ACTIVITATEA DE INTERVENTIE SI MUNCA OPERATIVA

ACTIVITATEA DE INTERVENTIE SI MUNCA OPERATIVA

Activitatea de interventie, desfasurata de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta.

Activitatea de interventie, desfasurata de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, si structurile subordonate reprezinta o componenta principala a sistemului integrat de masuri tehnice si organizatorice, planificate si realizate potrivit legii, pentru raspunsul oportun si calificat in situatii de urgenta.

Unitatile subordonate Inspectoratului General sunt structuri de interventie abilitate in managementul situatiilor de urgenta si desfasoara activitati de interventie in localitati, la operatori economici, in institutii publice, la persoane fizice si juridice, indiferent de forma de proprietate din zona de competenta si raioanele de interventie.

La nivel national, activitatea de interventie este coordonata de Centrul Operational National, care elaboreaza conceptia generala privind planificarea, pregatirea, organizarea si desfasurarea actiunilor de raspuns si procedurile specifice de interventie, pe tipuri de risc potential generatoare de situatii de urgenta.

La nivel teritorial unitatile , prin centrele operationale, elaboreaza conceptia specifica privind planificarea, pregatirea, organizarea si desfasurarea actiunilor de raspuns in situatii de urgenta, la localitati, obiective, institutii publice, constructii cu aglomerari de persoane si operatori economici sursa de risc din zona de competenta.

Conceptia specifica privind planificarea, pregatirea, organizarea si desfasurarea actiunilor de raspuns se elaboreaza pe baza conceptiei generale elaborate de Centrul Operational National.

In organizarea, desfasurarea si conducerea actiunilor de interventie, unitatile si subunitatile aplica urmatoarele principii de baza: 

a. al organizarii teritorial-administrative,

b. al deconcentrarii si descentralizarii responsabilitatii,

c. al corelarii cerintelor cu resursele,

d. al cooperarii,

e. al legalitatii

f. al solidaritatii.

In acest sens se au in vedere:

a)      prevenirea, in masura in care este posibil, si limitarea efectelor situatiilor de urgenta;

b)      prioritatea protectiei si salvarii vietii in situatii de urgenta;

c)      respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului;

d)      asumarea responsabilitatii gestionarii situatiilor de urgenta;

e)      cooperarea la nivel interjudetean, regional, national si international cu organisme si organizatii similare;

f)       transparenta activitatilor desfasurate pentru gestionarea situatiilor de urgenta, astfel incat acestea sa nu conduca la agravarea efectelor produse;

g)      continuitatea si raspunsul gradual in activitatile de gestionare a situatiilor de urgenta;

h)      operativitatea, conlucrarea activa si subordonarea ierarhica si operationala a structurilor de interventie specializate.

In conducerea activitatilor si actiunilor de interventie se respecta atat ierarhizarea prevazuta in statele de organizare si in regulamentele de organizare si functionare ale unitatilor, cat si ierarhizarea operativa precizata in prezentul regulament.

Inspectorii sefi/comandantii unitatilor si subunitatilor au obligatia de a actiona pentru identificarea, particularizarea si aplicarea procedurilor specifice de interventie, pe tipuri de risc, precum si pentru perfectionarea formelor, metodelor si tehnicilor specifice de interventie in vederea cresterii nivelului de performanta in gestionarea situatiilor de urgenta.

Principiile , formele, metodele si tehnicile de interventie sunt:

principiul sigurantei individuale si colective; 

principiul eficientei operative;

principiul oportunitatii aplicarii procedurilor in succesiunea actiunilor de interventie.

Planificarea actiunilor de interventie este atributul prim-adjunctului inspectorului sef si este initiata pe baza ordinului primit de la esalonul superior sau din proprie initiativa, ca raspuns la evenimentele si/sau la actiunile ce au loc in zona de competenta.

Actiunile de interventie se pregatesc si se executa pe baza urmatoarelor principii:

a)      pregatirea si conducerea intr-o conceptie unitara a actiunilor, pe baza de planuri si proceduri intocmite din timp, care se completeaza si se actualizeaza la specificul situatiilor create;

b)      concentrarea efortului principal pentru salvarea vietii, bunurilor materiale si protectia

mediului;

c)      economia de forte si mijloace prin intrebuintarea graduala si eficienta a acestora pe tipuri de urgente, pe etape, subetape de actiune si pe schimburi, potrivit scopului si complexitatii misiunilor, in functie de amploarea situatiilor de urgenta;

d)      organizarea si executarea oportuna a manevrei de forte si mijloace in scopul concentrarii efortului principal dintr-un raion (punct de lucru, obiectiv, sector) in altul, pe timpul actiunilor de interventie, in functie de evolutia situatiei operative;

e)      realizarea si mentinerea cooperarii neintrerupte intre fortele participante la actiunile de interventie, precum si cu alte structuri existente in zona si solicitate in sprijin;

f)       conducerea continua, ferma, supla si oportuna a actiunilor de interventie;

g)      asigurarea actiunilor de interventie;

h)      mentinerea unei capacitati permanente de raspuns prin constituirea unei rezerve de forte si mijloace.

Principalele activitati si masuri pregatitoare care se executa sunt:

a)      stabilirea si luarea in evidenta pentru interventie a obiectivelor si localitatilor din zona de competenta, precum si stabilirea raioanelor in care se angajeaza fortele si mijloacele de interventie;

b)      determinarea tipurilor de risc si caracteristicilor operative ale zonei de competenta (raionului de interventie, obiectivului);

c)      elaborarea conceptiei probabile de actiune;

d)      organizarea masurilor specifice de protectie;

e)      pregatirea psihologica a personalului;

f)       organizarea cooperarii intre subunitatile proprii, intre unitate/subunitate cu serviciile voluntare sau private pentru situatii de urgenta, precum si cu celelalte forte care participa la actiunile de interventie;

g)      organizarea activitatii de informare publica;

h)      organizarea conducerii si a sistemului de comunicatii si informatica;

i)        organizarea serviciului operativ si pregatirea pentru interventie a personalului si a tehnicii specifice;

j)        verificarea gradului de incadrare si dotare a serviciilor profesioniste pentru interventie;

k)     verificarea gradului de pregatire a obiectivelor si localitatilor pentru interventie, prin exercitii si aplicatii tactice.

Caracteristicile operative ale zonei de competenta se stabilesc prin centralizarea, prelucrarea si analizarea datelor obtinute si se materializeaza in baza de date.

Caracteristici operative avute in vedere sunt urmatoarele:

a)      existenta tipurilor de risc generatoare de situatii de urgenta si consecintele acestora asupra populatiei, bunurilor, mediului si valorilor de patrimoniu;

b)      caracteristicile fizico-geografice ale zonei de dispunere a unitatilor administrativ- 

teritoriale;

c)      criteriile de performanta ale constructiilor, instalatiilor si ale altor amenajari;

d)      densitatea, marimea si comportarea la foc sau la alte tipuri de risc a constructiilor;

e)      numarul si marimea localitatilor, modul de amplasare in teritoriu si densitatea de locuitori a acestora;

f)   timpii operativi de interventie;

g) capacitatea de actiune a fortelor proprii si a serviciilor de urgenta voluntare sau

private;

h) specificul interventiilor, in functie de natura situatiilor de urgenta;

i)   nivelul sustinerii logistice a actiunilor de interventie.

Pregatirea unitatilor si subunitatilor pentru interventie presupune:

pregatirea efectivelor, inclusiv din punct de vedere psihologic;

pregatirea tehnicii si materialelor din dotare, prin intretinere si reparare.

Pregatirea obiectivelor, raioanelor, punctelor de lucru, precum si a localitatilor presupune un ansamblu de masuri luate din timp, in scopul asigurarii prevenirii si protectiei persoanelor, bunurilor materiale si mediului inconjurator in situatii de urgenta.

Organizarea teritoriului pentru interventie consta in impartirea teritoriului national in zone de competenta, atribuite inspectoratelor/unitatilor prin hotarare a Guvernului, iar pentru grupuri de interventie si subunitati se stabilesc zone de responsabilitate, raioane si obiective de interventie, atribuite prin ordin al inspectorului general. Punctele de lucru se stabilesc prin ordin al comandantului subunitatii, in baza aprobarii date de inspectorul sef/comandantul unitatii, in cadrul zonelor de competenta, zonelor de responsabilitate, raioanelor si/sau obiectivelor de interventie. Dupa caz, inspectorul general aproba infiintarea si functionarea unor puncte de lucru in afara zonelor de competenta stabilite de unitate.

In functie de locul, natura, amploarea si evolutia evenimentului, interventiile serviciilor profesioniste pentru situatii de urgenta sunt organizate astfel:

a)   urgenta I - asigurata de garda/garzile de interventie a/ale subunitatii in raionul (obiectivul) afectat;

b)   urgenta a II-a - asigurata de catre subunitatile inspectoratului judetean;

c)   urgenta a III-a - asigurata de catre doua sau mai multe unitati limitrofe;

d)   urgenta a IV-a - asigurata prin grupari operative, dislocate la ordinul inspectorului general, al Inspectoratului General, in cazul unor interventii de amploare si de lunga durata.

Executarea operatiunilor de interventie

2.1 Succesiunea operatiunilor de interventie pe urgente

a) In urgenta I, de regula, sunt cuprinse misiunile care trebuie executate de catre structurile specializate, in scopul prevenirii agravarii situatiei de urgenta, limitarii sau inlaturarii, dupa caz, a consecintelor acestora, si se refera la:

1. deblocarea cailor de acces si a adaposturilor;

2. limitarea efectelor negative in cazul riscului iminent de prabusire a unor constructii;

salvarea victimelor;

4. acordarea asistentei medicale de urgenta;

5.descoperirea, identificarea si paza elementelor de munitie nefunctionale sau neexplodate;

6.limitarea si inlaturarea avariilor la retelele de gospodarie comunala;

7. evacuarea si asigurarea masurilor de adapostire a populatiei si a sinistratilor aflati in zonele supuse riscurilor;

8. stingerea incendiilor;

9. decontaminarea personalului, terenului, cladirilor si tehnicii;

10. asigurarea mijloacelor de subzistenta.

b) In urgenta a II-a se continua actiunile din urgenta I, concentrandu-se la locul evenimentului forte si mijloace de interventie, si se indeplinesc toate celelalte misiuni specifice, pana la terminarea actiunilor de interventie. Acestea se refera la:

1. dispersarea personalului si bunurilor proprii in afara zonelor supuse riscurilor

complementare;

2. evacuarea, protejarea si, dupa caz, izolarea persoanelor contaminate;

asigurarea suportului logistic privind amenajarea si deservirea taberelor pentru sinistrati;

constituirea rezervei de mijloace de protectie individuala si colectiva;

5. decontaminarea personalului, terenului, cladirilor si tehnicii, daca situatia o impune;

6. executarea controlului contaminarii radioactive, chimice si biologice a personalului si bunurilor proprii;

7. executarea controlului contaminarii surselor de apa potabila;

8. executarea controlului sanitar-epidemic in zonele de actiune a fortelor si mijloacelor proprii;

9. asanarea terenului de munitia neexplodata, ramasa in urma conflictelor militare;

10. refacerea sistemului de alarmare si a celui de comunicatii si informatica;

11. controlul si stabilirea masurilor pentru asigurarea viabilitatii unor cai de comunicatie, pentru transportul si accesul fortelor si mijloacelor de interventie;

12. asigurarea mijloacelor de subzistenta;

1 indeplinirea altor misiuni stabilite prin lege.

c) In cadrul urgentelor a III-a, asigurata de doua sau mai multe unitati limitrofe, si a IV-a, asigurata prin grupari operative, dislocate la ordinul inspectorului general, al Inspectoratului General, in cazul unor interventii de amploare si de lunga durata, continua sa se execute actiunile din primele doua urgente, in functie de momentul in care s-au declarat, cu forte si mijloace sporite.

In urma manifestarii unor situatii de urgenta, dupa caz, se creeaza: raionul (zona) de distrugere; raionul (zona) incendiat (incediata); raionul (zona) contaminat (contaminata) chimic; raionul exploziei nucleare si/sau zona contaminat/contaminata radioactiv; raionul (focarul) contaminat biologic; zona de inundatii; zona de inzapeziri.

Situatiile de urgenta pot fi produse de riscuri naturale, riscuri tehnologice si riscuri biologice, care prin amploare si intensitate ameninta viata si sanatatea populatiei, mediul inconjurator, valorile materiale si culturale importante, iar pentru restabilirea starii de normalitate sunt necesare adoptarea de masuri si actiuni urgente, alocarea de resurse suplimentare si managementul unitar al fortelor si mijloacelor implicate.

Operatiuni principale in desfasurarea interventiei

a)      alertarea si/sau alarmarea unitatilor si a subunitatilor pentru interventie;

b)      informarea personalului de conducere asupra situatiei create;

c)      deplasarea la locul interventiei;

d)      intrarea in actiune a fortelor, amplasarea mijloacelor si realizarea dispozitivului preliminar de interventie;

e)      transmiterea dispozitiilor preliminare;

f)       recunoasterea, analiza situatiei, luarea deciziei si darea ordinului de interventie;

g)      evacuarea, salvarea si/sau protejarea persoanelor, animalelor si bunurilor;

h)      realizarea, adaptarea si finalizarea dispozitivului de interventie la situatia concreta;

i)        manevra de forte;

j)        localizarea si limitarea efectelor evenimentului (dezastrului);

k)     inlaturarea unor efecte negative ale evenimentului (dezastrului);

l)        regruparea fortelor si mijloacelor dupa indeplinirea misiunii;

m)    stabilirea cauzei producerii evenimentului si a conditiilor care au favorizat evolutia acestuia;

n)      intocmirea procesului-verbal de interventie si a raportului de interventie;

o)      retragerea fortelor si mijloacelor de la locul actiunii in locul de dislocare permanenta;

p)      restabilirea capacitatii de interventie;

q)      informarea inspectorului general/inspectorului-sef/ comandantului si a esalonului superior.

Inspectoratul General este structura nationala de conducere a actiunilor tuturor serviciilor de urgenta profesioniste constituite conform legii, exercita rolul de decizie in relatiile cu serviciile profesioniste de urgenta prin Centrul Operational National.

Inspectoratul pentru situatii de urgenta judetean/al municipiului Bucuresti este serviciul de urgenta profesionist care, prin organul sau de specialitate - centrul operational - asigura conducerea ferma, neintrerupta si directa a subunitatilor de interventie.

Sistemul de conducere este structura decizionala cu rol de a asigura continuitatea actiunilor de interventie.

Sistemul de conducere este alcatuit din:

subsistemul decizional,

subsistemul operational,

subsistemul informational,

subsistemul logistic,

subsistemul de securitate,

subsistemul relatiilor functional-organizatorice.

Comandantul interventiei/actiunii este conducatorul subsistemului decizional.

Comandantul interventiei/actiunii ia decizii privind desfasurarea actiunilor de interventie, da misiuni structurilor subordonate si asigura controlul indeplinirii acestora.

Subunitatile inspectoratului pentru situatii de urgenta judetean/al municipiului Bucuresti, impreuna cu grupurile de suport tehnic, formeaza subsistemul operational care ajuta in luarea deciziilor si materializeaza actul de conducere in documente de conducere si pentru informare.

Subsistemul informational cuprinde totalitatea informatiilor, circuitelor si fluxului informational, precum si mijloacele de prelucrare automata a informatiilor.

Sistemul logistic este format din elemente specializate care realizeaza conditiile materiale necesare Inspectoratului General pentru exercitarea actului de conducere si desfasurarea interventiei.

Subsistemul de securitate cuprinde totalitatea masurilor si activitatilor care sa asigure protectia sistemului de conducere.

Relatiile functional-organizatorice sunt raporturile care se stabilesc intre Inspectoratul General si comitetele pentru situatii de urgenta ale ministerelor si institutiilor centrale, precum si intre inspectoratele judetene/al municipiului Bucuresti si comitetele pentru situatii de urgenta.

Conducerea actiunilor de interventie, pe urgente, se asigura astfel:

a)      urgenta I - de seful garzii de interventie al subunitatii in al carei raion de interventie s-a produs situatia de urgenta;

b)      urgenta a II-a - de comandantul grupului de interventie sau de inspectorul-sef, pentru inspectoratele unde nu functioneaza grupuri de interventie;

c)      urgenta a III-a - de inspectorul-sef in a carui raza de competenta s-a produs evenimentul;

d)      urgenta a IV-a - de inspectorul general al Inspectoratului General.

Logistica actiunilor de interventie

a)    asigurarea aprovizionarii, conservarii si distribuirii hranei, a antidoturilor, a echipamentului de protectie, precum si a altor materiale;

b)    asigurarea echipamentului de protectie si a altor materiale;

c)    asigurarea mentinerii in stare de functionare si exploatare a mijloacelor in cadrul punctelor de asistenta tehnica si realizarea rezervelor de carburanti si consumabile;

e)    realizarea si mentinerea legaturilor cu personalul de la locul interventiei, cu fortele cu care se coopereaza, cu dispeceratele unitatilor, subunitatilor, autoritatile locale, precum si cu esalonul superior;

a)    asigurarea aprovizionarii cu materiale sanitare si farmaceutice, prevenirea aparitiei imbolnavirilor si acordarea ajutorului medical de urgenta.

Informarea prefectilor, consiliilor judetene sau a Consiliului General al Municipiului Bucuresti privind activitatea de interventie in situatii de urgenta se asigura de catre inspectorii sefi dupa informarea esalonului superior.