Respiratia - Importanta respiratiei

Respiratia

Importanta respiratiei. Omul respira, captand din mediul extern oxigenul si eliminand in el bioxidul de carbon.

Fiecare celula din tesutul oricarui organ are nevoie de energie. Sursa acesteia in organism o constituie descompunerea si oxidarea necontenita a compusilor organici. Dat fiind faptul ca procesele de oxidare necesita oxigen, celulele trebuie sa-l obtina in flux necontenit. De pe urma oxidarii oricaror substante organice se formeaza bioxid de carbon si apa, care sunt evacuate din organism.

Aprovizionarea celulelor cu oxigen si evacuarea din ele a bioxidului de carbon se face prin sange. Schimbul de gaze dintre sange si aer are loc in organele de respiratie.

Sistemul organelor de respiratie este alcatuit din plamani, situati in cutia toracica, si din caile aeriene: cavitatea nazala, rinofaringe, laringe, trahee si bronhii.

Caile aeriene. Caile aeriene incep cu cavitatea nazala, care este divizata de un sept osteocartilaginos in jumatatea dreapta si stanga. In fiecare din ele se afla niste canale nazale sinuoase, care maresc suprafata interna a cavitatii nazale. Membrana mucoasa, care tapeteaza cavitatea nazala, are numerosi perisori, vase sangvine si glande mucipare. Mucusul produs de acestea nu numai ca retine microbii, ci si ii omoara. Impreuna cu particulele alipite mucozitatea este evacuata necontenit din cavitatea nazala. In aceasta cavitate aerul se incalzeste si se umecteaza.

Din cavitatea nazala aerul patrunde in rinofaringe, apoi in laringe.

Laringele are o forma de palnie, peretii careia sunt formati din cateva cartilaje. Intrarea in laringe in timpul inghitirii alimentelor este deschis de catre cartilajul numit epiglota. In cartilajele laringelui sunt niste pliuri ale membranei mucoase numite ligamente sau coarde vocale. Spatiul dintre coardele vocale se numeste glota.

Cand omul tace, coardele vocale se deschid si glota are aspectul unui triunghi echilateral. In timpul vorbirii coardele vocale se inchid. Aerul expirat loveste in coarde si ele incep sa vibreze. Astfel apare sunetul.

Timbrul vocii omului depinde de lungimea coardelor lui vocale. Cu cat coardele vocale sunt mai scurte, cu atat frecventa oscilatiilor lor e mai mare si timbrul mai inalt. La femei coardele vocale sunt mai scurte decat sa barbati. Iata de ce vocea feminina e totdeauna mai inalta.

Strigatul aduce daune coardelor vocale. Ele se supraincordeaza, cand se apropie prea tare, lovindu-se si vatamandu-se una pe alta. Inflamatiile frecvente ale cailor de respiratie lezeaza de asemenea coardele vocale. Asupra aparatului vocal influenteaza daunator fumatul si consumul de alcool.

Din laringe aerul inspirat trece in trahee, care are forma de tub. Peretele ie anterior este forat din semicercuri cartilaginoase unite intre ele prin ligamente si muschi. Peretele posterior este moale, alipit de esofag fara a impiedica trecerea alimentelor. Traheea se bifurca in doua bronhii care intra in plamanul drept si stang.

Plamanii. In plamani fiecare bronhie se ramifica asemanator unui arbore si lumenul tuburilor aeriene devine din ce in ce mai mic. Capetele celor mai mici tuburi bronhiale se termina cu niste ciorchini de alveole pulmonare cu pereti subtiri, umplute cu aer. Peretii lor sunt alcatuiti dintr-un singur strat de celule epiteliale si sunt acoperiti cu o retea deasa de capilare. Celulele epiteliale ale alveolelor secreta substante bioactive, care tapeteaza sub forma de pelicula foarte fina suprafata lor interioara.

Aceasta pelicula mentine volumul constant al alveolelor si nu le permite sa se stranga. In afara de aceasta, substanta bioactiva a peliculei neutralizeaza microorganismele, care patrund in plamani odata cu aerul. Pelicula uzata este evacuata prin caile aeriene sub forma de sputa sau este "consumata" de catre fagocitele pulmonare. 

In caz de pneumonie, tuberculoza si alte boli pulmonare infectioase pelicula poate fi vatamata, alveolele pulmonare pot sa se stranga si nu pot participa la metabolismul gazos. La fumatori alveolele isi pierd elasticitatea si capacitatea de a se curati, pelicula devine rigida din cauza substantelor toxice din fumul de tutu. Aflarea in aer liber, respiratia intensa in timpul muncii fizice si practicarii sportului contribuie la reinnoirea peliculei, care tapeteaza alveolele pulmonare.

Alveolele pulmonare formeaza o masa spongioasa, din care sunt constituiti plamanii. Acestia ocupa cavitatea toracica in intregime cu exceptia spatiului ocupat de inima, de vasele sangvine, de caile aeriene si de esofag. Fiecare plaman este alcatuit din 300-350 mln. de alveole pulmonare. Aria lor totala depaseste 100 m², adica e de circa 50 de ori mai mare decat suprafata corpului.

La exterior fiecare plaman este acoperit de o membrana neteda lucioasa de tesut conjunctiv numita pleura pulmonara. Peretele interior al cavitatii toracice este tapetat de pleura parietala. Cavitatea pleurala aflata intre aceste membrane este umeda, ermetica si nu contine aer deloc. Din aceasta cauza plamanii sunt strans lipiti de peretele cavitatii toracice si volumul lor se schimba intotdeauna odata cu schimbarea volumului cutiei toracice.

Respiratia artificiala. Respiratia artificiala se aplica pentru a acorda primul ajutor persoanelor inecate, electrocutate de curent sau fulger, intoxicate cu gaz de cahla si in caz de alte accidente.

Pentru acordarea primului ajutor unui inecat, se cere, in primul rand, sa evacuam cat mai repede apa din caile respiratorii si din plamani. Cu acest scop salvatorul, stand intr-un genunchi, il culca pe sinistrat pe coapsa sa in asa fel, incat capul si partea superioara a corpului sa atarne liber. In continuare ii deschide gura si ii aplica o serie de lovituri usoare pe spate, ceea ce contribuie la evacuarea apei din caile respiratorii. Apoi inecatul va fi culcat pe spate, eliberandu-i gatul, pieptul si abdomenul de partile jenante ale imbracamintei. Sub scapule i se pune un rulou moale, iar capul i se trage indarat si mandibula inainte. Dupa aceasta incepem a propulsa aer prin gura sau nasul sinistratului, acoperite cu o batista. Astfel de propulsari se fac aproximativ de 16 ori pe minut. Vom avea grija ca dupa fiecare "inspiratie" artificiala cutia toracica a accidentatului sa coboare definitiv. Durata acestei "expiratii" trebuie sa fie mai indelungata decat cea a "inspiratiei" aproximativ de doua ori. Daca inima a incetat sa bata, aceasta procedura se va face simultan cu masajul indirect al inimii: dupa fiecare propulsare de aer in plamani se fac 4-5 apasari izbite pe a treia parte inferioara a sternului in directia perpendiculara coloanei vertebrale. Sternul in timpul apasarilor se va stramuta cu 4-5 cm. la adulti si cu 1-2 cm. La copiii de varsta mica cu un ritm de 70-90 apasari pe minut. Dupa 4-5 apasari se face propulsarea urmatoare de aer prin gura sau nas.

Aceste masuri de reanimare se considera reusite daca la sinistrat s-au ingustat pupilele, pielea a devenit roza si a aparut pulsul. Acordarea primului ajutor nu va inceta pana cand sinistratul nu va incepe sa respire singur si va reveni in cunostinta. Dupa aceasta i se va servi un ceai fierbinte, va fi invelit in ceva calduros si transportat la spital.

Gripa. Gripa este provocata de virusuri. Ele sunt ultramicroscopice si nu au structura celulara. Virusurile de gripa se afla in mucusul eliminat din nasul oamenilor bolnavi, in sputa si saliva lor. In timpul stranutului si tusei oamenilor bolnavi milioane de picaturi invizibile, dar infecte, nimeresc in aer. Daca ele patrund in caile respiratorii ale unui om sanatos, acesta poate sa se molipseasca de gripa. Din aceasta cauza gripa face parte din infectiile aerogene prin picaturi.

Gripa se raspandeste foarte repede, de aceea oamenii bolnavi de gripa nu pot fi admisi la lucru la intreprinderi, institutii, lectii etc. Nu e corect de a considera gripa ca o boala simpla, ce dureaza trei zile. Ea este periculoasa prin complicatiile pe care le provoaca. Contactand cu oamenii bolnavi, se cere sa purtam o masca confectionata dintr-o bucata de tifon impaturita in patru straturi, cu care se va acoperi nasul si gura. Ea lasa sa treaca aerul, insa retine picaturile, in care se afla agentul patogen. In caz de tuse sau stranut gura si nasul se vor acoperi cu batista. In acest mod ii veti feri pe cei din jur de contaminare.

Tuberculoza. Agentul patogen al tuberculozei este bacilul Koh, care ataca mai ales plamanii. El se poate afla in aerul inspirat, in picaturile de sputa, pe tacamuri, imbracaminte si alte obiecte aflate in folosinta bolnavului. Tuberculoza este o infectie transmisa pe cale de picaturi si praf.

In locurile umede, unde nu ajunge lumina solara, agentii tuberculozei isi pastreaza vitalitatea un timp indelungat. In locurile uscate si luminate bine de soare ei mor repede.

Efectul fumatului asupra organelor respiratorii. Fumul de tutun in afara de nicotina mai contine circa 200 de substante extrem de daunatoare pentru organism, inclusiv gazul de cahla, acidul cianhidric, benzipirenul, funinginea etc. In timpul fumatului aceste substante patrund in cavitatea bucala, in caile respiratorii superioare, se depun pe mucoasele lor si pe pelicula alveolelor pulmonare, sunt inghitite odata cu saliva si nimeresc in stomac.

Fumul de tutun irita mucoasele cavitatii bucale si nazale, cailor respiratorii si ochilor. Aproape toti fumatorii sufera de inflamatia cailor respiratorii insotita de o tuse chinuitoare. Inflamatia constanta reduce proprietatile de aparare ale mucoaselor, deoarece fagocitele nu pot curati plamanii de microbi patogeni si de substantele daunatoare aduse de fumul de tutun. Din aceasta cauza fumatorii contracta mai frecvent ca altii boli infectioase si de raceala. Particulele de fum si gudron se depun pe peretii bronhiilor si alveolelor pulmonare. Capacitatile de aparare ale peliculei se reduc. Plamanii fumatorului pierd elasticitatea, se dilata cu greu, ceea ce face sa scada capacitatea vitala si ventilatia lor. Ca urmare scade si asigurarea organismului cu oxigen, deci se inrautateste brusc starea generala si capacitatea de munca.

Se stie ca fumatorii au cancer pulmonar de 6-10 ori mai frecvent decat nefumatorii. Fumatul rapeste anual mii de vieti in toate tarile lumii. Combaterea fumatului s-a transformat intr-o problema sociala serioasa. Medicii si fruntasii vietii publice din multe tari isi unesc fortele in combaterea fumatului. Participa la ea si Organizatia mondiala a sanatatii din cadrul Organizatiei Natiunilor Unite. Intr-o serie de tari s-a remarcat, ca fumatul, mai ales printre tineret, a inceput sa dispara. Putem spera, ca ratiunea va triumfa si majoritatea oamenilor vor renunta odata si pentru totdeauna la aceasta obisnuinta nefasta.