Dovezi in sprijinul metodei Montignac: studii realizate

Dovezi in sprijinul metodei Montignac: studii realizate

Dupa ce in 1986/1987 au fost publicate primele lucrari despre metoda Montignac, inainte chiar ca medicii nutritionisti deschisi si curiosi sa faca studii stiintifice prin care sa verifice baza solida a principiilor noastre, sute de mii de cititori si-au rezolvat cu ajutorul ei problema greutatii.

Impresionantul numar de scrisori pe care l-am primit de la cititorii francezi si straini, precum si marturia pozitiva a sute de medici curanti ne-au incurajat intotdeauna sa ne continuam cercetarile.

Daca examinam aceste marturii in totalitate, se pot trage urmatoarele concluzii: circa 85% din persoanele care aplica principiile acestei metode conform recomandarilor noastre obtin rezultate substantiale si durabile. O minoritate intampina rezistenta la slabire din motive cu totul speciale, asa cum am aratat in Anexa III.

Toti cei care practica metoda cu succes declara ca este simplu de urmat, usoara, placuta, si ii ajuta sa-si redescopere chiar placerea de a manca. Au inteles clar ca nu este un regim, ci o noua filosofie alimentara. De altfel, unii se simt atat de bine in Faza I, incat nici macar nu simt nevoia sa treaca la Faza II.

In orice caz, toate marturiile concorda cand recunosc faptul ca in afara de pierderea in greutate pe care o normalizam usor, schimbarea obiceiurilor alimentare conforme cu principiile metodei conduc la:

disparitia anumitor tulburari gastrointestinale;

o mai buna forma fizica si intelectuala (alungarea oboselii in general
si, in special, disparitia atacurilor de oboseala);

un somn mai scurt si mai odihnitor;

o mai buna rezistenta la boala, probabil datorata unei alimentatii mai
bogate in micronutrimente (vitamine, saruri minerale, oligoelemente).

Studiu francez efectuat in 1994, la Centrul de Studii
si de Informare despre Vitamine (CEIV)

Studiul nu a avut drept scop sa stabileasca eficienta metodei Montignac, ci a urmarit sa-i aprecieze compozitia nutritionala si, mai ales, sa faca o evaluare a bogatiei in vitamine.

Studiul carnetelor nutritionale ale pacientilor care urmeaza metoda si meniurile propuse in carti au dovedit urmatoarea compozitie nutritionala:

In total, se constata ca metoda Montignac este, intre metodele de slabire, cea care asigura cel mai bun aport in micronutrimente (vitamine, .saruri minerale).

De altfel, si contrar afirmatiilor mincinoase ale detractorilor ei (dr. Jacques Fricker, mai ales), metoda nu conduce la un consum excesiv de grasimi pentru ca, printr-un aport de 31,2% in lipide, este in conformitate cu recomandarile nutritionale oficiale.

Studiile doctorilor Caupin si Robert

In 1994, cei doi medici de la Institutul pentru Vitalitate si Nutritie au intreprins un studiu deschis in ambulatoriu pe 150 de femei, cu varste intre 18 si 68 de ani, repartizate in trei grupe in functie de IMC (vezi Capitolul 12): 32 de femei aveau un IMC inferior lui 24, 80 de femei aveau un IMC cuprins intre 24 si 29, iar 38 de femei aveau un IMC superior lui 29.

Toate aceste persoane cunosteau principiile metodei Montignac, fie pentru ca le studiasera in publicatiile autorului, fie ca fusesera informate de medicul lor.

Rezultate dupa 4 luni:

Rezultate dupa un an:

- Pentru grupul al carui IMC este inferior lui 24, ceea ce corespunde unei corpolente normale (de exemplu o femeie care are 1,65 m si cantareste 60 kg are un IMC de 22), unele dintre femei au vrut sa fie mai suple, cu toata recomandarea rezervata a practicianului.

Asa cum arata tabelele de mai sus: dupa 4 luni se observa o scadere in greutate medie de 5,5 kg. Dupa un an, organismul "considerandu-si', fara indoiala, inutila noua greutate a recapatat circa 1 kg. Pierderea de greutate se stabilizeaza la circa -4,5kg.

Pentru grupul al carui IMC este cuprins intre 24 si 29, ceea ce
corespunde unei cresteri corporale de cateva kilograme (de exemplu, o
femeie care are inaltimea de 1,65 si cantareste 70 kg are un IMC de 27),
femeile care erau afectate au pierdut in medie 8,7 kg in 4 luni, adica au
revenit la greutatea ideala. Dupa un an, au castigat mai putin de 600 g.
Metoda Montignac a permis deci o stabilizare ponderala corecta.

Pentru grupul al carui IMC este cuprins intre 30 si 40, ceea ce
corespunde unei evidente obezitati, dupa 4 luni, aceste femei obeze au
pierdut in medie 13,4 kg. Dupa un an pierderea medie de greutate este
de 18,5 kg.

Se constata, deci, ca pierderea ponderala continua, chiar daca se face in ritm mai lent, pe masura ce corpul se apropie de greutatea lui ideala.

Studiul canadian

al profesorilor Dumesnil si Tremblay

In numarul din noiembrie 2001, British Journal ofNutrition, una dintre revistele stiintifice internationale cele mai prestigioase, publica un studiu canadian in care erau demonstrate bazele stiintifice ale metodei Montignac.

Autorii acestui studiu sunt eminentii cercetatori de la Universitatea din Quebec al caror conducator, profesorul Jean Dumesnil, a pierdut 21 de kilograme, in 1996, urmand metoda Montignac. Impresionat de propria performanta, a vrut, in calitatea sa de cercetator, sa-i aprofundeze secretele stiintifice.

Studiul experimental a constat in a pune un numar de barbati obezi sa urmeze succesiv trei regimuri alimentare diferite:

Primul regim era cel recomandat de AHA, American Heart Association (asociatia oficiala americana a specialistilor in boli de inima). Participantii erau lasati sa consume la alegere alimentele puse la dispozitia lor;

Al doilea regim era organizat conform principiilor metodei Montignac
(glucide cu indice glicemic scazut). Si de data asta, participantii erau lasati sa manance tot ce vor.

Al treilea regim avea aceeasi compozitie in micronutrimente ca primul (AHA), dar aporturile energetice erau limitate conform observatiilor facute in timpul regimului Montignac.

Rezultatele studiului au fost urmatoarele:

cea mai semnificativa pierdere de greutate s-a obtinut cu metoda
Montignac. Cu regimul nr. 1 de la AHA a existat chiar o usoara crestere
in greutate;

cel mai bun nivel de satietate s-a obtinut cu metoda Montignac. Cu
regimul nr. 1 (AHA) participantii au atins nivelul de satietate (incetarea
foamei) doar dupa ce au consumat 2 800 calorii. In timp ce cu metoda
Montignac, nivelul de satietate a fost atins cu 2 100 calorii. in regimul
nr. 3 care era intentionat limitat la 2 100 calorii, participantilor le era inca
foame, ceea ce indica faptul ca alcatuirea lui alimentara nu satura, cu toate ca era in conformitate cu recomandarile dieteticii oficiale;

talia participantilor a scazut cel mai mult cu metoda Montignac. Cu
regimul nr. 1 (AHA) chiar a crescut;

cu metoda Montignac, bilantul lipidic sangvin a fost pozitiv:

Colesterol:

cu metoda Montignac s-a constatat o stabilizare a colesterolului, dar
si o crestere a diametrului particulelor de LDL-colesterol, ceea ce este un
factor de diminuare a riscului cardiovascular;

cu regimurile nr. 1 si nr. 2, dimpotriva, nu numai ca diametrul
particulelor de LDL-colesterol nu s-a modificat, dar raportul colesterol
total/HDL-colesterol a crescut, ceea ce reprezinta o agravare a riscului
cardiovascular.

Trigliceride:

. cu metoda Montignac, studiul a constatat o scadere de 35% a trigliceridelor dupa doar 6 zile, ceea ce este cu totul exceptional, nu numai pentru ca celelalte doua regimuri nu au avut impact asupra acestui parametru (regimul nr. 1 indica chiar o agravare), dar si pentru ca, dupa parerea profesorului Dumesnil, in farmacopee nu exista astazi o molecula capabila sa provoace un asemenea rezultat intr-o perioada de timp atat de scurta.

In fine, cu metoda Montignac s-a obtinut cel mai scazut nivel al insulinei, atat pe stomacul gol, cat si pe parcursul de 24 de ore ale zilei, precum si in cazul unei hiperglicemii provocate, cand s-au inregistrat si cele mai scazute nivele ale glicemiei. Or, limitarea acestor doi parametri este un factor de prevenire a riscului de insulino-rezistenta care, in special, duce la dezvoltarea diabetului.

Concluzia acestui studiu este ca, prin comparatie cu recomandarile dietetice obisnuite care corespundeau regimurilor nr. 1 si nr. 3, metoda Montignac este cea care ofera cele mai bune rezultate, nu numai in privinta slabirii (cu atingerea unui nivel optim al satietatii), dar mai ales in scaderea factorilor de risc cardiovascular. In mod legitim, se considera ca punerea in aplicare a metodei Montignac contribuie si la prevenirea aparitiei diabetului¹³.

13. Diabetul care nu este insulino-dependent