| CATEGORII DOCUMENTE |
| Alimentatie nutritie | Asistenta sociala | Cosmetica frumusete | Logopedie | Retete culinare | Sport |
PROGRAMUL WILLIAMS
INTRODUCERE
In cazul in care pacientul decide sa se trateze pentru hernie de disc lombosciatica sau discopatie lombara, pasii pe
care acesta trebuie sa-i urmeze sunt:
In prima
faza se trateaza simptomatologia (durere,
contractura musculara, discomfort) prin sedinte de fizioterapie asociate cu
masaj terapeutic (nu de relaxare!); medicatia ajuta doar temporar si este, de
obicei, agresiva pentru mucoasa gastrica (de aceea antiinflamatoarele se iau cu
un pansament gastric de tipul omez, omeran, ranitidina); aceste sedinte de
fizioterapie trebuiesc repetate de doua ori pe an deoarece efectele lor sunt de
lunga durata;
In a doua
faza se trateaza cauza cu
ajutorul kinetoterapiei (programul Williams- fazele I, II si III);
In cel
mai rau caz se intervine chirurgical
Coloana vertebrala
reprezinta elementul central al sistemului osos uman si deci al
aparatului locomotor. Aceasta indeplineste urmatoarele functii: functia de
sustinere (sustine trunchiul alaturi de musculatura paravertebrala), functia de
protectie (protejeaza maduva importiva diferitelor agresiuni mecanice cu
ajutorul canalului medular), functia de mobilitate (datorita curburilor sale
fiziologice ofera omului posibilitatea de a se misca si de a se deplasa ),
functia morfogenetica (particularitatile mecanicii coloanei vertebrale
influenteaza asezarea organelor interne).
Coloana
vertebrala este alcatuita din 33-34 piese osoase numite
vertebre. 7 cervicale, 5 lombare, 12 dorsale, 5 sacrale si 4-5
coccigiene. Corpii vertebrali sunt legati prin discurile intervertebrale.
Intre vertebre se mai gasesc si ligamente care, impreuna cu discul
intervertebral si cu capsulele articulare, formeaza segmentul de mobilitate
Lombosacralgia - folosirea programului Williams pentru recuperare la varstnici
In cadrul bolii sunt evidentiate 4 etape: perioada acuta, perioada subacuta, perioada cronica si perioada de remisiune completa. Din punct de vedere strict al miscarii si al exercitiilor de recuperare tintite pe afectiune, interesate sunt perioada subacuta si cea cronica. In perioada acuta se incearca obtinerea relaxarii prin posturari si exercitii specifice de relaxare bazate pe efectele fiziologice pe care acestea le induc pentru a scadea iritatia radiculara si a reechilibra activitatea sistemului nervos vegetativ.
Recuperarea in perioada de remisiune completa este de fapt kinetoprofilaxia secundara de prevenire a recidivelor prin 'scoala spatelui' - un set de reguli si exercitii (efectuate in perioadele precedente) menite sa asigure o postura corecta, un echilibru bun de forte la nivelul musculaturii implicate in statica si dinamica, cat si protectia coloanei. Programul Williams este una din cele mai populare metode folosit pentru asuplizarea trunchiului inferior (William'Ts flexion exercises). Se folosesc exercitii de remobilizare a coloanei lombare, basculari de bazin, intinderea musculaturii paravertebrale si psoasiliacului. Este divizat in 3 parti distribuite astfel:
Faza I si Faza a II-a pentru perioada subacuta: durerile din decubit au disparut, bolnavul se poate misca in pat fara dureri, se poate deplasa prin camera, poate sta pe scaun un timp mai mult sau mai putin limitat, durerea este suportata daca nu este mobilizata coloana.
Faza a III-a pentru perioada cronica in care pacientul poate sa-si mobilizeze coloana, durerile fiind moderate, astfel incat nu-l mai forteaza sa adopte autoblocarea lombara; in ortostatism si mers, durerile pot aparea dupa o perioada mai mare de timp, pot persista contracturi paravertebrale
Scopul exercitiilor era sa reduca lordoza lombara sau sa o indrepte. Pentru asta era nevoie de tonifierea muschilor abdominali si ai fesierului mare pentru a produce miscarea de bascula a bazinului. Trebuie acordata o mare atentie pacientilor cu cardiopatie ischemica, insuficienta cardiaca, insuficienta respiratorie sau anemie - NU se executa exercitiile care implica izometrie; foarte important este feed-back-ul trans mis terapeutului - disconfortul sau durerea sunt semne ca tehnica trebuie oprita.
NU se lucreaza in apnee; programul de recuperare se realizeaza intre mese in asa fel incat digestia/ senzatia de plenitudine sa nu fie un impediment; se lucreaza cu atentie la pacientii supraponderali datorita efectelor presei abdominale; programul se face in concordanta cu celelalte patologii asociate si tratamentele lor, principiul de flexie nu trebuie sa le combata pe celelalte (ex.: in osteoporoza sunt folosite variante care sa nu cifozeze trunchiul superior).
Faza I a Programului Williams
Exercitiul 1. Decubit dorsal - se flectea'" za si se extind genunchii (mai intai cate unul si apoi concomitent). Acest exercitiu impune luarea unor masuri de precautie pentru varstnic atunci cand este executat cu ambele membre inferioare. Trebuie avut grija ca presa abdominala sa nu creasca tensiunea, nu se lucreaza in apnee.
Exercitiul 2. Decubit dorsal - se trage cu mainile un genunchi la piept incercan du-se atingerea lui cu fruntea numai daca este posibil fara a stanjeni respiratia (nu in osteoporoza); se pot folosi variante fara implicarea trunchiului superior; se procedeaza la fel cu celalalt genunchi. Prin acest exercitiu se reduce lordoza lombara si se realizeaza stretching la nivelul spatelui, coapselor si articulatiilor sacroiliace.
Exercitiul 3. Tragerea genunchilor la piept ca la exercitiul 2, dar concomitent. Aceleasi indicatii cu atentie sporita asupra posibilitatii aparitiei apneei.
Exercitiul 4. Decubit dorsal - se trage un genunchi la piept, apoi celalalt, apoi ambii concomitent. Exercitiul este de fapt o combinatie intre exercitiile 2 si 3.
Exercitiul 5. Decubit dorsal cu bratele ridicate pe langa cap sus, genunchii flectati la 90 de grade , talpile pe pat - se impinge lomba spre pat -, se contracta abdominalii, se salta usor sacrul de pe pat; se revine si apoi se repeta exercitiul. Se poate incerca si cu bratele pe langa corp. Nu se urmareste prelungirea contractiei abdominalilor.
ExerciAiul 6. In sezand pe un scaun cu genunchii mult depArtaAi, se executA aplecAri cu mainile inainte, astfel incat sA atingA solul de sub scaun; se menAine aceastA aplecare 4-5 secunde, se revine, apoi se repetA.
Acest exerciAiu este inclus in programul standard Williams - NU se recomanda folosirea lui pentru recuperarea varstnicilor! In prima faza, fiecare exercitiu se executa de 3-5 ori, in functie de posibilitati, se repeta pe timpul zilei. Efecte notabile se inregistreaza de obicei la executarea programului dimineata ca o actiune care sa preceada orice activitate. In studiul 'oThe Reduction of Chronic Nonspecific Low back Pain through the Control of Early Morning Lumbar Flexion. A Randomized Controlled Trial' ) s-a observat ca prin educarea flexiei lombare executata dimineata durerea scade si implicit costurile pentru medicamentatia impotriva durerii lombare joase nespecifice. Deci educarea flexiei lombare este foarte importanta.
Faza II a Programului Williams
Cam dupa 2 saptamani de la inceperea primei faze, se adauga noi exercitii cu grade de complexitate mai mari.
Exercitiul 7. Decubit dorsal cu genunchii flectati, talpile pe pat - se apleaca ambii genunchi spre dreapta si apoi spre stanga pana cand ating patul. Nu se forteaza sub nici o forma miscarea daca intervine senzatia de disconfort;
Exercitiul 8. Decubit dorsal - calcaiul drept se asaza pe genunchiul stang; se executa o rotatie din articulatia coxofemurala dreapta pana se atinge cu genunchiul drept patul, apoi se inverseaza picioarele. Exercitiul nu se realizeaza in cazurile de coxartroza coxofemurala, cand atitudinea de rotatie externa trebuie combatuta.
Exercitiul 9. Decubit dorsal - se ridica alternativ cate un membru inferior cat mai sus, cu genunchiul perfect intins. Se pleaca de la amplitudini mici spre amplitudini mai mari in asa fel incat miscarea sa poata fi facuta corect, fara flectarea genunchiului si fara aparitia de tremuraturi (se controleaza concordanta respiratiei cu miscarea).
Exercitiul 10. In ortostatism - genuflexiuni cu mainile in sprijin pe spatarul scaunului, spatele drept, calcaiele pe sol. Se urmareste ca amplitudinea pe care se face flexia sa fie potrivita pentru a se reveni usor la pozitia initiala cu atentie asupra respiratiei. Amplitudinea creste treptat in functie de progresul inregistrat.
Exercitiul 11. Pozitia de 'ocavaler servant' , corpul aplecat pe coapsa ridicata la 90 grade, sprijin pe sol cu mainile - se intinde genunchiul de sprijin, executand o balansare care trebuie sa intinda psoasiliacul. Nu se recomanda datorita complexitatii lui si a multitudinii de structuri solicitate!
Faza III a Programului Williams se continua in perioada cronica
Exercitiul 12. Decubit dorsal cu genunchii flectati, se impinge lomba spre pat, se basculeaza sacrul in sus (lomba ramane mereu in contact cu patul), se contracta peretele abdominal. Intr-un studiu de caz (Snook et al., Spine, Dec 1, 1998; 23(23):2601-7 'oThe Reduction of Chronic Nonspecific Low back Pain through the Control of Early Morning Lumbar Flexion. A Randomized Controlled Trial' ) s-a observat ca prin educarea flexiei lombare executata dimineata durerea scade si implicit costurile pentru medicamentatia impotriva durerii lombare joase nespecifice. Deci educarea flexiei lombare este foarte importanta.
Exercitiul 13. In ortostatism la perete, taloanele la 25-30 cm de acesta; se aplica sacrul si lomba aplatizate pe perete; se apropie treptat calcaiele de perete si se mentine contactul lombei cu acesta. Exercitiul este aproape la fel cu cel precedent, difera pozitia. 14. Decubit dorsal - se executa bicicleta cu pelvisul mult basculat inainte. Exercitiul poate fi destul de complicat datorita faptului ca blocheaza respiratia. Se pot folosi totusi variante din decubit lateral cu un plan de sustinere in partea posterioara in asa fel incat sa imite decubitul dorsal.
HERNIA DE DISC LOMBARA - RECUPERARE PRIN PROGRAMUL WILLIWMS varianta 2
Se caracterizeaza prin ruperea inelului fibros de la marginea discului vertebral, permitand hernierea materialului nucleului pulpos, care va interesa radacinile nervoase.
Dupa modul de severitate al conflictului disc-radacina nervoasa se descriu trei stadii de hernie de disc lombara:
- stadiul 1 - cu iritatrea radacinii (durere pe traiect radicular); - stadiul 2 - compresia radacinii (durere si parestezii pe traiect radicular cu modificari ale reflexelor osteotendinoase); - stadiul 3 - paralizia radacinii ( duereri, parestezii, pareza/paralizie pe membrul inferior).
Etiologie
Debutul HDl este brutal, legat de un factor declansator (efort fizic mare, frig etc) sau insidios, progresiv.
Orice pacient cu hernie de disc lombara prezinta clinic cinci sindroame:
1.) rahidian = vertebral ( durere , contractura
musculara paravertebrala, tulburari de statica vertebrala - scolioza, cifoza -
si tulburari de dinamica vertebrala - limitarea miscarilor de flexie, extensie
, inflexiuni laterale);
2.) radicular = suma semnelor si simptomelor ce exprima suferinta a una
sau mai multor radacini (durere radiculara , tulburari de sensibilitate si
neuromotorii);
3.) dural = semne cu expresie clinica rezultate din cresterea presiunii la care
este supus lichidul cefalorahidian;
4.) miofascial = dureri localizate in tesutul moale, identificate la palpare;
5.) neuropsihic = totalitatea modificarilor comportamentale si de reactivitate
neuropsihica a bolnavului.
Principalele traicete radiculare la nivelul membrului inferior sunt:
L 2, L 3 - fata laterala si anterioara a coapsei, pana in treimea ei
inferioara;
L4 - fata antero-externa sold, coapsa anterior ( de-a lungul muschiului
croitor),
fata interna a genunchiului; este corelata cu reflexul osteotendinos rotulian;
L5 - fesa, fata posterioara a coapsei pana la capul peronelui, loja
antero-externa a gambei , in jurul maleolei externe , fata dorsala a piciorului
pana la haluce si spatiul interdigital I;
S1 - fesa, fata posterioara a coapsei pana in spatiu popliteu, fata posterioara
a gambei pana la nivelul tendonului achilian si calcaiului , externa a
plantei , ultimele trei degete.
Tratamentul fizical-kinetic si recuperarea medicala
Acest gen de tratament este recomandat in toate stadiile evolutive ale lombosciaticii de cauza discala , dar trebuie individualizat in functie de forma clinica si particularitaiile bolnavului.
Pentru tratamentul fizical-kinetic este utila o clasificare care sa permita sintetizarea mijloacelor de tratament in cateva scheme cu valoare orientativa.
Prin perioada acuta intelegem stadiul de evolutie al bolii in care durerile lombo sacrate (cu sau fara iradiere) sunt intense , nu se calmeaza nici in decubit , exista contractura musculara paravertebrala cu sau fara blocada.
In perioada sub acuta durerile din decubit au disparut , pacientul se poate misca in pat fara prea mari dureri , poate sta pe scaun un timp limitat si se poate deplasa cu conditia de a nu-si mobiliza coloana lombo-sacrata si a nu-si provoca astfel exacerbarea durerilor.
Perioada cronica permite bolnavului sa-si mobilizeze coloana , aceste mobilizari declansand durere moderata, suportabila.
In ortostatism si mers , durerile apar dupa un interval mare de timp , pot persista contracturi ale musculaturii paravertebrale lombare
Perioada de remisiune completa este perioada dintre episoadele algice in care pacientul este asimptomatic si predispus astfel la repetarea acelorasi greseli ce duc la recidiva.
Factorul esential care poate asigura o reusita terapeutica pe termen mediu si lung, reducerea reala a riscului de recidiva , consta in adaptarea riguroasa a unui program de fizio-kinetoterapie la elementele etiopatogenice genereatoare de suferinta.
Vazut din acest unghi , tratametul are ca obiective:
-educarea bolnavului in sensul acordarii importantei
juste durerii sale lombo sacro-fesiere;
-profilaxia activa a recidivelor;
-reducerea riscurilor de complicatii radiculare a sindromului dureros lombar.
Pe langa obiectivele principale , apar si cele suplimentare datorita
coafectarii radiculare si aparitia suferintei neurologice :
tulburari de sensibilate, deficite motorii , tulburari trofice etc.
Obiectivele
pe care trebuie sa si le propuna orice program de kinetoterapie sunt:
- relaxarea musculaturii contracturate si asuplizarea
trunchiului inferior.
Pentru relaxarea musculaturii lombare cu reducerea concomitenta a
lombo-sacralgiei , Sbenghe recomanda aplicarea exercitiului hold-relax,
modificat , cu rezistenta moderata spre minima.
- contractia unui grup muscular este urmata de relaxarea muschilor activati si ciclul se repeta.
Abordarea grupelor musculare se face de la distanta spre zona afectata.
Se utilizeaza pozitiile finale
ale diagonalelor Kabat pentru membre in scopul influentarii musculaturii
trunchiului.
Diagonalele membrelor superioare vor influenta musculatura abdominala
superioara si cea exetensoara superioara a trunchiului.
Diagonalele membrelor inferioare vor influenta musculatura abdominala
inferioara si pe cea a trunchiului.
Pentru asuplizarea trunchiului inferior prin exercitii de remobilizare a
coloanei vertebrale lombare , basculari ale bazinului , intinderea musculaturii
paravertebrale si muschiului psoas-iliac , cel mai frecvent se utilizeaza programul Williams.
Acest program cuprinde urmatoarele exercitii repartizate in doua faze
A. In prima faza
-decubit dorsal , flexia-extensia genunchiilor;
-decubit dorsal , se trage cu mainile un genunchi la piept pana se atinge
genuchiul cu fruntea, apoi celalat genunchi;
-acelasi exercitiu , dar se executa simultan cu ambii genunchi;
-decubit dorsal , cu mainile sub cap , se trage un genunchi cat mai mult spre
piept , apoi celalalt , finalizand cu ambii genunchi concomitent;
-decubit dorsal cu bratele ridicate la verticala , pe langa cap , genunchii
flectati la 90 de grade , talpile pe pat.
Din aceasta pozitie se impinge zona lombara spre pat , se contracta abdominalii si se basculeaza sacrul inainte.
Exercitiile se executa in serii de repetari al caror numar se stabileste in functie de pacient.
B. In faza doua a programului Williams:
-decubit dorsal cu genunchii flectati , talpiile pe pat , se apleaca ambii genunchi lipiti spre dreapta si spre stanga pana ating suprafata patului;
-decubit dorsal , se ridica alternativ calcaiul si se aseaza pe genunchiul opus si din aceasta pozitie se abduce coapsa pana atinge suprafata patului;
-decubit dorsal , se ridica alternativ fiecare membru inferior al genunchiului extins;
-din ortostatism , genoflexiuni cu mainile sprijinite pe spatarul unui scaun, spatele se mentine perfect drept , calcaiele lipite pe sol;
-pozitia de "cavaler servant" , corpul aplecat spre inainte si sprijin cu mainile pe sol; se intinde genunchiul de sprijin executand si o balansare care intinde muschiul psoas-iliac.
La acest program se pot asocia o serie de exercitii la spalier din pozitia atarnat , in functie de posibilitatile fizice ale bolnavului.
-cu spatele la spalier , mainile deasupra capului , priza cu ambele maini pe aceasi bara se executa:
1. ridicari ale genunchiilor la piept;
2. rotarea trunchiului stanga/dreapta cu genunchii flectati;
3. bascularea stanga/dreapta a membrelor inferioare intinse;
4. semisuspendare (soldurile si genunchii flectati la 90 de grade , sprijin si pe picioare) , se fac basculari inainte , inapoi si in lateral ale bazinului.
-cu fata la spalier , mainile facand priza pe aceasi bara se executa:
1. redresarea bazinului;
2. pendularea bazinului.
In perioada cronica se continua kinetoterapia prin consolidarea asuplizarii coloanei verterbrale lombare , dar cu accent pe tonifierea musculaturii trunchiului.
Scopul tonifierii musculaturii abdominale si a celei extensoare lombare este, ca si in pozitia de ortostatism , trunchiul inferior sa realizeze o pozitie neutra a pelvisului si sa creeze o presiune abdominala care sa fie capabila sa preia o parte din presiunea la care sunt supuse discurile intervertebrale.
Program terapeutic
1. - din decubit dorsal cu genunchii flectati la 90 de grade , talpile pe pat.
Se incearca impingerea cu forta a genunchiilor in sus in timp ce kinetoterapeutul se opune miscarii , tot timpul partea lombara ramanand in contact cu patul;
2. - aceasi pozitie de plecare , pacientul ridica capul umerii si trunchiul , bratele intinse anterior , pana cand palmele ajung deasupra genunchilor.Se revine si se repeta.
3. - din pozitie de cvadripedie
pentru corectarea lordozei lombare , se 'suge' puternic abdomnenul si
se mentine. Se relaxeaza si se repeta.
4.-decubit dorsal , genunchii flectati la 90 de grade , lipiti unul de altul ,
pacientul incearca sa ii duca lateral spre panul patului.
5. - aceeasi pozitie de plecare , bolnavul isi trage cu forta genunchii la piept, iar terapeutul se opune;
6. - decubit dorsal cu membrele inferioare intinse. Terapeutul incearca sa ridice ambele membre , dar pacientul se opune;
7. - din decubit lateral cu coapsele usor flectate.Terapeutul impinge cu o mana pelvisul pacientului inainte si cu a doua mana trage inapoi de umarul acestuia.Bolnavul se opune acestor forte.
8. -executarea "podului" din decubit dorsal cu genunchii usor flectati , sprijin pe umeri-spate si picioare, se ridica bazinul si zona lombara. Terapeutul se opune apasand pe crestele iliace;
9. -din pozitia "pod", bolnavul incerca o rotare a bazinului la care terapeutul opune rezistenta spre sfarsitul cursei miscarii.Se alterneaza stanga/dreapta.
10. -din ortostatism langa o masa , pacientul se sprijina usor de ea si face o usoara flexie din solduri metinand coloana lombara delordozata; kinetoterapeutul se opune miscarii , avand o mana pe scapula si cealalta anterior , pe cresta iliaca opusa . Bolnavul se opune acestor forte.
In perioada de remisiune completa , bolnavul poate recurge la un tratament balneo-climateric.
Aceste programe nu sunt standard si este recomandata varierea exercitiilor in functie de pacient !
Recomandarile sunt in functie de localizarea afectiunii si de profesia pe care o are pacientul. Astfel , pacientii care isi desfasoara activitatea in special in pozitie ortostatica sun beneficiarii unui program de kinetoterapie orientat spre intretinerea si dezvoltarea sistemului muscular de sutinere pe verticala a coloanei vertebrale.
Pentru pacientii a caror activitate profesionala solicita flexia trunchiului si miscari complexe ale membrelor superioare , programul de kinetoterapie profilactica trebuie orientat spre consolidarea functiei de baza a sistemului vertebro-ischio-gambierilor, care asigura retroversia trunchiului la nivelul articulatiei coxo-femurale
Exercitii pentru discopatia lombara ( se fac pe saltea sau la spalier.)
Programul Williams tonifica musculatura abdominala, care,
intarindu-se, strange, aducand spatele in pozitie cat de cat normala
fiziologic', explica Aurelia Popa.
Coloana vertebrala nu este dreapta, ci prezinta o serie de curburi in regiunea
cervicala, toracala si lombara. In zona cervicala, exista o curbura cu
concavitate posterioara care se numeste lordoza, in timp ce la nivelul coloanei
toracice exista o curbura cu concavitate anterioara, denumita cifoza. Curbura
in zona lombara are concavitatea posterior si se numeste lordoza lombara.
In regiunea pelviana, adica la nivelul bazinului, exista o curbura cu
concavitatea orientata anterior si este formata de sacru si oasele cocigiene.
Curburile coloanei vertebrale sunt conditionate mecanic de inclinatia
bazinului.
EXERCITII
LA SALTEA Daca nu ai saltea, poti improviza una din doua paturi. Kinetoterapeutul
te sfatuieste sa nu faci exercitii niciodata in pat, indiferent de cat de tare
este. Aurelia Popa precizeaza ca primele exercitii sunt de incalzire a
musculaturii. Exercitiile sunt eficiente daca se fac de doua-trei ori pe
saptamana, timp de 15-20 de minute pe zi. Fiecare exercitiu se face in seturi
de cate zece exercitii-pauza-inca zece.
1. Intins pe spate pe saltea, se trage
varful piciorului si se intinde. Se efectueaza zece exercitii, se face o
mica pauza, si inca zece.
2. Aceasi pozitie, picioarele indoite, cu talpa pe saltea, se ruleaza piciorul pe calcai si pe varf.
3. Din aceeasi pozitie, cu picioarele indoite, se apropie si se departeaza genunchii.
4. Din aceeasi pozitie, se face
bicicleta cu un picior. Zece exercitii pe un picior si inca zece pe
celalalt picior.
5. Cu picioarele indoite, cu talpa pe saltea, intinde un picior. Piciorul intins se ridica. In momentul in care
piciorul este ridicat tragi varful si il intinzi cand piciorul este coborat.
6. Cu genunchii indoiti cu talpa pe saltea, efectueaza balansari de bazin. Spatele ramane lipit de saltea si
ridici doar putin fesierii.
7. Cu picioarele indoite, cu talpa pe saltea, trage cate un genunchi la piept.
8. Avand picioarele indoite cu talpa pe saltea, tine mainile pe coapsa (partea
anterioara a picioarelor). Mainile aluneca
in sus pana la genunchi si revin. Acest exercitiu este contraindicat
pentru spondiloza cervicala, deoarece accentueaza curbura cervicala.
9. Pe spate, genunchii indoiti cu talpa pe saltea. Trage cate un genunchi la piept concomitent cu ridicarea capului
stanga - dreapta.
10. In aceeasi pozitie, trage amandoi
genunchii la piept. Este un exercitiu dificil, care s-ar putea sa nu fie
efectuat de pacientii cu o discopatie acuta. Daca se poate face, se efectueaza
maxim zece exercitii.
Kinetoterapeutul Aurelia Popa subliniaza ca este important sa se revina cu
talpa pe saltea, avand genunchii indoiti, si nu intinsi. Daca se revine cu ei
intinsi, curbura lombara se accentueaza, avand loc un efect invers fata de cel
dorit.
11. In aceeasi pozitie, se trag amandoi
genunchii concomitent cu ridicarea capului.
Pentru urmatoarele exercitii se schimba pozitia.
1. Culcat pe o parte, pe saltea, mana de aceeasi parte este sub cap, indoaie
usor genunchii. Cu cealalata mana ramasa libera, trage genunchiul la piept si intinde-l.
2. Aceeasi pozitie, genunchiul de jos usor flectat, celalalt intins, ridica piciorul in lateral. Se ridica
piciorul la aproximativ 45 de grade. Nu trebuie sa se ridice piciorul combinat
cu o rotatie externa.
3. Culcat lateral, cu piciorul de jos usor indoit, flexeaza piciorul (adu piciorul intins spre fata).
Exercitii
in patru labe. Numarul exercitiilor: zece-pauza-zece 1. Se trage alternativ
cate un genunchi la piept. Se alterneaza stangul cu dreptul.
2. Aceeasi pozitie, se duce fundul pe
calcaie si se revine. Se relaxeaza.
'Acest exercitiu este foarte relaxant. Majoritatea celor care il descopera
stau in pozitia asta' spune Aurelia Popa.
Important de stiut pentru persoanele cu
discopatie lombara Pacientii trebuie sa invete sa se ridice, cu genunchii indoiti si
spatele drept.
Se evita rasucirile.
Daca lucrezi la birou, pune-ti sub picioare o cutiuta de o inaltime de 10, 15
cm.
Cand conduci, trage-ti scaunul cat mai in fata.
Evita extensiile, deoarece accentueaza curbura lombara.
PARAPLEGIA
OBIECTIVELE RECUPERARII BOLNAVILOR PARAPLEGICI
Paraplegia reprezinta examenul cel mai complet pe care il sustine un
kinetoterapeut in fata unui pacient , caci trebuie sa dea
dovada de un inalt profesionalism si de imensa rabdare si
bunavointa.
Scopul recuperarii lui este ,,de a ajuta acientul sa se ajute
singur", ceea ce inseamna:
- a-l face sa-si utilizeze partea buna a corpului pentru a
compensa partea paralizata;
- a-l face sa-si accepte handicapul, considerandu-se ca are
multe resurse de a fi util lui si celor din jur si ca viata
poate sa-i ofere destule satisfactii.
Ca obiective, recuperarea paraplegicului ridica trei principale:
1. REEDUCAREA VEZICII SI INTESTINULUI
Asistarea tulburarilor sfincteriene este un obiectiv de prima
importanta, neglijarea lui aducand complicatii serioase, putand
pune in pericol chiar viata pacientului.
Afectarea mictiunii in diverse grade este aproape regula la
paraplegici.
In perioada socului spinal sondajul este obligatoriu.
Daca leziunea completa a interesat zona sacrata medulara,
atat detrusorul cat si sfincterele sunt flasce.
In aceste cazuri evacuarea urinei se obtine prn posturare (in
sezand), cu presiune pe abdomenul inferior, prin contractii ale
peretelui abdominal.
2. REEDUCAREA MOTORIE
Controlul motor al paraplegicilor
Controlul motor al paraplegicilor va fi realizat e baza unei scheme de program
care priveste cele patru componente (mobilitate - stabilitate - mobilitate
controlata - abilitate), la care urmarim pozitia si
miscarea, tehnici de contractie si elemente facilitatorii.
a. Mobilitatea (nitierea miscarii)
.Pozitie si miscare
- sunt utilizate diagonalele Kabat, in functie de musculatura
slaba ce trebuie promovata; se prefera schemele bilaterale
si miscarea cu rezistenta a trunchiului.
In functie de situatie, se aleg posturi care elimina
gravitatia sau, din contra, sunt antigravitationale, in asa
fel incat sa se poata aplica rezistenta manuala in timpul
exercitiului.
- Musculatura slaba cu caracter in principal tonic, nu va fi
tinuta in pozitie alungita un timp prelungit si nici
nu i se va aplica o rezistenta maximala.
- Musculatura slaba cu caracter principal fazic raspunde favorabil la
repetatele intinderi rapide din pozitie alungita.
.Tehnici de contractie
Se selecteaza tehnicile care promoveaza initierea
miscarii.
Cele mai valoroase sunt: ,, miscarea activa de relaxare - opunere"
si ,,contractiile repetate" cu repetate intinderi la nivelul zonei de
alungire a muschiului.
Musculatura tonica si cea fazica pot raspunde diferit la
aceste tehnici.
Astfel, fesierul mijlociu raspunde mai bine la ,,MARO", caci in
aceasta tehnica contractia
musculara este initiata sa nivelul zonei de scurtare.
In cazul in care nu se obtine un raspuns, se vor efectua repetate
intinderi in zona alungita.
Pentru muschii fazici, tehnica ,,contractiilor repetate" in zona
alungita, ca si in intinderile repetate, faciliteaza activitatea
musculara.
.Elemente facilitorii
De mare importanta este utilizarea impulsurilor senzitive
periferice pentru promovarea miscarii.
Trebuie realizate pe zonele cu sensibilitate conservata.
Ca mijloace: vibratia, calupul de gheata, tapotajul, atingerea
blanda se asociaza intinderilor rapide ca si exercitiu cu
rezistenta.
b. Stabilitatea
.Pozitie si miscare
La paraplegici stabilitatea - mentinerea tonusului muschilor
extensori postulari - este o problema dificila.
Pentru mentinrea tonusului trebuie schimbata postura spre
pozitia antigravitationala, gravitatia devenind o
forta rezistiva.
Odata
castigata aceasta etapa, se trece la exercitii de
cocontractie.
Se modifica postura in asa fel incat segmentele sa suporte
greutatea corpului, care va reprezenta forta rezistiva, aceasta
postura plasand muschii tonici in stare de intindere prelungita.
Astfel de posturi care realizeaza cocontractii sunt: patrupedia,
podul, ortostatismul cu
sprijin pe maini, ortostatismul complet.
In aceste cazuri, atat incarcarea prin greutatea corporala, cat
si intinderea muschilor determina cocontractia.
.Tehnici de contractie
Pentru facilitarea mentinerii tonusului, cea mai buna tehnica este ,,contractia izometrica in zona scurtata", pentru cocontractie, tehnicile cele mai indicate fiind ,,izometria alternanta" si ,,stabilizarea ritmica".
.Elemente facilitatorii
Pentru cresterea contractiei izometrice, aceste elemente sunt urmatoarele: elescoparea, periajul, vibratiile si mentinerea contractului manual.
c. Mobilitatea controlata
.Pozitie si miscare
Ca si pentru stabilitate, se utilizeaza aceleasi posturi
cu incarcare corporala.
Deplasarea greutatii la inceput se face pe un arc foarte redus, care
va creste treptat pe masura ce se va castiga controlul.
Aceste deplasar segmentare sau corporale, sunt alese dintre acelea care
sunt utilizate in timpul ambulatiei: un membru este ridicat de la
suprafata de sprijin si este miscat in toate directiile,
avand grja ca centrul de greutate al corpului sa ramana
mereu inauntrul suprafetei de sprijin, sau balansul bazinului in
diferite directii.
In etapa urmatoare se aplica rezistente contrand aceste
miscari.
.Tehnici de contractie
Pentru cresterea fortei de deplasare a greutatii
corpului sa segmentelor, se utilizeaza ,,inversarea lenta", ca
si ,,inversarea lenta cu oprire".
In timpul ambulatiei se solicita contractia excentrica,
pentru a carei promovare se utilizeaza ,,inversarea agonistica".
Pe masura ce se castiga primii pasi in mobilitatea
controlata, se trece la alte tehnici, cum ar fi: ,,izometria
alternanta" si ,,stabilizarea ritmica", iar in final
,,inversarea lenta" si ,,inversarea lenta cu oprire".
.Elemente facilitatorii
Contactul manual va fi direct pe partea corpului implicata in
mobilitatea controlata.
Se adauga: vibratia, telescoparea, intinderea rapida, calupul de
gheata, aplicate fie pe membrul in miscare, fie pe cel in
sprijin.
d. Abilitatea
.Pozitie si miscare
Ambulatia in sine este exercitiu
de baza. Se urmareste realizarea
frecventialitatii miscarii de mers.
Etapa urmatoare este mersul in toate directiile: inainte, inapoi, in
lateral, in diagonala, cu incrucisarea picioarelor, urcand sa
coborand scari.
.Tehnici de contractie
,,Progresia - rezistenta" este tehnica de
baza a promovarii abulatiei.
In momentul unei scheme unilateralese aplica tehnica ,,secventialitatii
normale", pentru a
asigura o corecta succesiune a schemei de miscare de la segmentele
distale spre cele proximale.
Pentru antrenarea controlului excentric al
muschilorse continua cu tehnica ,,inversarea agonistica".
.Elemente facilitatorii
Influxurile senzitive sunt retrase treptat, caci controlul a fost obtinut.
3. REEDUCAREA SENSIBILITATII
Evaluarea sensibilitatii este relativ dificila, caci
comporta o totala participare din partea bolnavului, un inal grad de
subiectivism, dar si un efort de concentrare care-l oboseste repede.
Este de preferat sa estam sensibilitatea in 2-3 sedinte de
scurta durata.
Trebuie create conditii ambientale favorabile care sa nu perturbeze
examinarea.
Evaluarea si recuperarea deficitului somatosenzitiv este strans
legata de evaluarea si recuperarea motorie, facand parte din ea
si cade in sarcina kinetoterapeutului care va organiza, efectua si
urmari programul reeducarii deficitului senzitiv.
PROCESUL DE RECUPERARE A BOLNAVULUI PARAPLEGIC LA PAT
Desi imobilizat la pat, pacientul a depasit deja ,,socul
spinal" si isi incepe recuperarea in spital pentru aceasta
etapa.
In aceasta perioada, amilia trebuie bine instruita pentru a i se
asigura bolnavului o cat mai buna reeducare functionala.
Reeducarea la pat se practica in primele doua stadii si
implica:
a.Pozitionarea urmareste doua principale obiective:
-Evitarea escarelor datorate presiunilor prelungite pe aceleasi zone
(fese, sacru, spate, calcai).
Se vor schimba alternativ pozitiile corpului, se evita cutele
cearceafului, se va masa si talca pielea.
-Evitarea retracturilor cu instalarea pozitiilor vicioase.
Debutata ca o paralizie flasca, treptat paralizia devine spastica
(interesarea neuronului motor central), flexorii si adductorii fiind
primii afectati de spasticitate.
Posturarea va fi deci: coapsele, gambele in extensie, piciorul la 900
fata de gamba, coapsele in usoara abductie cu
perna intre ele.
b. Mobilizarile pasive
In toate articulatiile si pe toata amplitudinea de
miscare, se executa pe segmentele paralizate pentru mentinerea
unei bune circulatii sangvine, pentru prevenirea anchilozelor articulare,
a retracturilor musculo-tendinoase, pentru revenirea pozitiilor vicioase.
Miscarile pasive se executa lent, amplu, cu blandete,
progresiv, articulatie dupa articulatie, inepand cu cele
distale.
Fiecare membru se lucreaza timp de 15 minute - 1 ora, de doua
ori pe zi in primele sase saptamani, apoi odata pe zi.
c. Mobilizarile active
Pentru cresterea fortei musculare la membrele superioare
si trunchi, se incep, desigur, dupa iesirea din stadiul I al
socului spinal si sunt absolut necesare pentru a compensa
jumatatea inferioara paralizata.
Se executa exercitii active ample, ale membrelor superioare libere,
cu baston, cu minge medicinala, etc.
Tonifierea musculaturii se realizeaza pin exercitii izometrice
si cu rezistenta, utilizand gantere, extensoare, elastice, etc.
O atentie deosebita se acorda marelui dorsal, muschiul care
face legatura intre membrul
inferior si bazin, adductor si extensor al bratului, care
intra in actiune la sprijinul in carje sau bare paralele,
ridicator al semibazinului homolateral, antreneaza si membrul
inferior respectiv, permitand mersul in 4 timpi.
Antrenarea lui se face din decubit lateral, pacientul inercand sa ridice
bazinul contra opunerii realizate de kinetoterapeut.
Alti muschi importanti de a fi tonificati sunt: pectoralul,
marele rotund, marele dintat, tricepsul brahial, toti intrand in
actiune in moementul transferului din pat, in scaunul cu rotile si
invers.
Se utilizeaza tehnica de facilitate, ,,secventialitatea pentru
intarire", dar pot fi utilizate si altele: contrcatiile
repetate, inversarea lenta cu oprire, inversarea agonistica.
Tonfierea si ameliorarea mobilitatii controlate a trunchiului
inferior, care prin metodologia sa, urmareste promovarea influxului
nervos, de la musculatura puternica a trunchiului superior, spre
muscultura slaba a celui inferior , utilizand cunoscutele tehnici de
,,despicare" (,,chop") sau de ,,ridicare" (,,lifting"), care se vor executa din
decubit, din semisezand si sezand.
Efectele se materializeaza in tonifierea musculaturii abdominale ca
si a extensorilor trunchiului inferior.
d.Gimnastica respiratorie
Reprezinta, de fapt, educarea repsiratiei
abdomino-diafragmatice si facilitarea evacuarii secretiilor
bronsice prin posturile de drenaj atunci cand este cazul.
Pentru reeducarea miscarilor respiratorii, intre exercitii se
executa miscari de respiratie sub rezistenta.
In inspiratie, rezistenta este opusa de kinetoterapeut, prin
aplicarea mainilor pe fata anterioara sau laterala a toracelui.
Mainile se opun maririi volumului cutiei toracice.
In expiratie, kinetoterapeutul schimba pozitia mainilor in
asa fel incat, pe de o parte, sa opuna rezistenta
rebordurilor costale, iar pe de alta parte, cu primele trei degete ale
mainii stangi sa opuna rezistenta muschiului diafragm,
sub apendicele xifoid.
Respiratia cu rezistenta se foloseste pentru diminuarea
activa a oboselii intre exercitii.
Dupa Steyskal Lubor, respiratia este un factor de facilitate.
In respiratia profunda se produce o relaxare a
spasticitatii.
Acestui moment kinetoterapeutic trebuie sa-i acorde atentie.
e. Autoposturarile in pat
Respectiv antrenarea pacientului de a-si schimba singur,
fara ajutor, pozitia in pat. Bolnavul isi va mobiliza
initial membrele inferioare cu mainile pe directia in care
urmeaza sa-si rasuceasca apoi corpul.
Se va trece din decubit dorsal in lateral, apoi in ventral.
Dupa primele 2-3 saptamani de paralizie flasca, treptat se
instaleaza spasticitatea.
Spasticitatea este salutara, caci fixand postura membrelor inferioare
in extensie permite stablitatea genunchilor in ortostatism, ajuta expulsia
urinara, mentine densitatea osoasaprin forta musculara
aplicata pe os.
Trebuie luate masuri pentru a milita intensitatea spasticitatii
cum ar fi:
-Evitarea excitarii tegumentelor (prezenta escarelor, procese algice
ale tesuturilor moi, mainile reci si aspre ale persoanei care-l
ingrijeste, frigul, etc).
-Evitarea starilor de enervare, stresurile, etc.
-Evitarea (tratarea) infectiei vezicale.
-Promovarea cu grija a posturilor reflex-inhibitorii ale
spasticitatii (poztiile Bobath).
Amintim doua posturi dintre cele mai importante:
-abductia cu rotatiei externa si usoara extensie
a coapsei, extensia genunchiului, dorsiflexia piciorului si extensia
degetelor.
-rotatia in sens invers a umerilor si pelvisului.
-Incalzirea usoara a tegumentelor jumatatii
inferioare a corpului.
Diminuand in acest fel spasticitatea, se vor putea efectua cu
usurinta exercitii kinetice si in plus, se vor evita
posturile spastice disfunctionale.
PROCESUL DE RECUPERARE A PACIENTILOR PARAPLEGICI IN SEZAND
Aceasta eapa se deruleaza in spital sa la domiciliu.
Ridicarea in sezut este conditionata de gravitatea leziunilor
vertebrale determinate de traumatism.
Fracturile instabile sau persistenta durerilor spatelui, pot intarzia
ridicarea in sezut.
Cel mai tarziu, dupa 8-12 saptamani dupa traumatism, se
incepe vertializarea.
PRIMA ETAPA va fi pozitia
,,sezand alungit" (membrele inferioare intinse, genunchii in extensie).
Este pozitie cu suprafata mai mare de sprijin, cu stabilitate
si echilibru mai bun.
Pentru inceput, sprijinul se va face si posterior pe membrele superioare,
trunchiul avand o pozitie usor oblica spre spate sau fiind
sprijinit de perne saz suporti.
Pozitia ,,sezand alungit", cu palmele in sprijin lateral la nivelul
marelui trohanter, este mai dificila, cerand un echilibru mai bun.
Aplecarea capului mult inainte, aduce centrl de greutate mai inauntrul
poligonului de sustinere, deci mareste echilibrul.
Treptat, trunchiul va fi adus la verticala fara vreun sprijin
suplimentar, doar pe bazin.
Din aceasta pozitie, bolnavul va fi ajutat sa execute un program
kinetic format in principal din:
a.Mobilizari pasive ale segmentelor membrelor inferioare
paralizate, cu aceleasi motivatii ca si in perioada
reeducarii la pat (din decubit).
Deoarece se afla la cateva saptamani de la lezarea maduvii,
si spasticitatea s-a instalat, se foloseste tehnica
mobilizarilor pasive, pentru a declansa reflexul de intindere
,,stretch-reflex", care duce la ameliorarea spasticitatii musculare.
Intinderea muschiului se face lent, se mentine timp mai indelungat,
14-20 secunde si se repeta de cateva ori intr-o
sedinta.
Relaxarea spasticitatii care urmeaza, poate sa dureze de la
30 de minute, la cateva ore, interval de care se profita entru alte tipuri
de exercitii.
Spasticitatea ischiogambierilor este un obiectiv important: se ridica
membrul inferior cu gamba pe umarul asistentului, care face priza
deasupra genunchiului, pe fata anterioara a coapsei; sa trnchiul este
ajutat sa se flecteze mult spre coapsa, mainile prind gleznele,
genunchii ramanand perfect intinsi.
Eventuala spasticitate a cvadricepsului, in general se menajeaza,
caci a ajuta la transferul din pat pe scaunul rulant.
b. Mobilizarile active, cu si fara ajutorul
kineterapeutului, reprezinta un grupaj de exercitii cu obiective
diferite.
1. Cresterea fortei musculare la nivelul membrelor superioare,
a adductorilor si abductorilor umerilor (marele dorsal, marele rotund,
marele pectoral si marele dintat), ca si a tricepsului brahial -
muschi absolut necesari sprijinului pe maini pentru ridicarea
sezutului de pe pat in vederea transferului.
Tonifierea se face cu extensoare, haltere, exercitii izometrice, etc.
Contractiile izometrice constau in contractii repetate ale
muschiului respectiv, avand o durata aproximativ 3s, urmata de o
perioada de repaus de aceiasi durata, segmentul ramanand
imobilizat.
Ele se repeta periodic, 5-10 minute la fiecare ora.
Exercitiul de ridicare a sezutului se face din pozitia
,,sezand alungit", mainile sprijinindu-se pe palme lateral de marele
trohanter, sau kinetoterapeutul ajuta impingand in sus cele doua
fesi: se executa izometria, solicitand pacientului sa-si
mentina aceasta pozitie ridicata, cateva secunde.
O varianta a exercitiului: mainile se sprijina pe doua
carti, ceea ce obliga la o forta de ridicare mai mare
si ofera posibilitati de manevrare a trunchiului inferior
mai mari.
Din pozitia de ridicare a bazinului in sprijin pe maini, se executa
miscari de lateralitate, rotatie, antero-posterioare.
Se exerseaza acelasi exercitiu din pozitia ,,sezand
scurtat" cu picioarele atarnate la marginea patului.
2. Pentru transfer o mana se sprijina pe pat, cealalta
pe bara scaunului cu rotile si se execut ridicarea bazinului si
translarea corpului in scaun.
Aceasta performanta este insa pregatita de o
serie de alte exercitii, care au drept scop mentinerea trnchiului la
verticalitate in postura ,,sezand alungit".
3. Mentinerea pozitiei corecte a trunchiului pe bazin din
sezand alungit cere un anumit antrenament.
Se exerseaza stabilitatea trunchiului, mentinand sprijinul mainilor
in spatele corpului, pe lateral.
Pozitionarea posterioara a bratelor mareste baza de
sustinere, fiind mai usor de mentinut.
Mainile in lateral scad baza de sustinere, fiind pozitia cea mai
dificila.
Pentru a o usura, se apleaca mult capul si in acest fel centrul
de greutate cade in interiorul bazei de sustinere.
Din ,,sezand alungit" se executa balansuri antero-posterioare ale
trunchiului, rotatii, lateralitati la care kinetoterapeutul
opune rezistenta.
De asemenea, din aceasta pozitie sunt indicate si
exercitiile cu mingea medicinala si bastonul.
4. Deplasarea bazinului si membrelor inferioare din pozitia
,,sezand alungit" este o etapa importanta.
Se urmareste deplasara greutatii corpului prin
exercitii dinamico - statice.
Se lasa corpul in sprijin pe o mana, se ridica bazinul opus, se
roteste trunchiul si se incearca o tarare inainte sau inapoi a
hemibazinului ridicat si a membrului inferior corespondent.
Se face apoi balans cu spijin pe cealalta mana.
Ca tehnica de facilitare se recomanda,,stabilizarea ritmica".
Mai tarziu se incearca deplasarea inainte - inapoi prin impingerea
bazinului si membrelor inferioare cu sprijin pe maini.
Astfel pacientul invata sa-si miste membrele
inferioare prin miscarile bazinului.
5. Adaptarea pacientului la scaunul cu rotile este o etapa
intermediara, dar pentru multi paraplegici poate fi una finala,
deplasarea cu scaunul rulant ramanand definitiva.
Dupa ce pacientul a invatat sa treaca dn pat in
carucior si invers, antrenamentul se complica pri
invatarea trecerii din carucior pe un scaun obisnuit, pe
scaunul WC-ului, sau chiar pe podea, etc.
Concomitent se urmareste dobandirea unei independente cat mai
mari a pacientului prin antrenarea unor abilitati cerute de
viata obisnuita, de executarea unor activitati utile.
6. Imbunatatirea controlului balansului trunchiului se
realizeaza din ,,patrupedie" -pozitie care necesita o
stabilizare a bazinului pe solduri.
Se ridica alternativ cate un membru superior, transferand propria greutate
pe cealalta jumatate a corpului, apoi se va ridica membrul superior
opus.
Kinetoterapeutul sustine bazinul ajutand balansul, iar apoi contrand
usor acest balans. Se trece apoi la exercitiul de ,,tarare":
pacientul se lasa pe o parte, flectand cotul, in timp ce membrul superior
opus paseste inainte, tragand hemicorpul si
hemibazinul respectiv si antrenand astfel membrul inferior.
,,Patrupedia" si ,,tararea" bine antrenate, pot deveni un mijloc de
locomotie pentru paraplegic.
7. Intensificarea exercitiilor de crestere a activitatii voluntare a musculaturii membrelor inferioare.
A DOUA ETAPA este pozitia
,,sezand scurtat", adica pozitia de stand pe scaun.
Este o pozitie care va fi antrenata cu toata atentia,
caci ea va fi pozitia din scaunul cu rotile cu care se va deplasa
pacientul.
Din aceasta postura, mai putin stabila decat precedenta,
cerand deci un mai bun echilibru , se vor relua toate tipurile de
exercitii.
Este recomandabil ca piciorele bolnavului sa se sprijine pe podea.
Odata obtinut un bun echilibru din pozitia ,,sezand
scurtat" se incep exercitiile de transfer din pat pe scaun si invers,
din pat sau scaun, in scaunul cu rotile si invers, din scaunul cu rotile
pe WC si invers, etc.
Instalat in scaunul cu rotile, paraplegicul va relua exercitiile descrise
la pozitiile sezande, pe care le va completa cu invatarea
conducerii scaunului, precum si tot felul de activitati casnice:
sa gateasca, sa spele vase, sa lucreze la masa,
sa faca ordine in casa, etc. Aceste activitati trebuie
considerate ca terapie ocupationala, nu numai ca activitati
utile, necesare pentru viata din casa si independenta
bolnavului.
Independenta paraplegicului in scaunul rulant, poate merge mai departe
spre activitati recreative si sportive in afara casei,
participarea la bine-cunoscutele meciuri de baschet purtate intre echipe de
paraplegici in carucioare, condusul masinii, tenis de masa, tir
cu arcul, cusa cu obstacole pentru carucioare ortopedice, etc.
PROCESUL DE RECUPERARE A PACIENTILOR PARAPLEGICI IN MERS SI ORTOSTATISM
Asa-zisul ,,criteriu Guttman" prevede ca in momentul in care paraplegicul isi mentine echilibrul stand in sezut, cu ochii inchisi si cu bratele intinse inainte, se poate incepe programul de ortostatism si mers. In unele cazuri, ridicarea in picioare a paraplegicului necesita aplicarea orteze de la treimea superioara a coapsei pana la picior. Orteza trebuie sa asigure rigiditatea membrelor inferioare, dar la nivelul genunchilor sa aiba o balama, care sa permita flectarea acestora cand pacientul sta pe scaun. Daca musculatura abdominala si sacrolombara este deficitara, se adauga un corset de sustinere. Cu sau fara ortezarea membrelor inferioare, pacientul va utiliza carjele pentru mers. Desi multi paraplegici isi vot organiza viata si profesiunea ca dependenti de scaunul cu rotile, totusi se indica sa se depuna toate eforturile in exersarea ambulantei, chiar daca aceasta practic nu va insemna pe viitor modalitatea de deplasare a bolnavului. Exercitiile de ambulatie sunt necesare pentru ca:
Reduc spasticitatea si previn contracturile.
Pun in functiune toata musculatura voluntara capabila sa raspunda.
Previn osteoporoza si pierderea calcica, cu fragilizarea oaselor.
Previn formarea calculozei urinare.
Pevin osificarea reflexa a tesuturilor moi.
Sunt benefice pentru drenajul urinar.
Permit accesul paraplegicului in unel locuri in care scaunul cu rotile nu poate patrunde.
Ambulatia necesita un efort enorm, apreciat ca fiind la fel de mare ca acela pe care il reclama alergarea fata de mersul obisnuit la un individ sanatos.
Intensitatea cheltuielilor energetice este mai mare la pacientii spastici. Sunt mai usor antrenate la ambulatie, cazurile cu paralizii flasce, decat cele cu paralizii spastice. In afara de spasticitate, pierderea sensibilitatii este un alt factor care solicita un efort crescut pentr muschi de a mensine echilibrul. Obezitatea este, de asemenea, o cauza de crestere a consumului energetic in ambulatie.
Antrenarea marelui dorsal si a centurii scapulare se face si intre barele paralele cu o instalatie de scripeti. Pacientul se ajuta de brate si trage de pelvis inainte; treptat se creste greutatea de pe scripete. Se exerseaza echilibrul si in afara barelor paralele, la zid, sprijinit de carje, deplasand cate o carje in lateral, apoi inainte. Cu spatele la perete, cu sprijin pe carje,isi va ridica picioarele de pe sol. Va invata treptat sa se ridice de pe scaun si chiar de pe sol, ajutandu-se de carje.
Mersul poate incepe cand muschii adductori si abductori ai umarului pot ridica o greutate de cel putin 15 kg, pentru mersul in ctrje, sau cand cvadricepsul este in posesia unei forte de ridicare de 30 - 35 kg, pentru mersul fara protezare - ortezare.
Reeducarea mersului se adreseaza unei miscari complexe care antreneaza lanturile cinematice ale intregului organism. In cazul an care paraplegiile raman definitive, nu se pune problema mersului obisnuit, ci a dezvoltarii unor mecanisme de compensare si a crearii unor noi stereotipuri dinamice. Miscarile efectuate in vederea reeducarii echilibrului, in aceste conditii devin deosebit de importante.
Etapele principale ale reeducarii mersului sunt urmatoarele: ridicarea in pozitia ortostatica, mersul intre bare paralele, mersul cu carje axilare, cu carje canadiene, mersul cu baston, mersul fara sprijin si mersul pe teren accidentat. Uneori, in aceste programe sunt folosite si diverse aparate stimulatoare (vizuale, auditive, excitatoare, electrice). Deosebit de important in reeducarea mersului, este nu numai momentul in care se permite incarcarea membrului inferior ci si marirea progresiva a incarcaturii.
In programul de recuperare a paraplegicilor, un rol important il are pregatirea deficientelor, in vederea prevenirii eventualelor caderi accidentale.
Exercitiile de cadere si ridicare se vor efectua trecandu-se prin etapele urmatoare: exercitii pe saltea, fara carje, cu carje, cu si fara ajutorul kinetoterapeutului.
Deficientul va fi invatat cum sa cada, eliberand carjele in lateral si cum s se ridice folosind carjele. Se executa apoi un exercitiu pe sol (fara saltea), cu si fara ajutorul kinetoterapeutului, exercitii pe tern variat (scari, denivelari, diverse obstacole).
Recuperarea functionala a bolnavilor paraplegici este axata pe programul de kinetoterapie prezentat anterior. Odata depasite primele doua stadii de evolutie a paraplegicilor recuperabili, pe langa aspectele medicale, la fel de importante sunt si cele de resocializare, care sa permita in final incununarea programului de recuperare si a efortului depus pe o durata de mai multi ani, prin redarea unor independente cat mai mari acestor bolnavi.
METODE KINETICE FOLOSITE IN PROCESUL DE RECUPERARE
METODA KABAT
,,Flosirea unor stimului proprioceptivi variati, care se
adauga la eforturile voluntare ale bolnavului, are ca urmare facilitarea
functiei si o contractie musculara mai puternica decat
cea care poate fi provocata numai prin efort voluntar".
Facilitarea maxima se obtine
prin exercitiu intens, cu maximul de efort si rezistenta.
Autorul subliniaza ca miscarea pasiva nu realizeaza
nimic in mod direct in ceea ce priveste ameliorarea functiei
muschilor paralizati, intrucat nici-un fel de activitate
voluntara nu este provocata in grupurile motorii.
Mijloace terapeutice - procedeele de facilitare folosite in procesul de
reeducare sunt:
1. Rezistenta maxima - se opune miscarii active a pacientului pana la anularea ei, obligand muschiul respectiv sa se contracte izometric.
2. Intinderea (Elongarea muschiului) Autorul considera ca un muschi paralizat poate deveni activ prin intinderea lui, aca i se aplica o rezistenta
3. Schemele globale ale miscarii Kabat constata ca
schemele de miscare globala pe diagonala si pe spirala
sunt de obicei mai eficace, in ceea ce priveste facilitarea, decat
schemele de miscare pe linie dreapta.
Schemele de exercitii globale prezinta avantajul ca implica
in miscare un numar mare de grupe musculare, tratamentul adresandu-se
mai multor muschi interesati, obtinandu-se astfel rezultate mai
rapide.
4. Alternarea antagonistilor - reprezinta o tehnica de
imbunatatire a metodei Kabat, care apartine asistentei
sale, Brisker:
,,Tehnica alternarii antagonistilor constituie o sursa
puternica de facilitare".
Ea se bazeaza pe legea de inductie succesiva a lui Sherrington:
el a constatat ca la vertebrate, imediat dupa provocarea reflexului
de flexie, excitabilitatea reflexului de extensie este mult marita.
Aceleasi fenomene se observa si in miscarea voluntara.
Aceasta tehnica consta in a excita contractia unui
muschi si a facilita contractia lui, prin contractarea in efort
a anragonistului sau.
EXERCITII PENTRU TRUNCHI
Exercitiile pentru trunchi respecta aceleasi principii
specifice metodei, ele se fac sub rezistenta maxima, pe
diagonale si asociate cu miscari de rotatie.
- Pacientul in decubit dorsal cu mainile deasupra capului, bratele sau
trnchiul indeplinesc o miscare de flexie in partea opusa, ca in
activitatea de spart lemne.
- Decubit lateral, kinetoterapeutul asezat la spatele pacientului, cu o
mana pe frunte si alta pe genunchi, se opune flexiei totale a
trunchiului (ghemuirii).
- Pacientul in sezand, kinetoterapeutul in fata lui, se opune cu
ambele maini asezate pe umeri, aplecarii inainte a trunchiului.
Miscarea aceasta se executa si cu rotatia trunchiului.
Mana dreapta a kinetoterapeutului se opune in acest caz proiectiei
anterioare a umarului stang in timp ce mana stanga opreste
umarul drept sa fie tras inapoi.
Miscarea pentru trunchi se executa din pozitiile - decubit
dorsal, decubit lateral, sezand.
DIAGONALELE KABAT DE FLEXIE SI EXTENSIE PENTRU MEMBRELE INFERIOARE
- Diagonala I Miscarea de jos in sus.
Pacientul este in decubit dorsal, cu membrul inferior extins, in abductie,
cu usoara rotatie interna a soldului, piciorul se
afla extins in pronatie.
Konetoterapeutul sta de partea membrului inferior respectiv mana
omoloaga cuprinde piciorul peste fata sa dorsala, astfel incat
cele patru degete se aseaza peste marginea interna a piciorului,
cealalta mana se aseaza pe fata interna a coapsei.
Exercitiul se executa cu genunchiul in extensie si are loc
gradat: extensia degetelor piciorului, flexia dorsala a piciorului si
supinatia sa, adductia, flexia si rotatia externa a
coapsei.
Intreg ansamblul de miscari se executa sub rezistenta.
Miscarea de sus in jos.
Din pozitia de la sfarsitul miscarii de jos in sus se fac:
flexia degetelor, extensia piciorului, extensia, abductia si
rotatia interna a coapsei.
- Diagonala a II-a Pacientul este in decubit dorsal, cu membrul
inferior addus, dincolo de linia mediana, usor rotat in afara,
piciorul in extensie si supinatie, degetele flectate.
Kinetoterapeutul sta pe partea membrului inferior respectiv.
Mana omoloaga cuprinde piciorul peste fata sa dorsala, astfel
incat cele patru degete se aseaza peste marginea interna a
piciorului, cealalta mana se aseaza pe fata
externa a coapsei.
Miscarea: se efectueaza extensia degetelor, flexia dorsala
si pronatia piciorului, flexia coapsei cu abductie si
rotatia interna a piciorului.
Miscarea are loc in amplitudinea sa maxima.
Variante pentru miscarile genunchiului se pot realiza in ambele
diagonale.
- La sfarsitul miscarii de sus in josa diagonalei, se
continua extensia soldului cu flexia genunchiului (in afara mesei de
tratament).
In miscarea inversa se executa mai intai extensia genunchiului,
apoi flexia coapsei cu rotatia interna din momentul in care se
ridica de la planul mesei.
- Se executa flexia genunchiului din partea finala a celei de a II-a diagonale.
- Din prima diagonala, flexia coapsei este asociata cu flexa
genunchiului, astfel incat se atinge cu calcaiul (piciorul in flexie)
genunchiul opus.
In miscarea contrbatarie se incepe cu extensia genunchiului si se
continua cu extensia coapsei.
METODA BOBATH
Metoda Bobath se adreseaza tratamentului asa-ziselor ,,paralizii spastice". Mijloacele terapeutice se bazeaza pe doua principii:
- Inhibitia sau suprimarea activitatii tonice reflexe, cu rezultatul reduceri si reglarii tonusului muscular.
- Facilitarea integrarii reactiilor superioare de ridicare
si echilibru in secventa dezvoltarii lor adecvate, urmata
de un progres in activitatile elementare.
Este esential ca in tmpul tratamentului sa dam pacientului cat
mai multe senzatii posibile asupra tonusului, posturii si
miscarii.
Trebuie sa-l ajutam cu mainile noastre sa experimenteze
senzatia mai multor posturi si miscari normale diferite.
Pozitiile reflex-inhibitori sunt total sau partial opuse posturii
initiale anormale a pacientului.
Asezarea pacientului intr-o pozitie reflex-inhibitorie nu reduce
spasticitatea.
La inceput pacientul rezista si sasticitatea poate fi mai mare decat
inainte.
Ajustarea pacientului la noua sa pozitie, este cea care da rezultatul
dorit.
Odata cu descresterea spasticitatii prin mentinerea
pozitiei reflex-inhibitorii, rezistenta cedeaza.
Kinetoterapeutul poate sa reduca in acest moment asistenta sa
pasiva.
La sfarsit va fi posibil sa ia mainile de pe pacient, lasandu-l
sa-si controleze singur noua pozitie.
In acest mod pacientul isi castiga treptat controlul asupra
posturii sale spastice si invata sa iasa din
aceasta postura.
Pozitiile reflex-inhibitorii sun variabile in functie de pacient, de
forma spasticitatii lui si de varsta.
La fiecare pacient va trebui cautata calea adecvaa de
inhibitie, pozitia cea mai avantajoasa pentru libertatea
miscarilor.
Pentru mai autentica intelegere, oferim un citat de Bobath:
,,Secretul tratamentului consta in alegerea cu grija si gradarea
pozitiilor reflex-inhibitorii, avand in vedere ca pacientul va trebui
sa le adopte singur, fara dificultate.
Perioada initiala de ezistenta este urmata de o
perioada de liniste si ajustare".
METODA KENNY
Conceptia lui Eleonor Kenny se caracterizeaza prin:
- Spasmul muscular
- Disocierea neuro-musculara - ce apare in anragonistul
muschiului in spasm, care este considerat paralizat.
Prin nefunctionare, aces muschi paralizat ,,se sterge din
constiinta pacientului" devine ,,instrainat sau divortat de
centrul sau cortical motor".
- Incoordonarea
- Paralizia musculara Mijloace terapetice - se pune un accent
deosebit pe confortul bolnavilor: asezare, imoblizare, temperatura
ambianta, zgomot, socotind ca cele mai mici abateri de la aceste
prescriptii, sunt conditii care agraveaza spasmul muscular.
Relaxarea pacientului este foarte importanta in tmpul procesului de
stimulare.
Procesul de reeducare neuromotorie incepe de indata ce spasmul muscular a
cedat mult din intensitate.
In concluzie, metoda vine cu trei notiuni de folos practic:
- Participarea scoartei cerebrale in efectuarea miscarii.
- Necesitatea impiedicarii procesului de incoordonare.
- Lungimea de contractie utila a muschilor.
DEVIATII ALE COLOANEI VERTEBRALE
I Generalitati
Coloana
vertebrala se prezinta ca un stalp osos , format din 33-34 vertebre , dintre
care : 7 cervicale , 5 lombare , 12 dorsale , 5 sacrale si 4-5 coccigiene.
Curburile normale dau coloanei o mare elasticitate , permitandu-i sa se
comporte in cadere ca un resort , amortizandu-le , spre deosebire de spatele
plat.
Tot curburile , pastreaza proectia centrului de greutate in interiorul
poligonului de sustinere.
Chiar atunci cand una din curburi este accentuata (cifoza sau lordoza) coloana
isi recapata echilibrul exagerand curbura din regiunea invecinata.
II Definitie
Deviatiile
coloanei vertebrale sau deviatiile axului vertebral sunt afectiuni provocate de
diferiti factori etiopatogeni.
Deviatia laterala poate fi de un tip oarecare , datorita unei atitudini
vicioase , impusa de anumite conditii profesionale.
Aceasta deviatie laterala temporala , dar prelungita a coloanei nu reprezinta
scolioza , ci o atitudine anormala care creaza posibilitati pentru constituirea
ei.
Cand in mod voluntar un copil , care sta mult in banca stramb , capata o
deformare , pozitia nu poate fi numita scolioza , ci deviatie prin tinuta.
In aceasta nu se observa nici o deformatie a toracelui si nici o sarcina a
coloanei vertebrale.
III Clasificare
Deviatiile
recunoscute ale coloanei vertebrale sunt :
A Scolioza
B. Cifoza
C. Lorda
Definitii
Scolioza presupune o deformare a coloanei
vertebrale in plan frontal (copilul vazut din spate are coloana in forma de C
sau S), iar cifoza, o deformare in plan sagital (din profil, se poate observa o
cocoasa).
In cazul scoliozei, curbarea coloanei vertebrale poate sa apara in zona
toracica, lombara sau toraco-lombara. Aceasta noua pozitie a coloanei produce
asimetrii ale umerilor si omoplatilor. In fazele incipiente curburile se pot
redresa usor, insa in fazele mai avansate se produc modificari osoase.
Scolioza cu o singura curbura este cea in forma literei C, iar la cea cu
doua-trei curburi (sub forma literei S), curburile alterneaza de o parte si de
alta a coloanei
A. Scolioza :
Este deviatia colioanei vertebrale in plan frontal , cu rotiri ale corpurilor
vertebrale de partea convexa , rotiri care antreneaza si coastele , determinand
o gibozitate de partea covexa.
Aceasta noua pozitie a coloanei vertebrale produce asimetrii ale umerilor si
omoplatilor. Este vorba de o atitudine scoliotica , cand curburile se pot
redresa usor , sau scolioza adevarata cand sau produs modificari osoase.
Scolioza se constata la examinarea copilului , folosind aplecarea trunchiului
inainte , pozitie in care apare gibozitatea de partea scoliozei.
Scoliozele pot fi :
-Cu
o singura curbura , scolioza in forma literei C
-Cu doua sau trei curburi, scolioza in forma literei S , in care curburile
alterneaza de o parte si de alta a coloanei pentru a-si gasi echilibrul.
In cadrul scoliozelor adevarate , cele mai grave sunt asa-zisele idiopatice sau
esentiale , cu o cauza necunoscuta si aparute inainte de varsta pubertatii.
O alta grupa a scoliozelor o formeaza cele statice prin deformari ale bazinului
sau inegalitati ale membrelor inferioare.
Scoliozele patologice sunt determinate de afectiuni ca: rahitism, traumatisme
ale corpului vertebral (vertebral cuneiforma) , poliomielita si reumatism.
Scolioza se consta prin examinarea clinica a subiectului , din pozitie stand ,
complet gol. Se marcheaza apofizele spinoase ale vertebrelor , cu creionul
dermatografic , ceea ce ne edifica asupra existentei sau nu a scoliozei si a
felului acesteia.
Urmarim in continuare echilibrul bazinului si aspectul picioarelor. Examenarea
cu firul cu plumb , ne arata directia in care sa produs curbura , stanga ,
dreapta sau alternativa. Radiografia completeaza si precizeaza rezultatul
examenarii.
B. Cifoza
Sunt
deviatii ale coloanei vertebrale in plan sagital , prin exagerarea curburilor
normale ale coloanei vertebrale.
Exista insa cazuri rare , atipice , cand coloana se curbeaza invers : cifoza
cervicala si lordoza dorsala.
Deformatia se compenseaza printr-o hiperlordoza cervicala si lombara pentru
echilibrarea coloanei.
Cifozele pot fi suple , asa-zisele atitudini cifotice care pot corecta si
hipercorecta voluntar prin contractia musculaturii sau fixe (rigide) care nu se
mai pot corecta prin redresarea voluntara sau mobilizare pasiva.
Debilitatea generala sau pozitiile gresite (in banca , la locul de munca) si
miopia pot favoriza atitudinii cifotice.
Cifozele adevarate , functionale au la baza un traumatism cu turtirea unei
vertebre in unghi ascutit spre inainte (in pana) ceea ce determina asezarea
coloanei in unghi deasupra si sub vertebra lezata.
O alta cauza a cifozei se aplica prin legea lui Delpeon : Cand corpul este
mentinut mult timp aplecat inainte , se produce o turtire a corpurilor
vertebrale in partea anterioara , din cauza greutatii corporale care afecteaza
si actioneaza asupra acestei parti a vertebrei. Morbul Pott (I.B.C. la coloana)
produce o cifoza prin distrugerea unei vertebre si inclinarea trunchiului
inainte.
Cifoza juvenila sau epifizata Schaurmann apare la varsta pubertatii , cu
localizare mai mult la vertebrele dorsale.
Cifroza senila sau a batranilor are localizarea cervico-dorsala la barbati si
dorsala medie sau dorsolombara la femei.
C . Lordoza
Lordozele
sunt deviatii ale coloanei vertebrale cu convexitate anterioara , prin
exagerarea curburilor normale ale coloanei vertebrale.
Datorita mai ales tonusului crescut si psoasului si slabirii tonusului
abdominalilor , bazinul cade mai mult inainte decat normal , exagerand curbura
lombara.
O cauza favorizanta la femei este purtarea incaltamintii cu tocuri inalte ,
care duc la inclinarea bazinului inainte si a trunchiului inapoi , determinand
lordozarea.
Lordoza este prezenta si in locurile cu luxatie congenitala de sold bilaterala
, in spondilolistezis si in enopatii.
La randul ei lordoza poate fi cauza deviatiilor algii lombare si sacrale ,
albuminuriei , prin jenarea functiei rinichilor , precum si a oboselii in mers
si stationare.
In cazul lordozei sunt hipertrofiati muschii :
-dorsali,
in special spinali;
-psoasul iliac;
-rotatorii interni ai membrelor;
-diafragmul;
Antagonistii acestora sunt hipotonici:
-abdominalii, in special dreptii abdominali
-rotatorii externi ai membrelor
-cvadricepsul
-precervicalii Dupa Mezieres, la originea tuturor deformatiilor este lordoza.
Atat pozitia verticala cat si miscarea membrelor inferioare si superioare
determina curburi lordotice.
De asemenea , incercarea de a corecta o cifoza este necesar sa reducem mai
inainte lordoza (cervicala lombara) ceea ce duce la concluzia ca lordoza este
la originea cifozei. Cifoza nu apare fara accentuarea lordozei iar daca
fixam lordozele , flexia trunchiului nu se mai poate face , ceea ce denota ca
cifoza compenseaza lordoza.
Asa se explica de ce nu se poate corecta o cifoza dorsala prin exercitiile
obisnuite de extensie , pana cand nu se corecteaza mai intai
lordozele(cervicala, lombara).
Tot Mezieres arata legatura ce exista intre trunchi si membre care se pune in
evidenta si mai mult in cazul tratamentului cifozelor : Esecul sau reusita
tratamentului depinde de felul cum tinem seama de aceasta.
Pentru elucidarea problemei , autoarea da exemplul urmator : Spatiul popliteu
al membrelor inferioare este o a treia concavitate posterioara alaturi de cele
doua lordoze , cervicala si lombara.
Intinderea picioarelor in timpul miscarilor de trunchi determina o stergere a
lordozei , iar refacerea curburii lordotice determina flexarea membrelor din
genunchi.
Lordoza este insotita de rotarea interna a membrelor superioare si inferioare ,
mai mult lordoza si rotarea interna a picioarelor constituie cauzele
genunchiului recurbet si stabilirea ligamentara.
O alta problema legata de lordoza se refera la muschiul diafragm care este
blocat in inspiratie in timpul efortului , ceea ce determina o ridicare si
fixare in pozitie ridicata a umerilor.
Muschiul diafragm este un muschi lordozan , daca tinem seama de insedrtiile
sale pe vertebrele 2,3 sau 4 lombare , asemanatoare cu cele ale psoasului.
Fixand insertiile diafragmului , blocam respiratia , fixam lordoza si permitem
un punct fix altor muschi lordozanti-spinalii , in felul acesta miscarile
respiratorii ramanand reduse.
De aici necesitatea de a elibera respiratia in toate exercitiile in care
participa muschiul diafragm.
IV Etiopatogenia
Teoria
tinutei varioase : Deoarece copii stau ore intregi aplecati peste o masa prea
joasa cu spatele sprijinit de speteaza scaunului , asa in cat mentin timp
indelungat coloana vertebrala incovoiata si deviata lateral s-a dedus ca aceasta
inprejurare sta la originea scoliozei.
Atitudinea amintita ar putea explica producerea scoliozei totale , dar aceasta
se observa destul de rar , tinuta scolara gresita ar putea fi mai curand cauza
atitudinilor scoliotice care perminentizeaza.
Tinand seama de numarul restrans al scolioticilor fata de numarul total al
elevilor care au aceleasi atitudini , care se repeta in inprejurari identice ,
normal este sa ne gandim ca alt element etiopatogenetic trebuie sa intervina si
sa determine constituirea scoliozei.
Teoria osteoparalitica : S-a sustinut ca tulburarile de osificare sub influenta
diferitelor cauze mecanice , ar putea produce schimbari in forma vertebrelor si
deviatiilor laterale ale rahitismului care sunt schitate in mod normal.
Elementele care ar influinta cartilagiile de crestere ale vertebrelor ar fi de
origine infectioasa sau toracica , traumatica, endocrina , statica ,
conventionala , imprimandu-se in special in unele avitaminoze.
Aceasta cauza ar fi destul de frecventa fiindca unii autori au observat
scoliozele in randul copiilor malnutriti.
Din punct de vedere al stadiilor in care se gaseste scolioza obisnuita a
adolescentilor , se cunosc trei grade :
-gradul
1 :
-care este denumit scolioza benigna , poate sa se confunde , in forma cea mai
usoara cu deviatiile de atitudine
-diferenta estetica : bolnavul poate in mod normal sa-si devieze coloana in
sens contrar. La aplecarea inainte a bolnavului , apofizele spinoase sunt pe
aceeasi linie , fara nici o abatere.
-gradul
2 :
-in aceasta faza a scoliozei faptul esential este acela ca prin miscarile de
indoire sau rasucire cu fara sau apasare laterala , se mai poate obtine o
oarecare indreptare a curburii coloanei vertebrale spre linia mediana.
-gradul
3 :
-se deosebeste de precedentul prin aceea ca deviatiile coloanei si deformatiile
toracice nu se mai pot indrepta prin simple miscari de indoire si rasucire.
In acesste cazuri scolioza este grava si evoluiaza spre mari deformatii
toracice si prabusiri ale coloanei vertebrale.
Cu toate neajunsurile estetice , dar mai ales functionale in aceste cazuri ,
miscarile toracice si chiar cele abdominale sufera deplasari uneori destul de
importante care pot sa influenteze asupra functiilor unor organe cum sunt :
inima sau plamanii.
Diformitatea este mai grava in formele de scolioza dezechilibrate in care firul
cu plumb din fata suboccipitalului nu cade in dreptul interfesier.
La unii bolnavi evolutia scoliozei nu se opreste odata cu inceperea perioadei
de crestere si deviatiile coloanei vertebrale si deformatiile toracice continua
chiar la varsta adulta.
Dupa mobilitatea coloanei , Detebit si Mescox recunosc trei forme de scolioze :
I-formele
nefixate
II-formele intermediare
III-formele fixate
V Tratament
A. Tratamentul
scoliozei : Schematic , tratamentul scoliozei se
prezinta astfel : -mobilizarea coloanei vertebrale si reducerea gibozitatii
prin:
-inclinari laterale
-intinderi in lungime
-tractiuni cu membrul omolog concavitatii
-presiuni directe de gabozitate
-tonifierea musculaturi paravertebrale , prin contractii simetrice si
asimetrice
-reechilibrarea bazinului , in special in scoliozele statice , printr-o
taloneta in portat -tratamentul ortopedic pasiv , cu aparate care mentin
coloana
-tratamentul chirurgical , prin artrodeza vertebrala.
Se obisnueste in gimnastica corectoare sa se mobilizeze mai intai coloana prin
miscari pasive , sa se redreseze , apoi sa se tonifice prin miscari active.
Tinand seama ca numai gimnastica singura nu poate opri evolutia unei scolioze ,
iar dupa mobilizare cu exercitii vasive , aceasta oprire nu se mai poate face
nici atat , este greu sa admitem ca o coloana cu mai multe curburi o mai putem
fixa prin exercitii de tonifiere. Acelasi lucru se poate spune si despre
exercitiile asimetrice , greu sde localizat.
Din aceste motive , pe baza indelungatei noastre experiente practice avem o
rezerva in folosirea lor.
Exceptie ar face scoliozele cu o singura curbura , in C , unde folosim miscari
asimetrice cu localizare stricta la acest segment.
Se admite mobilizarea pasiva a coloanei numai in vederea fixarii ei in corset
sau pentru tratament chirurgical.
Tratamentul prin miscare se refera la exercitiile active care sa franeze
evolutia scoliozei , exercitii precis localizate deoarece exista riscul de a
favoriza formarea curburii adiacente. Muschii ei sunt scurtati prin lucru in
contractie si intindere incompleta.
Exista diferite metode de corectare a scoliozei , una dintre ele , cea a
dr.Klapp , care a descris patru pozitii , pornind din pozitia pe genunchi cu
sprijin pe palme.
Metoda translatiei , a lui Roederer si Ledent , consta in deplasarea spre
partea corectoare , un segment de corp.
Aceasta translatie se face tinand bratele lateral pentru a putea corecta pozita
trunchiului iar specialistul , asezat in spatele pacientului , controleaza executia
miscarilor.
Este usor de realizat aceasta translatie in cazul unei scolioze in C , dar
pentru o scolioza in S este nevoie de o corectie a curburii lombare asezand o
perna sub fese de partea concavitatii , dupa care se executa translatia entru
curbura superioara.
Metoda Niederhoffer se bazeaza pe folosirea tensiunilor izometrice in tratarea
atat a scoliozei cat si a diverselor discopatii si spondilozii.
In aceasta metoda se cauta redresarea coloanei vertebrale in raport cu linia
mediana , prin contractii izometrice contra rezistentei , egaland in felul
acesta ediferite tensiuni ale musculaturii spatelui (partea concava este slaba
, partea convexa prezinta tensiuni mari). Folosim pozitii de plecare foarte
precise si contractiile izometrice ale unor muschi (dorsalul mare , trapezul ,
transversii din partea cavitatii , transversul abdominal , psoasul iliac si
patratul lombar) , se urmareste apropierea coloanei cat mai mult de linia
mediana si nu toniferea musculara.
In timpul tensiunii izometrice exista o perioada de contractie progresiva
urmata de o contractie statica si terminarea cu relaxare progresiva a
musculaturii , fiecare perioada avand durata egal.
Tratament ortopedic In scolioza esentiala cu o curbura de 30-50 grade , se
recurge la tratamentul ortopedic.
Dupa o pregatire generala prin exercitii de mobilizare si intindere , se trece
la redresarea scoliozei prin elungatii la cadrul Abott si se fixeaza in
corsetul de gips.
Epifizite Scheurmann In scoliozele idiopatice se mai foloseste corsetul Milwaukee
, care face extensia si derotarea coloanei activ si nu pasiv ca aparatul
gipsat.
Contentiei in corset i se adauga o gimnastica zilnica pentru coloana , abdomen
si miscari de respiratie.
Scoaterea corsetului se face progresiv.
Tratament chirurgical In cazul scoliozei cu un unghi mai mare de 50 grade , sau
in cazul nereusitei tratamentului ortopedic , se impune tratamentul chirurgical
prin artrodeza vertebrala cu tija metalica Marrington.
Adultii inainte de a fi operati , executa exercitii de mobilizare a coloanei.
Dupa operatie gimnastica respiratorie si diverse exercitii de brate si picioare
fara a antrena coloana.
Ridicarea la verticala se face treptat atat ca unghi de inclinare cat si ca
durata de timp. Sunt evitate torsiunile de trunchi.
Se poate trece la pozitia sezand dupa doua saptamani de la interventie.
Imobilizarea in aparat gipsat dureaza patru saptamani , ca si in tratamentul
ortopedic al scoliozei , timp in care accentul cade pe miscari de respiratii.
Se aplica corsetul de plexidur , pentru 18-24 luni.
In aceasta perioada , bolnavul face o gimnastica de tonifiere a coloanei ,
identica cu cea din epifizita Scheurmann.
Renuntarea la corset se face treptat , mai intai in timpul noptii apoi ziua.
Tratamentul cifozelor Tratamentul incepe cu exercitii de mobilizare pasiva a
coloanei , pana la corectare si hipercorectarea cifozei suple.
Cifoza rigida nu va fi tonificata decat dupa aceasta mobilizare de corectie.
Tot in scopul obtinerii mobilitatii coloanei se indica suspensiile la scara
fixa sau elungatiila la capastru.
Pozitia in anteversie a bazinului este o cauza a lordozelor si cifozelor.
Reechilibrarea lui la pozitie normala se obtine prin exercitii care antreneaza
cele doua cupluri de muschi :
-abdominalii
si fesierii pe de o parte
-psoasul iliac si muschii lombari pe de alta Primul cuplu se opune actiunii de
lordozare (anteversiei bazinului)ce o au muschii psoas iliac si lombarii.
Muschiul psoas , prin insertiile sale pe micul trohanter al femurului si pe
vertebrele lombare flexeaza coapsa pe bazin sau trunchiul pe coapsa.
Muschii abdominali nu au iinsertie pe femur , totusi se contracta in miscarea
de flexie a coapselor pe bazin pentru a limita bascularea bazinului tras la
contractia psoasului.
In felul acesta se asigura psoasului o insertie fixa pe bazin.
Cand muschii abdominali iau punct fix pe torace pentru a se contracta ,
determina o retorversie compensatorie a bazinului si deci stergerea curburii
lombare.
Fesierii sunt mobilizati din pozitia culcat cu fata in jos , pieptul sprijinit
pe bancheta cu ridicarea picioarelor fara a depasi orizontala.
Un exercitiu care intereseaza cuplul de muschi corectori este rasturnarea
bazinului prin contractia simultana a abdominalilor si fesierilor executat din
pozitia pe spate culcat sau din stand cu spatele la perete , pentru a se putea
controla.
Un alt obiectiv al tratamentului este tonifierea muschilor spatelui , in
special cei paravertebrali cu care se fixeaza omoplatii.
Tonifierea se obtine prin contractii izometrice , cu spatele in pozitie
corectata sau hipercorectata.
Vom folosi exercitii de respiratie care contribuie la corectarea cutiei
toracice.
Copii vor fi invatati sa-si controleze tinuta in tot timpul zilei pentru a se
forma deprinderea de atitudine corecta , odata cu tonifierea musculaturii.
In concluzie :
a ; pentru corectarea si hipercorectarea cifozei se aplica mobilizarea pasiva a
coloanei si posturii de corectie.
b ; atarnarea la scara fixa si elongatii cervicale la capastru.
c ; reechilibrarea bazinului se realizeaza prin tonifierea abdominalilor si
fesierilor.
d ; tonifierea muschilor vertebrali si a fixatiilor omoplatilor se obtine prin
miscari active si izometrice.
e ; se impune controlul permanent a tinutei in timpul zilei.
C Tratamentul lordozei
Tratamentul va urmari inlaturarea cauzelor care au produs lordoza, dupa care se
va trece la redresarea bazinului si echilibrarea trunchiului la noua pozitie.
Dupa Palard , fixarea bazinului se realizeaza prin antagonismul psoasului si
fesierilor abdominalii neavand rol in statica bazinului.
Dupa Delmas si Vanderual , fesierii nu au rol in echilibrarea statica ,
motivand acest lucru prin faptul ca individul nu poate sta la verticala cu
muschii fesieri relaxati sau chiar paralizati (in cazul miopatiei).
In tratarea lordozei acestia se pot insa mobiliza pentru corectie.
Reechilibrarea bazinului rezulta din actiunea a doua cupluri antagoniste :
-abdominalii si fesieri
-cuplul corector
-lombarii si psoasul iliac
-cuplul deformant
Tratamentul
se incepe cu exercitii de retroversie a bazinului , din culcat pe spate sau
stand cu controlul corectiei.
Se repeta de mai multe ori si apoi se continua cu controlul bazinului in timpul
mersului si in timpul exercitiilor din programul de reeducare.
Muschii abdominali au rol in mentinerea bazinului la inclinare normala.
Ei sunt cei care fixeaza viscerele in cavitatea abdominala si prin hipotonie
permit viscerelor sa traga de coloana lombara de care sunt fixate accentuand
lordoza.
Exercitiile de abdomen se vor
executa din pozitia cu bazinul corectat.
Cand se va actiona cu membrele inferioare , miscarile
vor porni dintr-un unghi de 30-50 grade , care permite corectia bazinului si a
lordozei.
Tonificarea musculaturii dorso-lombare se face diferit pentru fiecare regiune
in parte astfel: -pentru regiunea dorsala muschii vertebrali vor fi mobilizati
in contractie completa si intindere incompleta, pentru a fi scurtati.
-muschii lombari vor fi intinsi si in aceasta pozitie vor fi tonifiati. Astfel
se executa miscari cu trunchiul flexat cu corectia lordozei si din aceasta
pozitie se executa contractii izometrice pentru muschii regiunii interesate.
In concluzie recomandam :
1
-postura in cifoza lombara cu controlul mainii
2 -tonifierea abdomenului din pozitie corecta cu bazinul in retroversie si
coordonarea respiratiei diafragmatice cu exercitiile de abdomen
3 -tonifierea musculaturii dorso-lombare prin contractii izometrice diferite pe
regiuni (dorsala, lombara).
4 -tonifierea musculaturii rotative externe a membrelor si a cvadricepsului.
Tratamentul
medicamentos (scolioza, lordoza, cifoza) Tratamentul medicamentos este variat
si difera de la afectiune la alta.
In primul rand se cauta tratarea factorilor determinanti a cifozelor si
scoliozelor.
Se administreaza antiinflamatoare : fenilbutazona, aminofemazona, aspirina,
antialgice si decontracturante, acestea din urma servind la relaxarea muschilor
care contractati fiind pot genera deformatii ale coloanei.
Administrarea de cortizon joaca un rol foarte important, dar trebuie avut in
vedere dozajul si epoca de evolutie a bolii.
Vitaminele din grupul B servesc la tonifierea sistemului nervos si a
organismuli in general. Infiltratiile locale cu boicil si Clorhidrat de
procaina in fazele cele mai dureroase ale bolii, constituie tratamentul
simptomatic antialgic.
Administrarea de calciu sub formele Sandoz efervescent , clorocalcini si
vitaminele din grupul D (1,2,3), joaca un rol important in evidtarea producerii
cifozelor si scoliozelor rahitice.
EXERCITII PENTRU CIFOZA
hiperextensii cu
mainile la ceafa sau tinand un baston de capete cu coatele intinse
2) mers pe varfuri cu un baston tinut de capete, cu mainile drepte sus.
3)mers pe calcaie cu bastonul trecut pe dupa coate la spate
4) la spalier, ridicari de genunchi( este bine ca , coloane dorsala sa fie
rezemata pe un obiect in forma de semicerc atarnat pe scara )
5) din sezand pe genunchi si pe palme, alnueci in fata mentinand coloana dreapta pana ce atingi cu pieptul podeaua.
1. Cu mainile
sprijinite de spalier si picioarele apropiate aplecam trunchiul in fata.
2. Cu bastonul la nivelul omoplatilor si picioarele perfect drepte, aplecam
trunchiul in fata.
EXERCITII PENTRU SCOLIOZA
1. Bastonul prins asimetric posterior,
bratul drept jos, stangul sus, ducem piciorul drept in extensie la fiecare doi
pasi.
2. Pe genunchi, cu sprijin pe palme, ridicam piciorul drept si mana stanga in
acelasi timp, dupa care revenim.
3. Din pozitia culcat lateral, cu piciorul stang indoit pe saltea, ridicam si
coboram
piciorul drept.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 14154
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
