TRATAMENTUL TUBERCULOZEI

Tratamentul tuberculostatic are un dublu obiectiv:

individual: vindecarea pacientului

comunitar, de prevenire a transmiterii bolii.

Durata tratamentului este de minimum 6 luni, iar in unele cazuri se poate prelungi pana la 18 luni dupa negativarea culturilor BK din sputa (cazuri de TBC cu bacil polichimiorezistent).

PRINCIPIILE TRATAMENTULUI ANTITUBERCULOS

tratamentul trebuie sa fie eficient, specific, tintit si de scurta durata (6 luni!!!)

este administrat sub stricta observare: pacientul nu isi administreaza singur tratamentul. Medicamentele se iau in prezenta unui cadru medical (medic, sora, infirmiera), fie in spital, fie la dispensarul teritorial sau in policlinica de specialitate.

Tratamentul consta in asocierea a cel putin 3 medicamente antituberculoase la care M.tuberculosis este sensibil.

In caz de esec terapeutic sau cand exista dovada de chimiorezistenta a BK, nu se adauga niciodata un singur medicament - se vor adauga cel putin 2 medicamente care nu au fost folosite anterior.

La inceputul trat. se va asigura complianta pacientului (complianta = intelegerea si acceptul pacientului de a primi medicamentele timp de cel putin 6 luni).

Toate regimurile terapeutice cuprind 2 etape:

Faza initiala in care 3 sau 4 medicamente sunt administrate zilnic (7/7) pe o durata de 2 sau 3 luni;

Faza de continuare in care 2 sau 3 medicamente sunt administrate de 3 ori pe saptamana (3/7) timp de cel putin 4 luni.

Medicamentele antituberculoase se administreaza o data pe zi, dimineata, pe stomacul gol.

Se va asigura monitorizarea efectelor adverse la tuberculostatice.

Protectia rifampicinei: acest antibiotic nu trebuie utilizat in trat. altor afectiuni (stafilococii cutanate, gonoree, etc) pentru a evita aparitia rezistentei microbilor, inclusiv a BK.

Toate cazurile de TBC trebuie declarate nominal si inregistrate in Registrul districtual de TBC.

Trat. este gratuit.

In situatii speciale trat. se poate prelungi mai mult de 6 luni:

9 luni atunci cand rifampicina sau pirazinamida nu sunt folosite;

12 luni la pacientii cu SIDA si in unele forme de TBC extrapulmonar;

18 - 24 luni in TBC polichimiorezistenta.

Trat. trebuie sa asigure vindecarea a cel putin 85% din cazurile noi.

MEDICAMENTELE FOLOSITE IN TRAT. TBC

Principalele medicamente antituberculoase sunt:

IZONIAZIDA (HIDRAZIDA acidului izonicotinic) = H 

RIFAMPICINA = R

PIRAZINAMIDA = Z

ETAMBUTOLUL = E

STREPTOMICINA = S

IZONIAZIDA sau HIDRAZIDA este un medicament intens bactericid ca actioneaza pe BK extracelulari aflati in multiplicare logaritmica. Este ieftin, are putine efecte secundare. Se administreaza deobicei per os, dar poate fi administrat si injectabil i.m. sau i.v. in perfuzie, in doze identice.Realizeaza concentratii inalte in toate tesuturile si l.c.r.

Doze:

in administrare zilnica (7/7) - 5 mg/kc/zi; doza maxima = 300 mg/zi

in administrare intermitenta (3/7) - 10 mg/kc/zi; doza maxima = 750 mg/zi

in chimioprofilaxie - 5 mg/kc/zi;

la copil (toleranta buna) - 10 - 20 mg/kc/zi.

Forme farmaceutice de prezentare:

tablete de 100 si 300 mg

fiole de 600 mg

combinatii de IZONIAZIDA cu RIFAMPICINA

combinatii de IZONIAZIDA cu RIFAMPICINA si PIRAZINAMIDA

Efecte secundare:

minore: gastralgii, greata, vertij, sdr. lupic., cresteri tranzitorii ale TGO,

TGP fara a depasi 100 U/l (apar in primele 2 sapt. de trat.)

majore - HEPATITA TOXICA apare datorita fenomenelor de citoliza

hepatica soldate cu cresterea TGP, TGO. Se manifesta clinic

prin dureri in hipocondrul drept, hepatomegalie, greata,

varsaturi. Aparitia hepatitei toxice este direct corelata cu varsta,

consumul de alcool si prezenta hepatitei cronice.

Daca TGP > 100 U/l, se vaintrerupe trat. cu hidrazida.

Cresterile tranzitorii ale TGP fara a depasi 100 U/l nu necesita

intreruperea tratamentului.

- NEUROPATIA PERIFERICA SENZITIVO-MOTORIE - apare mai

frecvent la alcoolici si la bolnavii cu afectiuni neurologice. Poate

fi tratata cu piridoxina (Vit.B6) 100 - 200 mg/zi, si poate fi

prevenita cu 10 - 20 mg/zi. Aparitia neuropatiei impune

intreruperea trat. cu hidrazida. Daca pacientul primeste

concomitent trat. cu fenitoina sau carbamazepina, dozele

acestora trebuie scazute (datorita interactiunii cu hidrazida).

RIFAMPICINA

Tuberculostatic bactericid cu actiune pe germenii extracelulari, cat si pe cei intracelulari si realizeaza concentratii inalte in toate tesuturile si concentratii medii in l.c.r.

Este conditionata sub forma de capsule ce contin 150 sau 300 mg sau sub forma de combinatii cu hidrazida sau hidrazida si pirazinamida.

Se administreaza o singura data pe zi.

Coloreaza in rosu urina, transpiratia si lacrimile.

Doze:

- in administrare zilnica (7/7): 10 mg/kc/zi, doza maxima = 600 mg/zi

in administrare intermitenta (3/7) - 10 mg/kc/zi; doza maxima = 600 mg/zi

Efecte secundare: mai frecvente in administrarea intermitenta decat in cea zilnica.

Hepatita toxica manifestata atat prin citoliza (cresc transaminazele), cat si prin colestaza (creste bilirubina, apare icterul). Aparitia icterului impune oprirea tratamentului cu rifampicina.

Insuficienta renala acuta si coagulare intravasculara diseminata - declansate prin mecanism imuno-alergic. Apar uneori la initierea unui retratament, odata cu administrarea unei doze mari de rifampicina. In aceste situatii, rifampicina trebuie oprita imediat si nu va mai fi folosita niciodata. Deobicei aceste cazuri necesita dializa.

Intoleranta gastro-intestinala, prurit.

eruptii cutanate

sdr. pseudogripal manifestat prin febra, frisoane, mialgii.

Rifampicina este un puternic inductor al enzimelor hepatice, determinand scaderea eficientei altor medicamente administrate concomitent si metabolizate in ficat. Astfel, tratamentele cu anticoagulante orale, antidiabetice orale, anticonceptionale orale, digoxin, antiepileptice, metadona, morfina trebuie ajustate in conditiile administrarii rifampicinei.