TRAUMATISMELE TENDOANELOR

TRAUMATISMELE TENDOANELOR

Cele mai expuse sunt tendoanele de la nivelul extremitatilor membrelor, tendoanele flexorilor siextensorilor degetelor, iar la picior tendonul lui Achile. Traumatismele tendoanelor se impart in: contuzii si sectiuni (plagi).

Plagile taiate sau sectionate pot fi partiale sau complete. In sectionarile complete, capetele tendonului se retracta. Contuziile se pot complica cu necroza si infectia.

Clinic, sectiunile de tendoane se recunosc prin sindromul de intrerupere care consta in lipsa continuitatii tendonului si imposibilitatea executarii miscarii. Prin muschiul antagonist, se realizeaza pozitia vicioasa a segmentului distal, de exemplu, 'degetul in ciocan' pentru sectionarea tendonului exterior. Uneori, exploatarea tendonului in plaga este dificila, asa ca, pozitia degetului si blocarea miscarii active au o importanta deosebita in descoperirea leziunii tendonului. Functia tendoanelor se aprecieaza, mai bine, prin asezarea membrului in asa fel incat sa se excluda efectul gravitatiei si al miscarilor de substituire.

Tratamentul este, pana la punctul, similar cu cel al plagilor, in vederea evitarii innfectiei. Momentul operator trebuie sa fie cat mai precoce. Tratamentul chirurgical consta in: sutura tendonului, grefa de tendon (cand nu se pot apropia capetele sectionate), tranplantul tendino- muscular, tendoza si artrodeza, ultimele in cazuri de complicatii grave. Dupa sutura tendoanelor, se impune imobilizarea in aparat gipsat sau atela, in pozitia de relaxare a muschiului interesat, pana la cicatrizare. Recuperarea functionala a muschilor si tendoanelor suturate are o importanta mare si trebuie facut treptat. In plagile mai vechi de 12 ore, cu risc de infectie sau distrugeri tisulare din vecinatatea tendonului mari, se va prefera sutura secundara. Tendonul sectionat aflat in teaca sinoviala nu se cicatrizeaza spontan in timp ce tendonul din zona extrasinoviala se cicatrizeaza.

Sindromul de blocaj tendinos se descrie dupa pagile vechi, trenante, in care s- au produs aderente cicatriciale.

Rupturile de tendoane se produc prin contractiile musculare violente in care forta exercita o tactiune inegala repartizata pe fibrele tendonului. Ele se pot produce fara leziunea tegumentelor, care raman intacte. Tendoanele care se rup cel mai frecvent sunt: tendonul lui Achile, tendonul rotulian, tendonul cvardricepsului, lunga portiune a bicepsului si lungul extensoral policelui. Rupturile de tendoane sunt mai frecvente la sportivi, la reumatici si aterosclerotici. In momentul accidentului, se produce o durere vie si o pocnitura sau tronsintura perceputa de accidentat. Impotenta functionala este imediata, provocata de durere, uneori sincopala, si de intreruperea miscarii muschiului satelit. Local, se consta echimoza, edemul si santul dintre capetele sectionate. Tratamentul consta in imobilizarea si internarea intr- un serviciu de ortopedie unde se practica sutura tendonului, cat mai precoce, in primele sase ore.