VISCUL - proprietati

VISCUL

(Viscum album)

Cine nu cunoaste acea planta care traieste ca semiparazit pe foioase si conifere, fixata cu ajutorul radacinilor sale sugatoare si imprastiate si pe care n-o mai putem indeparta din viata noastra'gratie puterii sale tamaduitoare? Ea creste sferic pe ramurile plan-tei-gazda. Frunzele vesnic verzi sint pieloase. Fructele, in forma unor bobite, sint albicioase, putin sticloase, in interior viscoase si lipicioase. Pasarile raspindesc saminta cleioasa, frecind-o cu ciocul de crengi sau eliminind-o nedigerata in excremente. Numai asa este posibila inmultirea plantei, caci s-a dovedit ca saminta ei nu ajunge sa incolteasca nici pusa in apa, nici in pamint.

Viscul se mai iniilneste in popor si sub alte denumiri, cum ar fi: stoletnic, vase, vasc-de-par, vasc-de-brad.

Viscul a fost o planta de leac si farmece inca de pe vremea stramosilor nostri. Este invaluita de mister. Druizii (preotii celti) o considerau o planta sfinta, un leac universal ce putea sa inlature orice rau. Preotii o taiau cu cutite si seceri de aur in cadrul unor ceremonii festive. Vechii medici naturisti foloseau viscul ca un mijloc excelent si cu actiune sigura in combaterea epilepsiei Aceasta forta lecuitoare straveche o recunoaste si adeptul lui Kneipp, dr. Bohn. in zilele noastre el recomanda viscul contra spasmelor cronice si a acceselor de isterie.

Frunzele si tulpinile micute, care se taie marunt pentru a fi uscate, se culeg numai de la inceputul lunii octombrie pina la mijlocul lunii decembrie si in lunile martie si aprilie, in celelalte luni viscul n-are putere de leac. Plantele cu cea mai mare forta curativa sint considerate cele de pe stejari si plopi; dar si cele de pe brazi, pini si pomi fructiferi au putere vindecatoare, inca o indicatie legata de cules: in lunile martie si aprilie, viscui nu prea are bobite. Pasarile i le-au cuigulit pe timpul iernii. Deci se procedeaza mai usor la taiatul frunzelor si al tulpinitelor, intrucit se scapa de colectarea bobitelor lipicioase, care din luna octombrie pina in decembrie mai sint pe visc.

Am fost adesea intrebata de ce laud atit de mult viscul, cind de fapt se spune ca ar fi otravitor. Viscul - adica frunzele si tulpinile - nu este deloc otravitor, insa bobitele, administrate intern, sint. Dar daca sint amestecate cu untura de porc pina se formeaza o alifie (a se vedea Moduri de folosire'), care se intrebuinteaza extern cind iti ingheata sau degera o parte a corpului, ele ajuta foarte mult.

Unei femei ii ingheta nasul in fiecare iarna in lunile cu ger de-abia se mai incumeta sa iasa din casa cu nasul ei vesnic vinat. Aceasta situatie s-a inrautatit an de an. Am sfatuit-o sa puna peste noapte pe nas un terci proaspat din bobite de visc. Chiar daca suna aproape incredibil, trebuie sa certific totusi ca in cfteva zile nasul i s-a vindecat.

Viscul influenteaza pozitiv functionarea intregului sistem glandular si realizeaza performante excelente in stimularea metabolismului, in acelasi timp, actiunea sa asupra pancreasului este atit de buna incit la o cura continua de ceai de visc diabetul isi pierde cauza aparitiei. Oamenii care sufera de tulburari cronice de metabolism ar trebui sa faca o data incercarea de a bea in mod regulat timp de cel putin o jumatate de an ceai de visc. Daca aveti tulburari hormonale, recurgeti la visc - veti obtine un rezultat extraordinar, in acest caz se prescriu minimum 2 cesti pe zi, una bauta dimineata si una seara.