instalarii orbirii, daca este un caz cu orbire congenitala sau dobandita in cadrul polihandicapului.