IGIENA ALIMENTATIEI SI IMPORTANTA EI ASUPRA SANATATII

IGIENA ALIMENTATIEI SI IMPORTANTA EI ASUPRA SANATATII

Este partea din Igiena care priveste influenta (prevenirea bolii si promovarea sanatatii) alimentatiei si alimentelor sanatoase asupra individului si colectivitatii. Ea are doua obiective importante:

- cunoasterea efectelor pozitive ale alimentatiei asupra starii de sanatate;

- reducerea pana la indepartarea riscului pe care il pot exercita produsele alimentare asupra sanatatii umane.

Nutritia se defineste prin totalitatea modificarilor fizico-chimice de constructie si degradare suferita de o substanta alimentara in organism introdusa in scopul mentinerii vietii si perpetuarii speciei (S. Manescu - Igiena, Bucuresti, 1996). Nutritia, termen derivat din cuvantul 'nutrire' este stiinta care se ocupa cu schimburile dintre organismul viu si mediul inconjurator prin intermediul alimentelor. Este in stransa relatie cu factorii socio-economici, conditiile de igiena si starea de sanatate a organismului uman. Intre nutritie si igiena alimentelor exista limite dar si foarte multe interferente.

Omul, ca si celelalte specii a continuat sa existe si fara ajutorul nutritionistilor care sa-i indrume alimentatia fapt care s-a datorat: consumului de alimente ce contin toate trofinele necesare vietii, fara sau cu interventia limitata a tehnicilor gastronomice, activitatii fizice constante, respectarii unor cutume (neamestecarea aiurea a alimentelor, pastrarea posturilor, respectarea orelor de masa, respectarea tacerii in timpul mesei etc.).

Dezvoltarea civilizatiei nu a fost posibila fara realizarea conditiilor de pastrare a produselor alimentare care, prelucrate culinar si industrial si-au modificat, in mare masura, atat proprietatile fizice cat si pe cele chimice. Motivele care influenteaza alegerea hranei si deprinderea obiceiurilor alimentare tin, cel mai adesea de: factori sociali, factori culturali, stilul de viata, nivelul de educatie, disponibilitatea, starea de sanatate, starea financiara, rasplata etc. Hrana de zi cu zi este parte integranta a vietii si alegerea ei este supusa multor influente, astfel din punct de vedere:

- social, un rol important in alegerea hranei il detine familia, prietenii, partenerii;

- cultural, traditia neamului, regiunii si tarii afecteaza alegerea hranei, felul de a gati si convingerile;

- mod de viata, inlesnire, timp, gusturi personale;

- nivel, de educatie. Acesta afecteaza cunostintele de nutritie, modul de alimentare sanatos, abilitatile in a pregati hrana, dorinta de schimbare etc.;

- sarbatorile, hrana este foarte importanta in cadrul sarbatorilor religioase (nunti, botezuri, post, inmormantari) etc., dar si in cadrul petrecerilor fara context religios. Toate acestea permit oamenilor sa se intalneasca, sa discute, sa faca schimburi de informatii etc.;

- rol, in mod traditional desi, se spune ca barbatii gatesc cel mai bine, femeilor le revine sarcina de a asigura hrana familiei;

- stare a sanatatii, impunerea unui regim restrictiv vegetarian, convingeri in privinta sanatatii;

- rasplata, alimentele sunt folosite frecvent pentru a acorda o rasplata sau o pedeapsa. Toate acestea au o mare greutate in schimbarea obiceiurilor alimentare si nu trebuie sa fie subestimate in cadrul programelor medicale de specialitate. De asemenea, parintii ar trebui sa aiba mare grija in acest sens in acordarea recompenselor (daca esti cuminte primesti ciocolata iar de nu - primesti branza!) deoarece pot dezvolta refuzuri psihice fata de anumite alimente pentru tot restul vietii!

Cresterea, pana la dominare, a rolului cuvantului scris in activitatea nervoasa superioara a dus la modificarea atitudinii individului fata de hrana. SUA cheltuieste anual pentru reclame in domeniul alimentar peste 1 miliard 150 milioane de dolari!

Se impune astfel o pregatire eficienta a populatiei, incepand inca din scoala, in scopul cunoasterii pericolului alimentatiei irationale si a modului in care pot fi prevenite unele consecinte ale ei. Se recomanda chiar introducerea unor cursuri de alimentatie rationala si de pregatire culinara inca din clasele mici.

Capacitatea de munca a omului depinde de modul lui de alimentare, deci problema nu poate fi ignorata. Nu este suficient sa avem notiuni vagi despre trofine si kilocalorii, trebuie sa cunoastem si importanta masticatiei, a vitezei de inghitire si a digestiei calme.

Cea mai veche conceptie, cunoscuta, despre alimentatie ca mijloc terapeutic in vindecarea bolilor este cea a lui Hipocrate din Cos, care cu V secole i.H. a scris primele carti despre regimul alimentar al omului sanatos si al celui bolnav. Ideile emise de Hipocrate au dominat medicina pana in secolul al XVI-lea, o parte din conceptiile sale despre mediu, boala, influenta factorilor de mediu au ramas valabile si astazi. Cuvantul dieta, folosit inca de atunci, inseamna de fapt modul de viata al omului in relatie nu numai cu alimentul ci cu toti factorii de mediu, deci cuvantul nu avea sensul restrictiv pe care il are acum. Comportamentul alimentar are in structura componente innascute si componente dobandite concretizate in ceea ce poarta numele 'deprinderi alimentare'.

Intre om si aliment se stabilesc relatii directe chiar inainte de nastere prin intermediul corpului matern, substantele alimentare prelucrate in organismul matern, ajung prin placenta si cordonul ombilical la embrion si mai tarziu la fat asigurand desfasurarea normala a metabolismului acestuia. Acest tip de relatii directe este permanent in viata noastra a tuturor, in esenta, alimentul introdus in organism asigura viata acestuia. Relatia biologica, medicala dintre om si aliment s-a dezvoltat filogenetic. Alimentul a furnizat materialul nutritiv pentru desfasurarea ana- si catabolismului, functia esentiala a materiei vii. Daca cele mai multe dintre vegetale pot trai incorporand numai substante anorganice, din care, in prezenta clorofilei si a radiatiei solare, pot sintetiza molecule organice proprii, lumea animala functioneaza altfel. Pentru aceasta sunt necesare pe de o parte materiale anorganice dar si importante cantitati de material organic gata prelucrat, gata sintetizat. Piata metabolica a organismelor animale cere o varietate de substante endo- si exogene. In urma cunoasterii rolului exercitat de fiecare trofina si a relatiei metabolice dintre ele, aportul de material nutritiv a inceput sa fie privit prin prisma numarului de calorii indispensabil pentru a acoperii energia cheltuita de 'masina umana'. Pentru realizarea unui bilant echilibrat intre ceea ce omul metabolizeaza sau pierde si ceea ce primeste din mediul ambiant, este necesar ca dieta sa cuprinda toate trofinele esentiale, care nu pot fi sintetizate de organism, si in anumite proportii unele fata de altele.

Daca din punct de vedere energetic: glucidele, protidele si lipidele se pot substitui, conform echivalentului lor caloric (legea izodinamiei), din punct de vedere trofodinamic ele nu sunt echivalente si pentru desfasurarea normala a transformarilor biochimice ci ele trebuie sa coexiste pe piata metabolica. In cazul unei alimentatii neadecvate pentru un timp, procesele metabolice pot evolua numai pe seama trofinelor mobilizate din rezerve sau din tesuturile cu mai putina importanta vitala. Dar nu pentru toate trofinele organismul este capabil sa-si constituie rezerve. Aminoacizii neesentiali, lipidele si glucidele fiind sintetizabile si interconvertibile, in anumite limite, se pot substitui reciproc, pe cand aminoacizii esentiali, acizii grasi esentiali, vitaminele si elementele minerale neputand fi sintetizate de organism, pentru evitarea dezechilibrelor, trebuiesc furnizate zilnic, prin hrana.

Intre aliment si consumator se realizeaza o legatura psihosenzoriala importanta determinata de proprietatile organoleptice ale alimentului in functie de care se stabilesc criterii subiective de valorificare a lui. Realizarea proprietatilor organoleptice revendicate de consumator (activitate care l-a preocupat pe om inca din cele mai vechi timpuri) pentru fiecare produs pe de o parte, ii procura placere si multumire, iar pe de alta parte, prin declansarea senzatiilor psihice si a secretiilor digestive concura la pregatirea organismului pentru incorporarea hranei. Istoria consemneaza ca regele Solomon avea 12 bucatari si fiecare dintre ei gatea intr-un an - numai o luna, iar 11 luni umbla prin lume dupa retete de bucatarie. De asemenea, se vorbeste despre mesele deosebite date de Petronius, mese la care se serveau: greieri marinati, soareci ingrasati, pesti vii inecati in timpul mesei in lapte fiert etc. 'Hanul Ancutei' al lui Sadoveanu era mai mult decat 'un loc de luat masa'. Din totdeauna de cand a existat 'plus produsul' alimentul a fost mai mult decat un mijloc de satisfacere a nutritiei. Se mananca la bucurie si la necaz, se mananca de foame si de placere. Mai mult chiar, alimentul este regasit in cultul mortilor (duhurile rele sunt imblanzite prin pomeni). El constituie un element important in relatiile dintre oameni: a cinsti, a omeni, a oferi alimentele cele mai bune unui musafir - inseamna pretuirea acestuia!

Daca prezentarea relatiei om-aliment, a principalelor aspecte biomedicale ar fi expuse pe criteriul pastrarii sanatatii, ele ar trebui ierarhizate in urmatoarea ordine: salubru, nutritiv si placut. Desi inocuitatea si valoarea nutritiva a unui aliment reprezinta conditii esentiale pentru viata si sanatate, totusi, omul, rob al placerii oferite de aliment, pune pe locul intai ceea ce normal trebuie pus pe al treilea loc. Acest dezacord procedural este determinat de relatiile afective determinate de aliment asupra omului, care frecvent sunt contrare interesului sanatatii si care pot fi modificate printr-o educatie adecvata in domeniul alegerii produsului alimentar. Bucataria zilelor noastre a devenit laborator. Frecvent substantele naturale sunt inlocuite cu substante chimice, alteori sunt falsificate (vinul, untul, dulceata etc. - contin multe produse chimice nenaturale) cu actiune distrugatoare asupra metabolismului. In acest fel, chimia ucide bucataria. Am putea spune ca suntem sanatosi sau mai putin sanatosi in functie de cata sanatate luam prin alimentatie. O mare nenorocire o constituie lipsa experientelor metabolice ale organismului, el avand o experienta multimilenara pentru alimentele de baza. Alimentele rafinate distrug sistemele enzimatice ale acestuia determinand astfel perturbari pentru care, omul iscoditor, cauta remedii sofisticate la care continua asocierea raului alimentar. Herodot mentioneaza in lucrarile sale ca egiptenii considerau ca "hrana este sursa tuturor relelor". Pana la Hufeland acest principiu a ramas la fel de valabil. Deci, mare parte dintre boli ar reprezenta efectul ruperii echilibrului dintre organism si mediul ambiant. Hipocrate considera ca "cel ce vrea sa scrie despre regimul alimentar trebuie sa cunoasca bine omul; trebuie sa cunoasca bine toate alimentele care intra intr-un regim, toate proprietatile lor naturale sau dobandite in urma pregatirii culinare. Trebuie sa cunoasca efortul fizic pe care-l face omul pentru ca aici trebuie stabilit echilibrul".

Rationalizarea alimentatiei unei colectivitati este una dintre cele mai grele probleme sociale a carei solutionare presupune cunoasterea descoperirilor din domeniu, cunoasterea starii economice si a nivelului de sanitatie al colectivitatii. Obiectivele rationalizarii ar fi: prevenirea nocivizarii alimentelor si evitarea consumarii unui aliment insalubru, asigurarea unei bune stari de nutritie, stabilirea acordului dintre proprietatile organoleptice ale produselor alimentare si deprinderile consumatorului. Alimentatia constituie un factor de prim ordin in reactiile de raspuns ale organismului. O ratie echilibrata intre diferitele principii alimentare constituie o premiza importanta in prevenirea bolilor dar si in evolutia lor atunci cand sau declansat deja. Raportul dintre diferite principii alimentare influenteaza capacitatea de raspuns a organismului. Astfel, o alimentatie saraca in proteine favorizeaza aparitia bolilor infecto-contagioase, reduce capacitatea de aparare si intarzie cicatrizarea plagilor. Un aport deficitar de calciu creste frecventa osteopatiilor, a reumatismului cronic dar si a altor afectiuni.

Factorii sociali alaturi de factorii de mediu sunt indisolubil legati de calitatea factorilor biologici, de calitatea vietii. Obiceiurile, stresul, apa clorinata, excesul sau insuficienta alimentelor sunt tot atatia factori care afecteaza sanatatea. Se recomanda echilibru psihic si consumul unor cantitati de alimente corespunzatoare nevoilor acestuia. La senzatia de saturare contribuie si umplerea stomacului. Un stomac dilatat se umple mai greu. Un obez se satura mai greu si se plange ca ramane gras desi mananca putin! Si intr-adevar ceea ce mananca este putin fata de voluminosul sau corp ("cumpatarea si munca sunt doua bucurii adevarate ale omului, munca ii sporeste pofta de mancare iar cumpatarea il impiedica sa abuzeze de ea". J.J.Rousseau).

Roma lui Ovidiu, Seneca, Cicero si a lui Horatiu s-a ridicat impotriva abundentei alimentare (a supraalimentatiei care il coboara pe om) in schimbul unui regim de abstinenta alimentara, uneori foarte asemanator cu regimul vegetarian recomandat mai tarziu de unii dieteticieni. Tremoliers sublinia ca odata cu sfarsitul Imperiului Roman au urmat secole de intuneric si in medicina ca si in alte domenii.

Alimentatia in relatie cu grupa de sange

Dr. D.Adamo a fost desemnat - medicul anului in 1990 - de catre Asociatia Americana a Medicilor Naturisti si nominalizat - ca cel mai bun clinician al lumii - in februarie 1991, de catre publicatia Preventive Medicine Update, este fondator si director onorific al publicatiei The Journal Of Naturopathic Medicine. Are un cabinet de medicina de familie in Connecticut. Catherine Whithney este co-autor la numeroase carti medicale cu mare succes la public.

Pe Pamant, este demonstrat ca, nu exista doi oameni identici, doua fire de iarba identice, deci este greu de imaginat cum de, medicii nu s-au gandit la o alimentatie cat de cat specifica, la o alimentatie care sa corespunda unor caracteristici, cel putin, bazate pe caracteristicile majore ale sangelui - grupa sanghina. Civilizatii intregi au fost constituite pe legaturi de sange. Triburi, clanuri si monarhi depind de acestea. Nu existam fara legaturi de sange!

Sangele este insasi viata, este forta primordiala care alimenteaza puterea si misterul nasterii, ororile bolii, ale razboiului si ale mortii violente. Sangele este magic, este mistic, este alchimic. Apare de-a lungul istoriei umane drept un element major religios si cultural. Popoarele antice il amestecau si il beau ca simbol al unitatii si loialitatii. Sangele mielului a fost plasat pe colibele robilor evrei din Egipt pentru ca Ingerul Mortii sa-i fereasca, sa-i ocoleasca. Biblia ne spune ca Moise a transformat apele Egiptului in sange in efortul lui de a-si elibera poporul. Sangele lui Iisus ramane punctul central in ritualurile sacre ale crestinatatii. El asigura complexe de eliberare si de aparare. In ultimele decenii, cercetatorii au oferit o harta complexa a markerilor biologici, demonstrand ca el ramane un cordon ombilical neintrerupt care ne leaga pe unii de altii.

Sangele este un COD foarte complex care vine din timpuri imemoriale cu date inca necunoscute. Acest COD, este foarte posibil ca, nu s-a modificat ca urmare a conditiilor noi aparute ci a fost modificat de Divinitate pentru crearea unor indivizi cu alte caracteristici in vederea imbunatatirii structurii lumii! Este cu adevarat cea mai misterioasa dintre structurile vietii cu referire la oricare dintre structurile pamantene care-l poseda desi cei mai multi medici il considera inert.

Este cunoscut faptul ca grupa de sange determina susceptibilitatea la boala. In acest context, este deja demonstrat ca, alimentele influenteaza nivelele energetice ca urmare a eficientei cu care sunt arse caloriile. Grupa de sange influenteaza raspunsul emotional la stres si poate influenta chiar si personalitatea. Reflecta capacitatea de adaptare a omului la diferite solicitari din partea mediului extern.

Grupele sanghine sunt fundamentale precum insasi Creatia. In logica Suprema, grupele sanghine urmeaza un traseu neintrerupt de la inceputul Creatiei si pana in prezent. Sunt amprenta stramosilor nostri pana in prezent. Analiza dietelor in legatura cu diverse afectiuni demonstreaza ca nu exista stiluri de viata sau diete general valabile bune sau proaste, corecte sau gresite. Optiunile corecte sau gresite au mare legatura cu structura codurilor noastre genetice individuale.

Cu aproape 100 de ani in urma dr. Karl Landstheiner, un stralucit medic austriac, a descoperit ca grupele de sange au anumite specificitati esentiale. Una dintre acestea consta in faptul ca fiecare grupa de sange contine anticorpi specifici anti-grupa. Din acest motiv sangele nu poate fi transfuzat oricum intre diferite persoane daca nu se tine seama de grup. Una dintre particularitatile majore ale grupelor de sange o constituie structura glucidica a acestuia. Grupa de sange O este lipsita practic de anticorpi - ea are numai glucid numit fucoza - glucid pe care-l au si celelalte grupe. Este un donator universal. Grupa A, are legata de fucoza structura N-acetil-galactozamina, grupa B contine alaturi de fucoza structura D-galactozamina iar grupa AB are structurile personale ce caracterizeaza grupa A dar si grupa B. Grupa AB este deci un primitor universal si un donator zero. Sigur ca mai sunt si alte caracteristici ce dau identitate sangelui. Anticorpii - fata de grupele sanghine sunt cei mai puternici anticorpi din intregul nostru sistem imunitar, iar capacitatea de aglutinare este atat de mare incat fenomenul se poate observa cu ochiul liber - pe lama de sticla - pe care se pun doua picaturi de sange incompatibil.

Povestea aglutinarii, a reactiilor grave care pot avea loc in sange nu se opreste numai la structura intima a grupelor ci se refera si la o serie de alimente care pot aglutina anumite grupe de sange. Aceasta a fost o descoperire uluitoare si de care ar trebui sa se tina seama, in recomandarile medicale din punct de vedere alimentar, asa cum se tine seama de structura intima a grupelor cand este vorba de transfuzii. D`Adamo tatal, dupa observatii serioase privind mentinerea starii de sanatate sau obtinerea vindecarii prin dieta a ajuns la concluzia ca "mancarea unui om poate fi adesea otrava altuia".

Primele observatii, demne de luat in seama, se refera la corelatia dintre grupele de sange si doua boli importante ale stomacului, si anume - ulcerul peptic datorat nivelurilor ridicate ale aciditatii gastrice mai frecvent la pacientii cu grupa de sange O si cancerul gastric corelat cu hipoaciditatea gastrica, mai frecvent la persoanele cu grupa de sange A. Persoanele cu grupa de sange O evolueaza favorabil la o dieta hiperproteica, pe cand cele cu grupa de sange A evolueaza favorabil la o dieta vegetariana ce necesita un nivel relativ scazut al aciditatii gastrice.

Alimentatia, asa zis revolutionara din punct de vedere culinar a aparut in anii `50 si, consta in hamburgheri, inghetata, acadele, hot dogs, cartofi prajiti, siropuri etc., din nefericire ea nu n-a fost deloc raportata la relatia grupelor cu alimentele. Esenta corelatiei cu grupa de sange rezida din urmatoarele aspecte:

- grupa sanghina O, A, B, AB este o puternica amprenta genetica, care identifica, la fel de sigur ca si ADN-ul;

- grupa de sange reprezinta o masura mai sigura a identitatii decat rasa, cultura sau factorul geografic;

- este una dintre cele cateva caracteristici recunoscute medical, asemanatoare cu amprentele digitale, ADN-ul, culoarea parului si a ochilor;

- este usor de determinat iar, un regim alimentar adecvat, corelat grupei, de numai 2 saptamani aduce beneficii clare in starea de sanatate a persoanei luate in discutie;

- cheia semnificatiei grupei sanghine poate fi gasita in povestea evolutiei umane, astfel - grupa O este cea mai veche grupa, grupa A, a aparut in timpul societatii agrariene, grupa B a aparut pe cand oamenii migrau spre nord, in teritorii mai reci mai aspre iar grupa AB se constituie intr-o adaptare minutioasa, moderna, un rezultat al amestecurilor combinate ale grupurilor disparate. Aceasta istorie, reprezentata lumesc (nu a fost luata in discutie interventia Divina), se coreleaza cu necesitatile nutritionale corespunzatoare fiecarei grupe sanghine.

Istoria umanitatii este istoria supravietuirii - element din care hrana face parte integrala si determinanta. Migrarea si alimentatia oamenilor sunt reflectate in dezvoltarea grupelor sanghine, care par a marca momentele critice ale dezvoltarii umane. Grupa O apare cu aproximativ 60 000 i.C. Este expresia supravietuitorilor din varful lantului trofic, a celor cu un sistem imunitar puternic si bine inzestrat, dornic si capabil sa distruga pe oricine - prieten sau dusman. Persoanele cu ascendenta africana tind sa aiba mai frecvent grupa O. Este unul din motivele pentru care un subiect cu mai multi ascendenti africani prezinta intoleranta la lactoza, chiar daca au grupa B - grupa influentata benefic de produsele lactate. Schimbarea stilului de viata da la cel de vanator-culegator la unul agrarian, mai domestic - aparitia grupei A - ar fi avut loc intre 20 000 - 10 000 ani i.C. Sunt primii emigranti fortati sa se adapteze la moduri mai agrare de viata ca si la alte tipuri de alimentatie. Au o personalitate mai contemporana care ii ajuta sa se integreze in comunitati aglomerate. Fuziunea si migrarea raselor din Africa spre Europa, Asia si spre cele doua Americi, dezvoltarea grupei B, apare in intervalul 10 000 - 3500 i.C. Se adapteaza mai bine la conditii climaterice si la amestecul de populatii, reprezinta lupta naturii pentru un echilibru de forte mai bun intre tensiunile mintii si sistemul imunitar. Procesul contemporan de amestec al grupurilor disparate - aparitia grupei AB, apare in intervalul 3 500 i.C - 600 d.C. Sunt urmasii delicati ai unei fuziuni deosebite intre toleranta grupa A si B, initial barbara, dar mai echilibrata.

Stramosii ne-au lasat la fiecare o mostenire speciala, imprimata in grupele sanghine. La acest nivel se intalnesc antropologia cu hematologia. Fiecare grupa contine mesajul genetic al alimentatiei si comportamentelor stramosilor nostri si, desi ne gasim la o mare distanta de istoria timpurie, multe dintre caracteristicile lor ne afecteaza. Cunoasterea acestor predispozitii ne ajuta sa intelegem logica alimentatiei corespunzatoare grupelor sanghine in relatie cu supravietuirea.

Credinta ca personalitatea este determinata de grupa de sange este foarte respectata in Orient, mai ales in Japonia. Analiza grupei de sange in Japonia este o problema, serioasa in sensul ca, managerii de piata o folosesc pentru a angaja muncitori. Cercetatorii pietei o folosesc pentru a prezice obiceiurile de cumparare iar majoritatea oamenilor o folosesc pentru a-si alege prietenii, partenerii romantici, tovarasii de viata. Sunt automate stradale care ofera analiza grupei de sange pe loc. Acestea sunt larg raspandite in locurile aglomerate, magazine, restaurante si alte locuri publice. Ba mai mult, exista o societate foarte respectata, ABO, dedicata ajutorului acordat indivizilor si organizatiilor in a lua decizii corecte in concordanta cu grupa de sange. Un sustinator infocat al acestui mod de apreciere a personalitatii este Toshitaka Naomi, al carui tata a fost primul teoretician in aceasta problema. In 1980, Naomi si Alexander Besher au scris o carte intitulata YOU ARE YOUR BLOOD TYPE - care s-a vandut in peste 6 milioane de exemplare numai in Japonia. Ea contine profiluri de personalitate si sugestii pentru diferite grupe de sange - de exemplu ce meserie sa-ti alegi, cu cine sa te casatoresti ca si consecintele pe care poti sa le suporti daca neglijezi aceste sfaturi. Sigur ca multe din prescriptiile carti trebuie luate ca beneficiu de inventar sau chiar de amuzament. Ideea ca grupa de sange este legata de personalitate nu este un fapt nou si nici chiar asa de ciudat. Dar si mai bine daca ne potrivim puterile cu grupele de sange vom putea ajunge la o mare acuratete in munca, la o mai buna eficienta, la o mai mare fericire si securitate emotionala in viata. O intelegere deplina a functionalitatii celulelor organismului scapa celor mai adanci sondaje medicale. Poate in secolul viitor lucrurile vor sta altfel!

Lectinele si grupele de sange

In timpul mesei dar si dupa aceasta intre sange si alimente se produc o serie de reactii chimice care au la baza mostenirea genetica. In alimente se gasesc o serie de proteine, bogat reprezentate, care se numesc - lectine. Ele au specificitate de organ, au proprietati aglutinante si afecteaza, prioritar, sangele. Referindu-ne la lectinele din alimentele incompatibile cu grupele de sange, este demonstrat ca acestea tintesc un organ sau chiar un aparat unde produc aglutinarea celulelor sanghine din zona respectiva. Multe lectine alimentare au caracteristici destul de apropiate cu ale unui anumit antigen specific unei anumite grupe sanghine. De exemplu:

laptele are calitati B-like, deci daca o persoana din grupa A bea lapte va dezvolta imediat reactii de respingere, mai ales la nivelul tubului digestiv;

boabele de fasole, prin procesul de hidroliza acida (gastrica) lasa integra - lectina, care actioneaza imediat si direct la nivelul mucoasei gastrice si intestinale, iar dupa ce trec in torentul circulator sunt capabile sa afecteze diverse organe si sisteme. Odata ce se fixeaza la nivelul unui organ exercita un efect magnetic asupra celulelor din regiunea respectiva. Ea reuseste sa aglomereze celulele si sa le tintuiasca spre a le distruge, ca si cand acestea ar fi straine organismului, ar fi invadatoare. Aceasta aglomerare poate cauza sindromul de iritatie la nivel intestinal, renal, biliar, hepatic etc. putand duce la dezvoltarea unui blocaj al fluxului sanghin cu consecinte nebanuite asupra fiziologiei si homeostaziei organismului uman;

ricinul contine o lectina care ucide aproape instantaneu - prin modificarile majore pe care le produce in coagularea sanghina (aceasta creste extraordinar blocand fluxul circulator). Se cunoaste cazul lui Gyorgi Markov ucis in plina strada, in 1978, la Londra, de un agent KGB prin - implantarea - unei seminte in picior;

experimental, prin injectarea lectinelor de linte in articulatia iepurilor, s-a obtinut un sindrom asemanator celui reumatoid;

multe persoane cu artrita au observat ca evitarea vegetalelor solanincee: vinete, cartofi, rosii - este foarte benefica evolutiei lor;

majoritatea lectinelor intolerante creeaza la nivelul intestinului un sindrom de iritatie mimand frecvent alergiile alimentare. Efectul aglutinant al lectinelor este mai acut la nivelul creierului, ceea ce explica recomandarile medicilor, cu preocupari in alimentatie, privind dieta in sindroamele hiperreactive;

cercetatorii rusi au observat ca in creierul schizofrenicilor aglutinarile lectinelor alimentare este mult mai mare

Leucocitoza postprandiala s-ar datora capacitatii lectinelor de a induce intrarea leucocitelor in mitoza. Se cunoaste, de exemplu ca, frunzele sau semintele de traista ciobanasului (si nu numai) au o mare capacitate de a produce hiperleucocitoza. De aceea este foarte important ca in cadrul diagnosticului de hiperleucocitoza sa avem date despre alimentatia subiectului si adesea, analiza sa fie recoltata dupa un regim alimentar recomandat. Din fericire majoritatea lectinelor din alimente sunt acceptate, recunoscute de sistemul nostru imunitar si pot fi evitate.

Este evident insa ca nici planul alimentar care sa tina seama de relatia - grupa de sange - aliment, nu este un panaceu. Totusi alimentatia care tine seama de grupele sanghine ofera o serie de beneficii, printre care pot fi enumerate:

- mentinerea greutatii optime;

- evitarea unor infectii intercurente, a virozelor, a gripei;

- evitarea unor boli cu potential letal intre care se inscrie cancerul, bolile cardio-vasculare, diabetul si insuficienta hepatica;

- evitarea distructiei celulare rapide si deci intarzierea procesului de imbatranire.

Dieta dupa grupa de sange, poate reface ritmul genetic natural. Este din ce in ce mai acceptata ideea conform careia alimentatia se constituie intr-un factor foarte important al starii noastre imunitare. Informatiile confuze si adesea contradictorii despre nutritie au creat un virtual camp minat pentru consumatorii de sanatate. Este tot atat de greu de a ne alege alimentatia corecta pe cat de greu ne este sa ne alegem culoarea parului, culoarea ochilor sau sexul.

O premisa mult prea ingaduitoare, si care a dat nastere la numeroase confuzii a constituit-o afirmatia conform careia - o anume dieta se potriveste tuturor. Desi se stie ca anumiti oameni raspund foarte bine la anumite diete in timp ce altii nu, niciodata, pana acum, igiena alimentatiei nu si-a asumat responsabilitatea unor studii ce ar putea explica varietatea de raspunsuri la fiecare dieta data. Medicina a fost atat de ocupata de caracteristicile alimentelor incat a omis caracteristicile oamenilor. Se poate concluziona ca alimentatia, controlul greutatii corporale, suplimentarea alimentatiei, controlul stresului si al personalitatii formeaza elementele esentiale ale planului individual al grupului sanghin.

Alimentele furnizeaza organismului substantele nutritive de care acesta are nevoie pentru asigurarea energiei indispensabile: proceselor vitale, repararii uzurilor celulare, formarii substantelor active care favorizeaza desfasurarea normala a proceselor metabolice. In cursul acestora sunt eliberati si compusi otravitori pe care organismul sanatos ii detoxifica rapid sau/si ii elimina prin rinichi. Depasirea capacitatii de functionare hepato-renela determina autointoxicarea organismului cu amoniac si polipeptide. Organismul se afla intr-o stare intermediara - intre boala si sanatate. El trebuie sa evite decompensarea sau o noua autointoxicare prin renuntarea la unele alimente la care "lanturile tehnologice ale celulei sale" nu mai pot face fata! Reactiile organismului sunt dependente si de activitatea sistemului nervos vegetativ, fapt ce a dus la incadrarea indivizilor in parasimpaticotonici si simpaticotonici. Parasimpaticotonicii se caracterizeaza prin predominanta proceselor anabolice, o capacitate de aparare antitoxica la limita superioara, cu formarea anticorpilor si mobilizarea rapida a leucocitelor. Pe cand simpaticotonicii au un metabolism bazal mai ridicat, reactii prompte, mobilizeaza rapid catecolaminele, dar se epuizeaza repede.

Reactiile organismului depind si de varsta, astfel: copilul mic, cat si cel aflat la pubertate, batranul, starile de epuizare fizica si nervoasa, influenteaza sigur capacitatea de aparare. Dar sunt si destule situatii cand dereglarea proceselor biochimice celulare se datoreaza alimentatiei irationale. Orice aliment in cantitate mare poate deveni otrava pentru organism. O trofina poate fi bine tolerata de un organism si prost tolerata de altul.

Rolul alimentatiei este acela de a mentine tonusul vital prin intermediul satisfactiei psihologice produse de aliment si implicit de consumul acestuia. Prin aliment se pot vehicula o serie de agenti patogeni, de aceea alimentul se poate constitui in element de risc pentru confort dar si pentru sanatate. Agentii patogeni vehiculati pot fi naturali sau artificiali, chimici, fizici sau/si biologici (contaminarea cerealelor cu ciuperca Secale Cornutum a fost consemnata in cartile sfinte ale persilor, ergotismul, numit in evul mediu 'Focul Sfantului Anton' a provocat de-a lungul veacurilor moartea a mii de oameni, trichineloza transmisa prin consumul carnii de porc a determinat interzicerea consumului ei prin prescriptie biblica etc.).

In conformitate cu principiul 'Primum non nocere' din terapeutica bolilor, valabil si in alimentatie, grija pentru prevenirea insalubrizarii unui produs alimentar si mai ales pentru evitarea consumarii lui trebuie pusa pe primul plan. Starea actuala a sanatatii lumii impune o acuta si vasta reorientare a nevoii alimentare dar, aceasta este greu de realizat din mai multe motive - printre care am putea enumera: lipsa educatiei si/sau a banilor, obiceiurile sunt cel mai greu de schimbat, informatiile sunt greu de obtinut si nu in ultimul rand - nutritia este adeseori neglijata - omul
dandu-i 'ceva' atentie abia cand isi pierde sanatatea.

In programele de sanatate este necesara o abordare practica a educatiei in domeniul nutritiei pentru a obtine o sanatate optima in randul comunitatii. In general publicul larg nu este intotdeauna constient de legatura dintre o buna nutritie si o sanatate infloritoare. Ca in oricare domeniu medical, este dificil sa obtii informatie proaspata si corecta datorita progresului care are loc in mod continuu. Nutritia este adeseori neglijata din cauza privatiunilor economice sau a factorilor sociali, iar obiceiurile alimentare 'de o viata' sunt greu de schimbat. Este evidenta nevoia de sfaturi concrete si consistente din partea specialistilor.

"Bolile secolului" cum sunt denumite: cresterea ponderala, diabetul, dislipidemiile, hiper-tensiunea arteriala, cancerul digestiv pot fi rezultatul dezechilibrului energetic. Din acest punct de vedere pare rezonabila propunerea intoarcerii la regimurile mai adecvate comportamental, caracterizate prin saracia in acizi grasi saturati, fara dulciuri rafinate, cu mai multe fibre si dulciuri cu absorbtie intarziata. Porfririn, filozof si istoric grec (sec II i.H.), relateaza despre persani ca desi erau omnivori, membri castei preotesti nu aveau voie sa consume carne. Despre acestea ne-au lasat inscrisuri deosebite Herodot si Criton (medicul lui Traian - l-a insotit in campania din Dacia). Prima carte medicala ce cuprinde regimuri alimentare si tratamente cu plante a fost tiparita la Cluj in 1578.

Nevoia energetica si dieta

Viata, in toate formele ei, presupune un consum permanent de energie. Homeotermia, gandul, vorbitul, sexul, maternitatea, efortul fizic si digestia sunt principalii consumatori energetici. Organismul consuma o anume cantitate de energie chiar in conditiile repausului absolut, pentru ca reactiile metabolice continua sa se desfasoare chiar daca acest lucru se face la un nivel mai scazut. Aceasta cheltuiala minima de energie reprezinta metabolismul bazal. La adultul normal metabolismul bazal este de 1 cal pentru 1 kg greutate si pentru 1 ora - pentru barbati si 0,9 pentru femeie. Deci, o persoana de 70 kg, consuma in 24 ore 1680 calorii (70 x 24). Copiii si adolescentii au metabolismul bazal mai accelerat. Cele mai mari valori sunt inregistrate intre 1 si 3 ani cand consumul energetic este de 2 - 2,5 cal/kg/ora. Dupa 45 de ani consumul energetic scade, astfel incat la 75 - 80 ani el este cu 30% mai mic fata de varsta adulta. Un procent de 10% din valoarea metabolismului bazal se adauga pentru a permite activitatea dinamica specifica a alimentelor, care reprezinta cresterea consumului de energie observata dupa ingestia alimentelor. Efectul termic al alimentelor se traduce ca reprezentand - accelerarea metabolica determinata de ingestia calorica. Incepe in primele minute ale actului alimentar (la pofticiosi - inaintea acestuia) si reprezinta cheltuielile energetice legate de efortul: mecanic (masticatia si motilitatea tractului digestiv), chimic (descompunerea alimentelor), osmotic (transport intestinal), si electric (utilizarea produsilor, rezultati din digestie, in metabolismul celular). Asupra acestor cheltuieli energetice au fost facute cercetari inca din sec. al XIX-lea de o serie de cercetatori, Atwatter - fiind cel care introduce un coeficient, denumit si coeficientul lui Atwatter - prin care reda diferenta dintre energia eliberata prin arderea alimentului in bomba calorimetrica si cea eliberata prin metabolizare in organism.

Coeficientul Atwatter al macronutrientilor

Pierderile energetice necesare procesului digestiv-metabolic sunt de: 20-40% pentru proteine, 6-8% pentru glucide si 0-3% pentru lipide.

Modele de consum alimentar in termeni de macronutrienti

In Japonia, comparativ cu Franta si SUA, consumul de lipide acopera 25% din caloriile zilnice provenind din uleiuri vegetale si din peste - pe acest fond inregistrandu-se o morbiditate scazuta de tip cardio-vascular.

Tinte pentru nutrienti in viziunea OMS

Clasificarea nutritionala a lipidelor

Tinte privind participarea lipidelor la ratia calorica

Nevoile energetice nu pot avea o valoare normativa ci numai una orientativa, existand o mare variabilitate la omul normal. Sunt cercetatori care sustin existenta unei relatii liniare intre aportul energetic alimentar, calitatea acestuia si capacitatea cerebrala. De asemenea, analizand evolutia animala se poate spune ca este mai mult decat evidenta corelatia dintre volumul cerebral, capacitatea cerebrala si functiile cognitive. Cel mai echilibrat regim alimentar este cel care repartizeaza totalul energetic dintr-o zi in patru mese, astfel:

- micul dejun trebuie sa contina 25-30% din alimentatia zilnica;

- gustarea trebuie sa contina 15% din alimentatia zilnica;

- dejunul trebuie sa contina 40-45% din alimentatia zilnica;

- cina trebuie sa contina 15-20% din alimentatia zilnica.

Metabolismul bazal variaza si in functie de starea fiziologica a organismului. Astfel, in relatie cu sarcina, se poate aprecia ca metabolismul bazal este cu 20 -25% mai mare, iar in perioada de lactatie, cu 10 -15% mai mare decat la adultul obisnuit. Sporul ponderal maxim in sarcina este de 12 kg. In trim. 1 surplusul energetic necesar este de 150 kcal/zi, iar in trim. 2 si 3 acesta este de 350 kcal. Omul nu pastreaza conditiile de repaus cu consum bazal decat cateva ore pe zi, in timpul somnului. In rest el are diferite activitati pentru care organismul cheltuie cantitati diferite de energie proportionala cu activitatea depusa. La calcularea ratiei alimentare se adauga un surplus de calorii peste valoarea metabolismului bazal astfel: pentru activitati sedentare se recomanda un plus de 30 cal/kgcorp, pentru activitati fizice moderate 30-40 cal/kgcorp, pentru activitati moderate 40-50 cal/kgcorp iar pentru activitatii fizice grele 50-60 cal/kgcorp. Ratia alimentara trebuie sa corespunda si gradului de utilizare digestiva si de asimilare. La o alimentatie bogata in rezidii se calculeaza un surplus de cca. 10% peste ratia calorica optima. Maternitatea solicita intens organismul femeii din punct de vedere energetic astfel acesta creste cu aproximativ 10-30% pe masura ce sarcina inainteaza. La om, creierul fetal consuma 60% din energia necesara organismului intreg, pe cand la adult aceasta valoare este de 20% pentru o pondere care nu este mai mare de 2% din greutatea corpului. Aportul energetic al mamei va determina talia progeniturii sale. Exista un efect in linie dreapta intre ingestia energetica a mamei si capacitatea cerebrala a descendentilor la varsta adulta. De asemeni, talia creierului va fi in avantaj dobandit ca rezultat al unui randament metabolic optimal. Prezenta creierului voluminos si a unei capacitati cerebrale performante pare, la majoritatea, speciilor preistorice sau moderne, o lege a unei mari activitati comportamentale. Aceasta activitate poate fi exercitata la fel de bine in domeniul cautarii hranei ca si in domeniul relatiilor complexitatii sociale. Dezvoltarea si functionarea tesutului cerebral are deci pret important in energie. Acest argument al volumului cerebral, care a evoluat in cursul evolutiei, a impus furnizarea unei energii superioare care a avut si are implicatii in progresul cerebral in materie de comportament. Se estimeaza ca o sarcina, dusa la termen, o costa pe femeie circa 80.000 calorii din care circa 36.000 calorii sunt stocate in aproximativ 4 kg de grasime, cantitate minima cu care femeia ramane dupa nastere.

Nu trebuie uitat ca femeia gravida isi reduce mult activitatea profesionala, menajera, sportiva si distractiva si de aceea trebuie supravegheata foarte bine energetic. Se recomanda ca in primul trimestru sa se creasca ratia energetica cu 150 cal/zi iar in urmatoarele doua cu cca. 350 cal/zi. Dupa nastere se apreciaza ca aproximativ 750 cal in plus pe zi sunt necesare numai pentru alaptat. Acest necesar caloric trebuie luat partial din alimente pentru ca o parte din aportul energetic trebuie sa fie adus din energia stocata in tesuturile proprii. Sa nu uitam ca gravida are la nastere cel putin 4 kg de grasime in plus (1 g lipide - 9,3 cal, 4.000 g x 9,3 cal - 37.200 cal). Din acest calcul rezulta ca femeia care alapteaza pierde surplusul de 4 kg in aproximativ 2 luni de zile.

Cheltuielile legate de termoreglare iau in discutie temperatura de referinta. Aceasta este reprezentata de temperatura exterioara de 10⁰C. Ratia energetica creste cu 5% la scaderea temperaturii exterioare pentru fiecare 10⁰C si scade cu 5% la cresterea temperaturii exterioare cu 10⁰C. Altfel spus, fiecarui grad in plus sau in minus - fata de temperatura exterioara de 10⁰C, se aplica o corectie de - plus sau minus 0,5%.

Varsta, sexul, efortul fizic influenteaza cheltuielile energetice, nevoile calorice ale copilului sunt mai mari decat ale adultului datorita proceselor metabolice mai intense, acestea fiind legate de crestere. Pana la 4 ani nevoile sunt egale la baieti si la fetite. La pubertate nevoile se accentueaza dar la fete raman mai mici decat la baieti datorita slabei dezvoltari a musculaturii la fete si a proportiei mai mari de depuneri lipidice. Spre batranete necesitatile energetice scad simtitor din cauza modificarii compozitiei corporale si a scaderii nevoilor bazale.

Nevoile calorice calculate la sugar sunt conditionate, primar, de varsta, astfel pentru:

- 0-3 luni - 120 Kcal/kgc/zi;

- 3-5 luni - 116 Kcal/kgc/zi;

- 5-8 luni - 110 Kcal/kgc/zi;

- 8-12 luni -105 Kcal/kgc/zi;

Un bun indicator al nevoilor calorice pentru copiii sanatosi poate fi considerat apetitul care inregistreaza o scadere spre sfarsitul primului an cand creste capacitatea de efort fizic, interesul pentru ambianta si independenta. Se apreciaza ca din ratia calorica a primului an 55%kcal sunt necesare acoperirii nevoilor de baza, 10-17%kcal sunt necesare acoperirii nevoilor activitatii fizice si aproximativ 33-35%kcal acopera nevoia energetica a cresterii si diferentierii celulare. Fomon si colab. 1974 recomanda ca aportul energetic sa fie acoperit de grasimi in procentaj de 30-55%; hidrocarbonate 35-65% si proteine 7-16%. Se poate preciza - ca pentru fiecare gram castigat cheltuiala energetica este de 5 Kcal.

Activitatea profesionala ne diferentiaza efectiv consumul la o anumita varsta si pentru un anumit standard social. In functie de cheltuieli aceasta se imparte in patru categorii:

efort mic: munci intelectuale, sedentare, automatizate;

efort moderat: industria usoara, incaltaminte;

efort mare: constructii, diverse ramuri industriale;

efort foarte mare: mineri, sapatori manuali, turnatori, docheri, hamali etc.

Multipli pentru cheltuiala energetica profesionala

Consumul energetic suplimentar pe categorii de activitati fizice

Cheltuielile extraprofesionale sunt foarte variate din punct de vedere energetic pe cat de variate sunt in viata noastra. Costul energetic minim de supravietuire, este apreciat de OMS ca fiind egal cu - MB x 1,2

Cheltuiala energetica raportata la diverse activitati exprimata in multiplii MB

Cheltuiala de energie (valori medii)

Cheltuiala de energie a sugarului

Pentru timpul de veghe neacoperit de activitati ca si cheltuiala pentru casnice si someri are un multiplu de 1,4.

Efectele negative ale excesului de aport energetic

Fiecare substanta indeplineste roluri foarte precise in organism. Frecvent ele se pot inlocui, organismul prin sale reusind sa transforme o substanta in alta in conformitate cu nevoile sale. De exemplu, proteinele pot fi transformate in glucide dar cu mare consum energetic. Unele substante necesare organismului nu pot fi totusi obtinute prin astfel de transformari. Acestea trebuiesc luate din mediu ca atare, poarta numele de substante indispensabile, si cuprind sarurile minerale, o parte dintre aminoacizi, vitaminele, enzime si fermenti. Intre nevoi si consum trebuie sa existe permanent un echilibru. De indata ce acest echilibru nu este pastrat, alimentatia devine nerationala si se reflecta negativ in: greutate, capacitate intelectuala, stare de sanatate si randament in munca. Daca dezechilibrul alimentar depaseste anumite limite si se prelungeste in timp, pot apare bolile de nutritie (malnutritie si distrofii intre care se poate numara: diabetul zaharat, ateromatoza, litiaza biliara, unele hepatite cronice, rahitismul, pelagra, anemiile etc.). Pentru ca alimentatia sa devina o cale eficienta de promovare a sanatatii si pentru profilaxia bolilor de nutritie ea trebuie sa fie rationala, cu atat mai mult cu cat in ultimul secol omul a actionat profund asupra alimentelor, determinand frecvent concentrarea unor produsi si scaderea altora intr-un singur aliment, creand alimente dezechilibrate si dezechilibrante din start. Margaret Meads intr-un dicton spune ca 'este mai usor sa schimbi religia unui popor decat obiceiurile sale alimentare'.

Istoria alimentatiei si in special alimentatia dietetica este legata de dezvoltarea cunostintelor despre chimie, biofizica, fiziologie, fiziopatologie, patologie. Prin termenul de 'diaita', scoala hipocratica intelegea studiul modului de viata al omului, legat nu numai de alimentatie, care bineinteles ca ocupa un loc central, ci si de intreg mediu inconjurator. Dieta, inseamna in limba latina, efectele factorilor de mediu asupra starii de sanatate (aer, hrana, temperatura, exercitiu fizic, odihna etc.). Rezuma de fapt maniera omului de a trai, de a se adapta la mediul ambiant. Restrangerea notiunii de dieta la alimentatie nu apartine scolii hipocratice, ci pare sa corespunda unei conceptii mult mai vechi, a practicii medicale egiptene. Herodot mentioneaza in scrierile sale ca egiptenii considera hrana ca sursa a tuturor relelor, conceptie care ajunge in Europa prin intermediul practicilor unor secte pitagoreene. Necunoasterea metabolismului intermediar a dat posibilitatea introducerii multor tehnici alimentare gresite. Una dintre ele mentinandu-se pana tarziu 'dieta de organ', exemplificata prin regimuri pentru boli de stomac, pentru boli de ficat, pentru boli de inima etc. Alimentatia dietetica trebuie privita ca o alimentatie rationala, normala, in raport cu sexul, varsta si munca desfasurata etc. Prin procedee tehnologice speciale, care constau in adaugarea sau scoaterea unor principii nutritive, alimentele trebuie sa asigure o echilibrare nutritionala a organismului sanatos sau bolnav. Au trebuit sa treaca multi ani pentru ca dietetica sa iasa din bucatarie si sa intre in medicina, unde ocupa un loc major in prevenirea, dar si in tratarea, unui numar important de boli cronice si acute. Cunostintele actuale in materie de dietoterapie ne permit sa afirmam ca in terapia unor boli, dietetica joaca un rol principal. Modificarile survenite in alimentatie determina modificari in schimburile metabolice, acestea concurand la mentinerea echilibrului sau la crearea dezechilibrului nutritional. De aceea, masurile dietetice reprezinta interventii biochimice in fiziologia organismului. Un aforism antic precizeaza ca gandirea omului este determinata de modul de alimentatie si de odihna al acestuia.

Obezitatea este un handicap fizic ca si un risc major pentru sanatate. Este inconfortabila in timpul caldurii chiar daca stratul grasos serveste ca un strat izolator termic. Oboseala, durerile de picioare, varicele, hemoroizii, durerile de coloana etc., sunt numai cateva din neplacerile cu care 'traiesc zilnic' obezii. Riscul este determinat atat de surplusul de greutate cat si de felul repartitiei acesteia. Acumularea de grasimi la nivelul partii superioare a corpului este un factor major de risc metabolic si cardiovascular independent de cantitatea de grasime. Cercetatorii canadieni au dovedit ca valori ale circumferintei taliei peste 90 cm la femei si peste 100 cm la barbati sunt definitorii pentru obezitatea abdominala (centrala). Acest tip de obezitate (grasime viscerala) se insoteste de cresterea colesterolului total, scaderea HDL-colesterolului si foarte frecvent cresterea TA. Obezitatea se defineste ca un exces de masa grasa raportat la talie. Estimarea masei grase se realizeaza prin calculul indicelui de masa corporala. Acest indice reprezinta raportul dintre greutate si talie la patrat: IMC- G/T2.

Clasificarea internationala actuala accepta obezitatea la un IMC>30 kg/m²

Tesutul adipos este structurat din 75% grasime, 23% apa si o mica cantitate de saruri si proteine.

Etiopatogenia obezitatii

- riscul genetic. Unele studii sustin ca riscul genetic ar putea sta la baza a cel putin 40% dintre supraponderalii viscerali. Studiile pe familii arata o corelatie clara intre greutatea corporala a parintilor si a copiilor (proprii dar uneori si adoptati), iar corelatia intre frati este si mai mare. La gemenii monozigoti IMC-ul este aproape identic, sugerand astfel controlul genetic al acestuia si mai putin influenta mediului. In 1962, James Neel a folosit termenul de 'genotipul prosperitatii (thrifty genotype)' pentru a descrie factorii care ar realiza un avantaj de supravietuire in vremuri de privatiune prin cresterea depozitelor de grasime. Genotipul prosperitatii ar conduce la dezvoltarea obezitatii. In acest genotip ar putea fi implicate genele care influenteaza rezistenta la insulina.

- influenta mediului. Obezitatea este invariabil produsa de surplusul caloric pe care organismul il primeste si neconsumandu-l il depoziteaza. Este determinata de o serie de factori intricati precum:

- obiceiurile alimentare

- mancatul necontrolat: la TV, lingura de peltea, o prajitura etc.;

- consumul alimentelor grase;

- consumul alcoolului in timpul meselor si nu numai;

- tipuri de activitati: sedentarismul;

- tulburari metabolice, si totusi studiile arata ca un foarte mic procentaj dintre obezi au tulburari metabolice. Cei mai multi dintre ei inregistreaza un metabolism bazal scazut;

- factori psihogeni: pentru multi indivizi mancarea devine o consolare (singuri, nerealizati profesional etc.). Interactiunea dintre gene si mediu face si mai dificila departajarea influentelor. Astfel indienii Pima din Arizona au cea mai inalta incidenta a obezitatii si diabetului din lume. La varsta de 35 de ani, cca. 50% dezvolta diabet de tip II. O alta populatie Pima insa, care locuieste in Mexic si care este genetic similara celei din Arizona are un IMC semnificativ scazut sugerand influenta determinanta a conditiilor de mediu si nu a factorilor genetici.

- dereglarea axei HHA. Genetic organismul dispune de mecanisme facile de control al metabolismului glucidelor si mai putin facile pentru controlul metabolismului lipidelor. La om lipidele nu pot fi transformate in glucide iar surplusul glucidic nu este totdeauna depozitat sub forma de grasimi deoarece aceasta cale metabolica nu este eficienta. Echilibrul energetic este mult mai complicat decat o egalitate intre caloriile care intra si cele care ies. Leziunile hipotalamice dovedesc experimental, ca obezitatea se caracterizeaza printr-o scadere a activitatii simpatice si o crestere a activitatii vagale. Cresterea nivelurilor de insulina este caracteristica pentru obezitate. Aceasta stare ar traduce o ingestie crescuta a cantitatilor de nutrienti dar pe de alta parte ar putea reprezenta si o modalitate genetica de stocare sub forma de grasimi a nutrientilor ingerati. Studiile clinice si experimentale au demonstrat frecvent existenta unei tulburari a axului hipotalamo-hipofizar-suprarenal (obezitate de tip central) care ar interveni prin:

- hormonii glucocorticoizii implicati in determinarea numarului de mese pe zi. In insuficienta adrenala (boala Addison) se intalneste slabirea accentuata a pacientului, in timp ce in excesul de cortizol (sindromul Cushing) se intalneste constant obezitatea;

- somatotrop hormonul scazut si cel care nu raspunde la stimulare ar actiona prin cresterea ratei metabolismului bazal si favorizarea utilizarii acizilor grasi liberi in locul glucozei. In aceste situatii pacientii au frecvent o crestere a secretiei de cortizol insotita de o scaderea a hormonului de crestere si a hormonilor sexuali. Aceste tulburari hormonale afecteaza atat distributia tesutului adipos cat si dezvoltarea insulino-rezistentei. La femeile cu obezitate centrala, aceste anomalii se caracterizeaza prin cresterea nivelurilor de androgeni si scaderea celor de progesteron, situatie in care se intalneste frecvent, tulburarile de ciclu menstrual si infertilitatea. La barbati, obezitatea se insoteste de scaderea nivelurilor de testosteron.

Interventia axei HHA in etiopatologia obezitatii este sustinuta prin descoperirea recenta a neuropeptidului Y (NPY) si a leptinei. Prin inducere experimentala, dar si prin determinari la obezi s-au constatat asocieri ale nivelurilor crescute de NPY (secretat de nucleul arcuat) cu cresterea ingestiei de alimente, cresterea insulinemiei bazale si induse de substrat, cresterea glucocorticoizilor in conditii bazale si de stres. Leptina este produsa si excretata de tesutul adipos si se pare ca ar avea rolul de a transmite creierului informatiile de la nivelul adipocitelor, asupra cantitatii de grasime in vederea reglarii secretiei de NPY. Cresterea cantitatii de leptina determina scaderea cantitatii de NPY si implicit hipofagie. La om exista o corelatie pozitiva, pana la un punct, intre IMC si cantitatea de leptina circulanta. Pe masura ce obezitatea progreseaza se dezvolta rezistenta centrala la leptina.

Cortizolul si insulina regleaza acumularea de lipide pe cand hormonul de crestere si testosteronul regleaza mobilizarea lipidelor. Cresterea nivelurilor de cortizol, ca raspuns la stimularea axului HHA, impreuna cu cresterea insulinei determina acumularea de lipide. Cortizolul promoveaza activitatea centrala prin cresterea activitatii lipoproteinlipazei la nivelul tesutului adipos central. Scaderea nivelurilor de testosteron si de hormon de crestere ar duce la scaderea eficientei mobilizarii lipidelor stare ce contribuie indirect la acumularea grasimilor. Explicatia ca aceste modificari au loc predominant central si mai putin periferic ar consta in faptul ca la nivel central exista:

- mai multe celule pe unitatea de masa;

- un flux sanghin mai abundent;

- mai multi receptori pentru glucocorticoizi;

- mai multi receptori pentru androgeni.

- preadipocitele si diferentierea tesutului adipos. La om dezvoltarea tesutului adipos are loc in doua etape si anume:

- in utero - se dezvolta tesutul grasos brun care involueaza dupa nastere foarte rapid;

- dupa nastere se dezvolta tesutul gras alb. Obezitatea se poate datora hiperplaziei tesutului adipos sau/si cresterii volumului adipocitelor care, altfel sunt in numar normal (genetica sau prin tulburarea aportului). Procesul de diferentiere este controlat de un numar relativ mic de hormoni adipogenici: glucocorticoizii, prostaciclinele, insulina. Un rol deosebit in determinismul calitatii tesutului adipos il are alimentatia. Obezitatea poate fi de mai multe tipuri:

- obezitatea hipercelulara caracterizata printr-un numar mare de celule grase (de peste 3-5 ori mai mare decat normal). Celulele sunt distribuite relativ uniform pe intreg corpul;

- obezitatea normocelulara are un numar normal de adipocite dar ele sunt hipertrofiate. Acest tip de obezitate este asociat cu diabetul insulioindependent, hiperlipidemia, hipertensiunea.

- tulburarea consumului de energie. Factorii care intervin in dezvoltarea obezitatii includ: o rata metabolica scazuta, o scadere a termogenezei si o diminuare a activitatii fizice.

Ratei metabolica bazala (RMB) reprezinta 50-80% din consumul zilnic de energie si variaza foarte mult intre diferiti indivizi. Ea este conditionata de: masa slaba, masa grasa, varsta si sex. La obezi masa slaba este frecvent crescuta iar calcularea RBM arata o usoara scadere a ei. O scadere minima a RMB poate duce, in timp, la o crestere ponderala apreciabila. Mai mult chiar, s-a observat o determinare genetica a RBM. Comparativ cu caucazienii (rasa alba), indienii Pima au o activitate scazuta a SNS ceea ce sustine ideea ca multe tipuri de obezitate sunt determinate de o scadere a activitatii simpatice. O varietate de receptori adrenergici, care sunt slab corelati cu RMB, prezinta o prevalenta crescuta la indienii Pima.

Modificarea termogenezei

S-a observat la obezi ca si la unii normoponderali (10-15%) ca insulina determina o stimulare subnormala a cheltuielilor de energie, a consumului de glucoza. Acest aspect s-ar datora scaderii activitatii simpatice cu implicatii directe asupra diminuarii efectului termogenetic al alimentelor. In aceste conditii sunt posibile acumulari de 10-15 kg in 10-15 ani;

Modificarea activitatii fizice

Cheltuiala energetica foarte importanta si suficient de variabila inter-individual este cea necesara efectuarii unui travaliu mecanic (contractie musculara). In cazul obezitatii intre cheltuiala si aportul energetic exista un important dezechilibru datorat fie scaderii cheltuielilor de energie, fie cresterii aportului alimentar. Cu cat activitatea fizica este mai redusa ca intensitate si timp cu atat riscul acumularii grasimii este mai mare;

Macronutrientele

Nutrientii calorigeni sunt reprezentati de: proteine, lipide si glucide. In principal energia necesara organismului uman este eliberata din lipide si glucide. Intre nutrienti trebuie sa existe un permanent echilibru, cel mai vulnerabil component al balantei il constituie lipidele. Dezechilibrul este favorizat de supraalimentare si de stres. Oxidarea acizilor grasi furnizeaza o cantitate dubla de energie fata de cea furnizata de glucide. Obezitatea poate fi rezultatul unui consum major de lipide ca si a unei tulburari in metabolismul acizilor grasi. Vulnerabilitatea balantei grasimilor, in comparatie cu balanta glucidelor sau a proteinelor poate fi explicata prin:

- potentialul scazut de satietate ce caracterizeaza grasimile;

- incapacitatea lor de a-si favoriza auto-oxidarea;

- marea densitate energetica/gr;

- nu dispun de cai metabolice de transfer al excesului de substanta rezultata din ingestie;

- marea dependenta fata de SNS. Stimularea SNS determina o intensa ardere a lipidelor si numai o usoara metabolizare a glucidelor si a proteinelor. La obezi, s-a constatat ca exista o scadere a oxidarii acizilor grasi, o utilizare scazuta a lor de catre muschi, iar dieta bogata in grasimi nu determina o crestere a arderilor.

Glucidele sunt esentiale in mentinerea functiilor cerebrale si cardiace. Depozitele de glucide sunt foarte limitate iar conversia lor in lipide este costisitoare pentru organism. Un aport exogen crescut determina acumulari in ficat si muschi sub forma de glicogen care este hidrofil. Scaderea rapida in greutate se produce prin scaderea rezervelor de glicogen si implicit prin pierderea apei asociate. Deci pierderile rapide in greutate se fac mai ales pe seama tesutului non-grasos decat pe seama celui grasos;

Dinamica cresterii in greutate

Are trei faze: statica preobeza, dinamica si statica obeza. In faza statica preobeza exista un echilibru intre aportul si consumul de energie avand ca rezultat o greutate constanta a organismului uman. In faza dinamica se inregistreaza curent un aport crescut de lipide care se depoziteaza sub forma de tesut gras ceea ce determina cresterea greutatii. In aceasta faza, care poate dura mai multi ani, se produc, frecvent, modificari ale greutatii. In faza statica obeza are loc o echilibrare a aportului si consumului de energie dar, organismul a depasit greutatea ideala, el isi mentine greutatea constanta dar aceasta este deci mai mare. Dezechilibrul fazei statice preobeze poate fi determinat de cele mai multe ori de:

- neconsiderarea nevoilor energetice, care sunt diferite, in functie de constitutia, starea fiziologica, varsta, mediul, activitatea individului;

- cresterea consumului de lipide care determina cresterea aportului caloric;

- destructurarea ritmurilor alimentare: mese neregulate, consumul alimentelor 'in fuga - ceea ce duce frecvent la depasiri ale ratiei';

- alcoolul, stresul si schimbarea rapida a obiceiurilor alimentare;

- reducerea activitatii fizice;

- fondul genetic;

- nivelul veniturilor si stilul de viata.

Prevenirea obezitatii

Ar trebui sa se adreseze din start copiilor care provin din parinti obezi ca si acelora care au o constitutie solida. De asemenea sunt descrise anumite perioade din viata cand riscul obezitatii este mai mare. Educatia in scopul prevenirii obezitatii este foarte importanta si ea trebuie instituita foarte precoce si in mase largi populationale: scolarii de orice varsta, mamelor care au tendinta de a-si indopa copiii etc. Recomandarea de crestere a activitatii este de asemenea foarte importanta. Componentele esentiale ale tratamentului sunt: restrictia calorica, educatie nutritionala, exercitii fizice, suport psihologic.

Diete cu restrictie calorica

Energetic, o dieta ce aduce 800-1000 de calorii zilnic permite o pierdere de 3-4 kg/luna. Pentru cei mai multi barbati 1400-1600 cal sunt suficiente iar pentru femei 1200-1400. Pentru persoanele in varsta pierderea calorica se datoreaza si cresterii catabolismului. Proteine - 0,8 gr/kgc sunt suficiente. Cele mai multe dintre diete includ 70-100 gr proteine/zi. Excesul de proteine conduce la scaderea nivelului de serotonina. Persoanele care au un regim bogat in proteine sunt greu de stapanit, le este greu sa ramana calme, relaxate situatie ce le favorizeaza si cresterea consumului de carbohidrati. Grasimile sunt periculoase pentru bolile de inima si favorizeaza aparitia unor forme de cancer, contin de doua ori mai multe calorii decat alte forme de aliment, sunt de 7 ori mai usor de transformat in grasime corporala comparativ cu carbohidratii, duc la pierderea apetitului pentru alimente sanatoase etc. Carbohidratii complecsi sunt greu de transformat in grasimi corporale - motiv pentru care sunt mai sanatosi, reprezinta cea mai importanta sursa de energie, creierul nostru depinde in exclusivitate de ei.

Aprecierea greutatii corporale din punct de vedere calitativ tine seama de cele doua compartimente fundamentale, formate din: masa adipoasa si tesut neadipos.

Masa adipoasa este forma principala de stocare a energiei si este foarte sensibila la malnutritia acuta. Desi considerata metabolic inactiva, masa adipoasa joaca un rol important in metabolismul hormonilor (sinteza hormonilor estrogeni la femeile la menopauza). Modificarea cantitatii de grasime corporala induce modificari in balanta energetica a organismului. Se stie ca dintre cele doua componente, masa adipoasa este cea mai variabila si inegal repartizata la cele doua sexe, 27% la femei si 14% la barbati.

Masa adipoasa a organismului este distribuita astfel: grasimea esentiala (in maduva osoasa, sistemul nervos central, glande mamare si in alte organe.) in proportie de 9% la femeie si 3% la barbat si grasimea de depozit: adica grasimea inter si intra musculara, din jurul organelor si a tubului digestiv si grasimea subcutanata, in proportie de 15% la femeie si 12% la barbat, din greutatea corporala totala. Din grasimea de depozit 1/3 este subcutanata.

Masa neadipoasa, alcatuita din apa, proteine si minerale este considerata metabolic activa si la un adult de 70 kg si sanatos se gaseste in proportie de 73% la femeie si de 85% la barbat, din greutatea totala corporala. Este alcatuita din muschii scheletici si nescheletici. Continutul crescut de proteine al masei neadipoase scade in timpul subnutritiei cronice. Acest compartiment neadipos este format din elemente vitale a caror disparitie induce moartea. Masa adipoasa poate diminua la jumatate (la 3-4% din sportivi) fara aparitia unor riscuri majore, insa scaderea la jumatate a masei neadipoase reprezinta risc vital, pentru ca simultan scade si capacitatea de aparare a organismului.

Metodele de apreciere a compozitiei corporale se clasifica astfel:

metode directe - au la baza notiunea de model, care poate fi:

anatomic: separarea corpului in tesuturi (prin disectie pe cadavre);

fiziologic: de separare a corpului in 4 compartimente (dupa Brozek: masa grasa, apa extracelulara, masa celulara activa si tesutul mineral osos) sau in 2 compartimente (masa adipoasa si masa neadipoasa);

- metode indirecte:

- metode de predictie: antropometria si impedanta electrica;

- de estimare in vivo: determinarea densitatii (pletismografie, hidrodensitometrie, antro-pometrie) sau determinarea apei totale corporale (dilutie izotopica, bioimpedanta electrica);

- de cuantificare in vivo: activare neutronica, emisie de K 40, absorbtie bifotonica, RMN, tomodensitometrie compiuterizata;

Dintre toate, antropometria este o determinare ieftina, rapida, neinvaziva, care se aplica usor in clinica si care prezinta o acuratete crescuta. Dintre determinarile antropometrice mai utile sunt:

Raportul circumferintei talie / sold - care apreciaza distributia abdominala a grasimii, normal mai putin de 0,80 (raportul creste direct proportional cu frecventa diabetului si a bolilor cardiovasculare).

Determinarea pliurilor cutanate - extrem de fidela si usor de executat, nedureroasa.

Se utilizeaza metoda bazata pe determinarea a patru pliuri cutanate: tricipital, bicipital, subscapular, suprailiac si calcularea densitatii corporale dupa formula (Durin si Womeslez):

DC = C - (M x log Σ pliurilor)

C si M sunt constante dependente de sex si varsta (vezi tabelul de mai jos).Cu ajutorul DC se poate calcula masa grasa pe baza formulei SIRI:

Masa grasa (%) = ((4,95/DC) - 4,50) x 100

Continutul in proteine, lipide si glucide

gr/100 gr de aliment consumabil