Termoterapia ca modalitate fizioterapeutica cu aplicabilitate in cadrul patologiei de specialitate.

Aplicatiile de caldura si rece

Aplicarea termoterapiei stimuleaza procesele de termoreglare ale organismului uman in vederea mentinerii homeostaziei mediului intern.

Prezentare, clasificari.

In ceea ce priveste vectorul aplicat, procedurile de termoterapie se pot clasifica dupa cum urmeaza:

• Procedurile umede (hidrotermoterapia), care utilizeaza apa drept vehicul, agent sau vector termic. Acestea reprezinta cea mai mare parte a termoterapiei si se prezinta sub forma de comprese, impachetari, bai, dusuri etc.
• Procedurile uscate utilizeaza vectori care prezinta o conductibilitate termica mai mica decat a apei, si anume parafina, namolul, aerul, lumina, nisipul.

In functie de gradul de penetrare in tesuturi al energiei calorice, sunt descrise doua tipuri de termoterapie:

• Termoterapia profunda (diatermia, care prezinta efect caloric pana la 3,5-7 cm).
• Termoterapia superficiala (aplicatiile de parafina, lampile de lumina, impachetarile, aplicatiile de comprese).

Acest tip de clasificare tine cont de faptul ca se poate realiza o conversie a altor forme de energie in caldura, asa numita termoterapie de conversie, cum sunt RIR, curentul electric de inalta frecventa sau ultrasunetele.

In privinta suprafetei pe care se aplica procedura de termoterapie, clasificarea cuprinde:

• Proceduri locale, aplicate pe suprafete limitate ale corpului, si anume compresele, cataplasmele, baile sau afuziunile locale.
• Proceduri partiale, aplicate pe suprafete mai extinse ale corpului sau pe un hemicorp, si anume impachetari, bai partiale, aplicatii partiale de parafina, bai alternante.
• Proceduri generale, aplicate pe toata suprafata corpului, precum baia generala, impachetari generale, afuziuni generale.

Referitor la temperatura utilizata in cadrul procedurii de termoterapie, se poate vorbi despre:

• Proceduri de crioterapie, ce utilizeaza agentul termic cu o temperatura aflata sub 0C.
• Proceduri reci, clasificate la randul lor in proceduri reci propriu-zise, cu temperaturi de pana la 20C si proceduri racoroase, cu temperaturi de pana la 32C.
• Proceduri calde, cu temperaturi cuprinse intre 36-45C, reprezentate de baile calde, cu temperaturi cuprinse intre 36-37C, baile hiperterme, cu temperaturi cuprinse intre 38-39C si baile intens hiperterme, cu temperaturi de peste 40C.
• Proceduri de termoterapie propriu-zisa, care utilizeaza temperaturi cuprinse intre 45-80-100C, incluzand aplicatiile de parafina, de namol sau nisip, baile de lumina, sauna.
• Proceduri alternante, cu aplicatii alternative de cald si rece, vizand, in principal, stimularea circulatiei locoregionale. Procedurile sunt multiple, pot fi locale, partiale sau generale, utilizand diferite valori de temperatura ale vectorului termic (sauna, izvoare calde, dusuri reci, baie de namol).
• Proceduri ascendente, la care temperatura vectorului termic este crescuta progresiv, cu rolul de calire a organismului.
• Proceduri de terapie contrastanta (efectele sunt datorate reflexului hiperemic, ce apare la expunerea alternativa a organismului sau a unor segmente la agentul termic cald si rece, in cadrul unei singure proceduri, precum baia sau dusul, de exemplu). Baia contrastanta este utila, in special in programele terapeutice ale poliartritei reumatoide si in distrofia reflexa simpatica sau algoneurodistrofia.

Reguli de aplicare a termoterapiei.

Aplicarea procedurilor de termoterapie se supune unor reguli generale, fundamentate experimental si stiintific, dupa cum este prezentat in cele ce urmeaza:

• Orice prescriere a unei proceduri de termoterapie este obligatoriu precedata de un examen clinic complet, pentru a se depista si diagnostica eventualele leziuni tegumentare, bolile infecto-contagioase intercurente, afectiunile cardiovasculare, sau respiratorii, endocrino-metabolice, neoplazia etc.
• Termoterapia se aplica la minimum 30 minute postprandial.
• Procedurile generale se recomanda sa se aplice dimineata.
• Procedurile succesive de termoterapie necesita respectarea unui interval de timp liber (2 ore) intre ele.
• Numarul de aplicatii zilnice, recomandate unui pacient trebuie sa fie limitat.
• Eforturile fizice exagerate, perioadele de stress sau insomnie, alte afectiuni precum cele de tip colicativ etc, contraindica aplicarea procedurilor de termoterapie.
• Procedurile de termoterapie generala seintrerup pe perioada ciclului menstrual.
• Pacientul isi va goli vezica urinara si intestinul inainte de aplicarea procedurilor.Aplicarea unor excitanti mai puternici necesita avizul medicului specialist.
• Pacientilor cu tulburari circulatorii periferice, aplicarea procedurilor reci se face dupa o incalzire prealabila.
• Procedurile calde prelungite sau intens hiperterme sunt urmate de o perioada de racire, in vederea combaterii atoniei vasculare periferice.
• Medicul specialist stabileste parametrii de temperatura, durata a procedurii, intensitate, topografie cutanata etc, indicatii ce trebuie respectate
• Pacientul este supravegheat pe tot parcursul procedurii iar aplicatia se intrerupe la aparitia oricaror manifestari de intoleranta aparute, pentru prevenirea accidentelor.

Obiectivele termoterapiei se definesc in legatura cu mecanismele sale de actiune. Ele vizeaza:

• Reechilibrarea verigilor fiziologice ale termoreglarii,
• Interceptarea verigilor fiziopatologice implicate in afectiunile localizate, in special la nivelul aparatului locomotor,
• Modularea reactivitatii organismului la mediu prin cresterea capacitatii de aparare imunitara specifica si nespecifica a acestuia,
• Cresterea capacitatii de adaptare a organismului la variatiile termice ale mediului.

Factorul termic actioneaza la nivelul aplicatiei, deci locoregional, cat si la nivelul intregului organism.

Domeniile de patologie in care este indicata termoterapia se afla, dupa cum aratam, in legatura cu reactia organismului la aplicarea factorului termic (cald-rece). Aceasta este caracterizata prin reactia dermovasculara, modificarea frecventei cardiace, a frecventei respiratiilor si intensitatea reactiei subiective a pacientului la aplicarea stimulului.

Efectele aplicatiei locoregionale a factorului termic (cald-rece) sunt:

• Miorelaxant-antispastic,
• Analgezic,
• Vasculoactiv-hiperemic, antiinflamator-resorbtiv,
• Biotrofic prin modularea proceselor metabolice,
• Modularea elasticitatii tesutului conjunctiv.

Efectele generale ale aplicatiei factorului termic sunt:

• Cresterea performantelor aparatului NMAK (neuromioartrokinetic) la nivelul tuturor structurilor sale componente, prin cresterea debitului circulator, cresterea elasticitatii fibrelor musculare si a eficientei contractiei musculare si ameliorarea elasticitatii colagenului apartinand tesutului conjunctiv,
• Inducerea efectului vasoactiv superficial si de profunzime,
• Antrenarea mecanismelor de termoreglare (pe calea termoterapiei cu factori contrastanti cald-rece),
• Inducerea efectului analgezic (pe cale directa, cu scaderea sensibilitatii si excitabilitatii fusurilor neuromusculare si prin mecanismul controlului portii, cat si indirect, prin modularea circulatiei, efectul mioralaxant-decontracturant si antiinflmator, secundar).

Contraindicatiile majore ale termoterapiei, regasite si in literatura de specialitate, sunt:

• Sindromul inflamator acut,
• Hemoragia acuta,
• Sindromul ischemic acut,
• Discraziile sanguine,
• Tulburarile de sensibilitate,
• Leziunile tegumentare,
• Neoplaziile.

Metodologia aplicatiilor de termoterapie (proceduri umede sau hidrotermoterapia)

Principalele aplicatii de termoterapie (proceduri umede) sunt compresele, cataplasmele, hidrofoarele, impachetarile, frictiunile, perierile, spalarile, afuziunile, dusurile, baile.

Compresele reci

Compresele reci sunt indicate in procesele inflamatorii sau dureroase acute iar cele calde se aplica in procesele subacute sau cronice. Compresele sunt cele mai simple proceduri de termoterapie, ele constand in aplicarea pe diferite regiuni ale corpului a unor bucati textile, de dimensiuni variate, inmuiate in apa aflata la temperaturi diferite. In functie de temperatura, compresele sunt reci, calde, alternante, stimulante si cu aburi. Ele pot fi aplicate pe extremitatea cefalica, regiunea cervicala, abdomen, torace posterior, regiunea peri si subombilicala, membre superioare si inferioare. Ca reguli generale, compresa trebuie sa fie bine intinsa pe suprafata tegumentului, stoarsa, sa nu jeneze circulatia locoregionala, tegumentele se nu prezinte leziuni sau semnele vreunei suferinte.

Compresele reci se inmoaie in apa rece iar pentru mentinerea temperaturii constante se schimba din 5 in 5 minute sau se combina cu punga cu gheata, aplicatia variind intre 20-60 minute. Efectele urmarite sunt: antitermic, antispastic, antihemoragic, antiinflamator, antialgic.

Compresele calde se inmoaie in apa la temperatura de 38-43C sau de 45-55C (cele fierbinti), se aplica acoperite, pentru a li se mentine temperatura constanta, durata procedurii fiind de 20-60-90 minute. Efectele urmarite sunt: antispastic, analgezic, hiperemiant, resorbtiv (util in inflamatiile cronice).

Compresele alternante recurg la aplicarea unei comprese calde, de 40-50C, timp de 2-3 minute, urmata de o compresa rece, de 12-16C, cu o durata de 30 secunde-1 minut, de 5-6 ori. Se incepe cu compresa calda si se sfarseste cu cea rece. Efectele urmarite constau in stimularea circulatiei sanguine si a sistemului neuromuscular.

Compresele stimulante sau Priessnitz necesita doua bucati textile, una mai mica, udata cu apa la temperatura camerei, stoarsa bine si aplicata pe zona interesata, cealalta compresa este uscata si se aplica peste prima, depasind-o cu 2-3 cm in dimensiune. Durata procedurii este de 2-6-12 ore. Efectele aplicatiei constau in stimularea proceselor biologice nervoase si circulatorii locale, fiind utile si in suferintele cronice, stimuland capacitatea de aparare si metabolismul local.

Compresele cu aburi constau in aplicarea locala a unei textile uscate, peste care se aseaza o bucata de textila inmuiata in apa fierbinte, la 60-70C, bine stoarsa, peste aceasta aplicandu-se o a treia textila, uscata. Durata procedurii este de 20-60 minute. Efectele acestei proceduri sunt resorbtiv, analgezic, antispastic.

Compresele cu diferite substante, cum ar fi alcoolul, sulfatul de magneziu, solutie burov, actioneaza prin factorul chimic aplicat, efectul urmarit fiind acela de scadere a edemului si inflamatiei locale.

Cataplasmele

Cataplasmele constau in aplicarea la nivelul tegumentului, in scop terapeutic, a unor substante organice sau anorganice, aflate la temperaturi diferite. Acestea pot fi umede sau uscate, calde sau reci, frecvent utilizate fiind cele umede si calde.

Cataplasmele umede utilizeaza plante medicinale sau diferite substante care capata, prin amestecare cu apa calda, un aspect pastos. Amestecul se introduce intr-un saculet sau se aseaza intre doua bucati de textile si se aplica pe zona de tratat, apoi se acopera cu o bucata de textila mai groasa, pentru a impiedica racirea. Se mentine 20-30 minute sau pana cand apare o senzatie de disconfort. Cele mai des folosite cataplasme sunt cele cu paine, tarate, seminte de in, faina de grau, orz, ovaz, porumb, musetel, menta, nalba, mustar, hrean.

Cataplasmele uscate utilizeaza tarate de grau, de secara, de porumb, sare, nisip, care se incalzesc in prealabil la o temperatura suportabila, se intriduc intr-un saculet si se aseaza in stare uscata pe zona de tratat.

Efectele termic si chimic al aplicarii de cataplasme conduc la hiperemie, resorbtie, antispasticitate, analgezie. Cele mai frecvente indicatii ale aplicarii de cataplasme sunt: afectiunile reumatismale subacute sau cronice, degenerative sau inflamatorii, afectiunile tesutului moale, nevralgiile, suferintele colicative abdominale, contracturile musculare.

Impachetarile sunt proceduri de termoterapie care constau in impachetarea unei parti a corpului sau chiar a corpului in intregime intr-un cearceaf, in parafina, nisip sau namol, peste care se aplica un cearceaf sau o patura uscata. Impachetarile umede utilizeaza temperaturi de 18-20C, durata unei impachetari este de 60-80 minute iar dupa procedura se recomanda aplicarea unei scurte proceduri de racire (baie, dus, spalare), ca dupa oricare alta procedura hipertermica. Modul de actiune al impachetarilor se bazeaza pe actiunea factorului termic la nivelul intregului organism si se desfasoara pe parcursul a trei faze, de excitatie (vasoconstrictie urmata de vasodilatatie, faza durand 15-20 minute, cu efect tonic asupra organismului), de vasodilatatie (ce continua vasodilatatia primei faze obtinandu-se efect sedativ) si faza de ascumulare termica in care sunt stimulate mecanismele termolizei, inclusiv procesul sudoratiei (dureaza pana la 50 minute). Indicatiile impachetarilor umede variaza in functie de durata:

• Cele scurte, de 10-15 minute sunt indicate la pacientii febrili, prin efectul antitermic, celor astenici, depresivi, prin efectul tonic si pacientilor dismetabolici deoarece stimuleaza arderile.
• Cele de durata medie, de 20-50 minute, sunt indicate in nevroze, stari anxioase, surmenaj, celor cu tulburari de termoreglare.
• Cele prelungite, de 60-90 minute, se recomanda pacientilor cu tulburari metabolice, obezi, gutosi sau in anumite intoxicatii cronice.

Impachetarile umede sunt contraindicate pacientilor cu boli cardiovasculare, HTA, celor cu suferinte cronice decompensate, in bolile dermatologice.

Impachetarile uscate partiale sau complete se realizeaza cu o textila uscata, dureaza 90 minute, reprezinta o procedura hiperterma, ce urmareste stimularea intensa a termolizei si a sudoratiei. Deoarece principalul lor efect este de accelerare a proceselor metabolice, se indica in hipotiroidie, obezitate, hiperuricemie, intoxicatii cronice, bolile reumatismale cronice. Contraindicatiile impachetarilor uscate sunt reprezentate de bolile cardiovesculare, afectiunile cronice decompensate, starile debile sau casectizante, starile febrile, boli de piele.

Frictiunile sunt proceduri de termoterapie care utilizeaza in scop terapeutic, atat factorul termic, cat si cel mecanic. Frictiunile pot fi fi reci sau alternante, partiale sau complete. Modul de realizare consta in manevre de masaj de tip frictiune, altfel spus, miscari executate cu fermitate la nivelul zonei de tratat care se acopera la inceput cu un prosop inmuiat in apa rece, la 18-20C, apoi cu un cearceaf uscat si in fianal, cu o textila groasa uscata, patura. Frictiunile alternante utilizeaza initial un prosop inmuiat in apa calda, la 38-40C, apoi unul inmuiat in apa rece, la 18-20C, urmand apoi pasii metodologici deja mentionati. Aplicarea frictiunilor conduce la o activare cardiaca, a metabolismului, excitatie a sistemului nervos, tonifierea aparatului NMAK (neuromioartrokinetic), avand si actiune sedativa generala, cu reglarea tulburarilor de somn. In urma aplicatiei complete, initial se produce o reactie de vasoconstrictie, urmata de faza de vasodilatatie (raspuns in cadrul reactiei dermovasculare, cat si la factorul mecanic). Frictiunile partiale sunt indicate in surmenaj, astenie, tulburari ale circulatiei periferice, afectiuni degenerative sau posttraumaice ale aparatului locomotor. Procedura completa este utila in tulburarile metabolice, obezitate, tulburari ale functiei tiroidiene, stari depresive. Contraindicatiile procedurii sunt reprezentate de bolile cardiovasculare, aterosceroza, afectiunile febrile, bolile cronice decompensate, starile casectice.

Perierile

Perierile rreprezinta o procedura al carei efect se bazeaza pe factorul mecanic aplicat cu ajutorul unei perii, principala sa actiune fiind asupra circulatiei periferice. Se clasifica in uscate sau umede si pot fi complete sau partiale. Tehnica de aplicare presupune pentru perierile complete o anumita succesiune, incepandu-se cu gamba stanga, continuandu-se cu piciorul si glezna, apoi cu coapsa stanga. Se continua cu membrul inferior drept, apoi cu membrele superioare stang si drept, regiunea cervicala, centura scapulara, si toracele posterior, abdomenul. La nivelul coloanei vertebrale miscarile sunt longitudinale, la nivelul cutiei toracice se fac miscari de-a lungul coastelor, din spate in fata iar la nivelul abdomenului se executa miscari circulare. Perierile umede sunt proceduri alternante, asociind si apa. Durata unei perieri este cuprinsa intre 15-45 minute. Efectele perierilor se manifesta asupra circulatiei periferice (determina vasodilatatie), au efect stimulant asupra sistemului nervos, cat si efect de stimulare a termoreglarii si a metabolismului. Indicatiile procedurii sunt reprezentate de: tulburarile de circulatie periferica, tulburarile de termoreglare, obezitatea, hipotiroidismul, sedentarismul si sindromul de deconditionare fizica, sindromul asteno-depresiv, sindromul fibromialgic, si cele miofasciale.

Contraindicatiile perierilor constau in: arteriopatiile obliterante ale membrelor inferioare, boala varicoasa, starile si bolile febrile, afectiunile cronice ale organelor in faza de decompensare, ateroscleroza, HTA.

Spalarile

Spalarile sunt proceduri cu mod de actiune si indicatii asemanatoare frictiunilor, dar mai blande, data fiind intensitatea mult mai mica a factorului mecanic. Se clasifica in functie de temperatura in reci, calde si alternante si pot fi partiale sau complete. Procedura se efectueaza prin spalarea regiunii interesate cu un prosop inmuiat in apa la temperatura prescrisa. Indicatiile se refera la starile de convalescenta, dupa unele stari frebrile sau dupa aplicatii termice.

Afuziunile

Afuziunile reprezinta proceduri prin care se proiecteaza o coloana de apa, fara presiune asupra corpului, foarte aproape de tegument, pana la aparitia reactiei dermovasculare. Procedura poate fi rece sau alternanta si completa sau partiala. Efectul este de reglare generala a echilibrului termic, a metabolismului si de calire a organismului. Indicatiile afuziunilor sunt reprezentate de tulburarile circulatorii periferice, hipotoniile musculare, starile depresive sau de suprasolicitare si surmenaj, statusul post aplicatii termice intense. Contraindicatiile afuziunilor sunt suferintele inflamatorii acute si subacute ale organelor din micul bazin, metroragiile, afectiunile inflamatorii acute sau subacute ale organelor abdominale.

Dusurile

Dusurile sunt proceduri de termoterapie constand in aplicarea asupra corpului a apei, aburilor sau aerului cald cu temperaturi si presiuni diferite, de la o anumita distanta. Actiunea dusurilor se bazeaza pe factorii termic si mecanic iar in functie de temperatura, se impart in rece, cald, alternant, cu aburi sau cu aer cald. Exista si doua tipuri de dusuri speciale, dusul masaj si dusul subacval. Dusul rece (temperatura 15-20C, durata 1-3 minute) are actiune excitanta asupra sistemului nervos, circulatiei si termoreglarii, fiind util in neurastenii, surmenaj, tulburari metabolice si de termoreglare sau in scopul calirii organismului. Dusul cald (38-40-45C) are actiune calmanta, relaxanta, indicatiile fiind afectiunile inflamatorii si degenerative cronice localizate la nivelul aparatului locomotor, stare de stress, oboseala, nevroze. Dusul alternant (dus cald 38C cu o durata de 30-40 secunde urmat de un dus rece 10-20C, cu o durata de 10-15 secunde). Dusul cu aburi are o durata de 3-6 nminute si are efect de activare a circulatiei periferice si resorbtiv local. Dusul cu aer cald este insotit de masaj si are aceleasi indicatii ca si dusul cu aburi. Dusul scotian foloseste alternanta cald (40-45C, 10-15 secunde)-rece (18-20C, 5-10 secunde), apa fiind proiectata de la o distanta de 2-4 metri si la o presiune de 1,5-2 atmosfere. Alternanta se repeta de cateva ori. Cei doi factori, cel termic si cel mecanic, realizeaza un efect excitant asupra sistemului nervos, de tonifiere musculara, de activare circulatorie si de crestere metabolica. Dusul scotian este indicat in obezitate, hipotiroidism, tulburari ale circulatiei periferice, tulburari de termoreglare, constipatii, calirea organismului. Dusul masaj consta in aplicarea mai multor dusuri tip rozeta, cu o temperatura de 38-40C, concomitent cu manevre de masaj obisnuite, pentru 10-15 minute. Efectele dusului masaj sunt reprezentate de hiperemia importanta ce contribuie la resorbtie si si tonifiere locoregionala. Se indica in sechelele posttraumatice, ale aparatului locomotor, suferintele tesuturilor moi, nevralgii, constipatie. Dusul subacval consta in aplicarea unui jet de apa sub presiune (1-8 atmosfere), cu o temperatura identica cu a apei din baie (37-38C), impactul cu tegumentul facandu-se la un unghi de 35 si vertical la nivelul articulatiilor, de la o distanta de 20-30 cm, directia de aplicare fiind in sensul circulatiei venoase. Efectele se bazeaza pe actiunea factorilor termic si mecanic, dusul subacval fiind astfel indicat in deficitele motorii de diferite cauze, atrofiile musculare, afectiunile posttraumatice, obezitate, hipotiroidism. Contraindicatiile sunt reprezentate de afectiunile cardiace sau cerebrovasculare, ateroscleroza, HTA, tulburarile circulatorii periferice, tromboflebita, fragilitatea vasculara, hipesensibilitatea cutanata.

Baile

Baile sunt proceduri care utilizeaza apa la diferite temperaturi si in diferite stari de agregare, putandu-se adauga si o serie de substante cu rol terapeutic. Baile sunt proceduri solicitante, se indica la 30 minute-2-3 ore dupa servirea mesei, in cursul diminetii, nu se recomanda dupa efort fizic intens sau in stari de tensiune psihica, imersia se face lent, pacientul este supravegheat iar dupa baie urmeaza o perioada de odihna. Baile pot fi generale sau partiale. Baile generale pot fi simple: bai la temperatura de neutralitate termica, bai reci si racoroase, bai peste temperatura de neutralitate, bai de aburi, bai de aer cald sau pot fi bai medicinale, care contin diferite substante cu rol terapeutic (iodul, sare, plante medicinale, bioxid de carbon, oxigen, hidrogen sulfurat). Baile partiale pot fi si ele medicinale. Baile generale simple pot fi:

• La temperatura de neutralitate termica sau indiferenta termica de 34-35C si dureaza 10-30-60 minute, avand o actiune de tonifiere/sedare usoara.
• Reci (18-22C) sau racoroase (28-32C) fiind indicate in obezitate, hipotiroidism, diabet zaharat, dupa stari de oboseala sau intelectuala intense, fiind contraindicate in afectiunile cardiace, nevroze, afectiuni ale organelor interne decompensate, boli debilitante, afectiuni dermatologice si circulatorii periferice. Exista mai multe variante ale bailor reci sau racoroase, precum: bai de imersiune (15-18C), indicate in boli infectioase febrile, dupa proceduri de termoterapie intensa si in stari de astenie fizica, bai cu valuri (28-32C), avand o durata de 3-4 minute, fiind indicata in stari de astenie, convalescenta, surmenaj, baia de jumatate (-32C), pacientul nu intra complet in apa, asociindu-se si alte proceduri, simultane, aplicatia devenind o metodologie terapeutica, baie cu peria (este o varianta metodologica a aplicatiei de baza).
• Cu temperaturi ce depasesc temperatura de neutralitate termica, putand fi bai calde (36-37C, cu o durata de 15-30 minute, se aplica sub forma de bai simple, bai de kinetoterapie si bai cu masaj), hiperterme (38-39C, se aplica sub forma de bai hiperterme simple si bai hiperterme ascendente), si bai intens hiperterme (peste 40C). Baia calda simpla are actiune miorelaxanta si sedativa generala, antrenand si procesul de termoreglare. Baia kinetoterapeutica este o baie simpla, calda, in care se executa, sub apa, exercitii analitice si globale (sintetice) pasive si active, putandu-se asocia masajul subacval (baia cu masaj) sau dusul subacval Indicatiile acestor proceduri constau in afectiunile posttraumatice, ortopedice, reumatismale cronice degenerative si inflamatorii, neurologice. Mobilizarea sub apa este facila si putin dureroasa (efectele sunt antialgic si sedativ, miorelaxant si de crestere a compliantei tesutului conjunctiv). La randul lor, baile hiperterme produc o suprasolicitare a sistemului nervos si a aparatului cardiovascular, cat si a proceselor metabolice. Baile hiperterme ascendente se prefera celor simple. De la o temperatura de 35C se ajunge la temperaturi ale apei de pana la 41-43C, durata baii fiind de 60-90 minute. Cresterea temperaturii centrale va determina, prin stimularea proceselor de termoreglare, excitatia sistemului nervos, a celui cardiovascular si cresterea proceselor metassssbolice. Indicatiile acestor bai ascendente, cuprind bolile reumatismale cronice degenerative si inflamatorii, in special spondilita ankilozanta. Nevralgiile cronice, nevrite, astm bronsic, intoxicatii cronice, obezitatea.
• Cu aburi, fiind o procedura de termoterapie propriu-zisa in care, temperatura initiala de 38-42C a mediului creste treptat la 50-55C, durata fiind de 5-30 minute, in functie de rezistenta pacientului, de starea sa de antrenament termic si de scopul urmarit. Efectul baii asupra organismului este de stimulare extrema cardiaca, respiratorie si metabolica. Indicatiile acestei bai sunt: procedura de incalzire (premergatoare aplicatiilor reci), tulburarile de circulatie periferica (pentru baile de scurta durata), obezitatea, hipotiroidismul, reumatismul cronic degenerativ si inflamator, inafara puseelor acute, neuropatii periferice, intoxicatii cronice (pentru baile de lunga durata).
• De aer cald, ce recurg la o tehnica asemanatoare baii cu aburi, caldura uscata fiind mai bine tolerata de cat cea umeda. Datorita marii eficiente a procesului de termoliza a organismului, se poate ajunge in baie la temperatura de 100C. O varianta cunoscuta a baii cu aburi o reprezinta sauna, utilizata in scopul calirii organismului si reechilibrarii sale termice, fiind o procedura cu factori termici contrastanti. Incaperea in care se desfasoara procedura este din lemn de pin, aerul este foarte uscat, sistemele de termoreglare sunt eficiente si solicitate la maximum, se produce termoliza pe calea evaporarii, mai ales prin sudoratie si hiperventilatie, umiditatea aerului ajungand la 1-5%.

Baile medicinale utilizeaza, pe langa factorii fizic si termic si factorul chimic.

• Baile cu ingrediente chimice au temperatura apei de 35-37C, durata de 10-20 minute si utilizeaza iod (50-100 grame iodura de potasiu pentru o baie completa, efectul fiind cel vasodilatator, scaderea vascozitatii sangelui, reducerea inflamatiei, cresterea capacitatii de aparare nespecifica a organismului, indicatiile fiind afectiunile inflamatorii cronice, boala reumatismala, inflamatiile cronice genitale, nevralgiile, afectiunile dermatologice, se mai poate folosi si sare de Bazna), sare (6-10 kg de sare pentru o baie generala, efectele fiind vasodilatatia superficiala, modularea metabolismului general, a echilibrului fosfo-calcic, cresterea eliminarii de acid uric, efect antiinflamator si resorbtiv), sublimat, sapun.
• Baile cu plante medicinale sau cu substante organice pot contine infuzie de musetel (500-1000 grame flori de musetel, sau 300-500 grame frunze de menta, indicatiile baii fiind afectiunile reumatismale, nevralgiile, astenia, anxietatea), de menta, faina de mustar (baia foloseste o pasta obtinuta din 10-100 grame de faina de mustar si apa la 25C, care se introduce intr-un sac care se introduce in apa de baie, efectele fiind revulsiv si excitant pentru tegument, indicatiile fiind facute pentru afectiuni ale cailor respiratorii superioare, mialgii, nevrite, boala reumatica degenerativa sau inflamatoare), tarate de grau, malt, amidon (pentru toate cele trei tipuri de bai de foloseste un decoct din 1-3 kg din faina respectiva, indicatiile baii fiind afectiunile dermatologice, nevralgiile, afectiunile reumatismale), coaja de stejar sau de castan ( se foloseste decoctul cu efect astringent asupra pielii, fiind indicat in eczemele acute si cronice, urticarie, alergii medicamentoase).
• Baile cu gaze pot fi naturale sau artificiale, folosind gaze precum bioxidul de carbon (temperatura baii este de 30-35C, dureaza 5-20 minute, efectele fiind de eliberare a histaminei si acetilcolinei, cu efect vasodilatator periferic, scaderea tensiunii arterial si alungirea diastolei, indicatiile aplicatiei constand in afectiunile cardiovasculare compensate, HTA, arteriopatiile obliterante periferice), hidrogenul sulfurat (baia se prepara turnand in apa din cada solutie de clorura de calciu sau un amestec de sulfat de potasiu cu acid sulfuric sau hiposulfit de sodiu amestecat cu otet, la 36-37C, concentratia de 50-200 mg/l, 5-12 minute, indicatiile fiind in boala reumatismala, suferintele cronice akle sistemului nervos periferic, afectiuni dematologice si ginecologice cronice), oxigenul (baile cu bule de oxigen si de aer au o temperatura a aplicatiei de 30-35C/32-37C, o durata de 15-20 minute, actiunea principala fiind aceea de sedare a sistemului nervos central).

Baile partiale se refera la aplicatiile procedurii la maini si la picioare. Temperatura bailor reci de maini este sub 15C, dureaza 1-2 minute si au efect decongestiv pentru organele interne. Cele prelungite (5-10 minute) au efect antiinflamator si antisudoral. Baile calde de maini au o durata de 10-20 minute, temperatura este cuprinsa intre 37-45C, ele producand vasodilatatie periferica si, pe cale reflexa, vasodilatatia coronariana si relaxarea musculaturii bronsiilor, fiind indicate in afectiuni reumatismale, posttraumatice, afectiuni inflamatorii ale cailor aeriene, criza de astm bronsic. Baile alternante de maini (temperatura variaza intre 15-18 si 40C, durata fiind de 2-3 minute la cald si 20-30 secunde la rece) sunt utile la circulatia periferica si la descongestionarea organelor toracice, indicatiile fiind tulburarile vasomotorii locale, afectiunile neurologice periferice, afectiunile posttraumatice. Baile de picioare sunt identice ca tehnica de aplicare, metodologie si efecte, indicatii si contraindicatii, celor de la maini.

Metodologia aplicatiilor de termoterapia uscata

Termoterapia uscata utilizeaza procedurile hiperterme care au drept principal scop:

• Modularea capacitatii de aparare nespecifica a organismului, utila in afectiuni neurologice periferice (nevrite, nevralgii) si diferite boli infectioase.
• Tratamentul afectiunilor reumatismale degenerative si inflamatorii, a afectiunilor aparatului MAK, in reumatismul abarticular cu suferinte ale tesutului moale.
• Inducerea spasmolizei la nivelul musculaturii netede vasculare (arteriopatie obliteranta aterosclerotica) in aplicatii cu actiune reflexa, niciodata in aplicatii locale, directe, cat si inducerea vasodilatatiei periferice generalizate, actiune comandata la nivel central, hipotalamic
• Distrugerea celulelor neoplazice, sensibile la hipertermie
• Antrenarea proceselor de termoreglare ale organismului.

Termoterapia uscata cuprinde urmatoarele proceduri: impachetarea cu parafina, impachetarea si onctiunea cu namol, baile de namol, impachetarile cu nisip si baile cu nisip (psamoterapia), baia de aer cald, baia de lumina, baia de soare, baia de aer.

Impachetarea cu parafina

Impachetarea cu parafina consta in aplicarea parafinei topite pe o anumita regiune a corpului, tehnicile fiind cele de pensulare, baia de parafina pentru maini si pentru picioare, fesi parafinate si placi de parafina. Parafina se topeste la 65-70C, temperatura de utilizare fiind de 50-55C, grosimea stratului aplicat fiind de 0,5-1,5 cm, durata aplicarii variind intre 20-60 minute. Actiunea parafinei se datoreste factorului termic, ea determinand o incalzire uniforma a tegumentului de pana la 38-40C si o hiperemie intensa a tesuturilor subcutanate, alaturi de procesul de hipersudoratie. Parafina, prin proprietatile sale termopexice, inmagazineaza caldura si o cedeaza lent organismului, pe masura ce se solidifica. Efectul local este cel de excitatie a termoreceptorilor, urmat de un raspuns reflex de vasodilatatie periferica important. Indicatiile aplicatiei de parafina sunt: afectiunile reumatismale degenerative si inflamatorii (poliartita reumatoida, spondilita ankilozanta) si cele posttraumatice ale aparatului MAK, suferinte ale sistemului nervos periferic, suferinte ale organelor interne (periviscerite, anexita cronica). Aplicatiile cu parafina sunt contraindicate in tuberculoza, boli dermatologice, neoplazie, sindromul hemoragic.

Impachetarile cu namol

Impachetarile constau in aplicarea de namol incalzit la 30-44C, la nivel locoregional sau pe toata suprafata tegumentului, durata procedurii fiind de 20-40 minute, actiunea datorandu-se factorului termic dar si factorilor chimici, reprezentati de substantele continute de namol. Indicatiile aplicatiei sunt repezentate de: afectiunile cronice degenerative si inflamatorii, cat si cele posttraumatice ale aparatului MAK, reumatismul abarticular sau al partilor/tesuturilor moi, sechelele post rahitism sau post poliomielita, afectiunile cronice inflamatorii ale aparatului genital la persoanele de sex feminin, sterilitatea. Contraindicatiile aplicatiilor cu namol sunt: reumatismul cronic inflamator in puseu, HTA, afectiunile cardiace si cele renourinare, astmul bronsic.

Onctiunile cu namol

Onctiunile cu namol reprezinta o procedura solicitanta, recomandandu-se in scopul calirii organismului. Alaturi de actiunea alternanta a factorului termic, efectele onctiunii cu namol se bazeaza si pe actiunea specifica a substantelor resorbite in tegument. Indicatiile procedurii sunt reprezentate de sechelele posttraumatice ale aparatului MAK, bolile cronice degenerative, obezitate, hipotiroidism, psoriazis. Contraindicatiile procedurii constau in varsta inaintata, HTA, ateroscleroza avansata, afectiunile cardiace si cerebrovasculare, convalescenta, starile febrile, bolile renale, afectiunile cronice degenerative ale aparatului MAK in puseu.

Baile de namol sunt aplicatii generale de namol, se realizeaza in cazi in care apa este amestecata cu namolul intr-o concentratie de 10-25%, la o temperatura de 36-44C, durata procedurii fiind de 15-40 minute. Baia de namol este o procedura extrem de solicitanta, in special pentru aparatul cardiovascular, datorita factorilor termic si mecanic, aplicati.Indicatiile si contarindicatiile sunt aceleasi ca si la celelalte proceduri pe baza de namol.

Impachetarile cu nisip si baile cu nisip

Impachetarile cu nisip constau in invelirea totala sau partiala a corpului cu nisip aflat la temperatura de 45-50C, pentru o durata de 20-40 minute. Efectele, indicatiile si contraindicatiile sunt identice cu cele ale altor proceduri hiperterme.

Baia cu aer cald

Baia cu aer cald este o procedura hipertermica uscata care, datorita sudoratiei, se transforma intr-una umeda. Ca toate procedurile hipertermice uscate, mecanismul de actiune este cel reflex, prin excitarea receptorilor termici cutanati, raspunsul constand intr-o vasodilatatie usoara, cu solicitare circulatorie sistemica mai blanda.

Baia de lumina

Baia de lumina face parte din procedurile de termoterapie superficiala, uscata care incalzesc tesuturile printr-unul sau combinatia dintre cele trei mecanisme: conductie, conversie si convectie. Baia de lumina utilizeaza actiunea pe care o au asupra organismului radiatiile infrarosii (RIR) si vizibile, emise de lampi cu incandescenta si se aplica in spatiu inchis, in dispozitive speciale, pe o durata de 10-20 minute (peste 20 de minute, datorita sudoratiei, se transforma in procedura umeda, greu de suportat), pacientul este supravegheat, aplicatia termica fiind urmata fiind de o procedura de racire. Reprezinta o procedura de termoterapie intensa, pe de o parte, datorita incalzirii aerului din jurul corpului la 60-80C, pe de alta parte, prin efectul termic direct, asupra organismului. Datorita faptului ca procesul de conversie termica se afla pe primul plan, nu se produc arsuri (aerul prezinta capacitate scazuta de conductie si convectie).

Procedura de aplicatie a RIR se poate realiza si in spatiu deschis, folosind lampile Sollux (250 wati) sau radiatoarele de IR. In acest mod, procesul de hipersudoratie nu se mai produce, asupra tegumemntului actionand doar RIR directe, temperatura locala a tegumentului crescand treptat. Iradierea dureaza 5-15 minute, distanta lampii fata de tegument fiind cuprinsa intre 40-50-60 cm. Indicatiile aplicatiilor de lumina se refera la procesul de calire a organismului, obezitatea, suferintele cronice degenerative si cele posttraumatice ale aparatului NMAK. Contraindicatiile procedurii sunt identice cu cele ale celorlalte aplicatii de termoterapie uscata.

Tot in categoria de aplicatii ale caldurii uscate, o alta modalitate termoterapeutica superficiala este reprezentata de "hot pack" (pungi calde) pentru aplicatii locoregionale. Ele sunt cele mai cunoscute modalitati termice de incalzire conductiva a organismului, incepand cu tegumentul. Aceasta, deoarece se stie ca procedurile superficiale uscate nu depasesc combinatia dintre toleranta tegumentara, conductivitatea termica tisulara si raspunsul organismul de a produce cresteri localizate ale temperaturii, atat in suprafata, cat si in profunzime (cativa centrimetri). Unele dintre aceste pungi termice contin dioxid de silicon (silicon dioxide) care, imersat in mediu apos, absoarbe o mare cantitate de apa (de cateva ori propria greutate), la temperatura respectiva, in cazul de fata, 70-80C. Procedura dureaza pana la 30 minute.

Baia de soare

Baia de soare reprezinta expunerea completa sau partiala a corpului la actiunea directa a razelor solare, cu o durata progresiva, in functie de varsta pacientului starea sa fiziologica, afectiunile tratate si cele asociate, sensibilitatea cunoscuta la radiatiile spectrului solar, anotimp, prezenta simultana a altor factori meteorologici. Actiunea bailor de soare este complexa, bazandu-se pe efectul termic al RIR, pe efectul radiatiilor luminoase si al celor ultraviolete (RUV) si pe actiunea celorlalti factori meteorologici. Indicatiile sunt reprezentate de: rahitismul, reumatismul cronic degenerativ, psoriazisul, tuberculoza osteoarticulara si ganglionara, afectiunile ginecologice inflamatorii cronice, hipotiroidismul. Contraindicatiile sunt reprezentate de HTA, bolile cardiace, ateroscleroza avansata, tuberculoza pulmonara, neoplaziile, hipertiroidism, reumatismul inflamator cronic, in puseu.

Baia de aer

Baia de aer consta in expunerea completa sau partiala a corpului la actiunea aerului cald (20-30C), racoros (15-20C) sau rece (4-15C). Durata procedurii se creste progresiv, de la 5-10 minute la 1-2 ore, o data sau de doua ori pe zi. Actiunea aplicatiei se bazeaza pe efectul complexului de factori meteorologici, nu doar a factorului termic vehiculat pe calea aerului, si se manifesta asupra proceselor de termoreglare, metabolice, de modulare a rezistentei nespecifice a organismului, a sistemului nervos. Baile de aer se indica in afectiunile cardiovasculare, respiratorii, anemie, tulburarile functionale ale sistemului nervos. Contraindicatiile procedurii constau in ateroscleroza avansata, suferintele renourinare cronice.

Alaturi de toate aceste proceduri de termoterapie prezentate, exista si modalitati care produc termoterapie de profunzime, acestea fiind ultrasunetele, diatermia cu unde scurte si diatermia cu microunde. Despre ele se va vorbi la capitolul referitor la electroterapia cu inalta frecventa.

Aplicatiile de rece sau gheata (crioterapia).

Crioterapia se defineste ca fiind aplicarea la nivelul tegumentului a unor temperaturi aflate sub 0C, in scop terapeutic. Vectorii utilizati in acest scop sunt gheata, aerul rece si apa aflata la o temperatura apropiata de cea de inghet. Gheara se foloseste sub forma de calupuri si se aplica stationar, cu protectie textila (compresa) sau mobil (miscari de masaj). Exista si varianta mai agresiva de utilizare a bailor partiale reci de tip whirlpool, la sportivi, dupa traumatisme musculoligamentare, in scopul recuperarii rapide.

Exista si forma de crioterapie chimica, prin utilizarea unor substante precum kelen (pulverizare), pentru tratamentul traumatismelor acute sau al punctelor trigger in contextul metodei cunoscute sub denumirea "spray and stretch".

Modul de actiune al crioterapiei este pe calea:

• Modificarilor circulatiei periferice, tegumentare, pe baza reactiei dermovasculare.
• Modificarilor temperaturii superficiale (temperatura tegumentara scade pe parcursul aplicatiei la nivelul temperaturii procedurii, cea subcutanata este cu 3-4C mai crescuta fata de cea cutanata iar cea musculara este cu 5-6C mai crescuta fata de cea cutanata).
• Scaderii metabolismului local, avand in vedere faptul ca, la scaderea cu 10C a temperaturii tisulare, metabolismul tisular locoregional scade cu 50%.
• Modificarilor conductibilitatii nervoase datorita scaderii potentialului de actiune, cresterii perioadei de depolarizare, reducerii vitezei de transmtere a impulsurilor nervoase, cresterii duratei de latenta, blocarii jonctiunii neuromusculare.
• Modificarilor de contractilitate musculara, cu prelungirea duratei de relaxare, cresterea initiala a excitabilitatii, urmata de scaderea ei, cresterea initiala a tonusului muscular, urmata rapid, de scaderea acestuia (astfel, aplicatiile scurte, de 1 minut, cresc performantele musculaturii striate).
• Cresterii vascozitatii tesutului conjunctiv situat la nivelul aparatului mioartrokinetic (MAK), inclusiv a celui periarticular.

Efectele aplicarii procedurii de crioterapie sunt mai prelungi decat cele ale aplicatiei de caldura si sunt prezentate in cele ce urmeaza:

• Cresterea progresiva a timpului de contractie musculara, cu dublarea acestuia dupa 20 de minute de aplicare, insotita de dublarea timpului de relaxare musculara la 10 minute de aplicare si triplarea acestuia la 20 de minute de aplicare.
• Scaderea rapida a temperaturii cutanate pana la 15-20C, urmata de o scadere lenta, insotita de alternarea vasoconstrictiei cutanate cu perioade de vasodilatatie, ceea ce asigura nutritia locala pe parcursul aplicatiei. La intreruperea crioterapiei temperatura locala creste rapid, in functie de nivelul scaderii initiale si de reactivitatea individuala. Pentru o aplicatie de 20 de minute, temperatura musculara se mentine insa scazuta pentru inca 60-90 minute, dupa incetarea procedurii.
• Tonusul muscular ramane scazut pe masura in care tonusul muscular initial era crescut prin spasticitate sau contractura iar reflexele osteotendinoase, diminuate si ele prin aplicarea crioterapiei, revin la valori normale dupa 30 minute de la incetarea aplicatiei.
• Analgezia, care este datorata scaderii receptivitatii stimulilor nociceptivi de la nivelul nociceptorilor, diminuarii transmiterii aferentelor dureroase, efectului "portii" de la nivel medular si scaderii metabolismului (cu scaderea concomitenta a productiei de substanta P, cat si a altor neurotransmitatori).

Pornind de la efectele deja prezentate ale crioterapiei, si anume, analgezia, efectul antispastic-decontracturant, miorelaxant, antiinflamator, indicatiile aplicarii crioterapiei sunt urmatoarele: suferintele posttraumatice ale aparatului MAK, afectiunile reumatismale inflamatorii, mai putin cele degenerative, contracturile, retracturile musculare, spasticitatea, reumatismul abarticular sau al tesutului moale.

Contraindicatiile crioterapiei sunt reprezentate de ischemia locoregionala, sindromul Raynaud, tulburarile de sensibilitate, crioglobulinemia, alergia a frigore, raspunsul presor a frigore.

"Cold pack"-urile reprezinta o alta modalitate de aplicare a crioterapiei, efectele, tehnica, indicatiile si contraindicatiile procedurii fiind identice cu cele deja prezentate.