RELATIA CENTRICA

RELATIA CENTRICA

Pozitia de RC este un raport osos, mandibulo-cranian.

Este pozitia cea mai inalta, cea mai posterioara si nefortata a condililor in cavitatea glenoida.

Este o pozitie ligamentara. Pozitia "cea mai inalta" este esentiala deoarece corespunde plasarii condililor si meniscurilor intr-o pozitie ferma de sprijin cu ajutorul ligamentelor. Limitarea deplasarii posterioare este asigurata tot de ligamente,

Este o pozitie terminala.

Fiind un raport osos, madibulo-cranian, dependent de ligamente, pozitia de RC nu este infuentata de dinti. Este constanta toata viata, inclusiv la edentatul total sau la edentatul partial fara contacte dento-dentare.

IMPORTANTA RC

RC este o pozitie constanta toata viata, si la edentatul total.

RC este o pozitie diagnostica de la care se porneste orice analiza ocluzala.

RC este o pozitie care poate fi determinata, in sensul ca mandibula poate fi pozitionata in RC, pozitie care poate fi ulterior transferata la nivelul unui ocluzor sau articulator.

RC este o pozitie functionala - RC intervine in masticatia alimentelor dure, deci atunci cand condilii au nevoie de un sprijin ferm. Marea majoritate a autorilor sustin ca RC este pozitia in care se efectueaza deglutitia, act fiziologic foarte frecvent timpul alimentarii, dar si in timpul somnului, pentru inghitirea salivei, care este secretata permanent.

DETERMINAREA, INREGISTRAREA SI TRANSFERUL RC

A.    DETERMINAREA RC

Este necesara pozitionarea mandibulei in RC:

La orice examen clinic

Cand pentru realizarea unei proteze dentare pozitia de IM nu poate fi folosita deoarece

o       Nu exista

Edentatul total

Edentatul partial fara contacte ocluzale

o       Este instabila

Ab initio

Secundar tratamentului stomatologic

o       Aparatul utilizat de tehnicianul dentar impune inregistrarea si transferul in laborator a unor alte relatii intermaxilare (articulator)

In vederea corectarii dizarmoniei ocluzale

o       Preliminar unei restaurari odontale sau protetice

o       In cadrul tratamentului disfunctiei cranio-mandibulare

Pentru adaptarea intraorala a oricaror restaurari odontale sau protetice

METODA UNIMANUALA

i. Premisa teoretica: RC este o pozitie limita, determinate osos si ligamentar

ii. Particularitati: oboseala musculara obtinuta prin urmatoarele metode:

Pozitia pacientului (sezand cu spatele vertical si capul nesustinut de tetiera), ambienta si metodologia de lucru (comenzi si metode blande)

Oboseala indusa prin kinetoterapie

Oboseala indusa prin stimulare electrica

Intreruperea engramei masticatorii prin aplicarea unei gutiere acrilice pentru 48h

Medicatie miorelaxanta

METODA BIMANUALA

i. Premisa teoretica: RC este o pozitie limita, determinate osos si ligamentar

ii. Particularitati:

a.       Relaxarea musculara se obtine si prin pozitia culcata a pacientului

b.      Pozitionarea postero-superioara a condililor

c.       Pentru inregistrarea RC este absolut necesar ajutorul unei alte persoane

REFLEXUL MOLAR

i. Premisa teoretica: RC este o pozitie functionala, in care se realizeaza masticatia

ii. Particularitati:

a.       Contactele dento-dentare pot produce deviatii ale madibulei cu indepartarea condililor de RC. Metoda ramane rezervata edentatului total sau pacientilor fara ocluzie

POZITIA MIOCENTRICA JANKELSON

i. Premisa teoretica: pozitia mandibulo-craniana functionala si independenta de dinti, nu poate fi decat un raport determinat si muscular, deoarece muschii asigura functionalitatea ADM. RC este o pozitie determinata osteo-ligamentar, deci nu este si o pozitie functionala. Pozitia functionala se numeste MIOCENTRICA.

ii. Particularitati:

a.       Desi pozitia miocentrica este functionala, utilizarea masticatiei, deglutitiei sau fonatiei pentru identificarea acesteia este riscanta deoarece contractile muschilor mobilizatori implicate in actul functional pot fi afectate de spasme sau mialgii.

POZITIA OPTIMA FUNCTIONALA

i. Premisa teoretica: pozitia optima functional este un raport determinat muscular, insa utilizarea miomonitorului nu garanteaza caracterul functional al raportului astfel inregistrat.

Sunt 2 metode mai cunoscute si mai utilizate: metoda unimanuala si metoda binanuala.

Metoda unimanuala

Pacientul este asezat in fotoliu dentar in pozitie sezand, gura usor intredeschisa

Operatorul aplica unghia policelui de la mana dreapta pe marginea libera a incisivilor centrali mandibulari, cu restul degetelor cuprinzand mentonul

Degetele de la mana stanga indeparteaza cu blandete buza superioara si se sprijina pe dintii maxilari

Pacientul trebuie sa lase mandibula libera, sa nu faca nimic

Medicul efectueaza miscari mici, limitate, de coborare so ridicare a mandibulei, pe o distanta de maximum 20 mm

La un moment dat se simte un salt al mandibulei spre posterior si in sus, semn al pozitionarii mandibulei in RC

La unii pacienti manevra se realizeaza cu destula dificultate

Metoda bimanuala

Pacientul este asezat in fotoliul dentar culcat la orizontala

Medicul este asezat pe scaun in spatele fotoliului

Policele de la ambele maini sunt aplicate in zona dintre buza inferioara si menton, celelalte degete ale ambelor maini cuprinzand ramura orizontala a mandibulei

Prin miscari de deschide re si inchidere effectuate de operator, la un moment dat se simte un salt de pozitionare a mandibulei in RC

Avantaj: prin pozitia capului, mandibula se afla dj intr-o pozitie mai posterioara

B.     INREGISTRAREA RC

folosind diverse medii de marcare:

o       hartia de articulatie

o       ceara de ocluzie

o       spray-ul de ocluzie

o       banda Joffe

Hartia de articulatie

grosimea suportului - variaza de la cateva sutimi la cateva zecimi de mm

pentru marcarea contactelor ocluzale in RC se utilizeaza grosimi de cateva zeci de microni

trebuie sa fie flexibila si antistatica, pentru a se putea mula pe relieful fetelor ocluzale

suprafetele ce urmeaza a fi marcate trebuie sa fie bine uscate

hartia de artic. poate fi active pe una sau pe ambele fete

cea biactiva poate fi bicolora: rosu-albastru sau rosu-negru - hartie cu transfer progresiv de culoare

hartia de artic. bicolora are 2 avantaje:

permite marcarea contactelor ocluzale in 2 poziti diagnostice ori miscari diferite ( ex: RC si IM)

evidentiaza contactele foarte stranse care, prin perforarea hartiei, duc la aparitia unor marcaje diferit colorate de restul marcajelor de pe arcada respectiva

latime 1,5 - 2 mm

se prezinta sub forme comerciale diverse

Ceara de ocluzie

ofera o posibilitate de marcare mai riguroasa decat hartia de articulatie

se prezinta sub forma unor benzi de culoare inchisa, de ~ 1 cm latime si 3-4 cm lungime

deformabila la temperature cavitatii bucale, fara sa se topeasca

una din fete este lipicioasa, in timp ce fata opusa este acoperita cu o folie subtire si lucioasa din material plastic transparent

grosime: ~ 0,3 mm

cu un creion cu mina moale se marcheaza suprafata dentara care a perforat ceara

Spray de ocluzie

pulverizeaza substante colorate pe fetele ocluzale pe care se doreste inregistrarea

substanta colorata se sterge in zonele de contact

se utilizeaza mai rar intraoral, metoda fiind recomandata mai ales pentru echilibrarea ocluzala finala, pe model, a machetelor de ceara a protezelor conjuncte

Banda Joffe

utilizeaza un support de cauciuc subtire impregnate cu un colorant, mentinut cu un support special din sarma de otel

metoda este similara utilizarii hartiei de articulatie

C.    TRANSFERUL RC

Pozitia de RC trebuie inregistrata si transferata pe instrumente ce simuleaza relatiile intermaxilare de ocluzie (RIMO).

Metode:

pozitionarea manuala a modelelor

inregistrarile interocluzale

arcul facial pantografic (metode grafice extraorale)

gutiere stereografice (metode grafice intraorale)

Pozitionarea manuala a modelelor

se poate realiza numai in mod exceptional, in urmatoarele conditii:

RC sa coincide cu IM = long centric. De fapt, modelele se pot pozitiona manual numai in IM

IM sa fie stabile

Sa nu existe obstacole dentare (contacte premature sau interferente) care sa impiedice pozitionarea mandibulei in RC

Modelele de gips sa fie complete (arcade intregi) si exacte (fara plusuri)

Inregistrarile interocluzale

Reprezinta medoda cea mai folosita de transfer a RC

Conditii:

Inregistrarea nu trebuie sa depaseasca ecuatorul clinic (varful cuspizilor)

Pe fata vestibulara inregistrarea trebuie sa cuprinda numai varfurile cuspizilor

Materiale:

gips

acrilate autopolimerizabile

ceruri

pastele ZOE

Cheile vestibulare

se amprenteaza fetele vestibulare ale dintilor

Arcul facial pantografic

realizeaza atat determinarea cat si inregistrarea si transferul RC la articulator

Gutiere stereografice

realizeaza atat determinarea cat si inregistrarea si transferul RC la articulator

Tehnica FGP

tehnica traiectoriilor generate functional

DESCHIDEREA GURII

Prin coborarea mandibulei (deschiderea gurii) punctul interincisiv mandibular descrie un nou arc de cerc pana ajunge in pozitia de deschidere maxima a gurii (DM).

Pentru a realiza deschiderea maxima a gurii, condilii mandibulari efectueaza:

1. o miscare complexa de rotatie in etajul inferior al ATM
2. + o miscare de avansare si coborare in etajul superior al ATM

DM este de  ~ 40 mm.

Deschiderea gurii trebuie sa se faca dupa o linie continua, strict in plan sagital, fara a determina dureri musculare ori zgomote articulare. Orice deviere stanga- dreapta, traseu in zig zag sau limitarea deschiderii gurii semnifica existenta unor contacte dento-dentare defectuoase care au produs spasme musculare, suferinte articulare, etc.

INTERCUSPIDAREA MAXIMA

Caracteristici:

• IM este cea mai frecventa pozitie functionala mandibulo-craniana cu contact dento-dentar
• In IM se inregistreaza numarul cel mai mare de contacte dento-dentare
• IM este utilizata in numeroase situatii clinice pentru raportarea modelelor celor 2 arcade
• Electromiografic, in IM se inregistreaza o contractie voluntara maxima a muschilor masticatori, motiv pentru care IM este numita si pozitie de forta

RAPORTUL RC-IM

La 87% dintre indivizi, mandibula are posibilitatea sa execute o usoara glisare (~0,3 - 1,3 mm) din RC in IM, glisare considerate fiziologica = long centric

Conditii pentru realizarea acestei deplasari:

La nivelul stopurilor ocluzale de grupul I si II sa se realizeze contacte dento-dentare de tip varf cuspid - fund foseta

La nivelul stopurilor ocluzale de grup II, infracingular sa existe existe un mic "platou" orizontal - conditie care nu este obligatorir

Teoria ocluzala a "protectiei mutuale": grupul frontal "protejeaza" sectoarele laterale ale arcadelor in toate miscarile excentrice ale mandibulei cu contact dento-dentar (propulsie, lateralitate si miscari combinate) in timp ce dintii laterali (stopurile ocluzale de grad I si III) "protejeaza" de suprasarcina sectorul frontal in pozitiile "centrice" IM si RC

La 13%, glisarea mandibulei din RC in IM nu se produce, cele doua pozitii coincide = point centric.

Situatia este favorizata de existenta unor stopuri ocluzale stranse, contacte de tip tripodic.

Toate lucrarile protetice fixe se vor realize astfel incat sa existe posibilitatea LC.

Pentru a se putea realize LC la nivelul contactelor cuspid-foseta trebuie sa existe o anumita libertate a varfului cuspidului in interiorul fosetei, fapt care permite si o foarte mica glisare din IM in lateralitate, glisare fiziologica = wide centric.

Deci LC si wide centric sunt posibile atunci cand exista o anumita libertate in centric = freedom in centric.

POZITIA DE REPAUS A MANDIBULEI

Este o pozitia diagnostica a mandibulei, fara contact dento-dentar. Este numita pozitia de repaus postural, de repaus fiziologic, de postura, pozitia clinica de repaus.

La acelasi subiect exista mai multe pozitii de repaus ale mandibulei, dependente de varsta, pozitia corpului, de unele stari fiziologice sau patologice.

In majoritatea timpului din ciclul de 24 h, mandibula se gaseste in pozitie de repaus, iar intre dintii celor 2 arcade exista un spatiu liber, spatiul de inocluzie fiziologica, spatiul de repaus, free way space.

Pozitia de repaus este determinata de contractia tonica a muschilor ridicatori si coboratori ai mandibulei, deci nu este vorba de un repaus muscular, ci de un repaus al ligamentelor parodontale.

DVR = DVO + SIF

SIF = 2-4 mm la nivelul premolarilor