Terapia prin campuri magnetice de joasa frecventa: actiunile campurilor magnetice, efecte fiziologice, metodologia de aplicare, indicatii si contraindicatii

Terapia prin campuri magnetice de joasa frecventa: actiunile campurilor magnetice, efecte fiziologice, metodologia de aplicare, indicatii si contraindicatii.

Actiunile campurilor magnetice de joasa frecventa.

Un camp magnetic este produs de catre un curent electric sau de catre un camp electric variabil. Campurile magnetice pulsatile produse de un curent electric sau de un camp electric variabil conduc la o serie de efecte biologice de care beneficiaza fizioterapia.

Un prim mecanism de actiune este cel al modularii metabolice. Aceasta, deoarece prin actiunea campurilor magnetice asupra structurilor biologice au loc modificari energetice la suprafata celulara, cu activarea schimburilor transmembranare (inclusiv cresterea difuziunii oxigenului intracelular si a productiei de ATP intramitocondrial), intensificarea proceselor enzinatice si accentuarea, in consecinta, a metabolismului celular.

Studiile de specialitate au demonstrat fenomenul de neoformatie vasculara la nivelul tesuturilor slab vascularizate, aspect util in tratamentul tulburarilor circulatorii periferice. De asemenea, s-a constatat accentuarea aparitiei tesutului de granulatie reparator in procesul de vindecare al plagilor, alaturi de cresterea vascularizatiei locoregionale. Se explica astfel accelerarea inchiderii plagilor cu leziuni tegumentare, inclusiv necrotice.

O alta consecinta a accelerarii proceselor metabolice, in special a aportului crescut de oxigen intracelular, este reprezentata de cresterea capacitatii de sinteza a colagenului la nivelul celulei cartilaginoase, cu rezultate superioare in recuperarea functionala a artrozelor vechi, deformante.

Un alt mecanism de actiune al magnetoterapiei il constituie, pe langa intrarea si utilizarea ameliorata a oxigenului intracelular, si activarea electronilor in transmiterea energiei necesara activarii suplimentare a enzimelor oxidative intracelulare, precum citocromoxidaza, peroxidaza, care vor conduce astfel la o utilizare normala a oxigenului.

Efecte fiziologice

Bazele fiziologice ale terapiei cu campuri magnetice reprezinta elementele fundamentale ale intelegerii mecanismelor de actiune. Orice agent fizic extern, care actioneaza asupra substratului cu o intensitate si durata corespunzatoare, poate influenta echilibrul ionic al celulelor, modificand permeabilitatea membranelor celulare si antrenand reactii de tip ergotrop catabolic, eliberator de energie celulara sau trofotrop, anabolic, de refacere energetica. Actiunea campului magnetic se manifesta direct asupra celulei prin modificari metabolice intracelulare (ca rezultat direct al energiei campului magnetic sau campului electric rezultat) sau indirect, prin intemediul noilor substante rezultate din modificarile fizico-chimice ale moleculelor proteice intracelulare. In lumina celor aratate, efectele fiziologice ale magnetoterapiei sunt:

1. Modularea proceselor metabolice celulare. Modularea are loc in sens catabolic cand se utilizeaza campul magnetic intrerupt, cu stimularea activitatii cortico si medulosuprarenalei, a hipofizei si tiroidei. Modularea se petrece invers, in sens anabolic, la utilizarea campului magnetic in regim continuu.
2. Modularea activitatii sistemului neuromuscular. Magnetoterapia in forma regimului intrerupt creste intensitatea de contractie a muschilor fazici, influentand, mai ales amplitudinea traseului EMG, in comparatie cu regimul continuu care creste mai ales ritmicitatea descarcarilor. Regimul continuu se manifesta in special pe musculatura tonica. Studiile de specialitate au demonstrat scaderea marcata a excitabilitatii neuromusculare la pacientii care au beneficiat de magnetodiaflux.
3. Influentarea sistemului nervos central si a celui vegetativ. Campurile magnetice aplicate in regim continuu au efect tranchilizant, sedativ, fiind utile in sindroamele sau starile nevrotice. Campurile magnetice intrerupte imprima o predominanta simpatica, fata de cele intrerupte care promoveaza parasimpaticotonia. Studiile efectuate au stabilit efectele sedative, simpaticolitice si trofotrope ale formelor intrerupte de camp magnetic si efecte excitatorii, hipersimpaticotonice si ergotrope ale formelor continui ale campului magnetic aplicat in scop terapeutic.

Este subinteles faptul ca alegerea tipului sau formei campului magnetic aplicat va tine cont de tipul constitutional si de reactivitatea neurovegetativa individuala. Se vor urmari simptomele de inadaptabilitate la forma de regim a campului magnetic aplicat si se vor diferentia fata de starile minore de disconfort fizic sau psihic ce pot fi acuzate de unii pacienti pe parcursul primelor 3-6 sedinte.

De asemenea, atunci cand se alege forma de aplicare a campului magnetic, este indicat sa se tina cont si de bioritmul pacientului. Acest bioritm variaza in diferitele momente ale zilei.

In ceea ce priveste valoarea frecventei campului magnetic alternativ utilizat, aceasta trebuie sa fie adaptata modului de reactie a sistemului nervos vegetativ al persoanei vizate. Valorile frecventelor situate sub 10 Hz au un efect vagotonizant iar cele de 50 Hz au un efect de stimulare a sistemului nervos vegetativ, in sensul unei simpaticotonii.

Modalitati de aplicare

Modalitatile de aplicare ale campurilor magnetice de joasa frecventa sunt trei, fiecare dintre ele cu posibilitatea de modulare in trei variante de baza: forma continua, forma intrerupt ritmic si forma intrerupt aritmic. Ele pot fi modulate in trei variante de frecventa. Alegerea formulelor de aplicare este adaptata scopului urmarit, afectiunii tratate, terenului costitutional si reactivitatii neurovegetative a pacientului.

Aparatul poate dispune de mai multe tipuri de bobine: circulare (cervicala si lombara) si localizatoare, de forma paralelipipedica. Bobinele circulare sunt utilizate in aplicatii generale. In mod particular, bobina cervicala actioneaza pe calea reglarii neurovegetative. Bobinele localizatoare sunt capabile sa genereze campuri magnetice de intensitati mai mari decat cele circulare dar limitate doar la zona de aplicare.

Pentru o buna si eficienta desfasurare a sedintelor de tratament cu campuri magnetice de joasa frecventa, trebuie respectate o serie de reguli, dupa cum urmeaza:

4. Aparatul generator de campuri magnetice de joasa frecventa trebuie sa fie amplasat intr-o incapere separata de restul aparatelor de fizioterapie,
5. Planul de sprijin al pacientului nu trebuie sa prezinte metal,
6. Se vor indeparta de pe corp toate obiectele metalice, cat si ceasurile, procedura nu se va aplica la persoanele purtatoare de materiale de osteosinteza metalica si nici la persoanele purtatoare de pacemaker cardiac,
7. Extremitatea cefalica este bine sa se pozitioneze spre nord,
8. Alegerea metodei de aplicatie, a formelor de camp magnetic utilizate, a frecventei, durata sedintei si numarul acestora sunt in functie de scopul urmarit si de patologia careia se adreseaza.

Indicatiile terapiei

Indicatiile terapiei prin curenti magnetici de joasa frecventa sunt prezentate in cele ce urmeaza:

9. Afectiunile reumatismale beneficiaza de terapia prin campuri magnetice datorita scaderii procesului inflamator articular si abarticular, scaderii contracturii musculare antalgice si cresterii pragului cortical la durere. Principalele suferinte vizate sunt:

reumatismul cronic degenerativ care asociaza si distonie neurovegetativa sau stare astenonevrotica, mai putin localizarile periferice precum gonartroza sau coxartroza secundara,

reumatismul abarticular care beneficiaza de regimul continuu, mai putin discopatiile vertebrale lombare exprimate prin lombosacralgii sau lombosciaticele de stadiul II sau III pentru care eficienta este mai redusa,

reumatismul inflamator cronic beneficiaza de terapia adjuvanta prin campuri magnetice, datorita actiunii asupra permeabilitatii celulare si vasculare locoregionale, cat si asupra modularii neuroendocrinometabolice generale. Se constata reducerea semnificativa a procesului inflamator cu ameliorarea sindromului algic si cresterea mobilitatii articulare si a functionalitatii generale. In poliartrita reumatioida s-au constata evolutii favorabile in stadiile I si II.

10. Sechelele posttraumatice beneficiaza de aceasta terapie datorita efectelor sale demonstrate in ceea ce priveste grabirea consolidarii fracturilor. Principalele suferinte vizate, sunt:

fracturile, prin accelerarea formarii calusului si pseudartrozele,

sechelele postfracturi de membre, asociind sau nu algoneurodistrofie posttraumatatic din primele doua stadii,

plagi, contuzii, hematoame musculare, entoese, stari postrupturi musculotendinoase.

11. Afectiunile neuropsihice, precum nevrozele si distoniile neurovegetative.
    Studiile de specialitate au demonstrat rezultate favorabile in reactiile si tulburarile nevrotice si comportamentale la copii, precum si in tulburarile motorii de tipul ticurilor. In nevrozele astenice si anxioase, in nevrozele infantile cu comportament agresiv se indica forma continua iar in psihastenii, nevroze depresive, in formele cere asociaza cenestopatii se indica formele intrerupt ritmic sau aritmic. La persoanele adulte s-a constatat ameliorarea urmatoarelor simptome: insomnia, irascibilitatea, agitatia psihomotorie, cefaleea, cenestopatia asociata. De asemenea, s-a constatat si modularea benefica a nevrozelor pe fondul dereglarilor endocrine, precum tulburarile de menopauza, cele care insotesc hiperfoliculinemia, hipertiroidismul.
    Distoniile neurovegetative in formele cu hipersimpaticotonie beneficiaza de forme continua a terapiei prin campuri magnetice iar in formele cu predomonanta parasimpatica sunt utile formele intrerupte, utilizand oricare din cele trei tipuri de regimuri de frecventa.
    In ceea ce priveste afectiunile organice ale sistemului nervos, principala indicatie o constituie sindromul spastic, indiferent de cauza acestuia, precum si infirmitatea motorie cerebrala sau centrala la copii. Utilizarea campurilor magnetice in sindroamele neurologice spastice este indicata in asociere cu kinetoterapia, pe care o faciliteaza prin relaxarea contracturii musculare care se obtine.
12. Afectiuni cardiovasculare
    Campurie magnetice terapeutice actioneaza asupra substratului cel putin prin doua mecanisme: primul este cel al reglarii vasomotorii, cat si a hemodinamicii prin influentarea sistemului nervos vegetativ iar cel de-al doilea este reprezentat de actiunea locala de intensificare a respiratiei tisulare cu cresterea consecutiva a consumului de oxigen si o crestere a vascularizatiei si a metabolismului locoregional in consecinta.Suferintele vizate sunt:

Bolile vasculare periferice functionale de tipul bolii sau sindromului Raynaud, acrocianozei etc, beneficiaza de efectul simpaticolitic si sedativ al formei continui.

Bolile vasculare periferice organice, precum trombangeita obliteranta, ateroscleroza obliteranta si arteriopatia diabetica pot brnrficia in primele stadii, fara tulburari trofice, de terapie cu campuri magnetice. In plus, acest tip de terapie are si efecte favorabile asupra diabetului zaharat, in sensul cresterii secretiei de insulina, a tolerantei la glucide si de scadere a glicemiei.

Sindromul de involutie a ateroscleroticului varstnic,

Hipertensiunea arteriala, in special cea esentiala in primele stadii evolutive, cat si in cazul hipertensiunii labile, din cadrul sindroamelor hiperkinetice.

13. Afectiunile respiratorii
    Suferinte precum astmul bronsic, bronsita cronica astmatiforma, traheobronsita spastica, astmul nevrotic beneficiaza de terapia prin campuri magnetice, abilitatea clinicianului constand in alegerea formei, in functie de forma bolii si de reactivitatea neurovegetativa a pacientului in cauza.
14. Afectiunile digestive
    Bolile digestive care recunosc in patogenie o serie de dezechilibre neuroumorale cu dominanata parasimpatica si raspuns la nivelul functiilor secretorie si motorie sunt beneficiarele terapiei cu campuri magnetice. Astfel, ulcerul gastroduodenal, gastritele cronice (in formele cu hiperclorhidrie se utilizeaza forme continua iar in cele cu hipoclorhidrie forma intrerupta ritmic), enterocolopatia cronica nespecifica, sindromul de colon iritabil, dischineziile biliare (cele cu hipertonie si hiperkinezie beneficiaza de aplicatii in forma continua, asemanator colonulu iritabul iar cele cu hipotonie veziculara beneficiaza de formele ritmic intrerupt).
15. Afectiunile endocrine
    Diabetul zaharat in formele insulinoindependente, cat si stadiul neurogen al hipertiroidiei beneficiaza de terapia cu campuri magnetice.
16. Afectiunile ginecologice
    Dismenoreea functionala (prin influentarea terenului neuropsihic, campul magnetic in forma continua conduce la ameliorarea fenomenelor nevrotice si vegetative, precum ameteli/vertij, cefalee, astenie, tulburari dispeptice etc), tulburarile menstruale functionale (precum hipermenoreea, menometroragia functionala, hipo sau oligomenoreea etc, care se datoreaza dereglarii raportului hormonal estro-progesteronic), metroanexite cronice nespecifice, cervicite cronice nespecifice, tulburarile de menopauza si perimenopauza inregistreaza rezultate cel putin satisfacatoare, ca urmare a aplicarii campurilor magnetice in scop terapeutic.

Contraindicatiile magnetoterapiei

Contraindicatiile aplicatiilor sunt reprezentate de: sarcina, purtatorii de pace-maker, bolile hematologice severe, starile hemoragipare, bolile infectioase, starile febrile, tumorile maligne, insuficienta hepatica, renala, cardiaca decompensata, sindroamele endocrine severe, tuberculoza pulmonara sau cu localizari extrapulmonare, forma activa, psihozele decompensate, epilepsia.

Magnetoterapia aplicata local

Magnetoterapia locala ofera rezultate foarte bune in privinta calusarii fracturilor si al rezolvarii pseudartrozelor.

Se stie faptul ca structura osului depinde de functia sa. Studiile de specialitate au aratat faptul ca osul deshidratat poseda proprietati piezoelectrice. Sarcinile piezoelectrice ale osului reprezinta un semnal suficient in vederea activarii celulelor osoase, ducand la formarea sau resorbtia tesutului osos. Fenomenul piezoelectric este datorat proteinei colagenice (componenta organica tesutului osos).

Cand osul este supus unor tensiuni mecanice exterioare, el reactioneaza prin potentiale electrice de presiune, care dezvolta sarcini pozitive pe partea convexa si sarcini negative pe cea concava. In situatia consolidarii vicioase a fracturilor, zonele concave devin sediul unei neoformatii osoase sau osteogeneza, in timp ce zonele conexe, electropozitive, devin sediul unei osteoresorbtii.

La nivelul osului exista insa si potentiale bioelectrice stabile sau bazale, care se manifesta la suprafata osului, electropozitivitaea fiind fata de cavitatea medulara.

In caz de fractura apare potentialul de fractura, prin cresterea potentialului negativ la nivelul sediului de fractura, ca urmare a unor perturbari a activitatii celulare normale (raspunzatoare de potentialul stabil de suprafata). Aceasta modificatre a potentialului electric a fost pusa pe seama tulburarilor sistemului de inervatie locala.

Diferitele forme de energie, inclusiv electromagnetica au un posibil potential de stimulare a osteogenezei. Aceasta stimulare trebuie sa tina cont de integritatea sistemuluin nervos care a fost afectata in cazul unei fracturi.

Evaluarea raspunsului osteogenetic se poate realiza prin stimularea endostului, a periostului sau a corticalei osoase, precum si prin stimularea fracturilor recente si stimularea pseudartrozelor confirmate.

Aplicarea campurilor magnetice in scopul osteogenezei a condus la obtinerea urmatoarelor efecte: cresterea capacitatii de penetrare a vaselor sanguine dinspre periferia osului, participand astfel la remanierea osoasa, similar osificarii encondrale normale si stimularea utilizarii calciului la nivel condrocitar, cu producerea calcificarii tesuturilor fibrocartilaginoase la nivelul zonei de psudartroza.