TRATAMENTUL OZENEI

TRATAMENTUL OZENEI

Tratamentele aplicate ozenei au fost extrem de numeroase si variate, din momentul diferentierii nosologice a bolii si pana astazi. Dar, inca nu se poate vorbi despre un tratament etiopatogenic care sa poata vindeca ozena, motiv pentru care boala a fost supranumita "cosmarul rinologiei". Ineficacitatea tratamentelor aplicate in ozena, se datoreaza in primul rand, necunoasterii etiologiei sale; in al doilea rand, aceasta se datoreaza tardivitatii diagnosticului, dupa ce s-au instalat atrofii ireversibile care fac imposibil un tratament cauzal.

In optica moderna a tratamentului ozenei, nu se pune problema primatului chirurgiei, care are ca scop crearea unei anatomii cat mai aproape de normal. Fosele nazale nu revin intotdeauna la o mucoasa normala, aceasta fie pentru ca recalibrarea a fost insuficient efectuata sau grefele rau tolerate, fie pentru ca, pituitara, fiind fragila, nu a permis o manevra chirurgicala completa si, drept urmare, mucoasa continua sa prezinte catarul ozenos si sa faca cruste.

Iata de ce, pentru a facilita interventia chirurgicala, este necesar un tratament preoperator, prin care o pituitara letargica sa fie reinviata pe cat posibil, sa fie facuta viabila, apta ca sa suporte un act chirurgical. In tratamentul ozenei, este necesar deci, sa se recurga si la procedee medicale.

TRATAMENTUL MEDICAL

Tratament pentru modificarea troficitatii mucoasei:

1. Tehnica detersiva care este o tehnica de spalare a foselor nazale, se face fie anterior prin orificiul narinar, fie posterior, cu ajutorul unei canule retronazale, care se introduce pe cale bucala. Spalarea se face prin jet slab, cu irigatorul si folosind o solutie calduta hipotonica. Crustele astfel umectate se vor elimina mai usor.

2. Tehnica trofistimulenta prin:

- caustici chimici, de preferinta solutie de glicerina iodata 1/100, cu care se pensuleaza fosele nazale dupa indepartarea crustelor; iodul produce o congestie locala prin actiunea circulatiei in mucoasa;

- inhalatii cu vapori de apa minerala, care se fac direct de la sursa.

- aerosoli sonici cu apa termala, apa de mare sau apa iodata.

- aeroterapie prin dus cu aer caldut, la o presiune de 5 kg.

- vitaminoterapie cu A, D₂, PP, etc.

- Hiposerpil pentru congestia si edemul mucoasei nazale, aceasta afectiune fiind una din reactiile adverse ale drogului.

Tratament pentru modificarea florei microbiene:

- pensulatii ale mucoasei nazale cu glicerina glucozata, care favorizeaza flora aeroba in detrimentul florei anaerobe;

- vaccin cu stock-vaccinul lui Perez-Hofer, Bronhodin sau autovaccin;

- aerosoli sonici cu antibiotice: Streptomicina, Negamicina, etc.

Tratamentul vizand modificarea sistemului nervos neuro-vegetativ: prin injectii cu Acetilcolina sau cu Foliculina cu vitamina PP, etc.

Tratament antimicrobian: antibiotice pe cale injectabila cu Streptomicina, Eritromicina, etc.

Tratament cu preparate hormonale: se folosesc extracte tiroidiene, paratiroidiene, ovariene, hipofizare, etc.

Tratament de tonifiere a starii generale: proteinoterapie, calciu, transfuzii directe de sange, etc.

Rezultatele tratamentelor medicale ca atare, desi multumitoare nu sunt insa de durata. Ele trebuie sa preceada si sa succeada o interventie chirurgicala. Tratamentul medical (dupa Ion Moga) consta in:

- vitaminoterapie cu vitamina A in doza totala de 1.200.000 UI (un flacon de 300.000 UI, din doua in doua zile). Este stiut ca un aport deficitar de vitamina A in organism va afecta epiteliul mucoasei cailor respiratorii superioare si epiteliul glandelor, in special al canalelor de secretie, epiteliu care se transforma in tip pavimentos cu lipsa de secretie consecutiva. De asemenea, lipsa vitaminei A, care exercita o actiune specifica asupra osteoblastelor si osteoclastelor, face ca echilibrul existent in activitatea acestor doua tipuri de celule osoase sa fie profund zdruncinat. Hipovitaminoza A se manifesta si asupra sistemului nervos, prin degenerescenta in special a filetelor nervoase senzitive ale nervilor cranieni. Exista de asemenea un antagonism intre hormonul tiroidian si vitamina A.

- vitamina E se administreaza in doze de 50-100mg/zi. Ea este indicata pentru cele trei calitati ale sale: mareste rezervele hepatice de vitamina A, regland utilizarea acesteia si prelungind timpul necesar epuizarii ei; prin actiunea sa asupra metabolismului nucleului celulelor, contribuie la reglarea activitatii acestuia, avand, deci, rol in tonificarea epiteliului foselor nazale; pentru legatura sa cu hipofiza, caci aportul insuficient de vitamine E da nastere unor modificari degenerative la nivelul hipofizei - care intereseaza atat celulele bazofile, cat si celulele acidofile - modificari asemanatoare la nivelul intregului organism cu tulburarile provocate de o hipofizectomie.

- vitamina PP, in doze de 0,200-0,300g/zi, repartizate in trei prize, se administreaza inainte de toate pentru rolul ei asupra capilarelor si pentru vasodilatatia jumatatii superioare a corpului.

- Hypazinul este administrat uneori pentru reactia adversa pe care o da, provocand congestia si edemul pituitarei.

- aerosolii sonici cu antibiotice folosesc, de obicei, Negamicina.

Acest tratament se instituie pe o durata de 10 zile, urmat de o pauza de 30 de zile, dupa care tratamentul se reia, dupa schema de mai sus.

TRATAMENTUL CHIRURGICAL.

Inainte de a trata aceasta problema, voi face referiri la tratamentul prin acupunctura, atat de folosit in China si recent, si in alte parti ale lumii. Locurile de acupunctura pentru ozena sunt: I.G.4; I.G.11; I.G.19; I.G.20; V.B.20

Sub denumirea de I.G. se intelege meridianul intestinului gros (traiectul extern), iar sub denumirea de V.B. se intelege meridianul vezicular.

Spre exemplu, acupunctura I.G.20 (ing.Siang), se efectueaza pe pliul nazo-genian, la inaltimea marginii inferioare a aripii nasului, iar acupunctura V.B.20 (Fong-Tchere), pe marginea laterala a trapezului, la orizontala varfului mastoidei, sub occipital.

Àcele se introduc in inspiratie si se scot in expiratie, rasucindu-se in sensul acelor de ceasornic si tinandu-le  pe loc cel putin 10 minute. Introducerea acelor se face in trei faze: subdermic, dermic, si hipodermic, dupa care acul este scos afara printr-o singura miscare brusca. Ciclul poate fi repetat, pana ce bolnavul simte senzatia de cald.

La o sedinta de tratament se pot efectua 6-8 puncte de acupunctura, folosind 12-16 ace. Se vor face 12 sedinte la 3-4 zile interval, apoi dupa ameliorare, ele se vor efectua la 6-10 zile interval. Rezultatele obtinute prin aceasta metoda par a fi destul de multumitoare.

Tratamentul chirurgical propriu-zis (operator) vizeaza doua directii:

Combaterea crustei prin: simpaticotomie periarteriala pe carotida externa sau, asa cum a preconizat Portmann, pe carotida primitiva; simpatectomie juxtanazala initiata de Bouch. Aceste doua metode se bazeaza pe faptul ca dupa simpatectomie, parasimpaticul isi va exercita din plin actiunea sa vasodilatatoare si secretorie. Succesele nu sunt constante si nici de durata, cauze explicate de autori prin faptul, ca exista mai multe cai simpatice ale mucoasei nazale, nu numai prin plexul pericarotidian.

Alt procedeu, urmareste dirijarea secretiilor lacrimale in meatul mijlociu, cunoscut sub numele de metoda Almeida, precum si metoda de implantare a canalului lui Stenon in sinusul maxilar, dupa procedeul initiat de Widmaak, sau procedeul vizand plastia piramidei nazale, dupa tehnica imaginata de Alexander si altii, care au sustinut ca ozena se datoreaza displaziei piramidei nazale.

Reducerea calibrului foselor nazale se efectueaza:

- actionandu-se asupra peretelui septal nazal, prin incluziuni submucoase de cartilaj costal (BALLERIN), de tesut muscular (MLFAY), tesut grasos (MAERCHAND), cartilaj septal de la alti subiecti (BIJON);

- prin luxarea septului nazal spre fosa bolnava;

- prin dedublarea septului nazal cartilaginos si luxarea lamelelor rezultate spre ambele fose nazale (MLFAY);

- prin recalibrarea planseului foselor nazale, cu incluziuni submucoase de lame de celuloid (BALDENWECK), lame de sticla (CAUSSE), cartilaj costal (MILL), etc.

- prin plastie de tesut buco-jugal (GAVRILESCU);

- prin recalibrarea peretelui extern al fosei nazale, prin luxarea si apropierea peretilor externi (LAUTENSCHLAGER), incluziuni submucoase (EYRIS), plastie turbino-maxilara (KITAMMURA);

- prin obstruarea foselor nazale (VASILIU, IOUNG), etc.

Nu am enumerat decat cateva metode, spre a demonstra multitudinea lor. Trebuie amintit aici de altfel, ca fiecare metoda in parte are modificari facute de diversi autori, unele foarte importante care, la randul lor, ar putea fi socotite ca metode separate. Amintesc, de exemplu, metoda lui LAUTENCHLAGER, care a fost modificata de HALLE, HIQUET, HARSAC, CAHLER, WILDENBERG, RAMADIER, HILSBERG, FIRICA si altii.

Din procedeele prin incluzie submucoasa, il vom expune pe cel al lui Eyris care, prin faptul ca vizeaza peretele extern al foselor nazale, recalibreaza si cornetul, dar mai ales meatul mijlociu, unde procesul ozenos este constant, motive pentru care se pare a fi cel mai logic.

De altfel, meatul mijlociu, care provine din ductus medius embrionar, are un rol esential de centru al creatiei, al coordonarii si organizarii tuturor elementelor de pe peretele lateral al fosei. Merita retinuta si ideea, ca o recalibrare, care nu se adreseaza peretelui extern al foselor nazale si, mai ales, daca nu prinde si meatul mijlociu, are putine sanse de reusita. Probabil ca insasi in declansarea ozenei, o cauza de importanta deosebita ar putea fi cea data de discordanta dintre factorii de creatie, coordonare si organizare de la nivelul ductus-ului medius. In afara de aceasta, peretele extern este zona cea mai bogat inervata in filete neuro-vegetative, iar mobilizarea muco-periostului, care se face pe o suprafata mare, va influenta aceasta bogata retea neuro-vegetativa.

Tehnica procedeului Eyris

Anestezie locala gingivo-labiala si paralatero-nazala. Incizie in santul gingivo-labial, respectiv de la frenul buzei pana la primul molar. Incizia se face pana la os. Se decoleaza superiostal lamboul superior si se descopera marginea inferioara a orificiului piriform; se urmareste apoi aceasta margine pe apofiza montanta a maxilarului superior si a osului propriu nazal, de partea respectiva. Daca tensiunea tesutului este prea mare, se va putea executa o incizie verticala, atat cat sa permita o laxitate corespunzatoare pentru manevrele ulterioare. Se va trece apoi la decolarea superiostala a mucoasei endonazale, cu decolatorul de sept, incepand cu zona din jurul orificiului piriform, pe o distanta de 2-3mm. Daca aceasta margine prezinta o ridicatura care jeneaza decolarea ulterioara, se va netezi cu o pensa muscatoare fina. Se va decola apoi, in continuare mucoasa, incepand cu planseul fosei nazale, pana in profunzime, apoi se va face acelasi lucru la nivelul meatului inferior, pe o adancime de 3-4cm. Se va trece apoi la decolarea meatului mijlociu in portiunea sa inferioara, mergandu-se posterior numai pe o distanta de 2cm, dupa care se continua pe fata interna a cornetului inferior, atat cat se poate de profund. Intreaga manopera a decolarii trebuie facuta cu o deosebita delicatete, pentru a nu perfora mucoasa nazala; varful decolatorului va fi permanent in contact cu tesutul osos si va actiona razuindu-l. Se va plasa apoi in tunelele create materialul de implant din acrilat, teflon, etc., sub forma de betigase. Lungimea acestora va fi intre 2-4cm, cu o grosime diferita: unele de 3mm, altele de 4-5mm. Implantul va trebui sa fie bine prelucrat, slefuit fara asperitati, spre a fi usor introdus si sa nu sfasie pituitara, deoarece ruptura mucoasei atrage dupa sine eliminarea betigaselor de acrilat si esecul operatiilor. Se vor introduce atatea betigase, incat pituitara sa bombeze mult in lumenul fosei nazale, pana la o distanta de 1-2mm de sept. Dupa plasarea implantelor, se va face sutura plagii de la nivelul santului gingivo-labial. Comprese cu apa rece sau gheata pe obraji in zona operata. Antibiotice pe cale generala.

Se poate produce uneori, local, fie un mic hematom, fie un edem, care insa se rezolva simplu, fara complicatii. Desi procentul de vindecari prin procedeul lui Eyris este impresionant, exista un numar destul de ridicat de esecuri care tin de:

a) material (betigase de acrilat prea lungi, care pot perfora muco-periostul, betigase scurte cu care nu se poate efectua decat o recalibrare incompleta anterioara, betigase confectionate necorespunzator, cu asperitati, cu creste taioase care pot eroda muco-periostul);

b) de bolnav (cand acesta se prezinta intr-un stadiu avansat al maladiei, afectiunea depasind fosele nazale si cuprinzand epifaringele sau chiar orofaringele; cand are o deviatie accentuata de sept nazal, fosa nazala opusa fiind extrem de larga);

c) de medic (prin insuficienta preocupare pentru pregatirea preoperatorie, interventia efectuandu-se astfel pe o pituitara letargica, friabila, neviabila; prin recalibrarea ambelor fose nazale in aceeasi sedinta operatorie; recalibrare insuficienta de teama de a nu perfora muco-periostul; de indemanarea cu care rinologul reuseste sa decoleze muco-periostul, fara a-l perfora, ca si de manuabilitatea cu care introduce betigasele de acrilat).

Indiferent ca primeaza una sau alta din cauze, rezultatele sunt aceleasi: perforarea muco-periostului, eliminarea materialului inclus, cu esec operator total sau partial.

Inaintea oricarei interventii chirurgicale pentru ozena, rinologul este dator sa aprecieze corect carei portiuni sa i se adreseze in primul rand si cand sa efectueze interventia chirurgicala. In acest scop, este necesar sa stabileasca: sediul leziunii (daca este la o singura fosa nazala, la ambele, localizarea pregnanta numai pe un perete sau cuprinzand toata fosa nazala); care este aspectul elementelor ce compun fosele nazale, si in special, septul nazal, daca este deviat sau nu si care este portiunea deviata, etc.; care este stadiul leziunii, daca exista complicatii de vecinatate; existenta unor alte afectiuni concomitente: diabet, afectiuni cardiovasculare, TBC, etc.

Procedeul Moga, in cazul unei rinite ozenoase care cuprinde intreaga fosa nazala, nu numai in meatul mijlociu, consta in efectuarea in prima etapa, a recalibrarii posterioare a septului nazal. Interventia chirurgicala se efectueaza ca pentru o rezectie subpericondromucoasa de sept nazal, cu deosebirea ca, odata decolarea efectuata, se introduce in buzunarul creat un cartilaj septal prelevat de la un cadavru si mentinut in solutie Ringer la +3 C sau un fragment din cartilajul septal prelevat de la un bolnav operat anterior in aceeasi zi, mentinut in ser fiziologic penicilat. Aceasta lamela de cartilaj septal se va acola la muco-periostul septal. Intre septul osos si lama cartilaginoasa acolata la muco-periost se vor introduce betigase de acrilat care se cladesc de o asemenea maniera, incat sa nu se permita alunecarea lor si in acelasi timp, sa umple spatiul socotit necesar calibrarii. Se sutureaza apoi plaga la nivelul inciziei (care este usor de efectuat, prin faptul ca incizia septala este foarte anterioara), iar in final se efectueaza tamponamentul endonazal, cu compresa sau mesa imbibata in solutie de Neomicina. Dupa 48 de ore se scoate tamponamentul endonazal, iar la 7 zile - firele de sutura. Recalibrarea posterioara in cealalta fosa nazala se va face dupa o perioada de 2-3 luni de la prima recalibrare. Abia apoi se va trece la recalibrarea anterioara a foselor, dupa procedeul lui Eyris. Si acest procedeu a fost practicat utilizand homogrefa si acrilat sau teflon, tot in doua sedinte operatorii; una pentru fosa din dreapta si cealalta, pentru fosa din stanga, la interval ce variaza intre 1-3 luni.

Este de preferat ca interventiile chirurgicale in ozena sa se efectueze in sedinte separate, la un interval de timp variabil, deoarece efectul stresant al interventiei este optim, daca agresiunea asupra mucoasei este minora si se repeta. In acelasi timp, majoritatea bolnavilor prefera acest mod de interventie.

In buzunarul creat pe planseu si in meatul inferior, se introduce lamela de cartilaj, modelata, care se acoleaza de muco-periost. Intre lamela de cartilaj septal si peretele osos se introduc betigasele de acrilat, atat cat sa apropie
muco-periostul la o distanta de 1mm de mucoasa septala. Ele vor fi slefuite, rotunde la capete si fara nici un fel de asperitati. In acelasi mod se va proceda si in meatul mijlociu, unde insa betigasele de acrilat vor avea o lungime de maxim 2,5cm, ele introducandu-se atat in meat, cat si pe fata septala a cornetului inferior. Se inchide apoi plaga suturandu-se mucoasa in santul gingivo-labial. Evolutia postoperatorie nu pune probleme deosebite, deoarece interventia este putin intinsa (nu se opereaza in aceiasi sedinta ambele fose nazale si nici nu se recalibreaza ambii pereti ai unei fose). Ruptura muco-pericondrului este practic fara importanta, deoarece lamela cartilaginoasa septala va acoperii perforatia si materialul inclus nu se mai elimina. De altfel, utilizand homogrefa septala, asa cum este descris mai sus, s-au efectuat si reinterventii operatorii in ozena, in caz de esec chirurgical recent sau tardiv, prin eliminarea betigaselor incluse. Rezorbtia lamelelor cartilaginoase septale introduse se produce inconstant. Hiperrecalibrarea pe care o recomanda vizeaza tocmai aceasta problema a rezorbtiei cartilaginoase, iar eventualul contact intre mucoasa septala si cea a peretelui extern, dispare cu timpul. Procedand conform tehnicii operatorii indicate, betigasele de acrilat nu se mai elimina. Vindecarea se datoreaza nu numai efectelor favorabile date de simpla actiune mecanica prin stramtarea calibrului foselor nazale, sau a iritatiei produsa de corpii straini introdusi sub mucoasa nazala, cum sustine printre altii Eyris, Leroux-Robert, Posgay si altii, ci mai ales cumularii unui efect de stres nazal. Acesta actioneaza pe trei directii si anume:

- de mobilizare prin intindere a mucoasei nazale, care va modifica tonusul nervos, va ameliora circulatia la nivelul mucoasei nazale, va stimula secretia pituitarei, va reface stratul superficial cilindric al mucoasei, va modifica componenta florei microbiene endonazale, etc.;

- de reactiile biochimice care se nasc la nivelul muco-periostului, datorita prezentei homogrefei introduse care va excita filetele neuro-vegetative, printre altele, avand drept rezultat, suprimarea spasmului vascular din mucoasa nazala, excitatie care pare sa fie de lunga durata;

- de disparitia crustelor si de existenta unui lumen nazal minim, care vor permite aerului inspirat sa-si redobandeasca din nou rolul de excitant fiziologic, cu intregul cortegiu de ameliorari: ale corelatiilor nazo-cardiace, nazo-pulmonare, nazo-hipofizare, etc.

Rezultatele postoperatorii obtinute denumesc doua categorii:

- subiective: disparitia cefaleei, modificarea psihicului, cu disparitia complexelor, etc.;

- obiective: disparitia fetiditatii, a crustelor, cresterea ponderala, cresterea de 17-cetosteroizi, disparitia tulburarilor endocrine, cresterea existentei la efort, modificarea indicelui lui Hirtz, revenirea mucoasei la invelisul ei cilindric, etc. Toate denota ca vindecarea in ozena nu este o utopie, daca se aplica un tratament complex, variat si adecvat fiecarui caz in parte.

Procedeul lui LAUTENSCHLAGER, este recomandat sa se foloseasca doar in cazurile de esec prin alte procedee. El are doua faze. Prima din ele consta in trepanarea sinusului maxilar care se va face dupa tipul CLADWELL-LUC. Dupa deschiderea cavitatii sinusale cu ajutorul unei dalti fine, se sectioneaza peretele intern al sinusului la nivelul marginii inferioare, apoi anterioare si in final a celei posterioare. Marginea superioara a peretelui intersinuso-nazal ramane nesectionata. Sectionarea va interesa numai osul fara a se leza mucoasa. Cu degetul sau o chiureta mare se va impinge spre fosa nazala acest perete, care va atarna ca o balama de marginea superioara. Impingerea se va face incet, spre a nu rupe pituitara in dezlipirea ei de pe peretii fosei nazale, folosindu-se un decolator. Aceasta tehnica se executa identic si in cealalta parte, in aceeasi sedinta operatorie. LAUTENSCHLAGER mentinea acesti pereti luxati inauntru prin tamponament endonazal refacut, permanent timp de 3-4saptamani.

RAMADIE a modificat acest tamponament, mentinand apropierea peretilor cu ajutorul unei suturi in "U". Ea se realizeaza cu ajutorul unui ac Reverdin mare, incarcat cu fir de matase gros, care traverseaza succesiv peretele intern al sinusului stang, septul nazal si peretele intern al sinusului drept. Capatul firului existent in sinusul stang se reintroduce cu acul prin peretele intern al sinusului, prin septul nazal, pana in sinusul maxilar drept. Aici ambele capete vor fi incarcate pe ac si aduse pana in fosa nazala dreapta, unde cele doua capete se strang, apropiind astfel cei doi pereti. Daca peretii sunt bine infundati si sutura in "U" este solid facuta, nu mai este necesara executarea unui tamponament al sinusurilor maxilare. Firele se vor scoate dupa doua saptamani.

Aceasta metoda are o multime de alte modificari, facute de catre diversi autori, printre care la noi, de FIRICA si UDRESCU. Chiar LAUTENSCHLAGER insusi si-a modificat ulterior metoda, prin abusarea canalului lui Stenon in sinus. Aceste modificari s-au impus, datorita unor imperfectiuni ale metodei: anterior se calibreaza prea mult, iar posterior fosele raman largi, crustele care se vor forma, deci, in continuare, posterior, nu se pot elimina prin vestibulul nazal; se produce o cicatrice a buzelor superioare care le deformeaza dizgratios.

Prin modificarile aduse de diferiti autori, metoda lui LAUTENSCHLAGER ramane eficienta in cazul esecurilor unor alte metode.

TRATAMENTUL PALEATIV.

Poate fi efectuat tuturor categoriilor de pacienti, este un tratament simptomatic, cautand sa combata unul sau mai multe din simptomele caracteristice si neplacute ale bolii. Suprimarea mirosului fetid ar fi unul din principalele obiective care ar ameliora implicatiile sociale ale acestei boli; se obtine prin distrugerea si extractia crustelor. Se face seara de catre bolnavul insusi, cu vaselina puternic boricata, dupa formula:

acid boric..  4 g

vaselina  20 g

Dimineata urmeaza sa faca o irigatie: 250 ml pentru fiecare fosa nazala dintr-o solutie salina de concentratie mare, dupa formula:

sare de mare. 2 linguri

apa fiarta si racita.. 250 ml

Lichidul trebuie sa se scurga sub presiune scazuta si pentru aceasta irigatorul se pune la 50 cm deasupra capului; canula trebuie dirijata orizontal, capul fiind usor plecat inainte.

Se poate folosi, in locul acestei solutii, amestecul lui BILLARD:

sare de mare..  1 lingurita

bicarbonat de sodiu .. 1 lingurita

tinctura de iod  1 lingurita

Curatirea prin spalatura poate fi substituita prin tamponamente si consta in introducerea unei bucati de tifon suficient de mare, pentru a ocupa intreaga fosa nazala. Acest tifon trebuie infasurat in jurul unui stilet si, odata plasat, se retrage stiletul, printr-o miscare de derulare. Acest tampon poate fi lasat pe loc o jumatate de zi si trebuie sa fie scos la sfarsitul acestui interval de timp, pentru a fi inlocuit printr-un tampon ce se introduce in cealalta fosa nazala.

S-au mai utilizat instilatii nazale zilnice cu solutii uleioase, de obicei ulei gomenolat sau eucaliptolat 2%, in scopul lubrefierii mucoasei nazale, pentru ca secretiile crustoase sa nu mai adere cu atata usurinta la mucoasa.

Pensulatiile cu solutii congestionante au fost utilizate in ideea activarii circulatiei la nivelul mucoasei nazale. Cea mai utilizata este solutia Lugol in glicerina:

iod metaloid.. 1 g.

iodura de potasiu.. 2 g.

glicerina.. 100 g.

In acest scop se pot utiliza: vitamina A, ulei de peste, miere de albine.

Mai nou (NIELSEN BC, 1995), s-a constatat, ca tratamentul cu Ciprofloxacin, in doza de 500-750 mg, de doua ori pe zi, timp de 1-3 zile, duce la disparitia mirosului, a crustelor si scade dezvoltarea Klebsiellei Ozenae.

Concluzia este ca Ciprofloxacinul este un pas inainte spre o terapie conservatoare mai buna a pacientilor cu ozena.