STAREA DE SANATATE SI CARACTERISTICILE EI IN ROMANIA - MASURAREA SI ANALIZA UNOR ASPECTE ALE SANATATII COMUNITATII

STAREA DE SANATATE SI CARACTERISTICILE EI IN ROMANIA - MASURAREA SI ANALIZA UNOR ASPECTE ALE SANATATII COMUNITATII

Obiective educationale:-intelegerea continutului sanatatii publice

       -definirea starii de sanatate si a factorilor ce o conditioneaza

       -masurarea starii de sanatate cu indicatorii obisnuiti

       -aprecierea starii de sanatate si importanta unor factori asociati

       Sanatatea publica , ca disciplina de invatamint, a aparut in Romania, in urma cu aproximativ 50 ani la Bucuresti si Cluj.

       Medicina sociala a aparut in tara noastra in 1942 la Bucuresti, sub aceasta denumire, iar in tara la Cluj. Seful scolii bucurestene a fost Prof.Gh.Banu, iar la Cluj Prof. I.Moldovan.

       Scoala bucuresteana a dezvoltat aspectele teoretice, conceptuale, in timp ce scoala clujeana a dezvoltat partea metodologica. O alta personalitate a scolii bucurestene de medicina sociala a fost Prof.Th.Ilea.

       Sanatatea publica are un continut diferit de alte discipline, prezentind ca o particularitate obiectul de prezentare: grupul sau grupurile de persoane si nu persoana (individul). De asemenea, vizeaza rolul factorilor sociali care influenteaza sanatatea si are o tenta preventiva.

       Altgoritmul rationamentului de diagnostic al starii de sanatate a unei colectivitati umane este analog cu cel pe care il face medicul aflat in fata unui bolnav (de diagnostic al starii de sanatate a unei persoane), prezentind insa citeva nuante specifice.

Sanatatea publica reprezinta ansamblul cunostintelor, deprinderilor si atitudinilor populatiei orientat spre mentinerea si inbunatatirea sanatatii.

Obiectul sanatatii publice: grupurile umane.

Scopul sanatatii publice este sa reduca:

       -discomfortul

       -boala

       -incapacitatea (invaliditatea, handicapul)

       -decesul prematur.

       Caile prin care se pot realiza scopurile sanatatii publice presupun efortul organizat al societatii. De fapt, Hanlon a definit sanatatea publica ca fiind stiinta protejarii oamenilor si a sanatatii, a promovarii si redobindirii sanatatii prin efortul organizat al societatii.

       Aceste eforturi sunt sustinute prin legi, programe de prevenire si combatere, institutii si servicii sanitare, sociale, educative si de participare a populatiei.

       Medicina sociala este o ramura a medicinii si o parte a sanatatii publice.

       Obiectul medicinei sociale: studiul starii de sanatate ai populatiei in corelatie cu factorii care o influenteaza (pe scurt, diagnosticul starii de sanatate ai populatiei si factorii etiologici).

Concepte care stabilesc diferenta intre sanatate si medicina comunitara si medicina individuala

SCOPURILE SANATATII PUBLICE:

1.Promovarea sanatatii, care vizeaza ca oamenii sa fie tot mai sanatosi, apti de a participa la viata sociale (se realizeaza prin dezvoltarea masurilor sanogenetice cu contributia tuturor sectoarelor comunitatii si a grupurilor sociale).

2.Ocrotirea sanatatii prin mentinerea sanatatii si prevenirea bolilor.

3.Controlul morbiditatii prin combaterea bolilor si a consecintelor lor.

4.Redobindirea sanatatii, la a carei realizare, contributia medicilor, a serviciilor sanitare si sociale este substantiala

DOMENIILE PRINCIPALE ALE SANATATII PUBLICE:

-demografia

-biostatistica

-epidemiologia

-aplicarea stiintelor sociale si comportamentale la societate deoarece o parte din boli au un determinism social

-conducerea serviciilor medico-sociale

-dreptul

-etica

       DEFINITIA SANATATII

       Nu exista o definitie unica, ci o pluralitate de definitii, pluralitate care tine de cunostintele acumulate, de dinamica si specificul valorilor culturale si pentru ca sanatatea are un caracter procesual, evolutiv. De aici rezulta si tentativa de a defini sanatatea multicriterial si de a fi masurata in functie de niste criterii de referinta.

       In lista foarte larga a definitiilor sanatatii se folosesc mai multe criterii pentru definirea sanatatii, fiecare scoala adoptind unul, doua sau toate cele trei criterii utilizate cel mai frecvent.

       Criteriile utilizate pentru definirea sanatatii:

       -bunastarea functionala

       -capacitatea organismului de a se adapta la conditiile variate de viata si munca

       -conditia umana care il face pe individ creativ (criteriul utilizat frecvent de francezi)

       Definitia sanatatii individuale din constitutia O.M.S.: 'stare de bine completa din punct de vedere fizic, mintal si social si nu numai absenta bolii sau infirmitatii' este cea mai frecvent utilizata.

       Caracteristicile acestei definitii sunt:

       -este acceptata de toata lumea ca o 'aspiratie';-realizarea ei presupune responsabilitatea societatii;

       -subliniaza caracterul pozitiv si multiaxial al sanatatii.

       Sanatatea grupurilor umane ar putea fi definita ca fiind o sinteza a sanatatilor individuale apreciata intr-o viziune sintetica, globala (ecosistemica).

FACTORII CARE INFLUENTEAZA STAREA DE SANATATE A POPULATIEI

       Factorii care influenteaza starea de sanatate a populatiei au fost descrisi in diferite feluri.

       Gruparea acestora, care va fi prezentata mai jos, deriva de la un concept al lui Lalonde:

1.factorii biologici (ereditate, caracteristici demografice ale populatiei).

2.factorii ambientali (factorii mediului fizic si social: factori fizici, chimici, socio-culturali, educationali).

3.factorii comportamentali, atitudinile, obiceiurile. Stilul de viata depinde de comportamente care, la rindul lor, sunt conditionate de factori sociali, deci stilul de viata este rezultatul factorilor sociali si al comportamentelor.

4.serviciile de sanatate (preventive, curative, recuperatorii).

       In figura este prezentat modelul epidemiologic al factorilor care determina starea de sanatate dupa Dever, iar in anexa sunt prezentate ponderile acestor factori in aparitia unor boli dominante.

MASURAREA STARII DE SANATATE

       Abordari noi

a.extinderea conceptului de morbiditate (Wood)

       -deficienta

       -incapacitate

       -handicap

b.promovarea conceptului de sanatate 'pozitiva'

c.indici globali, multicriteriali - criterii:

       -perceptionali

       -functionali

       -adaptare la mediu

       Masurarea starii de sanatate se realizeaza cu ajutorul unor indicatori, cei obisnuiti fiind grupati in:

A.Indicatori de nivel (de rezultat al actiunii factorilor care influenteaza starea de sanatate).

       1.Demografici (viata/nonviata): mortalitate, natalitate, fertilitate:

      -de frecventa

      -de probabilitati, riscuri

       2.Morbiditate:

      -clasici

      -consecinte ale bolii (deficiente senzoriale, somatice sau psihice, incapacitate, invaliditate)

      -gravitate (se masoara cu scoruri)

      -combinatii

       3.Globali ai sanatatii:

      -bazati pe incapacitatea functionala

      -bazati pe perceperea sanatatii/bolii

B.Indicatori de factori:

       -biologici

       -mediu

       -comportamente

       -servicii de sanatate (resurse), disponibilitate, utilizare

C.Complecsi

NATALITATEA SI FERTILITATEA

OBIECTIVE EDUCATIONALE:

Intelegerea principalelor tendinte in probleme de populatie

Definirea principalelor evenimente si fenomene demografice

Utilizarea informatiilor demografice pentru masurarea natalitatii si fertilitatii

Descrierea principalelor caracteristici ale fertilitatii si natalitatii

Intelegerea importantei demografiei pentru medicina sociala - relatiile reciproce

Identificarea factorilor care influenteaza reproducerea populatiei

***

Demografia este stiinta care se ocupa cu studiul populatiei umane: nivelul, structura si caracteristicile populatiei si de legitatile care guverneaza aceste caracteristici.

Studiul demografiei prezinta interes pentru medicina sociala deoarece:

obiectul medicinei sociale il consttuie studiul starii de sanatate a populatiei;

starea de sanatate a populatiei este influentata de o serie de factori printre care si structura populatiei pe grupe de varsta, pe sexe, pe ocupatii, etc.;

indicatorii utilizati in masurarea starii de sanatate a populatiei au la numitor populatia sub diferite aspecte (populatia de sex masculin sau feminin, populatia ocupata, etc.);

actiunile de interventie care vizeaza imbunatatirea starii de sanatate trebuie sa aiba in vedere caracteristicile populatiei;

sursa primara de informatii pentru principalele evenimente demografice (nasterea, decesul) este medicul care completeaza certificatul medical constatator al nasterii sau decesului.

In lume, in ultimele decade, au aparut o serie de probleme demografice ca urmare a schimbarilor rapide care au survenit in structura si dinamica populatiei.

In 1904, Frank Notenstein a aratat existenta relatiei intre mdificarile demografice si schimbarile social-economice. El a stabilit trei etape mari in evolutia temporala a fenomenelor demografice (teoria tranzitiei demografice).

Prima etapa inregistrata in societatile premoderne, dar intalnita si astazi in diferite zone ale lumii, este caracterizata prin natalitate, dar si mortalitate, ridicate.Ca urmare, in populatie se inregistreaza o stare de echilibru relativ.

In a doua etapa, ca urmare a cresterii productiei agro-alimentare, ameliorarea conditiilor de viata si imbunatatirea asistentei medicale, mortalitatea a scazut, natalitatea ramanand crescuta, numarul populatiei a crescut. Este etapa in care s-a inregistrat o crestere rapida a numarului populatiei pe intregul glob.

A treia etapa este etapa de planificare si limitare a dimensiunilor familiei (pastrarea numarului de copii dorit). In aceasta etapa mortalitatea ramine stationara si natalitatea scade, realizandu-se astfel o stare de echilibru relativ in populatie.

In secolul XX, in ultimii ani, pe glob, natalitatea a continuat sa fie mare, la o rata de crestere a populatiei de3%. Consecinta acestei situatii o reprezinta presiunea exercitata asupra resurselor naturale ale globului, presiune ce a determinat extinderea productiei agroalimentare prin chimizare, prin cresterea suprafetei arabile si, deci, cu implicatii asupra starii de sanatate a populatiilor.

CARACTERISTICI ALE DINAMICIII POPULATIEI IN EUROPA

       In ultimele doua decenii in situatia demografica a Europei s-au produs schimbari radicale.

       Tendintele inregistrate sunt:

       -declin puternic al fertilitatii cu scaderea numarului copiilor de rang mare (III, IV, V, VI) si intarzierea aparitiei primului copil.

       -scaderea nuptialitatii si cresterea divortialitatii, uniunile consensuale inlocuind tot mai mult casatoriile. Ca urmare a crescut numarul copiilor din afara casatoriilor oficiale.

       -rolul femeilor in societatile evoluate a crescut, la fel si nivelul de educatie. Acest fenomen are consecinte favorabile asupra starii de sanatate a copiilor. A scazut numarul copiilor nedoriti si prin urmare a crescut timpul devotat cresterii copiilor. Cresterea rolului femeii in societate are efect insa si asupra divortialitatii in sensul cresterii incidentei divorturilor.

       -eficacitate mijloacelor contraceptive a facilitat uniunile consensuale si reducerea numarului de copii nedoriti.

       -echilibrul instalat intre numarul de nascuti vii si numarul de decese determina un spor natural scazut. Consecinta este imbatranirea populatiei. Astfel, in 1985 ponderea persoanelor in varsta de 65 ani si peste a fost de 12%, iar in 2025 se prevede o pondere de 18%. Ca urmare apare o schimbare a raportului de dependenta.

***

       Principalele surse de informatii demografice sunt:

recensamantul populatiei care reprezinta inregistrarea globala a intregii populatii;

statistica starii civile (apartinand de primarii) - inregistrarea nasterilor, deceselor, casatoriilor, etc.;

birourile de evidenta a populatiei (apartinand de politie) - inregistreaza venitii si plecatii dintr-o anumita zona;

anchetele demografice care incearca sa aprofundeze elemente de structura si dinamica a populatiei; ele completeaza si adesea aprofundeaza informatiile obtinute prin metodele evocate anterior.

Demografia opereaza cu trei notiuni fundamentale:

Eveniment demografic = cazul observat purtator de informatii demografice (nascutul viu, nascutul mort, decedatul, etc.)

Fenomen demografic = ansamblul enevimentelor demografice care apar intr-o populatie, intr-o anumita perioada de timp (natalitatea, mortinatalitatea, mortalitatea, etc.)

Indicatori demografici = raportul care masoara aceste fenomene.

Din punct de vedere al demografilor si al intereselor medicinii sociale, fenomenele demografice ar putea fi studiate sub raportul statisticii si al dinamicii.

Statistica populatiei studiaza, descrie numarul si structura populatiei.

Dinamica descrie miscarea populatiei si are doua componente:

Mecanica, ce se refera la miscarea generata de factorii economici, social, politici - mobilitatea socio-profesionala si migratia (imigratia si emigratia);

Naturala (reproducerea populatiei).

***

STATICA POPULATIEI

Numarul populatiei la 1 iulie 1998:

       22.502.803 locuitori

Numarul populatiei la recensamintul din ianuarie 1992:

       22.810.035 locuitori

Densitatea populatiei:

       96,65 loc/km²

Populatia pe medii:

       Urban: 12.347.886 (54,9%)

       Rural: 10.154.917 (45,1%)

Populatia pe sexe:

       Masculin: 11.012.110 (48,9%)

       Feminin: 11.490.693 (51,1%)

Populatia pe grupe de virsta:

       0-14 ani: 4.300.170 loc.(19,1%)

       15-59 ani: 14.082.064 loc.(62,6%)

       60 ani si peste: 4.120.569 loc.(18,3%)

       Numarul populatiei poate fi cunoscut prin:

Recensamantul este o inregistrare globala, transversala care se face la un moment dat, inregistrandu-se intreaga populatie cu principalele caracteristici (varsta, sex, categoria socio-profesionala)

Actualizarea datelor recensamantului prin date suplimentare ce provin de la starea civila (nascutii vii si decese), operatie care se face in fiecare an.

Estimarea numarului prin interpolarea rezultatelor intre doua recensaminte sau prin extrapolarea rezultatelor ultimului recensamant.

Densitatea populatiei reprezinta numarul de locuitori pe km².

Dispersia populatiei reprezinta gradul de imprastiere a populatiei in colectivitati constituite (comune, orase).

Structura populatiei

Structura populatiti pe medii

Repartitia populatiei pe medii depinde de structura economica a unei tari si de politica de dezvoltare economica a tarii respective.

Mediul de viata isi pune amprenta asupra modelului de morbiditate si de mortalitate precum si asupra serviciilor de sanatare, organizarea asistentei medicale fiind diferita la sat si la oras.

Structura populatiei pe sexe

In general exista o egalitate intre numarul populatiei de sex masculin si numarul populatiei de sex feminin. La nastere raportul este in favoarea sexului masculin. In timp acest raport se schimba in favoarea sexului feminin, in jurul varstei de 35 ani, ca urmare a supramortalitatii masculine. Structura pe sexe este diferita in mediul urban de mediul rural.

Structura pe sexe prezinta interes in cunoasterea riscurilor si a frecventei bolilor la populatia masculina fata de cea feminina.

Structura populatiei pe grupe de varsta

Masurarea si descrierea populatiei pe grupe de varsta prezinta interes pentru sistemul de sanatate doarece tabloul morbiditatii si al mortalitatii difera de la o grupa de varsta la alta.

Repezentarea grafica tipica pentru structura populatiei pe grupe de varsta este piramida populatiei (piramida varstelor).

Piramida varstelor poate avea aspecte diferite ca urmare, in principal, a raportului natalitate/mortalitate.

Principalele modele de piramida a varstelor sunt :

Modelul care imbraca forma unui triunghi, cu baza larga, caracteristica 'populatiilor tinere'. Este intalnita in tarile cu natalitate mare dar si cu mortalitate mare, indicele de reproducere neta fiind supraunitar. Modelul este caracteristic tarilor in curs de dezvoltare.

Modelul 'in clopot' unde baza este relativ larga iar, ca urmare a cersterii nivelului de trai, creste si durata medie a vietii, deci se acumuleaza mai multi varstnici. Este un model de tranzitie, caracteristic tarilor rapid industrializate.

Modeul 'in urna' caracteristic tarilor dezvoltate cu natalitate scazuta si longevitate mare. Consecinta - cresterea ponderii varstnicilor.

Modelul 'in trefla' se deosebeste de modelul ' in urna' prin baza, care este mai larga, ca urmare a unor noi schimbari aparute in unele tari dezvoltate, in special tendinta usoara de crestere a natalitatii.

DINAMICA POPULATIEI

MISCAREA NATURALA A POPULATIEI

       Miscarea naturala a populatiei sau reproducerea populatiei reprezinta domeniul central al demografiei si care prezinta mare interes pentru medic.

       Reproducerea populatiei este fenomenul de reinoire permanenta a populatiei datorita intrarii unei generatii noi in fiecare an in populatie si a iesirii, in medie, a unei generatii prin deces. Deci, reproducerea populatiei prezinta doua componente: natalitatea si mortalitatea.

In sens restrans, prin reproducerea unei populatii se intelege natalitatea si fertilitatea.

NATALITATEA SI FERTILITATEA

       Definitiile evenimentelor demografice si ale unor notiuni utilizate in studiul fertilitatii.

       Nascutul viu - este produsul de conceptie expulzat sau extras complet din corpul mamei, indiferent de durata sarcinii din care acesta provine si care prezinta un semn de viata: respiratie, activitate cardiaca, pulsatii ale cordonului ombilical sau contractia unui muschi voluntar, fie ca placenta a fost eliminata sau nu, iar cordonul ombilicala fost sectionat sau nu. Varsta sarcinii, greutatea fatului sau oricare alt criteriu de viabilitate sunt ignorate in mod deliberat de definitie in scopul evitarii unor variatii interpretative.

       Nascutul mort - este produsul de conceptie care provine dintr-o sarcina de peste 28 de saptamani si care dupa separarea completa de corpul matern nu manifesta nici un semn de viata. Determinarea duratei sarcinii este adesea dificila. Se prefera drept criteriu o informatie indirecta, cum este greutatea fatului de peste 1000 de grame si o lungime de peste 35 cm.

       Avortul - este produsul de conceptie care provine dintr-o sarcina cu o durata mai mica de 28 de saptamani si care dupa extragerea completa din corpul matern nu manifesta nici un semn de viata. Din acelasi motiv ca mai sus, se poate utiliza drept criteriu o greutate mai mica de 1000 de grame si o lungime mai mica de 35 cm.

       Produsul de conceptie - este rezultatul fecundarii unui ovul de catre un spermatozoid, care a parcurs perioada de gestatie si care se soldeaza prin nastere sau avort.

       Nasterea - este evenimentul expulzarii unui produs de conceptie dupa o perioada a sarcinii mai mare de 28 de saptamani. Numarul nasterilor nu coincide in mod necesar cu numarul nascutilor vii, deoarece exista pe de o parte posibilitatea unor nasteri multiple si pe de alta parte riscul aparitiei nascutilor morti.

       Rangul nasterii - exprima a cata nastere (vie sau nu) a mamei este cea in cauza.

       Rangul nascutului - exprima al catelea nascut viu sau mort este nascutul considerat in suita celor pe care i-a nascut mama.

       Intervalul protogenezic - este durata medie dintre casatorie si nasterea primului copil.

       Intervalele intergenezice - sunt duratele medii care separa intr-o populatie nasterile de rang succesiv (durata medie intre prima si a doua nastere, a doua si a treia, s.a.m.d.).

Natalitatea - reprezinta fenomenul demografic al frecventei nascutilor vii intr-o populatie.

Sub aspect statistic, natalitatea se masoara cu rata bruta de natalitate: aceasta reprezinta raportul (exprimat in promile) intre numarul de nascuti vii si numarul mediu de locuitori ai perioadei considerate.

in care:        n = rata bruta de natalitate

      N = numar de nascuti vii

      P = numar mediu de locuitori ai perioadei studiate

Desi nu se mentioneaza perioada de timp la care se refera indicatorul acesta este de un an, iar numarul de locuitori este fie numarul mediu anual, fie numarul de locuitori la mijlocul anului calendaristic, deoarece gratie miscarii demografice exista in tot cursul anului variatii ale efectivelor.

Avantajele indicelui sunt simplitatea calculului is disponibilitatea datelor, in timp ce dezavantajele constau in principal in dependenta fata de structura populatiei. Altfel spus, daca dintr-o populatie efectivul persoanelor de sex feminin de virsta fertila (15-49 ani) difera fata de o alta populatie, indicele brut de natalitaet va diferi, chiar daca in ambele situatii se vor naste annual acelasi numar mediu de descendenti. Acest dezavantaj este comun tuturor indicatorilor bruti si se corecteaza prin indici mai elaborati sau prin asa-zisa metoda de standardizare a structurilor.

Studiul evolutiei indicelui brut de natalitate demonstreaza existenta unor nivele deosebit de ridicate (40-50^o/_oo) in toate tarile lumii. Aceasta reproducere foarte intensa nu a fost capabila sa genereze si sporirea rapida a numarului populatiei, deoarece au coexistat nivele aproape tot atat de ridicate ale mortalitatii (indicelui brut de mortalitate). Cu incepere din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, consecinta a industrializarii, urbanizarii, cresterii nivelului de trai si apoi a altor succese pe taramul ocrotirii sanatatii, mortalitatea a inceput sa coboare in tarile considerate astazi dezvoltate. Abia dupa un oarecare interval a fost antrenata si natalitatea intr-o tendinta descendenta.

Intre cele doua razboaie mondiale ambii indicatori tind sa se stabilizeze si sa evolueze paralel. Dupa cel de-al doilea razboi mondial si pana in prezent indicele de natalitate coboara continuu, ajungand in Europa in jurul valorii de 11.7^o/_oo (1995).

Dinamica natalitatii in Romania a urmat acelei tendinta descrise pentru tarile europene avansate, dar cu o intarziere, datorita dezvoltarii economice si industrializarii tardive.

Astfel, in 1930 - 1935 nivelele depaseau 30 nascuti vii la 1000 locuitori. In anii din jurul celui de-al doilea razboi mondial ritmul reproducerii scade datorita dezorganizarii familiilor prin stramutari, concentrari, mobilizari, scaderii nuptialitatii si a climatului psihologic de teama si incertitudine. De altfel, nici nu se cunosc valorile exacte ale natalitatii din acea perioada. Dupa terminarea razboiului, reproducerea populatiei este reluata cu o intensitate sporita, natalitatea crescand in 1949 pana la valoarea de 27.6^o/_oo. Urmeaza apoi o perioada de descrestere a valorii, intrerupta in unii ani de redresari ale indicelui. Din 1957 insa, in conditiile practicarii libere a intreruperilor chirurgicale ale cursului sarcinii, scaderea natalitatii este mai rapida astfel incat in 1966 se inregistreaza valoarea de 14.3 ^o/_oo. In acel an, prin Decretul 770/1996 se interzice avortul chirurgical. Drept consecinta a acestei masuri coercitive, in 1967 s-a inregistrat o crestere brusca a nivelului fenomenului - 27.4 ^o/_oo. In perioada urmatoare, in conditiile unei politici demografice pronataliste si a mentinerii masurilor legislative amintite anterior, s-a constatat o evolutie a fenomenului asemanatoare cu cea inregistrata in perioada 1957-1966, respectiv o tendinta de scadere continua, dar intr-un ritm ceva mai lent, ajungandu-se in 1983 la valoarea din 1966. Ca urmare a unor noi masuri coercitive, dupa 1983 nivelul fenomenului cunoaste o usoara tendinta de crestere ajungand la valori de 16 ^o/_oo in 1986, pentru ca in perioada 1986-1989 sa se mentina la valori relativ constante. In 1990, ca urmare a liberalizarii avorturilor si a programului de planning familial initiat de Ministerul Sanatatii, nivelul ratei de natalitate a scazut la 13.6 ^o/_oo ajungand in 1992 la 11.4 ^o/_oo si in 1998 la 10.5 ^o/_oo.

Pe medii, natalitatea a fost constant mai ridicata in mediul rural fata de mediul urban pana in anul 1976. Dupa 1976, se inregistreaza in mod constant valori mai crescute pentru indicii de natalitate din mediul urban fata de cei din mediul rural.

In profil teritorial tendinta istorica in Romania este aceea a unei reproduceri mai scazute in judetele din vestul tarii.

Evolutia populatiei depinde de modificarea fertilitatii, adica de numarul de copii nascuti vii ce revin la 1000 de femei de varsta fertila (15-49 de ani).

In analiza fertilitatii exista doua modalitati de abordare:

transversala: analiza fertilitatii intr-un an calendaristic;

longitudinala: prospectiv su retrospectiv.

In analiza transversala a ferilitatii se calculeaza urmatorii indicatori:

rata generala a fertilitatii

- rata specifica pe varste a fertilitatii

In raport cu starea civila se pot calcula rate de fertilitate legitima si ilegitima care la randul lor se pot adresa fiecarei grupe de varsta in parte.

Variatia potentialului reproductiv cu varsta, ca si masurile de planificare a numarului de descendenti si a perioadei lor de aparitie de catre familie, fac ca indicii de fertilitate specifica sa difere puternic de la o varsta la alta. In figura se remarca nivelul maxim care caracterizeaza varsta de 20-24 ani si descresterea rapida pana la varsta de 45 ani.

Indicii de reproducere permit o apreciere sintetica a fenomenului, spre deosebire de indicii de fertilitate specifica pe varste a caror interpretare cere analiza comparativa a intregii serii de cifre ce caracterizeaza varstele cuprinse intre 15-49 ani.

Intregul comportament reproductiv este sintetizat in numarul mediu de descendenti de sex feminin pe care o femeie ii naste in perioada fertila.Daca in medie o femeie naste mai mult de o fetita inseamna ca generatia a fost inlocuita de o alta generatie cu un efectiv mai mare, cu alte cuvinte se asista la o reproducere largita. Evident, daca numarul mediu de fetite nascute de o femeie in cursul perioadei fertile este subunitar, generatia fertila este inlocuita de o generatie mai redusa numeric, iar reproducerea este ingustata. Valoarea unitara indica o populatie stationara.

In practica se foloseste cel mai adesea indicele brut de reproducere care reprezinta numarul mediu de fete pe care le-ar naste o generatie de femei care nu ar fi supuse riscului mortalitatii (de la nastere pana la varsta de 50 ani) si care ar avea la fiecare varsta (intre 15 si 49 ani) fertilitatea specifica observata in perioada considerata. Se utilizeaza rate de fertilitate specifica pe varste calculate in anul studiat si nu o inregistrare longitudinala a comportamentului. Cu ajutorul lor se calculeaza numarul de copii pe care l-ar naste in medie o femeie dintr-o generatie ipotetica care ar avea la varsta de 15-19 ani fertilitatea femeilor de aceeasi varsta din anul calendaristic studiat; intre 20 si 24 ani, fertilitatea femeilor in varsta de 20-24 ani (din anul studiat) s.a.m.d. pana la varsta de 49 de ani. Aplicand proportia de fete la cifra finala, numita si descendenta finala medie, se obtine indicele de reproducere (care se refera numai la efectivul mediu de fete).

Indicele de reproducere neta este bazat pe acelasi principiu de calcul, dar cu luarea in consideratie a mortalitatii femeilor intre de 15 si 49 ani. Se apreciaza ca in prezent descendenta medie finala in Romania are valori de 2,2-2,4 copii si ca indicele brut de reproducere are valori cuprinse intre 1,15-1,2.

FACTORII CARE INFLUENTEAZA FERTILITATEA

Factorii demografici:

-distributia pe sexe;

-structura populatiei, in special a populatiei feminine pe grupe de varsta;

-nuptialitatea si divortialitatea.

Factorii medico-biologici:

-sterilitatea feminina primara si secundara;

-sterilitatea masculina;

-patologia genitala, inclusiv consecintele medicale ale avorturilor;

-igiena sexuala.

Factori sociali:

-prelungirea scolarizarii;

-gradul de angajare a femeilor in activitatile socio-economice;

-apartenenta la o anumita categorie sociala si mobilitatea intre aceste categorii.

Migratia populatiei - ca fenomenul de masa determinat de factorii politici, economici, sociali sau culturali.

Factori legislativi:

-prevederile Codului muncii si Codului familiei;

-sistemul de alocatii pentru copii;

-programe de protectie materno-infantila;

-politica de planificare familiala inclusiv legislatia privind avorturile.

Factorii subiectivi: pot fi inglobati in notiunea complexa de de planificare familiala (atitudinea constienta a cuplului fata de reproducerea sa).

-atitudinea fata de copii,existenta sau lipsa unei atitudini constiente fata de numarul copiilor doriti si realizati si fata de cresterea copiilor realizati;

-numarul de copii doriti;

-numarul de copii realizati;

-metodele si mijloacele contraceptive;

-motivatiile subiective ale comportamentului demografic.

Factorii locali-traditionali legati de specificul dezvoltarii istorice a zonei, nivelul cultural, obiceiuri locale, religie.

Toti acesti factori au actionat in general coborand nivelul reproducerii, prin interventia voluntara a cuplurilor asupra conceptiei.

Un efect opus, dar de o importanta mai mica, l-ar juca statusul familial.

Sub acest raport fertilitatea este favorizata daca:

casatoriile se produc la varsta maxima de fecunditate a femeii (sau cu putin inainte) - deci varsta la casatorie nu este avansata;

proportia de femei casatorite in randul femeilor din contingentul fertil este ridicata, cu alte cuvinte daca intensitatea casatoriilor sau nuptialitatea este mare;

familia este stabila, ceea ce in demografie se traduce printr-o frecventa mica a divorturilor (divortialitate mica).

       Indicatori indirecti ai reproducerii populatiei:

       care exprima intensitatea casatoriilor la 1000 de locuitori pe an.

       care exprima intensitatea desfacerilor casatoriilor la 1000 de locuitori pe an.

varsta medie la prima casatorie. Dupa date aproximative ea este de 24,2 ani la femei si 27,1 la barbati.

intervalul protogenezic (durata medie care separa casatoria de nasterea primului nascut viu). Dupa unele sondaje facute in diferite zone ale tarii rezulta ca el se situeaza in jurul valorii de 22-23 luni, prezentand insa mari variatii in raport cu mediul, cu ocupatia, cu nivelul de instruire si cu alte caracteristici ale femeii;

intervalele intergenezice (durata medie care separa nasterea primului nascut viu de cel de-al doilea,. a celui de-al doilea de cel de-al treilea, etc.). Intre nasterea primului copil si a celui de-al doilea trece de obicei o perioada mai indelungata decat intervalul protogenezic. La noi aceasta perioada este cuprinsa cam intre 3 si 3 ani si jumatate. Aproape la fel de lungi sunt perioadele intergenezice dintre al doilea si al treilea precum si dintre al treilea si al patrulea nascut viu;

       Acest indicator informeaza asupra potentialului de reproducere a masei de femei in varsta fertila, aratand cate sarcini apar in cursul unui an la 1000 femei intre 15-49 ani. Datele privind numarul total al sarcinilor rezulta din insumarea nascutilor vii cu nascutii morti si cu avorturile.

MASURAREA FERTILITATII

INDICATORI

Rata bruta a natalitatii

Rata generala a fertilitatii

Rata specifica a fertilitatii

Descendenta la 1000 de femei

Rata totala a fertilitatii

(suma nasterilor reduse)

(descendenta medie finala)

Indicele brut de reproducere

Indicele net de reproducere

Calendarul fertilitatii

(varsta medie la nastere)

Rata fecunditatii

 

FACTORI CARE INFLUENTEAZA NATALITATEA

Cauze medicale

Afectiunile endocrine, ginecologice, cauzele sterilitatii masculine si feminine si cauzele avortului spontan reprezinta factori ce trebuie luati in seama si care necesita diagnosticarea, instituirea tratamentului si preventia lor. Rolul lor in fluctuatiile natalitatii este insa mai putin important, avand in vedere ca variatiile lor sunt mici si frecventa lor tinde sa scada datorita progreselor inregistrate in tratamentul lor.

De altfel, trebuie precizat faptul ca exista o scadere fiziologica a fecunditatii odata cu cresterea varstei.

Cauze fiziologice

In aceasta grupa de cauze intra implicatiile malthusiene cu privire la semnificatia copilului. Alta data, la tara, copilul reprezenta o sursa de imbogatire: el ajuta la munca campului, el continua munca tatalui sau. La oras, copilul era, intr-o oarecare masura, o piedica pentru libertatea parintilor si o sursa de cheltuieli. Rezulta ca influenta civilizatiei industriale sio a urbanizarii coincide cu reducerea numarului de copii doriti; astfel, descendenta medie finala trece de la 2.7 copii pe femeie in comunele rurale la 1.6 copii pe femeie la Paris.

Rolul nuptialitatii, al uniunilor consensuale juvenile si al divortialitatii

Numarul casatoriilor scde de la an la an (143.593 in 1998 fata de 174.593 in 1992 fata de 312.000 in 1982).

Indicele de nuptialitate are cea mai mica valoare inregistrata dupa 1944: 5.5 casatorii la 1000 locuitori in 1983 (7.9 casatorii in 1991 si 6.5 in 1998 la 1000 locuitori).

In acelasi timp creste numarul uniunilor consensuale, mai ales cele juvenile.

Aceasta scadere a nuptialitatii este atribuita mai multor factori: modificarea raporturilor intre sexe, dificultati economice pentru cuplurile tinere, rolul legislatiilor sociale, fiscale, juridice, care permit obtinerea mai multor avantaje in situatia de concubinaj decat dupa casatorie.

Scaderea nuptialitatii nu influenteaza totusi decat intr-o mica masura natalitatea: se observa, de fapt, o crestere considerabila a numarului de copii nascuti in afara casatoriei (de doua ori mai mare in 1982 fata de 1976): acesti copii reprezentau in 1982, 14.2% din numarul total de nascuti.

Numarul divorturilor creste insa fara ca numarul persoanelor care se recasatoresc sa creasca in aceeasi proportie. Rata de divortialitate este in jur de 25 la 100 casatorii, dar rolul divortului nu pare sa fie determinat in scaderea natalitatii.

Varsta medie la prima casatorie este de 23,3 ani pentru barbati si 23,2 ani pentru femei; ea a scazut pana in 1974 dupa care inregistreaza un usor recul. S-a dorit sa se atribuie un rol acestei varste, gandind ca o varsta la casatorie mai mica va fi insotita de un numar mai mare de copii. In parte este adevarat, in masura in care, frecventa sterilitatii creste cu varsta (daca numai 3-5% din cupluri sunt total sterile cand femeia se casatoreste in jur de 20 de ani, ponderea sterilitatii creste odata cu varsta femeii, inregistrand valori de aproximativ 20% din cupluri cand femeia se casatoreste in jur de 35 de ani). Trebuie luate in considerare si posibilitatile de contraceptie si de avort. Astfel, in 1960, inainte de introducerea tehnicilor moderne de contraceptie, descendenta finala pentru o femeie era estimata la 3,69 copii pentru casatoria inainte de 20 ani, 2,81 copii pentru casatoria intre 25 si 29 de ani. Este dificil de spus daca femeile care se casatoresc mai devremeau mai multi copii datorita precocitatii casatoriei lor, sau datorita unor motive personale care le-au facut sa aiba mai multi copii.

Influenta mediului socio-clutural

Diferenta de fertilitate intre zonele rurale si zonele puternic industrializate isi poate gasi explicatia in diferenta de nivel socio-cultural. Astfel, studiul nivelului fertilitatii cuplurilor dupa nivelul de instructie al femeii evidentiaza urmatorul fenomen: declinul fertilitatii pe masura ce nivelul de instructie creste este urmat de o crestere a fertilitatii, cea mai scazuta valoare observandu-se la categoria medie: totodata, fertilitatea femeilor fara studii o depaseste semnificativ pe cea a femeilor cu studii.

In paralel, studiul evolutiei descendentei finale la generatiile nascute intre 1982 si 1929 este interesant; daca, in general, se observa o crestere (de la 2,29 la 2,62), evolutia este diferita dupa categoria socio-culturala: grupele mai favorizate d.p.d.v. al nivelului socio-cultural au un comportament - cresterea apoi scaderea descendentei finale - precursor al comportamentului altor categorii.

Rolul mijloacelor pentru limitarea nasterilor

Aceste mijloace sunt avortul si contraceptia.

MORTALITATEA

Obiective educationale:

masurarea mortalitatii cu indicatori obisnuiti

descrierea si analiza comparativa a mortalitatii

identificarea principalelor caracteristici ale mortalitatii si a posibilitatilor de control

       Mortalitatea reprezinta componenta negativa a miscarii naturale, fiind fenomenul demografic al deceselor intr-o populatie data si intr-o perioada data de timp (de obicei un an).

       Evenimentul demografic al acestui fenomen este decesul.

       Decesul este evenimentul disparitiei definitive a oricarui semn de viata in orice moment dupa inregistrarea starii de nascut viu.

       Importanta studiului mortalitatii rezulta din faptul ca:

mortalitatea reprezinta un fenomen demografic cu implicatii in cresterea numerica a populatiei si in structura pe grupe de virsta a populatiei, in realizarea unui echilibru in structura populatiei pe grupe de virsta;

mortalitatea reprezinta unul din indicatorii demografici utilizati in masurarea starii de sanatate a populatiei;

permite identificarea problemelor de sanatate si stabilirea prioritatilor in actiunile de sanatate;

permite stabilirea de obiective in cadrul programelor de sanatate;

serveste in procesul de planificare sanitara a resurselor;

permite evaluarea eficacitatii activitatii sistemului de servicii sanitare.

       Mortalitatea este un fenomen puternic dependent de dezvoltarea economico-sociala si de caracteristicile unei societati. Dezvoltarea economico-sociala a determinat scaderea mortalitatii si cresterea longevitatii si a calitatii vietii.

       In general, separarea conceptului de dezvoltare socio-economica de conceptul de sanatate este periculoasa pentru ca reduce suportul necesar actiunilor de sanatate. Daca se analizeaza mortalitatea strict biologic, nu se poate sustine la nivelul comunitatilor necesitatea dezvoltarii socio-economice ca baza (suport) pentru ameliorarea starii de sanatate apreciata prin cresterea longevitatii.

       In ultimul timp s-au inregistrat efecte paradoxale ale dezvoltarii socio-economice asupra sanatatii.

       In general, in lume s-a inregistrat un declin al mortalitatii ca urmare a actiunilor complexe vizind sanatatea si dezvoltarea economica.

       La inceput declinul s-a manifestat in tarile in curs de dezvoltare; in aceste tari dupa ce initial mortalitatea generala a scazut, s-a inregistrat o stagnare in evolutia fenomenului insotita chiar si de o scadere a duratei medii a vietii. Aceeasi situatie s-a inregistrat si in Romania.

       In tarile dezvoltate s-a consemnat o deteriorare a cistigului in ani potentiali de viata, fenomen imputat imbatrinirii populatiei. Aceasta situatie explica de ce programele de sanatate din aceste tari vizeaza, pentru virstnici, nu scaderea mortalitatii, ci scaderea invaliditatii, adica ameliorarea calitatii anilor de viata.

       Relatia dintre dezvoltarea economico-sociala si starea de sanatate poate fi sintetizata prin corelatia care exista intre venitul national brut pe cap de locuitor si durata medie a viatii ca indicator sintetic al mortalitatii si al starii de sanatate. Aceasta corelatie este de tip direct: cresterea venitului national brut pe cap de locuitor este insotita de o crestere a duratei medii a vietii.

       Se observa ca tarile din estul si centrul Europei sunt caracterizate printr-un venit national brut scazut si o speranta de viata la nastere scazuta.

       Exista si exceptii in care evolutiile celor doi indicatori sunt discordante: de exemplu in China, Cuba, Shri-Lanka, cu venit national brut pe cap de locuitor scazut, au o durata medie a vietii mare pentru venitul pe care-l au, in timp ce in tarile Occidentului Apropiat, mai ales cele producatoare de petrol, speranta de viata la nastere e mica, desi venitul national brut pe locuitor este unul din cele mai mari.

O corelatie de tip direct exista si intre procentul alocat pentru sanatate din venitul national si speranta de viata la nastere.

Daca produsul national brut creste, iar procentul alocat pentru sanatate ramane constant, in valoare absoluta fondul pentru sanatate creste.

 Deci, intre mortalitatea generala exprimata prin durata medie a vietii si dezvoltarea economico-sociala exista o relatie, in sensul ca prin cresterea venitului national brut se inregistreaza o crestere a sperantei de viata la nastere, dar si procentul alocat pentru sanatate din venitul national brut prezinta importanta.

Factorii care influenteaza mortalitatea exprimata prin speranta de viata la nastere sunt:

factorii economici;

distributia venitului national;

alti factori;

structura pe grupe de varsta a populatiei;

factori ce tin de calitatea mediului;

stocul de cunostinte si tehnologii.

Experienta mondiala arata ca impactul cel mai mare asupra societatii o au educatia, bugetul alocat pentru alimentatie, bugetul alocat pentru asistenta primara, bugetul alocat pentru mediul ambiant.

Factorii care au limitat scaderea mortalitatii pe plan mondial.

Strategii de dezvoltare care nu au avut in vedere sanatatea.

Ponderea redusa acordata ocrotirii sanatatii in structura bugetului, prin necorelarea sa cu interesele sanatatii, cu nevoile starii de sanatate si cresterea calitatii asistentei medicale.

Structuri neadecvate ale sistemului de sanatate, cu dezvoltarea dezechilibrata a ingrijirilor de specialitate si spitalicesti fata de cele primare si extraspitalicesti neadaptate nevoilor si particularitatilor nationale si locale, o folosire nerationala a resurselor. Au fost preluate modele din tarile dezvoltate si translatate in tarile in curs de dezvoltare.

Tehnologii de sanatate neadecvate problemelor specifice.

In ultimii 10 ani s-a observat:

o scadere a mortalitatii prin boli cardiovasculare, scadere care nu a fost anticipata;

o scadere a mortalitatii infantile sub nivelul asteptat in tarile dezvoltate (niveluri sub 8^o/_oo);

cresterea riscului de deces la barbati datorita unui stil de viata specific;

inechitati in distributia mortalitatii pe zone geografice sau pe categorii socio-profesionale.

MASURAREA, DESCRIEREA SI ANALIZA MORTALITATII

Sursele de informatii

inregistrarile totale si continui ale deceselor la serviciul de stare civila de pe langa primarii, pe baza certificatului medical constatator al mortii, completat de medicul care a constatat decesul;

informatii privind numarul populatiei si structura populatiei in functie de o serie de variabile (sex, varsta, mediu de rezistenta, etc.).

Metode de analiza

In analiza mortalitatii exista doua modalitati de abordare:

transversala: analiza mortalitatii intr-un an calendaristic sau o perioada anumita de timp;

longitudinala: prospectiv sau retrospectiv, in care analiza mortalitatii este o analiza de cohorta sau generatie.

Analiza transversala a mortalitatii, desi este mai putin exacta deoarece sunt luate in studiu decese apartinand mai multor generatii, fiecare generatie avand factori de risc si de protectie diferiti de alta generatie, fiind simpla, este cea mai comuna.

Indicatori utilizati in masurarea mortalitatii

Rata de mortalitate generala (indicele brut de mortalitate) care masoara frecventa deceselor la 1000 de locuitori.

Ratele specifice de mortalitate (pe sexe, pe grupe de varsta, medii de rezidenta, cauze medicale de deces), care masoara frecventa deceselor in subpopulatii.

Mortalitatea proportionala (letalitatea), care reprezinta ponderea deceselor de o anumita categorie din totalul deceselor.

Rata standardizata a mortalitatii.

Raportul standardizat de mortalitate (RSM).

Functiile biometrice din tabelele de mortalitate.

Formulele primelor trei grupe de indicatori sunt prezentate in anexa I-1.

Rata standardizata a mortalitatii.

Standardizarea mortalitatii reprezinta modalitatea de eliminare a influentei pe care o exercita structura diferita pe grupe de varsta a populatiei asupra mortalitatii. Ea permite compararea corecta a nivelurilor mortalitatii inregistrate in doua sau mai multe populatii diferite din punct de vedere structural.

Exista doua procedee clasice:

Metoda directa (metoda populatiei standard).

Se alege o populatie de referinta, populatia standard, cu o anumita structura pe grupe de varsta. Acestei populatii i se aplica mortalitatiile specifice pe grupe de varsta reale din fiecare zona pe care o comparam obtinandu-se astfel ratele standardizate ale mortalitatii pentru zonele respective, rate care exprima frecventa asteptata a deceselor in ipoteza in care fiecare zona ar avea aceeasi structura pe grupe de varsta, respectiv structura populatiei de referinta.

Metoda indirecta (metoda mortalitatii standard).

Se alege un model de mortalitate specifica pe grupe devarsta drept model de referinta, standard. Acest model se aplica la structura pe grupe de varsta reala a fiecarei zone pe care o comparam, obtintandu-se astfel frecventa asteptata a deceselor in ipoteza unui model standard de mortalitate specifica.

Aceasta metoda se recomanda a fi utilizata atunci cand se compara mortalitatea in populatii relativ mici.

Raportul standardizat am mortalitatii reprezinta raportul dintre numarul de decese observate si numarul de decese asteptate. El masoara excesul de mortalitate inregistrat intr-o populatie fata de un model standard de mortalitate specifica.

Tabela de mortalitate.

Reprezinta o metoda de masurare, analiza si comparare a mortalitatii. Permite calcularea unor indicatori numiti functii biometrice si care sunt urmatorii:

numarul de supravietuitori - l_x sau S_x

numarul de decese - d_x - reprezinta numarul de decese inregistrate in generatia fictiva de 100.000 daca aceasta generatie ar fi fost supusa riscurilor de deces din modelul de mortalitate inregistrat in anul de calcul;

probabilitatile de deces - q_x

probabilitatile de supravietuire - p_x

speranta de viata la diferite varste - e_x

Exemplificarea standardizarii mortalitatii, a tabelei de mortalitate cu principalele notiuni precum si reprezentarea grafica a functiilor biometrice este prezentata in fisierul lpmort.xls

Speranta de viata la nastere (durata medie a vietii) - e₀ reprezinta un indicator sintetic al mortalitatii si in acelasi timp al starii de sanatate. Este numarul mediu de ani pe care o persoana spera sa-l traiasca in conditiile caracteristicilor modelului de mortalitate pe grupe de varsta a populatiei din care provine persoana, pentru un anumit an.

Caracteristici generale ale mortalitatii in Romania

Evolutia mortalitatii generale in Romania intre anii 1985-1997 este prezentata in figura.

In perioada imediat postbelica mortalitatea generala a fost mare ( valori de 20 si peste 20^o/_oo ), datorita conditiilor social-economice si sanitare nefavorabile, a secetei si epidemiilor. Ca urmare a aplicarii unor masuri cu caracter sanitar, mortalitatea cunoaste o scadere marcata ajungand sa inregistreze in 1956 valori de 9-10 ^o/_oo. Urmeaza o perioada de evolutie stationara in jurul valorii de 10 ^o/_oo pentru ca incepand cu anul 1975 sa inregistreze o tendinta de crestere usoara ca urmare a schimbarilor survenite in structura pe grupe de varsta a populatiei - cresterea ponderii varstnicilor. In ultimii 10 ani evolutia sa este relativ stationara cu limite intre 10,4 si 11,6 ^o/_oo. Rata standardizata a mortalitatii situeaza Romania printre tarile europene cu cea mai mare mortalitate.

Se inregistreaza o supramortalitate masculina.

Mortalitatea creste cu varsta, ponderea deceselor la copii (0-14 ani) fiind de 2,8%, a adultilor de 30,2%, a varstnicilor (65 ani si peste) de 67%(date pentru anul 1997).

Principalele cauze de deces in 1998 au fost : bolile cardiovasc. - 61,7%; tumorile maligne - 14,6% , accidente, traumatisme , otraviri - 6,03%; bolile aparatului respirator - 5,9%; bolile aparatului digestiv - 5.9%.

 

Intre ultimii 30 ani se constata modificari importante in modelul mortalitatii specifice pe cauze, grupe de varsta si sexe, dintre care mentionam: reducerea ponderii deceselor prin boli respiratorii si boli infecto-contagioase in special la femei; cresterea importanta a ponderii deceselor prin tumori, in special la grupe de varsta tinere si la sexul feminin; cresterea ponderii deceselor prin accidente la barbatii tineri si a bolilor cardio-vasculare la adultul tanar si varstnic.

Distributia teritoriala a mortalitatii evidentiaza rate brute de mortalitate mari in judetele din vestul si sudvestul tarii, judete cu o populatie imbatranita. In urma standardizarii judetele identificate ca fiind judete cu o situatie defavorabila sunt : Satu-Mare, Tulcea, Bihor, Caras-Severin.

Cauzele de deces nu se distribuie in aceeasi ordine si nu au aceeasi intensitate in judete datorita ponderii diferite cu care intervin factorii de risc biologici, ambientali, comportamentali si sanitari.

Speranta de viata la nastere (durata medie a vietii ) inregistreaza in Romania, in 1988-1990, una din cele mai scazute valori din Europa: 69,56 ani ( penultimul loc). Durata medie a vietii la populatia feminina a fost cu 6 ani mai mare decat cea a populatiei masculine. Aceasta situatie se datoreste mortalitatii infantile ridicate si unei mortalitati mari la adultii de pana la 65 de ani, ca efect al acumularii unui complex de factori negativi (subdezvoltarea economica, stresul, presiunea morala si insatisfactiile personale, un stil de viata defavorabil sanatatii). Ca indicator sintetic al starii de sanatate speranta de viata la nastere prezinta valori diferite de la un judet la altul (variatii intre 67-71 ani), reflectand astfel ca si in Rmania exista inechitatea populatiei in raport cu sanatatea si serviciile de sanatate.