ANAMNEZA

ANAMNEZA

1. Istoria vizuala si Starea de sanatate

2. Aparenta fizica si psihologica

3. Analiza nevoilor vizuale

4. Caracteristici antropometrice

Istoria cazului sau anamneza permite sa se stabileasca nevoi si antecedente dar si tendinte perceptive pentru a adapta mijloace de ameliorare.

Astfel anamneza cuprinde o serie de fise completate de optometrist, pacient cat si de parinti in cazul copiilor. Aceste fise sunt:

1. Istoria vizuala si Starea de sanatate

2. Aparenta fizica si psihologica

3. Analiza nevoilor vizuale

4. Caracteristici antropometrice

1. Istoria vizuala si starea de sanatate

In cadrul acestei fise se gasesc mai multe tabele reprezentate de:

Istoria vizuala

Istoria vizuala familiala

Starea de sanatate

1.1 Istoria vizuala

In aceasta etapa i se pun o serie de intrebari pacientului pentru ca optometristul sa-si poata da seama daca problemele sunt de natura organica sau functionala.

In cazul in care problemele sunt de natura organica se apeleaza la un medic oftalmolog pentru tratament si apoi se revine pentru continuarea investigatiei si gasirea unui mod de ameliorare a problemelor vizuale.

In urma chestionarii pacientului am tras urmatoarele concluzii: dupa un efort vizual o dor ochii, vede dublu uneori, prezinta oboseala vizuala si dureri de cap uneori.

1.2 Istoria vizuala familiala

Se intreaba subiectul daca are membri ai familiei cu probleme vizuale si ce grad de rudenie are cu acestia.

Problemele vizuale cele mai frecvente care sunt ereditare sunt:

Strabism

Miopie

Cataracta

Glaucom

Degenerescenta retiniana

Hipertensiune

Orbire cromatica

Subiectul meu nu are membrii ai familiei cu probleme vizuale.

1.3 Starea de sanatate

Diverse probleme de sanatate influenteaza vederea;

Au efecte asupra ochilor:

tulburarile vasculare, infectiile dentare, tulburarile renale, efectele toxice, menstruatiile, deficientele nutritive, alergiile, etc..

Cresterea tensiunii arteriale, angispamele, pot sa schimbe refractia, pot cauza orbirea temporarala subita. Infectiile dentare pot influenta mobilitatea oculara. Sarcina influenteaza amplitudinea de acomodare si raportul ac modifica refractia. Icterul, unele medicamente arsenice pot provoca miopia tranzitorie.

Schimbarile de temperament si personalite in timpul menstruatiilor fac dificila determinarea refractiei. Deficitul de vitamina A poate provoca orbire nocturna, uscarea tesuturilor oculare, enoftamie.

Lipsa vitaminei B2 poate da cataracta, fotofobie, congestii sclerale, vascularizarea si opacifierea corneei, scaderea vederii.

Lipsa vitaminei C poate da catarcta, poate duce la hemoragii retiniene si subconjuctivale.

Lipsa vitaminei D slabeste corneea si sclerotica. Alergiile pot produce reactii oculare; glaucomul acut da dureri spre dimineata. Poate aparea astenopie virtuala dupa lectura prelungita sau dupa vizionarea unui film.

Hemoragiile cerebrale produc leziuni oculare. Sistemul nervos care controleaza mersul, controleaza si miscarile ochilor. Sistemul nervos care este implicat in vorbire, este implicat si in focalizare.

Tulburarile hepatice, diabetul, pot sa dea xantelasma.Nefritele,tulburarile cardiace dau edem inflamatoriu al pleoapelor.

Culoarea galbena a conjunctivitei poate fi cauzata de afectiuni renale si biliare. Hipersecretia lacrimala poate rezulta din cauza unor afectiuni obstructionale ale sistemului lacrimal. Keratoconul este favorizat de tulburaride nutritie si de fuctionarea defectoasa a unor glande cu secretie interna.

Cataractele pot fi caracterizate de aparitia intoxicatiilor si a diabetului. Reactiile tractusului ureal pot fi o urmare a intoxicatiilor si a infectiilor. Exista ambliopie toxica.

omodare - convergenta. Diabetul, tulburarile renale

lridicicloitele, unele cheratite produc dureri acute. Cataractele, tumorile cerebrale, atrofiile nervului optic cauzate de inflamatii duc la scaderea acuitatii.

Erorile de refracandie, glaucomul cronic si unele tumori craniene pot produce o durere difuza si proasta dispozitie.

Paraliziile oculare, prezbitia, cataractele nu dau dureri. Obstructia arterei centrale a retinei si afectiunile acute au de obicei un debut brusc.

Presbitia, cataracta acuta si cea senila, retinita pigmentara apare gradat. Unele anomali au o durata scurta, altele sunt cronice.

O problema monoculara este ignorata de pacient. Unele simptoame au tendinta sa reapara periodic.

Migrenele sunt insotite uneori de scotoame. Unele simptome si semne au tendinta sa reapara in grup, realizand un sindrom.

Diabetul da hemoragii retiniene, exudate retiniene, umflarea venelor retiniene, cataracta corticala, modificari de refractie.

2.1. Aparenta fizica

Ne intereseaza cateva date generale despre prezentarea fizica si postura pacientului.

Pielea este un organ care da reacandii proprii dar e corelata la ansamblul celorlalte organe. Culoare: alba, roz, brun, neagra etc. are epiderma, derma si hipoderma.

Epiderma este un strat cornos, mai gros la talpi si foarte subtire la obraz si la pleoape. Celulele pornesc din profunzime spre suprafata si mor stratificandu-se si protejand straturile profunde. Pielea se regenereaza, stratul de baza al epidermei este ondulat formand pastile.

Derma se gaseste la mijloc si cuprinde: glande sudoripare, muschii fibrelor de par. Repartitia muschilor intre derma si epiderma este multipla si variata. Terminatiile nervoase din piele sunt foarte diferentiate si sunt responsabile cu senzatiile de cald rece, de relief, de compresiune, de durere.

Hipoderma este un loc de trecere pentru sange si diverse secretii glandulare si celulare. Este mai mult sau mai putin elastica, groasa, intinsa.

Este sediul esential al substantelor interstitiale si favorizeaza relatii de trecere. Pielea este rezistenta, participa esential la toate manifestarile vietii.

Este necesar sa se observe tinuta obisnuita a subiectului pentru ca ea influenteaza masuratorile necesare pentru montaj.

Studierea pozitiei capului poate servi la descoperirea unor anomalii ale vederii binoculare. Forma capului il imparte in trei etaje: etajul superior (de la inceputul parului la sprancene), etajul median (de la sprancene la baza nasului), etajul inferior (de la baza nasului la barbie). Privit din fata capul poate fi: dreptunghiular, triunghiular, hexagonal, piramidal, patrat, rotund, oval, lung, rombic.

Pleoapele depind de fanta palpebrala care poate fi dreapta sau inclinata. Inaltimea fantei este de aproximativ 10 mm.

2.2. Aparenta psihologica

Optometristul trebuie sa observe comportamentul pacientului in ansamblu pentru a-i intelege caracterul si modul de a trai. Oamenii pot fi clasificati in: ectomorfi - sunt slabi; mezomorfi - tipii sportivi; endomorfi - sunt grasi.

Temperamentul individului poate afecta focalizarea. Pacientii endomorfi, la care sistemul visceral predomina,pot avea ametropii mari. Endomorfii sunt putin pretentiosi in ce priveste compensarea optica.

Din cauza unei sensibilitati mai mici raspunsurile la teste au o incertitudine mai mare. La indivizii de tip ectomorfic comportamentele duc la echilibru optic precis si stabil. La acestia compensarea este mai dificila. Acesti indivizi sunt predispusi la compensarea miopiei progresive.

Problemele de identificare vizuala sunt in funcandie de varsta, legate de nevoile subiectului, legate de gradul de dezvoltare al organismului.

Nasterea constituie o etapa decisiva in ce priveste vederea. Mediul in care se gaseste noul nascut poate sa joace un rol decisiv in primele zile. Carente in dezvoltarea locomotiei poate antrena intarzieri perceptive. Un mediu senzorial sarac poate induce carente perceptive.

Inregistrarile auditive constituie sursa indispensabila care usuresza cititul. O buna utilizare a obiectelor colorate este foarte necesara, altfel pot rezulta deficiente.

Citirea lenta se poate datora unor deficiente de motricitate sau a unui camp vizual prea ingust. Un scris neregulat se poate datora unui control insuficient al miscarii mainii, deci si impreciziilor perceptiei trasului liniilor.

Manifestari de dislexie cum ar fi inversarea literelor fara a avea cauze pur vizuale, corespund unor lacune in dezvoltarea identificarii vizuale. Memoria vizuala proasta poate fi determinata de deficiente ale identificarii.

3. Analiza nevoilor vizuale

Focalizarea este influentata de mediu. Iluminarea este un factor de mediu. Iluminarea in profunzime a campului vizual mai mare si se tolereaza o eroare de punere la punct mai mare.

Variatia de intensitate luminoasa activeaza o gimnastica oculara care nu are efect benefic asupra emetropizarii. Absenta acestora, un port abuziv de lentile absorbante risca sa provoace comportamente prea rigide la testele de control dioptric.

Distanta de lucru influenteaza focalizarea. Sistemul vizual este echilibrat pentru departe. El se poate adapta centrului deviat pentru lucrul aproape. Exista o distanta care permite activitatea vizuala aproape sustinuta cu cheltuiala energetica minima.

Aceasta este distanta de manipulare fiziologica adica distanta lui Harmon corespunzatoare lungimii antebratului masurata de la jonctiunea

degetului mare cu aratatorul pana la varful cotului. Durata de utilizare a sistemului poate constitui motiv de oboseala sau jena;influenta ei depinde de individ, de mediu, de caracteristicile lucrului efectuat si de postura adoptata.

Vederea binoculara este elementul fundamental al relatiei dintre individ si spatiul inconjurator. Distanta de lucru este elementul important in vederea binoculara. Centrarea celor doi ochi trebuie sa se realizeze cu precizie si suplete. Distanta de lucru fiind frecvent variabila, subiectul trebuie sa-si adapteze instantaneu postura binoculara. Aceste variatii pot provoca dificultati importante in cazul unei fuziuni fragile. Organismul nostru este prost adaptat sa lucreze aproape timp indelungat - indispozitie, neplaceri.

Vederea binoculara este elaborata pentru a functiona in spatiul tridimensional. Limitarea la un plan poate sa dea dimensiuni binoculare respectiv esoforie. Specialitatea la una sau doua dimensiuni ale spatiului tensa influenteaza diametrul pupilar, rezulta o poate provoca tensiuni binoculare. Miscarea poate fi considerata ca un element de igiena pentru sistemul binocular. Activitatea care se exercita in mediu total imobil poate da oboseala.

O iluminare insuficienta care privilegiaza numai vederea centrala poate sa constituie un factor de agravare a instabilitatii vederii binoculare.

Postura poate influenta vederea binoculara prin impunerea unei distante de vedere prea mica sau a unei pozitii care impiedica miscari respiratorii.

Durata mare a activitatii duce la oboseala binoculara.

Caracteristici antropometrice

Fisa antropometrica cu nr. 6 se completeaza impreuna cu aparenta fizica si aparenta psihologica.

In aceasta fisa sunt trasate doua scheme:

- Vedere din fata a capului

- Vedere de sus a capului

Se vor inscrie urmatoarele cote:

- distanta dintre linia pupilelor masurate pe semiintervale;

- distanta dintre centrele pupilelor masurate pe semiintervale;

- distanta dintre srancene si pometi;

- unghiurile de fanta ale nasului;

- grosimea la radacina nasului;

- latimea capului in dreptul fantei sfenoidale;

- latimea capului in dreptul urechilor;

- latimea capului la o distanta intermediara intre cele doua de mai sus.

La barbati intervalul sfenoidal este de 120 mm iar cel auricular de 150.

La femei intervalul sfenoidal este de 110 mm iar cel auricular de 140.

Unghiul de fanta al nasului este la barbati 22 de grade, iar la femei 25 de grade. In functie de individ aceste valori difera dupa caz.

Pe aceeasi fisa se prezinta masuratori facute din profil cu rama adaptata pe fata. Aceste masuratori sunt:

- distanta dintre lentila si ochi;

- ungimea bratului de la varf pana la cuta urechii;

- inclinarea bratului fata de normala la planul monurii;

- inaltimea nasului in raport cu linia pupilara in planul monturii.

Se mai pot face masuratori secundare:

- lungimea nasului si fanta nasului;

- lungimea genei in raport cu varful corneei;

- lungimea bratului in spatele urechii;

- distanta in planul monturii intre montura si pometi.

De asemenea mai pot fi consemnate:

- forma capului, nasului, tamplelor;

- distanta de la arcada sprancenelor si pana la suprafata monturii;

- forma urechilor;

- natura epidermei;

- alte anomalii anatomice.

In urma anamnezei se face Inspectia vizuala preliminara