SANATATE PENTRU TOTI SI INGRIJIRILE DE SANATATE PRIMARE

SANATATE PENTRU TOTI SI INGRIJIRILE DE SANATATE PRIMARE

OBIECTIVE EDUCATIONALE:

       -descrierea componentelor ingrijirilor de sanatate primare;

       -descrierea obiectivelor strategiei europene "Sanatate pentru toti pina in anul 2000".

       OMS este o organizatie specializata, infiintata in perioada 1947-1949 prin aderarea statelor membre ale ONU. Conform statutului OMS, admiterea unui stat se face la cererea si cu acordul celorlalte parti. Apartenenta la OMS nu este conditionata de apartenenta la ONU. Hotaririle OMS au caracter de recomandare, deci nu este o organizatie suprastatala care sa ia masuri, sa controleze, etc. Sprijina statele membre in scopul promovarii sanatatii prin dobindirea cunostintelor si practicilor medicale. Intr-un fel, este un organism international ce apara in mod obiectiv interesele celor 3 principali actori dintr-un sistem sanitar:

       1.producatorii de servicii de sanatate;

       2.consumatorul (utilizatorul) acestor servicii;

       3.administratia de sanatate:       -tertul platitor;

                   -organizatiile pentru mediere intre 1 si 2.

       Intre 1, 2 si 3 apar conflicte de interese a caror rezolvare nu se poate face mereu in mod obiectiv. De fapt, toate fenomenele economice au o evolutie oscilatorie. De exemplu, in Germania (fosta RDG) existau centre in fiecare localitate si raion, si bolnavilor li se dadea tratament gratuit. Actualmente aceste centre au fost desfiintate.

       Toate sistemele sociale creeaza grupe sociale avantajate si dezavantajate.

       Pentru echilibrarea balantei cerere-oferta se fac 3 demersuri:

-stabilirea prioritatilor;

-evaluarea serviciilor si a activitatilor;

-planificarea.

       Sistemul ocrotirii sanatatii nu se poate dezvolta in dizarmonie cu sistemul social-economic.

STRATEGIA SANATATII PENTRU TOTI PINA IN ANUL 2000

Istoric

1977 - Adunarea generala OMS a stabilit ca in perioada urmatoare scopul principal pina in anul 2000 este ca toti oamenii lumii sa aiba o stare de sanatate care sa le permita sa beneficieze de o viata productiva din punct de vedere social si economic.

1978 - Consfatuirea de la Alma-Ata. S-au formulat un numar de ipoteze pentru sanatate.

1981 - Adunarea generala OMS. Strategia "Sanatatii pentru toti" pentru fiecare din cele 6 regiuni (Romania este inclusa in regiunea Europa).

       Socializarea starii de sanatate (Canada): comunitatea te obliga sa platesti pentru asigurari de sanatate.

1984 - Fiecare regiune si-a stabilit un numar de obiective: 38 de obiective pentru Europa.

1991 - Lisabona, s-au revizuit obiectivele.

       In anul 1975, Directorul general al OMS, Dr.Halfdan Mahler, care, cu un an inaite subliniase ca "starea de sanatate a populatiei influenteaza dezvoltarea economica si este influentata la rindul ei de catre aceasta, este in sine un element de conditionare a dezvoltarii", a lansat conceptul "Sanatatea pentru toti pina in anul 2000", propunind: "O actiune urgenta pentru a realiza in cei 25 ani ai unei generatii, ceea ce nu s-a realizat deloc pina acum".

       In acelasi an, dupa publicarea cartii "Solutii alternative in satisfacerea nevoilor de sanatate de baza" (Djukonovic si Mach, 1975), s-a adoptat prima rezolutie referitoare la ingrijirile primare de sanatate, ele reprezentind o strategie pentru atingerea obiectivului sanatatii pentru toti pina in anul 2000.

       Diferitele activitati desfasurate in aceasta directie au culminat cu organizarea unei intilniri internationale de catre UNICEF si OMS la Alma-Ata, in 12 sept. 1978, la care au participat reprezentanti a134 guverne si 67 organizatii internationale. Documentul fundamental al conferintei a fost Declaratia de la Alma-Ata.

DECLARATIA DE LA ALMA-ATA

       Conferinta internationala asupra ingrijirilor primare de sanatate, tinuta la Alma-Ata la 12sept.1978, exprima necesitatea unei actiuni urgente din partea tuturor guvernelor, a tuturor lucratorilor din domeniul sanitar si al dezvoltarii si a comunitatii mondiale pentru promovarea sanatatii tuturor popoarelor lumii; face urmatoarea declaratie:

I

       Conferinta afirma ca sanatatea, care este o stare de completa bunastare fizica, mentala si sociala si nu numai absenta bolii sau infirmitatii, este un drept fundamental al omului si ca atingerea celui mai inalt nivel posibil al sanatatii este unul dintre cele mai importante obiective sociale pe plan mondial, a carui realizare necesita actiunea mai multor sectoare economice si sociale in afara sectorului sanitar.

II

       Inegalitatile flagrante existente in starea de sanatate a populatiei din tarile dezvoltate si in curs de dezvoltare precum si din cadrul aceleiasi tari sunt inacceptabile din punct de vedere politic, social si economic, si deci reprezinta o grija comuna pentru toate tarile.

III

       Dezvoltarea economica si sociala bazata pe noua ordine economica internationala, are o importanta esentiala in atingerea pe deplin a sanatatii pentruotit si in reducerea prapastiei fata de starea de sanatate din tarile dezvoltate. Promovarea si protejarea sanatatii populatiei este esentiala pentru dezvoltare economica si sociala sustinuta si contribuie la o mai buna calitate a vietii si a pacii mondiale.

IV

       Oamenii au dreptul si datoria sa participe atit individual cit si colectiv la planificarea si implementarea ingrijirilor de sanatate.

V

       Guvernul poarta responsabilitatea sanatatii poporului, care poate fi implinita numai prin pastrarea unei stari de sanatate adecvata si prin masuri sociale. Un obiectiv social principal al guvernelor, organizatiilor internationale si al intregii comunitati mondiale in viitoarele decenii ar fi atingerea de catre toti oamenii lumii, pina in anul 2000, a unui nivel al sanatatii care sa le permita sa duca o viata productiva din punct de vedere social si economic. Ingrijirile primare de sanatate reprezinta cheia atingerii acestui obiectiv, ca parte a dezvoltarii, in spiritul dreptatii sociale.

VI

       Ingrijirile primare de sanatate sunt ingrijiri sanitare esentiale bazate pe metode si tehnologii practice, pertinente din punct de vedere stiintific si acceptabile din punct de vedere social, facute sa fie accesibile in mod universal indivizilor si familiilor din comunitate, prin totala lor participare si, la un cost pe care comunitatea si tara poate sa isi permita sa il mentina in fiecare stadiu al dezvoltarii lor in spiritul increderii in sine si al autodeterminarii. Formeaza o parte integranta a sistemului de sanatate al tarii, pentru care reprezinta atit functia centrala cit si problema principala, dar si a dezvoltarii globale sociale si economice a comunitatii. Reprezinta primul nivel al contactului dintre indivizi, familie si comunitate cu sistemul de sanatate national, incercind sa apropie pe cit mai mult posibil, activitatea din domeniul sanatatii de mediul de viata si de munca al oamenilor, constituind primul element al unui proces continuu de ingrijire a sanatatii.

VII

       Ingrijirile de sanatate primare:

       1.reflecta si rezulta din conditiile economice si din caracteristicile socio-culturale si politice ale tarii si comunitatilor sale si se bazeaza pe aplicarea rezultatelor relevante ale serviciilor de cercetare sociala, biomedicala si sanitara si pe experienta din domeniul sanatatii publice;

       2.cuprind principalele probleme legate de sanatate in cadrul comunitatii, furnizind servicii de promovare, preventive, curative si de recuperare corespunzatoare;

       3.include cel putin: educatia privind problemele de sanatate predominante si metodele de prevenire si control a lor; promovarea unei alimentatii corecte; asigurarea cu apa potabila printr-o cantitate adecvata si o sanitatie de baza; ingrijirile acordate mamei si copilului, inclusiv planning familial; imunizarea impotriva bolilor infectioase majore; prevenirea si controlul bolilor endemice cu caracter zonal; tratamentul adecvat pentru bolile curente si vatamari; asigurarea cu medicamente esentiale;

       4.implica, in afara sectorului sanitar, toate sectoarele legate de acesta si aspecte ale dezvoltarii nationale si comunitare, in special agricultura, zootehnia, industria, educatia, constructiile de locuit, lucrarile publice, comunitatile si alte sectoare si cer un efort coordonat din partea tuturor acestor sectoare;

       5.cer si promoveaza din partea indivizilor si a comunitatii, o autodeterminare si participare la planificarea, organizarea, conducerea si controlul ingrijirilor de sanatate primare, utilizind la maximum resursele locale nationale, precum si alte resurse disponibile; in acest scop dezvolta printr-o educatie corespunzatoare capacitatea de participare a comunitatilor;

       6.ar trebui sa fie sustinute de sisteme de referinta integrate, functionale, ducind la o imbunatatire progresiva a unor ingrijiri de sanatate cit mai cuprinzatoare, dind prioritate celor ce au cea mai mare nevoie;

       7.se bazeaza la nivel local si de referinta pe lucratorii sanitari, inclusiv medici, infirmiere, moase, personal auxiliar, dar este nevoie si de practicieni traditionali, pregatiti in mod adecvat din punct de vedere tehnic si social pentru a lucra in echipa si pentru a raspunde nevoilor de sanatate exprimate de catre comunitate.

VIII

       Toate guvernele ar trebui sa formuleze politici nationale, strategii si planuri de actiune pentru a organiza si sustine ingrijirile de sanatate primare ca parte a unui sistem national de sanatate cuprinzator si in coordonare cu alte sectoare. In acest scop, este necesar sa se manifeste dorinta politica de mobilizare a resurselor tarii si de folosire rationala a resurselor externe disponibile.

IX

       Toate tarile ar trebui sa coopereze in spiritul parteneriatului cu scopul de a asigura ingrijirile de sanatate primare pentru toti oamenii, deoarece obtinerea starii de sanatate de catre oamenii dintr-o tara priveste in mod direct si este benefica pentru orice tara. In acest context, raportul OMS / UNICEF asupra ingrijirilor primare de sanatate constituie o baza sociala pentru functionarea si dezvoltarea in continuare a ingrijirilor primare de sanatate in lume.

X

       Pina in anul 2000 se poate obtine un nivel acceptabil al sanatatii pentru toti oamenii printr-o utilizare mai completa si mai buna a resurselor mondiale, din care o parte considerabila este cheltuita acum cu armamentul si conflicte militare. O politica reala de independenta, pace, destindere si dezarmare ar trebui sa elibereze resursele suplimentare, care ar putea fi destinate unor scopuri pasnice si in special accelerarii dezvoltarii sociale si economice, din care ingrijirile primare de sanatate reprezinta o parte esentiala, trebuind sa li se repartizeze un volum corespunzator.

       Rezultatul acestei intilniri l-a constituit, de asemenea, formularea a 22 recomandari care se bazau pe definirea ingrijirilor primare de sanatate din declaratia conferintei.

       Sursele care au condus la definirea ingrijirilor primare de sanatate au fost:

-modificarea teoriilor asupra dezvoltarii, care au condus la realizarea unor legaturi intre sanatate si alte sectoare, subliniind necesitatea echitatii accesului si furnizarii serviciilor de sanatate;

-problemele ridicate de cresterea numarului populatiei, care au sustinut necesitatea dezvoltarii serviciilor destinate mamei si copilului;

-noua abordare tehnologica a bolilor si a serviciilor medicale care nu ia suficient in considerare aspectele sociale, economice si politice ale vietii;

-succesele inregistrate in domeniul sanitar in unele tari, in special China, ca urmare a implicarii comunitatii in actiunile medicale.

       Din aceste surse a evoluat definitia ingrijirilor primare de sanatate, concept politic mult mai cuprinzator decit descrierile anterioare ale ingrijirilor primare de sanatate, sustinind serviciile de prim contact in cadrul a 5 principii de baza:

       1.Distributia echitabila: tarile ar trebui sa gaseasca cai de a permite tuturor accesul la servicii.

       2.Implicarea comunitatii: implicarea indivizilor in promovarea propriei lor ingrijiri este esentiala pentru viitoarea bunastare a comunitatii.

       3.Concentrarea asupra activitatii de prevenire: dobindirea unor cunostinte prin educatie pentru sanatate si / sau mobilizarea comunitatii pentru imunizare si rolul comunitatii in luarea deciziilor legate de alocarea resurselor spre prioritatile sanitare. Deoarece prevenirea este vitala pentru rezolvarea problemelor comunitatii pe termen lung dar nu este intotdeauna raspunsul la probleme individuale, serviciile preventive trebuie sa existe impreuna cu cele curative.

       4.Tehnologie corespunzatoare: ea trebuie sa fie acceptata, eficienta din punct de vedere al costului, ieftina si disponibila pe plan local.

       5.Abordarea multisectoriala: starea de sanatate este influentata atit pozitiv cit si negativ de o serie de factori cum sunt: conditiile de locuit, tranportul, productia de alimente, irigatiile si rezerva de apa. Toate acestea tin de diferite sectoare guvernamentale, dar toate pot afecta bunastarea globala a comunitatii.

       In cadrul acestor principii, componentele de baza ale ingrijirilor primare de sanatate sunt:

       1.Educatia referitoare la problemele de sanatate, prevenirea si controlul lor.

       2.Promovarea unei alimentatii corecte.

       3.Asigurarea cu apa potabila in cantitate adecvata si o sanitatie de baza.

       4.Ingrijirea mamei si a copilului, inclusiv planing familial.

       5.Imunizarea impotriva bolilor infectioase majore.

       6.Prevenirea si controlul bolilor endemice, cu caracter zonal.

       7.Tratamentul adecvat al bolilor curente si vatamarilor.

       8.Asigurarea cu medicamente esentiale.

       Furnizarea acestor servicii de catre lucratorii auxiliari din domeniul sanitar, cu nivel de pregatire diferit si integrarea practicienilor traditionali in serviciile de sanatate reprezinta o problema de baza a ingrijirilor primare de sanatate.

STRATEGIA "SANATATE PENTRU TOTI PINA IN ANUL 2000" PENTRU REGIUNEA EUROPEI

       Strategia europeana pentru realizarea sanatatii pentru toti a fost aprobata de reprezentantii statelor membre ale regiunii cu ocazia celei de-a 13-a sesiuni a Comitetului Regional ce a avut loc la Fez in 1980.

       2 elemente de baza au definit cadrul acestei strategii:

1.Nivelul sanatatii populatiei europene mai scazut decit ar fi trebuit, tinind cont de resursele financiare destinate serviciului sanitar si de dezvoltare a unor noi medicamente si tehnologii medicale din ultimii 30 ani.

2.Existenta de inechitati in domeniul sanitar, in ciuda unui nivel general inalt de dezvoltare in regiune, precum si a nivelului stiintific, economic si educational al celor mai multe tari.

       Strategia regionala a delimitat 4 mari domenii de activitate:

-modul de viata si sanatatea;

-factorii de risc ce afecteaza sanatatea si mediul;

-reorientarea sistemului de ingrijiri sanitare;

-factorii de sustinere politici, manageriali, tehnologici, umani si de cercetare, necesari realizarii schimbarilor in primele 3 domenii.

       Obiectivele regionale sunt destinate sa ajute statele membre sa-si stabileasca in cadrul politicii nationale propriile obiective, obiective care sa reflecte nevoi specifice, prioritati si valori. In acest spirit, obiectivele strategiei europene urmaresc:

       -sa propuna imbunatatiri in starea de sanatate a oamenilor, pentru a realiza snatatea pentru toti pina in anul 2000;

       -sa indice momentul in care este nevoie de actiune, extinderea efortului colectiv corect si directiile spre care trebuie orientat;

       -sa furnizeze un instrument pentru tari si pentru regiune pentru a controla progresul spre obiectiv si pentru revizuirea cursului actiunii acolo unde este necesar.

       Obiectivele stabilesc un minim de progres pe care tarile europene trebuie sa-l faca in domeniul ameliorarii sanatatii si a problemelor legate de sanatate pina in anul 2000. Pentru a face posibile controlul si evaluarea progresului inregistrat de catre fiecare stat membru si de intreaga regiune, s-a stabilit un set de indicatori care vor fi folositi de fiecare tara la raportarea din 2 in 2 ani, catre OMS a progreselor facute. S-a elaborat si un plan de actiune, cuprinzind etapele majore prin care trebuie sa treaca statele membre si OMS pentru a realiza aceste schimbari.

       Principiile strategiei europene ale sanatatii pentru toti.

1.Sanatatea pentru toti implica echitate. Aceasta inseamna ca trebuie reduse pe cit posibil inechitatile ce apar in domeniul sanatatii intre tari si in cadrul aceleiasi tari.

2.Telul este de a da oamenilor un sens pozitiv al sanatatii astfel incit ei sa-si poata folosi la maximum capacitatile lor fizice, mentale si emotionale. Accentul principal ar trebui sa se puna pe promovarea sanatatii si pe prevenirea bolilor.

3.Sanatatea pentru toti va fi realizata de catre oameni. O comunitate bine informata, bine motivata si care participa in mod activ, reprezinta un element cheie in atingerea obiectivului comun.

4.Sanatatea pentru toti necesita o actiune coordonata din partea tuturor sectoarelor implicate. Autoritatile sanitare pot rezolva numai o parte din probleme, cooperarea multisectoriala reprezinta singurul mod de asigurare a premizelor pentru starea de sanatate, prin promovarea unor politici sanitare si reducerea riscurilor ce apar in mediile fizic, economic si social.

5.Sistemul de sanatate trebuie sa-si concentreze atentia asupra ingrijirilor primare de sanatate acoperind nevoile de sanatate de baza ale fiecarei comunitati, furnizind servicii la locul de munca si de viata al oamenilor, accesibile pentru toti si bazate pe o deplina participare a comunitatii.

6.Problemele legate de sanatate depasesc frontierele nationale. Poluarea si comertul cu produse daunatoare sanatatii reprezinta exemple de probleme a caror solutionare necesita o cooperare internationala.

OBIECTIVELE STRATEGIEI EUROPENE

"SANATATE PENTRU TOTI PINA IN ANUL 2000"

I.Starea de sanatate

       1.Pina in anul 2000, diferentele actuale in starea de sanatate care exista intre tari, intre grupurile din cadrul aceleiasi tari, vor trebui sa fie reduse cu cel putin 25% prin imbunatatirea nivelului starii de sanatate a natiunilor si grupurilor dezavantajate.

       2.Pina in anul 2000, oamenii ar trebui sa aiba conditii minime pentru a-si dezvolta si folosi propriul potential sanitar cu scopul de a duce o viata satisfacatoare si implinita din punct de vedere social si economic.

       3.Pina in anul 2000, persoanele cu handicap ar trebui sa aiba conditii fizice, sociale si economice care sa le permita sa duca cel putin o viata implinita din punct de vedere social si economic si creativa din punct de vedere mental.

       4.Pina in anul 2000, numarul mediu de ani pe care oamenii il traiesc fara sa contacteze o boala majora sau un handicap sa creasca cu cel putin 10%.

       5.Pina in anul 2000, ar trebui sa nu mai existe pojar, poliomielita, tetanos neonatal, rubeola congenitala, difterie, sifilis congenital sau malarie in regiune.

       6.Pina in anul 2000, speranta de viata la nastere in regiune trebuie sa fie de cel putin 75 ani.

       7.Pina in anul 2000, mortalitatea infantila in regiune ar trebui sa fie mai putin de 20 pentru 1000 nascuti vii.

       8.Pina in anul 2000, mortalitatea materna in regiune ar trebui sa fie mai mica de 15 la 100000 nascuti vii.

       9.Pina in anul 2000, mortalitatea in regiune, datorata unor boli ale sistemului circulator, la persoane sub 65 ani, ar trebui sa se reduca cu cel putin 15%.

       10.Pina in anul 2000, mortalitatea in regiune, datorata cancerului, la persoane sub 65 ani, ar trebui sa fie redusa cu cel putin 15%.

       11.Pina in anul 2000, decesele datorate accidentelor in regiune ar trebui reduse cu cel putin 25% printr-un efort intens de reducere a accidentelor prin traficul rutier si a accidentelor de munca si din gospodarie.

       12.Pina in anul 2000, tendinta actuala de crestere a numarului de sinucideri si a tentativelor de suicid trebuie eliminata.

II.Stilul de viata

       13.Pina in anul 1990, politicile nationale din cadrul tarilor membre trebuie sa asigure mecanismele legislativ, administrativ si economic sa furnizeze un suport intersectorial larg si resurse pentru promovarea unui mod de viata sanatos si sa asigure participarea oamenilor la toate nivelele la care se elaboreaza asemenea politici.

       14.Pina in anul 1990, toate statele membre ar trebui sa aiba programe speciale care sa intareasca rolul major jucat de familie si alte grupuri sociale in dezvoltarea si sustinerea unui mod de viata sanatos.

       15.Pina in anul 1990, programele educationale din toate statele membre ar trebui sa intareasca cunoasterea, motivatia si indeminarea oamenilor in obtinerea starii de sanatate.

       16.Pina in anul 1990, in toate statele membre ar trebui sa se inregistreze o crestere semnificativa a comportamentului sanitar pozitiv, asa cum este o nutritie echilibrata, lipsa fumatului, activitatea fizica corespunzatoare si evitarea stressului.

       17.Pina in anul 1995, in toate statele membre ar trebui sa fie reduceri semnificative ale comportamentului daunator sanatatii, asa cum este: abuzul de alcool si produse farmaceutice, folosirea medicamentelor ilicite, substantelor chimice periculoase si comportamentului social violent.

III.Mediul

       18.Pina in anul 1990, statele membre ar trebui sa aiba politici multisectoriale care sa protejeze in mod efectiv mediul uman de factorii imprevizibili ce actioneaza asupra sanatatii, care sa asigure constientizarea comunitatii si implicarea acesteia si sa sustina in mod efectiv eforturile internationale de reducere a factorilor imprevizibili ce afecteaza mai mult de o singura tara.

       19.Pina in anul 1990, toate statele membre ar trebui sa aiba echipament adecvat pentru controlarea, evaluarea factorilor de mediu imprevizibili care reprezinta o amenintare la adresa sanatatii umane, incluzind substantele potential toxice din punct de vedere chimic, radiatiile, bunurile de consum daunatoare si agentii biologici.

       20.Pina in anul 1990, toti oamenii din regiune ar trebui sa aiba rezerva adecvata de apa potabila si pina in 1995 popuarea riurilor, lacurilor si marilor ar trebui sa nu mai prezinte o amenintare la adresa sanatatii umane.

       21.Pina in anul 1995, toti oamenii din regiune ar trebui sa fie aparati in mod efectiv impotriva factorilor de risc ce provin din poluarea atmosferica.

       22.Pina in anul 1990, toate statele membre ar trebui sa reduca in mod semnificativ factorii de risc ce provin din contaminarea hranei si sa aiba implementate masuri in scopul protejarii consumatorilor de aditivele daunatoare.

       23.Pina in anul 1995, toate statele membre ar trebui sa fi eliminat toti factorii de risc majori cunoscuti ce pot fi asociati cu reziduurile nocive ce pot dauna societatii.

       24.Pina in anul 2000, toti oamenii din regiune ar trebui sa aiba posibilitatea sa locuiasca in case si asezari care sa constituie un mediu de viata sanatos si lipsit de factori de risc.

       25.Pina in anul 1995, toti oamenii din regiune ar trebui sa fie protejati in mod efectiv impotriva accidentelor de munca.

       26.Pina in anul 1990, toate statele membre, printr-o reprezentare comunitara efectiva, ar trebui sa-si dezvolte sisteme de ingrijiri medicale bazate pe ingrijiri primare si sustinute de catre ingrijirile secundare si tertiare, asa cum s-a subliniat la Conferinta de la Alma-Ata.

       27.Pina in anul 1990, in toate statele membre infrastructurile sistemelor de prestare a serviciilor ar trebui organizate astfel incit sa fie distribuite potrivit nevoilor, iar serviciile sa asigure o accesibilitate fizica si economica si o accesibilitate culturala pentru populatie.

       28.Pina in anul 1990, sistemul de ingrijiri primare din toate statele membre ar trebui sa furnizeze o gama larga de servicii de promovare a sanatatii, curative, de recuperare si de sustinere pentru a acoperi nevoile sanitare de baza ale populatiei si pentru a acorda o atentie speciala indivizilor si grupurilor supusi unor factori de risc, vulnerabile si subservite.

       29.Pina in anul 1990, in toate statele membre, sistemele de ingrijiri de sanatate ar trebui sa fie bazate pe cooperare si pe lucrul in echipa intre personalul sanitar, indivizi, familie si grupurile comunitare.

       30.Pina in anul 1990, toate statele membre ar trebui sa aiba mecanisme prin care serviciile furnizate de catre sectoarele legate de sanatate sa fie coordonate la nivel comunitar in cadrul sistemului de ingrijiri primare.

       31.Pina in anul 1990, toate statele membre ar trebui sa construiasca mecanisme efective in scopul asigurarii calitatii ingrijirilor acordate pacientilor in cadrul sistemelor de sanatate.

IV.Cercetare

       32.Inainte de 1990, toate statele membre ar trebui sa formuleze o strategie de cercetare in scopul stimularii investitiilor care imbunatatesc aplicarea si dezvoltarea cunostintelor necesare pentru sustinerea strategiilor nationale "Sanatatea pentru toti".

V.Sustinerea dezvoltarii sanatatii

       33.Inainte de 1990, toate statele membre ar trebui sa asigure ca politicile si strategiile lor sanitare sa fie coordonate cu principiile strategiei "Sanatatea pentru toti" si ca legislatiile, regulamentele nationale sa faca implementarea lor efectiva in sectoarele societatii.

       34.Inainte de 1990, toate statele membre ar trebui sa aiba procesul managerial pentru dezvoltarea sanatatii orientat spre atingerea "Sanatatii pentru toti", implicind in mod activ comunitatile si toate sectoarele relevante pentru sanatate si in concordanta cu acestea sa asigure alocarea preferentiala a resurselor catre prioritatile dezvoltarii sanatatii.

       35.Inainte de 1990, toate statele membre ar trebui sa aiba sisteme informationale in domeniul sanitar capabile sa sustina strategiile lor nationale pentru "Sanatatea pentru toti".

       36.Inainte de 1990, in toate statele membre planificarea, pregatirea si formarea personalului sanitar ar trebui sa fie in concordanta cu politica "Sanatatii pentru toti" cu o atentie speciala acordata ingrijirilor primare.

       37.Pina in anul 1990, in toate statele membre procesul de pregatire ar trebui sa furnizeze personal pentru sectoarele legate de sanatate care sa aiba informatii adecvate asupra "Sanatatii pentru toti" si asupra aplicarii sale practice in propriile lor sectoare.

       38.Inainte de 1990, toate statele membre ar trebui sa stabileasca un mecanism formal pentru evaluarea sistematica a folosirii corespunzatoare a tehnologiilor medicale, a efectivitatii, a eficientei, sigurantei, acceptabilitatii precum si pentru reflectarea politicilor sanitare nationale si restrictiilor economice.