TOXIINFECTIILE ALIMENTARE

1. DEFINITIE

   boli acute plurietiologice de cauza toxica sau infectioasa, aparute dupa consumul unor alimente contaminate cu microorganisme sau toxinele lor.

2. CLASIFICARE

   TA produse de bacterii ce contin endotoxine, in care intervine elementul toxic si cel infectios;

   TA produse de toxine preformate in aliment, in care intervine numai elementul toxic     (infectia stafilococica);

   TA produse de o multiplicare exagerata a unor germeni (bacilus cereus, proteus, etc.).

3. ETIOLOGIE

   30-60% din TA sunt produse de Salmonella;

   20-30% din TA sunt produse de stafilococi enterotoxici;

   alte TA sunt cele produse de: Enterobacteriaceae (Shigella, Proteus, Escherichia coli), Bacilaceae (Bacilus subtilis, cereus, anthracis, Clostridium botulinum, perfringens), Pseudomonaceae, Streptococi (fecalis, viridans, piogenes), Vibrionaceae (Vibrio parahemoliticus).

4. MANIFESTARILE PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC

Afectiunea evolueaza endemic sporadic, sau in focare epidemice mai ales in colectivitati. Epidemiile survin mai ales in perioada calda a anului.

5. DIAGNOSTIC POZITIV

5. 1. DIAGNOSTIC CLINIC

            Toxiinfectia alimentara cu salmonella

   Incubatie: 12-36 ore, cu limite intre 4-48 ore.

   Debut: brusc sau brutal cu stare de rau general, astenie, cefalee, ameteli, greata, varsaturi, colici abdominale. Starea generala se altereaza rapid, tegumentele sunt reci, palide, desi febra ajunge 39-40C in cateva ore.

   Perioada de stare: Pot persista varsaturile si apar scaune diareice frecvente, abundente, apoase, galben-verzui sau verzi, cu aspect de ''piure de mazare''. Febra creste in continuare, bolnavii prezinta herpes labial, acuza mialgii. Pierderile lichidiene prin varsaturi si scaune determina instalarea sindromului acut de deshidratare, prabusire tensionala (soc infectios) care se insoteste de oligurie. Si in perioada de stare persista si chiar se accentueaza sindromul neurologic cu cefalee, ameteli, somnolenta sau agitatie, cu sau fara semne de iritatie meningeana.

            Toxiinfectia alimentara cu stafilococ

            Este determinata de stafilococul enterotoxic care contamineaza anumite alimente (lapte, telemea, crema) si produce enterotoxine termorezistente.

   Incubatie: 30 minute-4 ore.

   Debut: brutal cu greturi, varsaturi, cefalee, ameteli, scaune diareice apoase. De obicei, nu  apare febra.

   Perioada de stare: se mentine simptomatologia din prodrom, starea generala se altereaza, se prabuseste tensiunea arteriala, apar semne de deshidratare acuta, oligurie prin insuficienta renala functionala.

5.2. DIAGNOSTIC DE LABORATOR

A.      Diagnosticul modificarilor hidroelectrolitice

   hiponatremie,

   hipocloremie,

   hipopotasemie,

   acidoza metabolica compensata,

   cresterea creatininei si ureei serice la pacientii cu grade de insuficienta renala acuta functionala,

   hipoglicemie (neobligatorie).

            B. Diagnostic  hematologic

   leucocitoza cu neutrofilie in unele cazuri,

   cresterea hematocritului, ca semn al deshidratarii.

C.      Diagnostic bacteriologic

Produse patologice: materii fecale (din scaunul emis prin sonda Nelaton din rect), lichid de voma, sange (hemoculturile pot fi pozitive la 3-5 % din cazuri, mai ales la copii si varstnici, sau la pacientii imunodepresivi, la care evolutia de tip invaziv este mai frecventa).

In focarele mai mari, familiale, sau dupa consumul unor alimente din alimentatia publica (cantine, bufete, restaurante sau colectivitati festive, etc.) se vor cerceta si alimentele date in consum.

       Coproculturile  se vor face de la inceput pe mai multe medii selective, orientate dupa probabilitatea unor anumiti agenti patogeni.

       Culturi din lichidul de voma si din alimente (idem coproculturi).

       Hemoculturile se insamanteaza doar pe mediu de bulion, atat in baloane aerobe, cat si in anaerobioza.

       Probe biologice: evidentierea enterotoxinei stafilococice prin administrarea unui extras din scaun, lichid de voma sau direct a alimentului suspectat la pisoiul mic (animalul cel mai sensibil la actiunea enterotoxinei), care se soldeaza cu o evolutie rapid letala.

Diagnosticul bacteriologic nu necesita confirmarea la fiecare dintre bolnavii din acelasi focar; avand in vedere etiopatogenia comuna, identificarea bacteriologica la un singur pacient permite acceptarea aceleasi etiologii pentru toti comesenii.

5.3. DATE EPIDEMIOLOGICE

Factorii epidemiologici principali

1.   Rezervorul de infectie

   omul cu infectii cutanate stafilococice sau infectii digestive de diferite etiologii;

   purtatorii aparent sanatosi de stafilococ (5-40% din populatie);

   animalele bolnave (mastita bovina), sau multiple specii de mamifere si pasari, rezervoare mai ales de salmonelle;

   solul contaminat cu germeni proveniti prin eliminarea materiilor fecale umane sau animale.

2.   Transmiterea

   indirecta, deobicei in stafeta, alimentele putandu-se contamina in diferite etape:productie, transport, manipulare, in contact cu persoane infectate sau cu diferite elemente ale mediului extern, inclusiv vectori

3.   Receptivitate

   generala, depinzand de doza infectanta, care este mai mica la copil

Indicele de contagiozitate este mare (95%) pentru Ta stafilococice si cu Salmonelle.

4.   Imunitate

   in general, nu este durabila

Profilaxie si combatere

1. Masuri fata de izvorul de infectie

   depistare: ancheta epidemiologica, clinic, examene de laborator;

   izolarea cazurilor, deobicei la domiciliu, numai cele grave necesitand spitalizare;

   declarare numerica, periodica; focarele cu 5 sau mai multe cazuri vor fi anuntate in ziua depistarii, la compartimentele de epidemiologie locale;

   purtatorii vor fi depistati prin examene bacteriologice, mai ales cei cu tulburari gastrointestinale, cu piodermite, furuncule, rinofaringite; se va incerca sterilizarea lor;

   suspectii vor fi scosi din sectoarele cu posibil risc, li se efectueaza examene bacteriologice.

2. Masuri fata de caile de transmitere

   se vor lua masuri de dezinfectie, dezinsectie, deratizare;

   asanarea surselor de apa;

   indepartarea rezervoarelor de infectie animale;

   prelucrarea corecta a alimentelor.

3. Masuri fata de receptivi

   nu exista profilaxie specifica;

   educatia sanitara a populatiei si mai ales a celor care manipuleaza produsele alimentare.

6. TRATAMENT

            Tratamentul toxiinfectiei alimentare cu salmonella

   Repaus si dieta cu alimentatie de tranzitie si revenire treptata la alimentatia obisnuita;

   Antiemetice, pansamente gastrice;

   Reechilibrarre hidro-electrolitica si acido-bazica;

   Antibioterapie;

   Corticoterapie in formele severe cu fenomene de soc toxiinfectios.

Tratamentul toxiinfectiei alimentare cu stafilococ

Evolutia este favorabila in 1-2 zile sub tratament antiemetic, reechilibrare hidro-electrolitica si acido-bazica, fara a fi necesar tratamentul antibiotic.