Dietoterapia stomacului operat

Dietoterapia stomacului operat

In conditiile in care se decide interventia chirurgicala in boala ulceroasa, actul operator impune o mare responsabilitate, date fiind consecintele asupra functionalitatii ulterioare a stomacului. Se va avea in vedere ca boala ulceroasa se trateaza cu mult succes pe cale dietetica si medicamentoasa, la interventia chirurgicals apelandu-se doar in cazul existentei formelor particulare ale complicatiilor cronice. De asemenea pacientul nu trebuie sa forteze recurgerea la operatie, in speranta ca aceasta ii va vindeca ulcerul.

Decizia chirurgical trebuie sa aiba strict o motivatie medicala si nu una optionala, in functie de preferintele bolnavului. Se vor avea in permanenta in vedere consecintele imediate sau tardive ale rezectiei gastrice. Astfel in 70% din cazuri se constata disparitia totala sau partiala a secretiei de acid clorhidric, ceea ce are drept consecinta scaderea capacitatii digestive a stomacului. Drept urmare, proteinele raman dupa pasajul gastric aproape intacte, iar transformarea unor elemente minerale ca fierul si calciul in forme absorbabile este incompleta. De asemenea, se perturba absorbtia intestinala a vitaminelor B₁₂, C si D.

Tot ca o consecinta a rezectiei gastrice este si accelerarea progresiei produselor nutritive prin tubul digestiv si anume aparitia scaunelor diareice bogate in grasimi si proteine nedigerare. Functia de rezervor a stomacului este, de asemenea, mult perturbata. Alimentele sunt evacuate rapid si nu ritmic si lent, cum se face in mod fiziologic, ceea ce lezeaza segmentele intestinale imediat urmatoare.

Printre alte consecinte ale rezectiei gastrice mentionam tulburarile metabolismului glucidic, lipidic si protidic, de care trebuie sa se tina seama in alcatuirea regimului alimentar. Astfel zaharurile se absorb masiv si repede in intestin, ducand la cresterea glicemiei, urmata insa la 3-4 ore dupa masa de reducera sa severa (consecintele clinice asupra bolnavului), datorita interventiei unor mecanisme hormonale. Grasimile se digera cu mare dificultate din cauza scaderii productiei pancreatice a enzimelor implicate in acest proces. Asa se explica (alaturi de accelerarea tranzitului intestinal) prezenta scaunelor bogate in grasimi si deficitul in vitamine liposolubile (vitaminele A, E, P). Proteinele, rananand in mare parte nedigerate, implicit, greu absorbabile, reduc stocurile existente la nivelul masei musculare. In consecinta pacientii slabesc si prezinta o astenie fizica importanta.

Ca urmare a modificarilor mentionate, bolanvii operati pierd in greutate dupa interventia chirurgicala pana la 20-30% din valoarea avuta anterior. Se estimeaza aa unul din trei cazuri ramane mai slab cu 5-10 kg sub greutatea ideala. Chiar in conditiile in care exista o buna supraveghere medicala bolnavii nu-si mai recapata greutatea preoperatorie. Improbabilitatea de a atinge si a mentine greutatea normala la cei cu rezectie gastrica se datoreaza mai multor factori. Dintre acestia mentionam : greselile de tehnica chirurgicala, aportul caloric sub necesarul energetic datorita tulburarilor de digestie create, accelerarea pasajului intestinal al alimentelor cu instalarea diareei, tulburarile de secretie biliara si pancreatica. In afara celor mentionate in procesul de slabire il are teama de a manca a acestor pacienti. Unii din ei isi amintesc in mod inconstient de durerile provocate de mancare inainte de operatie refuzand o perioada de timp sa se hraneasca. Nu trebuie uitat ca apar si intolerante alimentare de care trebuie sa se tina seama in alcatuirea dietei. In caz contrar bolanvul refuza sa consume anumite feluri de mancare, reducandu-se astfel aportul energetic. Din aceste cosiderente pacientii cu stomac rezecat trebuie alimentati extrem de riguros, tinand seama de starea lor de nutritie, de preferintele alimentare si de intolerantele pentru unele produse nutritive. Numai in acest fel se pot evita complicatiile postoperatorii.

Pentru a reduce riscul denutritiei secundare este necesara hranirea adecvata bolnavilor in perioada preoperatorie. Se recomanda o dieta bogata in calorii (2500-3000 cal/zi) si proteine (129 g proteine din care 60-70% de origine animala). Se porneste de la valoarea calorica cu care bolnavul este obisnuit si se creste in medie de 2 zile cu 200 calorii pentru a evita eventualele tulburari de adaptare gastrica in conditiile existentei ulcerului.

Ratia proteica reprezinta cam 20% din cea calorica. Selectarea alimentelor cu continut bogat in aceste principii nutritive se face in raport cu preferintele pacientului. Se recomanda carne tocata (fara tesut ligamentar), peste slab, oua, lapte ecremat, branzeturi nefermentate, cereale fine. Laptele si derivatele sale prin continutul lor bogat de calciu, contribuie totodata la asigurarea necesarului acestui element mineral, al carui metabolism este afectat in rezectiile gastrice.

Grasimile se dau in proportie de 35% din ratia calorica. Se prefera untul proaspat si uleiul (adaugat crud in alimente). Daca sub aceasta forma lipidele sunt greu tolerate, se incearca cresterea grasimilor prin alimentele care se dau pacientului (branzeturi grase, frisca, smantana).

Zaharurile se administreaza sub forma celor lent absorbabile pentru a impiedica cresterile glicemiei rapide. Se prescriu cereale fine, creme si budinci de cereale, paine veche, fructe coapte sau fierte in compoturi neindulcite. La aceasta ratie se adauga preparate de fier, vitaminele B₁₂, D si acid folic.

Mesele se fractioneaza in numar de 6/zi, astfel incat sa nu se depaseasa 50-60% glucide la o masa. Daca pacientul nu poate consuma intreaga ratie indicata, se apeleaza la hranirea prin perfuzii cu glucoza, aminoacizi esentiali etc. Cand s-a ajuns la o stare de nutritie buna, bolnavul poate fi operat. Neglijarea acestui aspect (exceptand cazurile care necesita interventie operatorie de urgenta) poate avea consecinte negative ulterioare asupra nivelului curbei ponderale.

Dupa operatie, dieta se stabileste in functie de amploarea rezectiei gastrice (partiala sau totala).